Cararea pierduta...

Motto:

« Am ales drumul cel mai puţin bătut şi asta a contat…»

Robert Frost

Ceea ce trăim noi, ceea ce ştim cu adevărat despre noi sau despre alţii, nu ne face sa părem mai umani sau mai plini de noi, nu ne determină să aspirăm la mai mult decât ne visăm, mai mult decât ne- am aştepta…aşteptăm, aşteptăm şi atât. Nu încercăm să construim un cerc mare, rotund, voluminos, ne încurcăm în colţuri şi pierdem, pierdem pentru că ne stă în fire, firea aceasta umană care ne debusolează, acel compas care ne-ar ajuta pe o scara crescendo, culmea, să creştem. Intuiţia este ceea ce fiecare om deţine, diferenţa este că unii o folosesc mai puţin, unii mai mult, iar alţii deloc, însă  faptul că trăim într-un ansamblu unitar, construit, ca un paradox, tot de către noi şi încercăm să trecem peste ceea ce gândim cu adevărat şi peste schimbările pe care am vrea, dar doar am vrea să le facem şi totuşi nu reuşim. De ce? Aceasta este o întrebare pe care nu toţi o evităm doar pentru că ne e teamă să dăm un răspuns, ci pentru că nu avem timp. Trăim o viaţă înghesuită şi plină de « materiale » care ne constrâng şi de care totodată nu am putea să ne dezlipim, pentru că  pur şi simplu ne place.

Vedem un om ce încearcă să aspire şi în cele mai bune sau reuşite cazuri dobândeşte putere să  clădească  ceva, acel ceva ce îi face spiritul să zboare şi buzele să i se mişte cu însemnătate spre un zâmbet al împlinirii, iar noi, ceilalţi, stăm şi ne plângem de milă pentru ceea ce nu am reuşit, pentru eşecurile noastre, eşecuri  doar ale noastre şi parcă nesimţite de către nimeni altcineva decât de noi. Nu ne gândim însă că, de fapt suntem doar oameni cu aspiraţii diferite, dar unite prin cuvântul aspiraţii, persoane cu sentimente, doar că unii le uită sau le lasă la voia întâmplării, aruncate undeva într-un colţ al uitării, iar alţii într-un loc al rememorării.

Ceea ce consider că ar merita menţionat, este faptul că individual sau împreună cu ajutorul  altora am reuşi să sădim câte puţin din timpul nostru de om şi să ajutăm la creşterea noastră pe un traseu stabilit şi la un anumit moment restabilit şi adaptat situaţiilor. Toţi ar trebui să înţelegem că suntem capabili să facem asta pentru că suntem oameni, suntem  creaţi pentru asta, pentru a eşua şi pentru a reuşi, depinde doar de drumul pe care ni-l alegem.

(Oana Radulescu)

Libertatea....

"Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agăţată de undeva, de sus. Te poţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creştine, sau poţi să cobori în întuneric."
PETRE TUTEA

Lectie de la..un barbat!

Placerea ce produce satisfactia sexuala este incomensurabila cand ea este produsul unei relatii bazate pe respect prietenie si iubire."In 99,99 % din cazuri ignor un articol cu un astfel de titlu intelegand faptul ca el nu reprezinta altceva decat refularea unor probleme personale in materie de sexe. De altfel din stima si respect pentru mama mea refuz sa accept formularea „Barbatii sunt porci” si asta pentru ca se poate lesne deduce faptul ca ei au fost crescuti de „scroafe”.
Da pot accepta insa ca unii din barbati sunt prost crescuti asa cum de altfel si unele dintre femei sunt prost crescute si ca in anumite medii balanta poate inclina mai mult spre unul din cele doua sexe.
Ce este foarte important de ,inteles in dualitatea barbat femeie, este faptul ca sexele sunt complet diferite, egalitatea este o notiune ce tine de integrarea in societate. Consider o greseala de fond daca discutam despre aceasta egalitate prin prisma sexuala.
Daca ati aprofunda feminitatea deopotriva masculinitatii veti constata ca pe cat de neinteleasa este femeia pe atat de neinteles este barbatul chiar si aceste aspecte fac diferenta.
Cert este ca nu putem generaliza si fiecare individ (indiferent de sex) trebuie analizat separat. Din pacate aici sunt multi cei ce produc greseli si atunci oare nu avem o problema personala.
Sunt de acord si cu faptul ca femeia performeaza mai bine in sferele in care harul divin a inzestrat-o deopotriva faptului ca sunt zone unde tot ea, femeia, este neperformanta. Aceste aspecte iar nu trebuie sa le generalizam, ele fluctueaza de le persoana la persoana. Aceste insusiri sunt deopotriva valabile si barbatilor.
Daca este sa ne referim strict la comunicare, ar trebui sa analizati in primul rand cultura din care provine individul (persoana) mediul in care s-a format dar si educatia deprinsa. Precizand aceste ipoteze putem sa facem o analiza si sa tragem niste concluzii insa, cu riscul de a ma repeta, subliniez din nou, nu putem generaliza. Accept faptul ca unele trasaturi sunt comune dar sa nu facem greseala de a generaliza.
Este la fel de adevarat faptul ca in relatiile interpersonale conteaza foarte mult gradul de compatibilitate fie el intelectual, emotional sau fizic. Atata timp cat intre doi indivizi apartinand sexului opus nu exista nici cea mai mica urma de compatibilitate intelectuala este greu de crezut ca va exista comunicare sau intelegere intre ei.
Desigur, intelegand aceste lucruri este lesne de inteles faptul ca trebuie sa gasiti o persoana in care sa va identificati propria compatibilitate. Va dau dreptate nu este usor, dar ce este usor in zilele noastre?
Revenind la sex, el este la fel de important indiferent de vorbim de barbat sau de femeie, desigur perceptia este diferita si asta este normal. Sexul reprezinta o nevoie biologica la fel ca setea, foamea, De asemenea daca este sa facem o analiza trebuie sa tinem cont de cultura, mediul social din care provenim, educatia primita dar si diferentele cu care natura ne-a inzestrat. Exista extreme pe care trebuie sa le eliminam. Sa nu uitam ca pentru fiecare dintre noi normalitatea inseamna lucru pe care l-am deprins si pe care il practicam in mod curent, restul reprezinta bizarul.
Trebuie inteles si faptul ca in rasa umana exista si instinctul animal. Acesta se poate stapani numai prin educarea ratiunii si puterea de a actiona in conformitate. Desigur ambitia este esentiala dar nu si suficienta trebuie sa si vrei.
In final doresc sa subliniez faptul ca daca am reusit sa identificam un individ in care ne regasim compatibilitatea, respectiv cu acesta se stabileste o relatie bazata pe prietenie, respect, si dragoste, relatia sexuala va capata alte conotatii dar si valente ce se vor naste din profunzimea relatiei. Placerea ce produce satisfactia sexuala este incomensurabila cand ea este produsul unei relatii bazate pe respect prietenie si iubire. Daca acestea nu exista relatia sexuala este sinonima masturbarii chiar daca ea se produce intre doua sexe diferite.
Atentie, trebuie sa ne iubim aproapele prin cea ce este si face nu prin cea ce dorim sa fie si sa faca.


 Vasile C".
(preluat din Garbo)

Vine Craciunul....

Vine Crăciunul, pregătit-am Doamnă
din galantar piperul cel mai fin,
în rouă-oi fi...erbe cupa dolofană
a crinilor, cu abur şi cu vin
voi unge-ncet ferestrele şi clanţa,
de tocul uşii, fin şi decadent,
voi pune să se frece-apoi mătasa
motanilor cu nume indecent.
Şi cozonaci voi face-ntreaga noapte,
şi chifteluţe mov, de marţipan,
şi scrob de irişi incendiaţi cu lapte,
şi frigărui de fragi, şi pandişpan.
Şi-oi scoate Doamnă, din fîntîna veche,
ciuturi de-arome puse la dospit
şi-oi răzui toţi psalmii din perete
– promit să-nvăţ perfect să îi recit.
Şi-apoi, fiind gata cu acestea toate,
voi atîrna la poartă scorţişori
să te călăuzească lin prin noapte
de o să vrei la mine să cobori...
Afară roua-ncepe să se cearnă,
în suflet îmi cresc flori de rozmarin,
vine Crăciunul, pregătit-am Doamnă
din galantar piperul cel mai fin.Vezi mai mult

De: Fabian Anton

The Corrs - Everybody Hurts (Mtv Unplugged) HQ

Citatul zilei 22.12.2010

"Nu poti impeidica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare."
 Victor Hugo

Citatul zilei 21.12.2010

"Le-as dovedi oamenilor cat gresesc gandind ca inceteaza sa iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc numai cand inceteaza sa iubeasca."
Gabriel Garcia Marquez

Ploaia - Valeriu Sterian

Te-am iubit...

"Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim..."
Mircea Eliade

Nat King Cole - O Holy Night

Da-mi un oras in care sa dispar...

Dă-mi un oraş în care să dispar
sau poate-un sat, sau doar o simplă casă
o să-ţi a...duc halviţă de mărar
şi ceai de crini, şi checuri de mătasă,
şi melci haotici, îmbrăcaţi în frac,
şi vînători călare pe gazele,
şi tot trecutul meu de palid rac
şi clopoţei de prins la ciuboţele
de-o să trezeşti toţi murii înlemniţi
cînd treci cu pas vioi pe strada noastră
şi o să te ridice-n slavă sfinţi
şi-aromele vor exploda în glastră
şi-apoi atît să-mi dai, un loc peltic
în care să dispar în trei secunde
iar tu, privind cercelul din buric
să ştii că-n el de-acum mă voi ascunde
şi-o să mă plimb triumfător aşa
an după an şi seară după seară
pînă ce tot oraşul va-nvăţa
povestea noastră fiartă-n scorţişoară.

De: Fabian Anton

Love Me Tender - Norah Jones

Citatul zilei 20.12.2010

Un om de succes e acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el!

Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?

Cum să ne rugăm... în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile

Ai cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”...
Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca ea să se bizuie pe El în acest mod.
Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”¹ „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor...”²

Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?

Poate deoarece nu toţi oamenii au o legătură personală cu El... Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la rugăciunile lor... probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o relaţie personală cu Dumnezeu şi, mai mult, niciodată nu au primit de la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce legătură are una cu alta?! Îţi explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”³
Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta...” Apoi fac o pauză şi reiau: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă... că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru...” Iată, oamenii îşi dau seama că sunt păcătoşi... şi îşi mai dau seama că nu doar ei îşi dau seama de acest lucru, ci şi Dumnezeu! Şi atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei... este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că atunci Dumnezeu îi va auzi... Va lua aminte la rugăciunile lor.

Pe ce se bizuie rugăciunile noastre?

Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO. (Bine, pornim de la premiza că rectorul nu este un iresponsabil!) Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.
Cum stau lucrurile cu Dumnezeu? Ei bine, când persoana respectivă este un copil al lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o cunoaşte şi ia aminte la rugăciunile sale. Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine... Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”⁴
Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu cu adevărat? Dar El te cunoaşte? Ai o relaţie cu El, care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum: Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?

Iisus Hristos le face o ofertă extrem de generoasă acelora care Îl cunosc cu adevărat şi se bizuie pe El: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”⁵ Sintagmele „a rămâne” în El şi „dacă rămân în voi cuvintele Mele” înseamnă să ne ducem viaţa luându-L şi pe El în calcul, bizuindu-ne pe El, ascultând ce are să ne spună. Atunci putem să-L rugăm orice dorim. Iată o altă condiţie: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”⁶ Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.).
Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu... fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte firesc! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul istoriei. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea.

Ce doreşte Dumnezeu să facă pentru noi?

Aş putea umple pagini întregi cu intenţiile lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Toată Biblia ne descrie ce fel de relaţie doreşte Dumnezeu să aibă cu noi şi ce fel de viaţă vrea să ne dăruiască. Iată mai jos doar câteva exemple:
„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!”⁷ Ai auzit? „Domnul aşteaptă să Se milostivească de tine.” „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite... El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.”⁸ Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”⁹
Şi totuşi, cea mai mare dovadă de dragoste şi de devotament pe care ne-a arătat-o Dumnezeu este aceasta, descrisă de Iisus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”¹⁰ - adică exact ceea ce a făcut Isus pentru noi. Şi atunci: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”¹¹

De ce unele rugăciuni nu sunt „ascultate”?

Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?
Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”¹² Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este... Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu.
„Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus.”¹³ Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”¹⁴
În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare - să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”, după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.
În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea şi în caracterul Său... în îndurarea, în dragostea, în înţelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”¹⁵ „Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”¹⁶

În concluzie... Cum să ne rugăm

Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în viaţa lor şi caută să-L urmeze). El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă şi El se va ocupa de problema respectivă cât mai bine, potrivit voii Sale. Când ne confruntăm cu dificultăţi, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi vom primi pace de la El, în ciuda situaţiei neprielnice. Credinţa şi nădejdea noastră se bizuie pe caracterul lui Dumnezeu: cu cât Îl cunoaştem mai bine, cu atât ne putem încrede mai mult în El.
Dacă doreşti detalii despre caracterul lui Dumnezeu, te rog să citeşti articolul „Cine este Dumnezeu?” sau alte articole de pe acest site. Motivul pentru care ne rugăm este acela că ne încredem în caracterul lui Dumnezeu. Iar prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El.
Articol de Marilyn Adamson

Am fost si noi candva...copii...

Un om de succes e acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el!

Despre viata…

Acolo unde ti-e inima, e si comoara.

Realitatea costa mult, in schimb, cumpara totul.

Un zambet dureaza o clipa dar amintirea lui dureaza o viata!

Fii bun, dar fereste-te sa creada lumea ca poti fi numai bun.

Sa canti si sa joci, dar sa nu joci dupa cum iti canta altii.

Imi e destul sa stiu ca pot!

Priveste in ochii mei sa vezi ce se ascunde in ei!

Cateodata zambetul ascunde multa durere.

Daca vrei sa fii fericit, uita trecutul, fii atent la prezent si asteapta viitorul.

Incearca sa fii fericit in fiecare zi.

Viata merge zambind inainte!

Stai o clipa si gandeste te la ceea ce ai: esti fericit?

Afara este cald si frumos, dar in sufletul tau cum este?

Frumusetea inseamna putere, insa ea nu este vesnica.

Cand ai gasit un raspuns, verifica-l, probabil ca nu este corect.

Daca vrei sa fii fericit o clipa… razbuna-te, dar daca vrei sa fii fericit toata viata… iarta!

Viata e frumoasa doar cand stii sa o traiesti!

Invata sa alungi lacrima cu un zambet, chiar si atunci cand te doare.

Este usor sa inventezi o problema, mult mai greu este sa sesizezi o problema reala si sa o formulezi corect.

Viata cand stii sa o traiesti, e lunga!

Sunt liber cand sunt cu mine insumi!

Cine cruta pe cei rai, dauneaza celor buni.

Din raul altuia sa nu -ti faci o bucurie.

Sa nu rupi florile care formeaza coroana.

Invidia e oarba si nu stie decat sa barfeasca virtutile.

Sa nu crezi in norocul prezent.

Mai bine mai tarziu decat niciodata!

Nu renunta cu usurinta la ideile tale!

Deschide-ti sufletul, nu il lasa sa planga!

Fii increzator in puterile tale!

Prin inima poti fi deasupra tuturor!

Putem deschide inima altora numai cand o deschidem pe a noastra.

Nu te lasa nici incantat, nici descurajat de nostalgiile vietii!

Nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat!

Incearca sa fii fericit in fiecare zi!

E preferabil sa starnesti invidie decat mila!

Intelepciunea vine o data cu suferinta!

Cand nu esti sigur de caracterul unui om, priveste-i prietenii.

Nu trebuie sa fii trist ca nu ai fost remarcat, fii trist pentru ca nu ai facut nimic remarcabil.

Nu e destul sa nu faci niciun rau, ci trebuie sa faci tot binele pe car-l poti face!

Un om intelept transforma sansa in noroc!

Cheama norocul in ajutor, dar da si din maini!

Un om de succes e acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el!

Nu exista inima mai mare decat inima care poate sa ierte!

Un mincinos nu va fi crezut nici atunci cand spune adevarul.

Mincinosul are nevoie de memorie.

Orice adevar este mai bun decat o incertitudine continua.

Sinceritatea este o inima deschisa.

Cand un om minte, ucide o parte din lume.

Recunostinta este semnul unui suflet nobil.

Un suflet ce-i singur nu oglindeste nimic, degeaba si floarea fara parfum.

Minciuna e adevarul mascat.

Secretul succesului consta in consecventa scopului!

Prietenii au toate lucrurile in comun.

Mania produce ura, intelepciunea hraneste iubirea!

Munca devine mai usoara prin obisnuinta.

Sa nu crezi ca apa linistita nu e adanca.

Nu conteaza cati prieteni ai, ci cat de buni sunt.

Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi.

Fii indulgent cu altii si sever cu tine!

Cu prostii si cu foarfecele sa umbli atent.

O constiinta incarcata este un dusman permanent.

Lumina iti lumineaza calea si cartea iti lumineaza mintea!

Mananca fructele cand ti se ofera fiindca mai tarziu nu vei mai gasi nicio coaja.

Pana la genunchi in placere= pana la brau in durere.

Cine dispretuieste un sfat, dispretuieste un ajutor.

E intelept cel ce se bucura de ceea ce are.

Soarta nu rapeste ceea ce nu a dat!

Adevarul elibereaza!

De teama, devenim curajosi.

Cartile sunt prieteni siguri!

Totul este relativ in viata!

Timpul este cel mai intelept dintre toate, caci el le inventeaza pe toate!

Cel mai bun prieten pentru om este cel vechi.

Inteleptul este mai curajos decat un soldat.

Nu poti invata sa inoti daca nu cobori in apa.

Plantele cunoasterii trebuie stropite cu lacrimi.

Foamea nu are gust!

Ploaia de lacrimi este necesara recoltei cunostintelor.

Cine vrea sa fie intelept, sa imite lemnul de santal care parfumeaza securea care il rapune.

Sa nu lauzi in fata, sa nu barfesti in spate.

Calitatile trebuie insusite.

Prietenul il incerci cand esti la necaz, eroul in lupta si omul cinstit cand e vorba de datorii.

Departarea nu este departare daca sufletele sunt apropiate.

Gaseste prieteni in zilele bune pentru a-i pune la incercare in zilele rele.

Acela care iti tine umbrela deasupra capului atunci cand ploua, iti este prieten.

Obiceiul si chelia dispar o data cu moartea!

Cine are un prieten bun, nu mai are nevoie de oglinda!

Cuvantul e de argint, tacerea e de aur.

La nenorocire, se sting toate dusmaniile.

Esti ceea ce gandesti!

Orice drum, oricat de lung, incepe cu un pas!

Cheia mica deschide usa mare.

Lucrul cel mai pretios ramane nevazut!

Durerea intotdeauna trece!

E dificil sa dai dreptate ignorantului.

Frumosul place oricui!

Ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici!

Infrangerea nu este decat a celor care o accepta.

Idealurile sunt ca stelele: s ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata!

Nu testa niciodata adancimea unei ape cu ambele picioare!

Cuvintele unui om beat reprezinta gandurile unui om lucid.

Cel mai trist lucru in viata este ca uneori iti dai sufletul cui nu are nevoie de el.

Viata e intotdeauna o “necunoscuta”.

Cine bea ca sa uite multe, ajunge sa uite ca bea mult.

Fii frumoasa daca poti, fii cuminte daca vrei, dar fa-te intotdeauna respectata!

Timpul spune intotdeauna adevarul!

Pana nu semeni, nu culegi!

Mielul bland suge de la doua oi.

Intai sa meriti, apoi sa pretinzi!

Ingroapa securea razboiului!

Sa frang ceea ce nu se poate...

Sã frâng ceea ce nu se poate!
Nostalgia sã aibã trup si s-o împing pe fereastrã afarã!
Sã frâng ceea ce nu se poate! Fatã
de sânul tãu gol ca de gânduri
Cândva Dumnezeu m-a apãrat
Sus pe metereze la lumina lunii m-a dus
ca nu care cumva
din pricina limbutiei mele sã apari
si ursitele sã te însemne
Cum s-a si întâmplat
Cãci viata asemenea întâmplãri vrea si îi sunt pe plac
iar noi credem cã ele se petrec aiurea
si de cealaltã parte a dragostei de cealaltã parte a mortii
orbecãim pânã când nãpraznica înclestare
a ceea ce a devenit carne a cãrnii
se aprinde în noi ca fosforul lumineazã sã ne desteptãm
Da timpul înainteazã drept iar dragostea vertical
si ori se rup în douã ori nu s-au întâlnit niciodatã
Dar ceea ce rãmâne
Ca nisipul adus în camerã de vântul puternic
si pãianjenul
acolo afarã în pragul usii
Lupul cu ochiul aprins tânguindu-se
Nesigure par toate si mai cu seamã munþii Cretei
mi-i amintesc din copilãrie ninsi
si i-am regãsit rãcorosi
dar ce importantã are
Fie cã rãmâi liber fie cã esti învingãtor soarele tot apune
si e de jur împrejurul tãu
Liniste nãpãditã de tãrmuri devastate unde
mai coboarã norii sã pascã iarbã cu putin înainte
sã se-ntunece pentru totdeauna
De parcã s-ar fi sfârsit cu oamenii
si n-a mai rãmas de spus nimic de seamã.
(versuri de Odisseas Elytis)

Alteratia timpului...

“ Et la mer et l’amour ont l’amer pour partage,
Et la mer est amère, et l’amour est amer,
L’on s’abîme en l’amour aussi bien qu’en la mer,
Car la mer et l’amour ne sont point sans orage.”
(Pierre de Marbeuf)

Existã un timp pentru toate
un timp de uitare, un timp de-nvatare,
un timp de traire, un timp de iubire,
un timp pentru somnul cel lung
un timp de murire.
Pas cu pas toate se învata si se dezvata.

Love me if you dare - Reason

Iubirea adevarata..nu tine de..teorie!

Parerea unui psiholog, desi nu intru totul teoretica, pentru ca dragostea nu prea tine de teorie.

Misterul, teama, aventura, dorinta, sentimentul de plenitudine: cinci criterii care va vor ajuta sa intelegeti ce este dragostea adevarata.
Misterul
Dragostea este un mister pentru cei care o traiesc. Desi o simtim, nu o putem explica. De ce oare? Pentru ca ceea ce ne leaga de celalalt este inexplicabil. Cand iubesti cu adevarat, nu o faci doar pentru imaginea celuilalt (frumusetea sa, asemanarea cu o persoana ori alta) , nici pentru ceea ce simbolizeaza (tata, mama, putere, bani, etc.), ci pentru „secretul” sau, pe care nu il putem numi, care va intalni secretul nostru: o absenta, o lipsa resimtita inca din copilarie, o suferinta aparte, de nedefinit.
Ei bine, dragostea este intalnirea a doua rani, a doua lipsuri, presupune sa imparti cu cineva ceea ce iti lipseste in mod radical.
Teama de a-l pierde pe celalalt
Atunci cand iubesti, ti-e teama. Tot timpul. Devenim dependenti de sustinerea celuilalt pe parcursul vietii. De aici si teama de a-l pierde. Dragostea implica asumarea unui risc, deoarece uneori poti fi chiar respins. Ori, putem distruge dragostea pentru ca ne este prea teama, o putem sabota incercand sa ii reducem importanta, ocupandu-ne timpul cu o activitate care presupune doar implicarea propriei persoane. Toate acestea sunt echivalente puterii enorme pe care o exercita celalalt asupra noastra.
Dragostea ne atinge fiinta, ce avem mai profund in existenta noastra. Putini oameni isi dau seama de acest lucru. Dupa ce depasesti in dragoste conflictele, separarile, raman doar sentimentele pozitive.
Dragostea adevarata nu este un contract de afaceri: este un sentiment violent care presupune riscuri din partea ambilor parteneri. Nu trebuie sa uitam asta niciodata cand suntem pe ganduri, cand avem impresia ca celalalt ne iubeste mai putin, pentru ca aceasta nu inseamna ca nu mai este indragostit de noi. Se poate sa ii fie doar teama pentru ca se simte cu mainile legate.
Acceptarea de a te angaja cu celalalt in necunoscut
Nimic nu este scris. Romantismul pasiunii care se aprinde, arde, apoi se indreapta spre un sfarsit previzibil este doar un mit. Dragostea nu urmeaza un declin sistematic, ci isi poate schimba directia. Trebuie sa acceptam ca nu ne putem stapani sentimentele, si ca putem trece prin episoade contrastante.
Insa daca esti convins ca dragostea nu este niciodata sigura inseamna ca mostenesti un trecut care te impiedica sa crezi in tine si in celalalt. Pentru a iubi cu adevarat, trebuie aproape sa crezi intr-un fel de miracol. Trebuie sa intretii focul, care isi poate relua amploarea, sa nu ceri satisfacerea imediata a anumitor dorinte proprii, sa accepti necunoscutul, sa ai rabdare…
Dorinta
Fara nicio indoiala, atunci cand iubesti, il doresti pe cel de langa tine. Si mai mult, sa faci dragoste te ajuta sa iubesti. Fara acest schimb de trupuri, dragostea nu este deplina. Dragostea cere placere pentru ca exista dorinta. Iar indragostitii care fac dragoste au un plus de placere. Diferentele se anuleaza, cei doi se confunda. Fara dragoste adevarata, placerea este resimtita ca un mod de a scapa de o tensiune, in timp ce atunci cand iubesti, placerea este o emotie care degaja unde, vibratii, este o experienta puternica, ce zdruncina. Nimic nu este batut in cuie in dragoste, e un du-te-vino neincetat, cu fluxuri si refluxuri, iar dorinta poate reveni oricand.
Sentimentul ca existi
Atunci cand esti iubit, iti simti justificata existenta. Dragostea adevarata reprezinta aceasta experienta de legitimare a lumii, aceasta iluzie ca dragostea noastra este unica. Celalat este idealul intrupat, si noi existam datorita privirii sale. Dragostea ne reda statutul copilului sigur de puterea sa absoluta, convins ca daca nu ar exista, lumea ar rata ceva. Indragostitii se aleg unul pe altul. Il investim pe celalalt, ii recunoastem o putere fundamentala: il valorizam, il credem de neinlocuit. Consideram ca am descoperit o comoara.
Pe de alta parte, celalalt ne ofera lumea sa, ne permite o deschidere spre alte orizonturi, emotii pe care nu le resimteam cu aceeasi intensitate inainte. Simturile ne sunt mai treze. Avem sentimentul ca suntem la adapost pentru ca celalalt a stiut sa ne descopere. Atunci cand iubim cu adevarat, simtim mult mai intens ca existam.
(Un articol de Simona Covatariu-preluat GARBO)
Sursa: informatiiprofesionale.ro

Pastreaza...

Pastreaza-ti gandurile pozitive, pentru ca aceste ganduri vor devenii cuvinte.
Pastreaza-ti vorbele pozitive, pentru ca aceste vorbe se pot transforma in actiuni.
Pastreaza-ti actiunile pozitive, pentrru ca aceste actiuni pot devenii obiceiuri.
Pastreaza-ti obiceiurile pozitive, pentru ca acestea pot devenii modul tau de a trai.
Pastreaza-ti modul de viata pozitiv, pentru ca acest mod de viata poate devenii destinul tau.
...
Mahatma Gandhi

LAVINIA SI MARCEL PAVEL , PENTRU O SEARA

Departarea...

Voiesti sa cunosti lucrurile? Priveste-le de aproape. Vrei sa-ti placa? Priveste-le de departe.

Ion Luca Caragiale

....visul frumos al copilului din noi....

Smiley - Dream girl

Frank Sinatra - Have Yourself a Merry Little Christmas

Tu Doamne...

Tu, Tată din ceruri, priveşte, ne iartă
biet sufletul rob în trup de zăpadă,
tăcer...ea prelungă, cuvintele goale
şi mîna ne-ntinsă spre mîinile Tale.
Ne iartă orbirea şi teama de noi,
cămările-nchise şi pasul greoi,
ne iartă aripa purtată aiurea,
ne iartă uitarea şi iartă pădurea
cea plină de Tine dar fără de schit.
Mă iartă c-am fost uneori fericit
şi, fără să ştiu, am crezut că mă doare
să-mi dau fericirea în palmele Tale.
Şi iartă, de poţi, tot ce-n urmă-am lăsat
cu pete de tină, de ger, de păcat
şi iartă-mă Doamne că nu am zîmbit
cînd trupu-mi purta urme-adînci de cuţit
şi n-am dat bineţe cînd îngeri în zbor
şopteau că-i de-ajuns şi că-i timpul să mor.
Mă iartă de toate şi cîte-or mai fi.
Miroase a iarnă şi-a colind de copii
şi-a noapte miroase. e vremea de-acu'
să ieşim noi Doamne şi să intri Tu.
(De: Fabian Anton)

..un mic luptator...

Trebuie să ştiu ce vreau să înflorească în ceea ce apăr!

Negaţia îmi poate arăta ce nu vreau să fiu şi ce nu vreau să fac, ce-mi repugnă şi ce dispreţuiesc. Dar trebuie să ştiu ce vreau să înflorească în ceea ce apăr. Între ruinele unei negaţii se impune o afirmaţie.
(Mitologii subiective)Octavian Paler

O raza de soare...in iarna....

ghost

Citatul zilei 19.12.2010

"Priveste drept inainte si, daca pamantul pe care-l cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala" (Regina Isabella a Spaniei, catre Cristofor Columb)

Abba - The Day Before You Came

Despre...iubire...

 Cred in prieteni...in vindecarea adusa de lacrimi,rasete si in povesti impartasite si in legaturile formate din incredere si adevar...
Cred in puterea mainii ce o strange pe alta,in clipe de durere si in miracolul zambetelor si imbratisarilor spontane...
CRED... intr-o prietenie ca a noastra... chiar si virtuala...

(EMY GRIG-BEJE)

"Cand dragostea vorbeste , vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului."

Dragostea arde, dar lipsa ei usuca...

(Ionel Teodoreanu)

Daca se inlatura dragostea si bunatatea, toate bucuria vietii dispare.

(M.I. Cicero)

Ma doare ca esti departe, desi spiritul tau s-a contopit cu al meu pe vecie. Nu mai traim demult pe cont propriu, suntem doua fiinte in care bate aceeasi inima!

(Elena Stan)

Rugaciune

Intoarce-ti , doamne , fata catre mine
Sa vezi din plin pe robul tau umil
Sa-l vezi ingindurat , plin de suspine
Si neajutorat ca un copil .

Aducerile-aminte mi-arata a mea viata
Ca pe-un zabranic negru-n zi de-nmormintare
Copil , tinar , adult ma vad mereu in ceata
O ceata deasa , neagra si fara de scapare .

Am asteptat sfirsitul sau batrinetea calma
Nesimtitor in groapa sau fara de dorinte
Dar , ca-n trecut , si-acuma o palma sau sudalma
Ma insotesc pe drumu-mi cel plin de suferinte

Si ca-n trecut si-acuma sint fara aparare
O tinta minuscula dar nimerita-n plin
De tot noroiul lumii , ce ustura si doare
Si iti preface viata intr-un amar destin .

Mi-am cautat scaparea pe cai intortocheate
Sau pe cararea dreapta a recei judecati
Dar usile-au ramas in fata-mi ferecate
Pecetluite trainic , acum ca-n alte dati .

Si sa nu-l vezi pe robul tau umil
Infrint , indurerat , plin de suspine
Si neajutorat ca un copil
Intoarce-ti , doamne , fata de la mine

Si sa nu-l vezi pe robul tau umil
Si sa-ntelegi ca-i irosit o viata
De om batrin , de-adult si de copil
Intoarce-te , parinte , si nu-l privi in fata .
(Jan Lulu Stern)

IN VIS...

Cinta bucuria-n mine
Mult mai mult decit o stii
Cind , in noptile senine ,
Te astept din nou sa vii
Noptile mi le faci vise
Visurile , paradis
Fara tine pare-mi-se
Ca-s trezit din al meu vis .
(Jan Lulu Stern )

Lara Fabian - Je t'aime

Citatul zilei 17.12.2010

Anumite defecte sunt necesare pentru ca totul sa fie in regula. Ar parea ciudat daca vechii prieteni nu ar mai avea vechile ticuri.
Goethe

Poveste de iarna...

Luna incet a rasarit
Peste dealurile sure
In omat a adormit
Noaptea prin padure.
Sus in cerul lor inalt
Norii incep sa cearna
Linistea unei povesti
Ca un dar de iarna.

Tu fulg de nea..

Tu fulg de nea in miezul noptii,
Nici unui muritor nu apartii.
Inimile tuturor le incalzesti
Chiar daca in cadere-ti te topesti.

Esti bucuria tuturor copiilor,
Si-a inimilor chinuite de dor.
Faci stelele sa fie mai aproape,
Lacrimile..mai usor sa se desprinda de pleoape.

Cu stralucirea ta,
Unora le-ai schimbat soarta.
Vrajiti ei te-au urmat din loc in loc
Crezand ca tu le porti noroc.

Dar tu apoi i-ai parasit,
Rugandu-te in gand ca ei sa se fi pornit.
Ai plans vazandu-i rataciti
Si te-ai rugat de D-zeu sa fie ocrotiti.

Caci el este si-ocrotitorul tau,
Facandu-te sa reapari mereu.
Sa raspandesti lumina-n noapte,
Facandu-ne sa intelegem ca doar
Un fulg de nea,de D-zeu e tot ce ne desparte!

Pasarea Colibri - Ce de lupi se inconjoara

Citatul zilei 15.12.2010

Daca nu iti place un lucru, schimba-l. Daca nu poti sa-l schimbi, schimba-ti atitudinea. Nu te plange.
Maya Angelou

Aura Urziceanu - Vreau sa vii in viata mea

LACRIMILE de Lucian BLAGA

Citatul zilei 14.12.2010

Nu ma mai cert cu nimeni...pentru ca nu mai am timp...sa ma impac...
Nechita Stanescu

Paradis în destrămare

Mlaştină. De fiecare dată când îţi scufunzi trupul gol printre ierburile acelea roşii, smârcul se întregeşte încă o dată; îţi iubesc atunci părul, atârnat deasupra apei ca o floare moartă de pai, demult uitată… prin măduva ei înoată peştii. Era o mlaştină sălbatică şi amândoi pierduţi în delir.
Mi-am înroşit unghiile. Oglinda mi-a lustruit un zâmbet larg. M-am învăluit în ştergarul stacojiu, al bunicii. Şi m-am lăsat dusă de râu. Am plutit, am plutit, am plutit… până apa s-a preschimbat în sânge şi eu am devenit transparentă. Apoi am visat că eram o umbră pe un perete ud; mă mişcam tremurând, cu pas lin. Nu mai gândeam nimica, trăiam numai.
O herghelie aleargă să te întâmpine, vezi?… Gândurile mele. Chipul tău dulce se leagănă pe un gât delicat, ca o lebădă, şi degetele mele îţi frâng pielea într-un drum de ceuşă. Trebuie să fugim.. să fugim, înainte ca vântul să ne aţâţe oasele. Vreau să-ţi mai sărut încă o dată ochii, înainte să devină necunoscut, vreau să-ţi sângerez umerii palizi sub cascada aceea de pulbere… până noaptea ne va înghiţi mişcările, până viermii ne vor devora venele, până cucuvelele vor face din corneele noastre diamante magice.
Am auzit frânturi de cuvinte pe care nu le-am mai înţeles. Brusc am plonjat în întuneric şi am înţeles că nu mai ştiam unde am căzut, cine eram şi dacă îţi mai eram iubită. Trăiam; în vis. Am auzit frânturi de cuvinte pe care nu le-am mai înţeles. Brusc am plonjat în întuneric şi am înţeles că nu mai ştiam unde am căzut, cine eram şi dacă îţi mai eram iubită. Trăiam; în vis. Mi-am amintit că te-am pictat atunci când dormeai… dar nu o să ştii niciodată, o să ţin pânza doar pentru mine, atunci era o zi însorită. Şi puteam să văd praful din odaia ta… şi pe tine. Şi mirosul pielii tale; era ca un ceai fierbinte de fragi. Cred că a venit timpul. O să fug, o să fug, o să fug… să uit că am promis să stau. E atât de puţin timp, atât de puţin.
Lângă noi putreziciunea curge ca un râu, în aer; plantele îşi deschid uşi bolnăvicioase, un zbor nou se naşte din pasări cazute. Pământul nostru înnebuneşte după un soare care îi arde buzele. Îţi aud răsuflarea ca o bestie ce şi-a zdrobit cuşca. Vântul mi-a ucis limba, şi tu ai uitat culoarea privirii mele. Ah, dacă ai şti cât de iute creşte moarte în mine, de ai putea să te prăvăleşti la mine în braţe, atunci sărutul nostru ar fi o piatră de moară năruită în abis. Ia-mi inima şi aprinde-o în zori, când va răsări soarele; o să-ţi arăt cum să vorbeşti cu îngerii.
http://aporia.ro/paradis-in-destramare/

* Andreea Gae

E..iarna...si..ninge pe alocuri...

(Imagine Predeal 12.12.2010)

Rostește-mă

Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori

Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!
(Elena Armenescu)

Ceva ca rugăciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.
(Marin Soresc)

Unde să pleci

Află şi-nvaţă
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.

Clipă absurdă
Şi, noi, năuci,
Nici nu ştiu unde
Vrei să te duci.

Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.

Deocamdată,
Încă de ieri,
Acarii însuşi
Se simt şomeri.

Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?

Ce despărţire,
Când amândoi
Nu ne cunoaştem
Noi între noi?

Nu fi precoce,
Nu insista,
Încă-i abstractă
Iubirea mea,

Cât tu, pe lume
Nici n-ai venit
Şi, într-un pantec,
Suferi cumplit.

Creşte, sub cerul
Astrilor căşti,
Maternitatea
Unde urmează
Să mi te naşti.
(Adrian Paunescu)

Mirabela Dauer & Marian Nistor ~ Frunza mea albastra

Ne-ar trebui
O mie de ani sa recladim
Ce-am sfaramat aseara
Cu despartirea noastra.
Si nici atunci nu-i sigur
C-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur
Tu frunza mea albastra.

Tristi vom cunoaste
Ceasul lung dupa dezmierdari
Si intreband in stanga si in drepata trecatorii,
Singuri si fara remuscari,
Ne vom cicni in cosmos
Doar uneori ca norii.

Linistea de-atunci
N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece
Cele din urma clipe
In timp ce pescarusul iubirii va muri,
Batand inca o dara
Din largile-i aripe

Linistea de-atunci
N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece
Cele din urma clipoe
In timp ce pescarusul iubirii va muri,
Batand inca o dara
Din largile-i arïpe.

dance me to the end of love-leonard cohen

Amintirile fetitei..ce..si-a dorit asa de mult...candva..doar..un pegas...

Si e sambata....aceeasi sambata pe care o asteptam..cu luni in urma.Cat de diferita insa.....In februarie tot intr-o sambata m-am lasat convinsa de fiica mea sa incerc sa cunosc..mai multi oamani,sa incerc sa-mi fac un prieten..de ce nu...poate un nou tovaras de viata.Si...complet neancrezatoare in aceasta retea am intrat pe acel site..pe care azi noapte m-am decis sa-l parasesc pentru totdeauna.A fost greu...M-am imprietenit acolo cu o doamna...care chiar mi-a atins sufletul.Cu care am comunicat mult despre suflet,despre iubire dar si despre necazuri.Fiecare zi era un schimb frumos de versuri,proza sau..mesaje...Imi vor lipsi..si ea si..un alt profil..al Enigmei.Versurile Logicei si ale Enigmei..sunt pe blogul meu...cred din sept incoace.Perioada care a fost si este inca mai grea pt mine.Ocupata fiind sa-mi caut un servici,am scris mai putin, dar zilnic citeam ce scriau ele si tot ce am considerat frumos la ele, am adus aici pe blog.Azi...mi-am reaminintit sambata din februarie.Noua fiind pe acel site n-am stat mult.A doua zi insa...pe sapte febr...mi-a atras atentia un profil,o fotografie...mult de tot.Exact pt ca eram aproape sigura ca nu am nici cea mai mica sansa ca acea persoana sa-si opreasca atentia asupra mea,i-am trimis un mesaj..afirmativ...doar...format din trei cuvinte...simple observatii in care-mi exprimam parerea despre el ca om.Am adormit visand la el...si chiar crezand ca nu voi primi niciodata un raspuns.Dar,a doua zi deschizand casuta de mesaje..mi-a stat nima vazand ca mi-a raspuns...si ochii lui mi s-a parut ca erau plini de lumina,contineau un zambet jucaus...fata aceeasi de fapt...mie mi se parea ca e reala si ca-mi vorbeste.I-am raspuns la mesaj...si in acea seara am vorbit ...ore....si...am aflat astfel ca Dumnezeu a creat aceasta apropiere..exact de ziua lui de nastere....Frumos!....Nespus de frumos..pot afirma si acum...cand totul a devenit..doar amintire...Tot azi noapte, intr-o alta zi importanta pentru el...cu siguranta mult mai importanta decat propria-i zi de nastere...mi-am luat ramas bun de la acel chip...pentru totdeauna.E greu sa spui adio...uneori imposibil....Dar si mai greu e sa simti insemnatatea acestiu cuvant.Sa constientizezi greutatea semnificatiei.Sa poti crede ca nu vei mai revedea niciodata un om care...desi n-a fost decat cateva minunte in fata ta...a existat in fiece secunda in gandul tau,in inima ta luni...Pe care il asteptai sa apara desi stiai ca nu va apare.Pe care il iubeai nu pentru ca vroiai.Ci doar pentru ca asa simteai.E ca si cum ai incerca sa pui frana la o masina...si constati...in mers fiind ...ca nu reusesti.E putin dura comparatia..dar asa e.Eram constienta si speriata in acelasi timp.Ma intrebam cand ma voi putea opri...ma rugam sa nu mai simt nimic,sa nu mai vreau nimic,sa nu mai astept nimic...Imi doream liniste sufleteasca..Acea liniste in care...poate nu simti ca existi...dar...in care cuvantul "dor"...nu mai exista.Nu si in viata ta.Sa ranesti este foarte usor, dar sa ierti pe cel care te-a ranit spune mult despre sufletul si caracterul persoanei care are puterea de a ierta.....
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ne sunt lectii de viata.
Cine nu a trecut prin astfel de momente, cine nu stie ce inseamna durerea, durerea ce provine din dragoste, dragostea care ne-a parasit, nu a inceput inca sa traiasca, sau viata lor a fost o iluzie.....
De ce doare dragostea? Pentru ca tot ceea ce depaseste pragul firescului doare: frigul aspru iti tortureaza pielea, caldura excesiva duce la pierderea cunostintei, iar dragostea provoaca o grava anemie sufleteasca. Orice sentiment ce se ridica deasupra sferei comune provoaca o pierdere subita a oricarui reflex de aparare. Si atunci doare. Fiindca nu stim sa ne aparam. Si nu ne pasa. Traim momentul, iar apoi traim de dragul momentului trecut, iar intr-un sfarsit, uitam momentul si nu mai stim bine de ce si pentru ce traim. Stim doar ca am iubit. Si doare. Intram zilnic pe acel site...si in mod inconstient vizualizam profilele ce mi-au facut vizite cu o zi in urma.Azi noapte am realizat...ca de fapt il cautam pe al lui....si..niciodat...nu l-am mai regasit..acolo...aproape de mine.Am realizat ca trebuie sa renunt si la acest site..in care am cunoscut...mai multe feluri de oameni...mai mult sau mai putin bine intentionati. diferiti..si buni si rai...oameni intr-un cuvant.Nu cred ca acolo voi gasi...ceva ce chiar nu stiu daca imi doresc sau mi-am mai dorit vreodata.Cred ca viata mea...eu...e putin diferita de a marei majoritati a oamenilor.Am ramas aceeasi fetita visatoare,care privind cu lacrimi in ochi,pe obraji chiar, acel pegas in vitrina,constientiza ca din cauza banilor nu si-l va putea avea acasa...la cativa anisori.Dar a continuat sa viseze la el ani intregi...pana a crescut si avand bani.. l-ar fi putut in sfarsit duce acasa.Era prea mare insa atunci...Avea bani...dar nu mai putea merge cu un..pegas...Cu toate astea...l-a iubit ...ani...a visat..ani la cat de fericita ar fi fost...cu el...aproape...  
Si acum...luni...zile si nopti de-a randul...am privit cu ochii mintii un chip drag...intelegeam perfect cum stau lucrurile..dar speram..imi doream de fapt...vroiam sa cred ca o minune poate schimba mersul lucrurilor.Ca o voce sau cateva cuvinte...imi va aduce ce astept.Nu imi impuneam aceste lucruri.Exista in inima mea...acel sentiment unic..pe care-l avem cand il avem...nu voi sti niciodata de ce.Apare cand nu stim...si traieste in inimile unora dintre noi...pana la moarte.A uitat cineva vreodata prima iubire?Nu prea cred.Dar...unora dintre noi se pare ne e scris sa retraim acest sentiment...si...asa cu n-am uitat nimic din ce a fost..la ...nu stiu...douazeci de ani...nu vom uita nici ce ne-a daruit Dumnezeu...ani mai tarziu...Scriu azi...fiindca e sambata.Pentru ca luni de zile..sambata seara...scriam aici...vorbeam uneori si cu acel chip...adormem gandindu-ma daca el va citi vreodat ce scriu,intrebandu-ma daca vrea sa stie ce simt...ce scriu...cum o duc...constienti amandoi de ireversibilitatea drumurilor noastre....   Voi continua activitatea pe acest blog...mi-a devenit drag....E martorul..trairilor mele...a devenit...refugiul meu.Cand fiecare isi vede linistit de viata lui...incerc sa fac acelasi lucru...incerc sa renunt la intrebarea..."de ce"....si le spun lacrimilor ce cad acum pe obraji...sa curga daca asa vor...dar sa inteleaga..si ele...ca nimeni nu le vede...ca pe nimeni nu intereseaza ca ele si-au facut aparitia...ca durerea noastra e uneori doar a noastra...si ca lucrurile se intampla doar cum trebuie sa se intample..nu cum am vrea noi..si cand am vrea noi....Va doresc un sfarsit de saptamana frumos,linistit,sa va bucurati de iubirile voastre...si...sa nu-i uitati pe cei ce va iubesc.Ei exista..undeva...iubiti-i si voi...atat cat puteti....Plecarea lor e posibil sa va doara intr-o zi...Iar de nu va iubeste nimeni...iubiti-l pe Dumnezeu.El sigur va iubeste,va ocroteste,si sigur nu va va lasa cand va e greu...extrem de greu.Va pup

Citatul zilei 11.12.2010

Succesul nu este rezultatul unei arderi spontane. Trebuie sa arzi cu adevarat pentru el.
Reggie Leach

Nourii...

Privesc grăbiţii nouri ce-alunecă pe zări,
Topindu-se departe şi revenind întruna.
Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,
Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna.

Oceane mari de apă pe-a cerului genuni
Câteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă,
Revarsă altădată şi trăsnet şi furtuni -
Rămân aceleaşi totuşi oceane mari de apă.

Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi!
Centauri, turme, nave, creneluri de redută...
Noi îi urâm când grindini revarsă peste noi,
Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sărută.
(Nicolae Labis)

Poezia....

Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.
(Nicolae Labis)

DOR...

Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Şi vreau să treacă
Liniştea mea.
(Nicolae Labis)

Sa nu uitam...

Exista in fiecare dintre noi setea de a ne depasi pe noi insine, de a fi, in unele aspecte, ca Dumnezeu. Este reflexul copilului care doreste sa se asemene cu parintii sai. Dimineata ne rugam: “Doamne, ajuta-mi sa-Ti seman, pana ce chipul Tau va fi reprodus in mine.” Iar seara, dupa ce vedem efectele vantului potrivnic, lasam capul jos, rusinati “ Doamne, iarta-ma , caci nici azi nu am reusit.” Sa nu uitam ! Oricat de teribile ar fi valurile si vanturile care bat pe marea vietii noastre, dezamagirea nu e o solutie. Chiar daca nu e in mod fizic alaturi de noi in momentele de cumpana ale vietii, sa fim siguri ca Mantuitorul mijloceste pentru noi in Sanctuarul ceresc si se roaga pentru ca sa ajungem cu bine pe “tarmul celalalt”- tarmul mantuirii O noapte binecuvantata si un sfarsit de saptamana cu dragoste, pace si intelegere.
(Enigma)

Cât timp vorbesc...

Cu dinţii strânşi între vecii,
Orice cuvânt e o încredere
Pe linia frântă între cer şi mine -
Vorbindu-ţi, trebuie să fii.
Acolo-n munţi, unde şi brazii
Se prostern, jnepeni, pe pământ,
Şi norii se preling pe piatră,
Bate-n vârtejuri un cuvânt.
Cu siguranţă că al tău e
Tiranul sunet şi afund,
Vacarmul sângelui mi-l pierde,
Dar brazii, norii îl aud.
Iubitul meu pe care nimeni
Nu l-a văzut decât în somn,
Tată cuvintelor din mine
Şi peste nerostire domn,
Nesigur fiu
Născut din ruga
Pe care ţi-o înalţ,
Am obosit de-atâta cânt,
De-atâtea gânduri fără şir,
De-atâtea vorbe îngereşti.
Eşti fără milă,
Nu te văd, n-aud -
Cât timp vorbesc cu tine,
Eşti.
(Ana Blandiana)

Te port in inima la orice pas...

Esti ca un inger pazitor,
Cand nu esti cu mine mor de al tau dor.
M-ai fascinat de la-nceput,
Acum te iubesc enorm de mult.
Ma gandesc mereu la tine,
Imaginea ta in gand imi vine.
Adu-ti aminte cum a inceput totul,
Nu stiam ca langa tine imi e locul.
M-am indragostit de ochii tai,
Mi-am dorit atat de mult sa fie-ai mei.
Iar buzele tale,izvor de fericire,
Au gust de miere,imi dovedesc iubire.
In brate cand ma strangi,eu simt dorinta,
Simt cum tremura a mea fiinta.
Privirea ta ma umple de iubire,
Ma topesc incet in a ta privire.
Esti talismanul meu,imi porti noroc,
Te iubesc,si nu-i un joc.
Te port in inima la orice pas,
Sufletul mi-e implinit,cand aud al tau glas.
Te ador cum nimeni n-ar putea,
Te doresc cu toata fiinta mea.
Esti al meu,iubire-ti daruiesc,
Esti totul pentru mine,te iubesc!
(Enigma)

Iubirea matura...mai putin curaj..mai multa tarie de caracter...tacuta si inteleapta

Este acea iubire care apare atunci cand s-au potolit hormonii, cand s-au stins toate nalucirile tineretii, cand lasi nelinistile deoparte pentru ca ai capatat intelepciunea de a sti ce vrei. Iubirea matura este implinire. Tinerete spre copilarie. Este calitate. Inseamna reinnoire. Dovezi. Gesturi marunte. Poate mai putin curaj. Dar mai multa tarie de caracter.

Multi nici nu vor sa auda ca exista un altfel de Ea, un altfel de El, o altfel de Poveste, o altfel de iubire… o Iubire Matura, batatorita de ploi, uscata de soare, improspatata de roua, trecuta prin foc si sabie. Dar rabdatoare, respectuoasa, frumoasa… incredibil de frumoasa... Multi nici nu vor sa o numeasca iubire. Numesc iubire doar focul acela pasional care iti curge rapid prin vene, se lasa cu tunete si fugere naprasnice, te lasa cu lacrimi si suferinti adanci, cu cicatrici de neiertare si neputinte de uitare, te consuma din cap pana in picioare…
Multi numesc demodata aceasta iubire cu parfum de vechi si de nou, aceasta iubire tacuta si inteleapta… Multi nici nu vor sa inteleaga ca nu este neaparat necesar sa strigi acest sentiment cald si placut in toate colturile lumii, ca nu trebuie sa il expui galagios, ca nu trebuie sa faci parada de el, ca nu trebuie sa te bati cu pumnul de piept ca tu nu il lasi sa moara. Pentru ca il ai in ziua de astazi langa tine. Si il vrei si in ziua care va urma celei de astazi, celei de maine. Si il ai in continuare... Si de fapt sa faci ceva ca sa nu il lasi sa moara…

Multi cred ca fac referire la povesti de adormit copiii daca spun ca zilele, saptamanile, lunile, grijile, problemele, anul, anii, anii pot trece peste ea, iubirea matura, si ea, iubirea matura, sa nu se maturizeze de tot. Multi nici nu s-au gandit vreodata ca iubirea matura are gustul dulce amarui al vinului rosu. Acel vin rosu de esenta tare, mai bun pe masura ce trec anii, mai parfumat pe masura ce zace intre scandurile butoiului… Acel vin in care poti sa torni apa pentru ca tot nu o sa-i dezlegi savoarea, tot nu o sa-i alterezi gustul… acel pahar de vin caruia ii iubesti forma… acel pahar de vin caruia ii vezi zgarieturile, dar le accepti firesc gandind sagalnic ca vinul nu s-ar vedea atat de frumos in pahar daca zgarieturile nu ar fi acolo…. Acea iubire care accepta, cere, da, primeste… dar nu cere sa il transformi sau s ail schimbi pe celalalt ca sa il poti iubi. Acel vin care nu se oteteste peste noapte… aceasta iubire care nu se stinge brusc.
Iubirea matura nu iti da ameteli si batai de inima in stomac, dar iti da batai de inima regulate si pertinente, iti da echilibru. Nu te imbatraneste… nu, nu… iubirea matura este cea care te face sa te simti ca un copil, iubirea matura este cea in care pe chipul ridat al partenerului vezi ochii aprigi de adolescent. Iubirea matura este acea iubire care apare atunci cand s-au potolit toti hormonii, cand s-au stins toate nalucirile tineretii, cand lasi nelinistile deoparte pentru ca ai capatat intelepciunea de a sti ce vrei. Iubirea matura este implinire. Tinerete spre copilarie. Este calitate. Inseamna reinnoire. Dovezi. Gesturi marunte. Poate mai putin curaj. Dar mai multa tarie de caracter. Inseamna sa ajungi la destinatia calatoriilor tale. Sa gasesti sensul tuturor iubirilor care au trecut prin viata ta. Sa traiesti fericit. Sa-l lasi si pe celalalt sa traiasca fericit langa tine.

Kelly Family - An Angel

Amarele nelinisti

Cresc nelinistile-n noi ca veninul in guse de serpi.
Spre ireala zari ale gandului negru
ne indeamna haotice ascunzisuri
ale sufletului nostru bantuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da linistea,
linistea in care sa nu mai simtim ca suntem aievea,
dupa care tanjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde in colturi apar si cresc tristetile,
tristetile cenusii, tristetile mai sumbre dacat moartea?
Cine ne va lecui de nelinistile ce ne rod,
Cum viermii sfartecand un creier intr-un sicriu de lemn putred,
atunci cand planam in zbor frant dincolo de zarea constiintei
si gandurile noastre nu mai au sperante,
si sufletele noastre nu mai au vise?
Cand suntem pustii ca nesfarsitele, vastele deserturi
ce nu au nici nisip, nici gheturi eterne sa le acopere?
Cand dincolo de noi si de sufletele noastre nu mai e nimic,
Cand vantul negru-al nefiintei ne bantuie amar,
neinchipuit de amar si fara sens?...
(Charles Baudelaire)

Unei...trecatoare...

Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înalta si subtire, durere maiestuoasa
În voalurile-i negre de doliu, fastuoasa
Si mîndra, o femeie trecu prin fata mea

Cu sprinten mers si zvelte picioare statuare.
Eu ma-mbatam privind-o si beam ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vînat de uragane plin,
Placerea ce ucide si vraja care doare.

Un fulger... apoi noaptea! - Faptura fara drum,
Tu care cu-o privire m-ai renascut deodata,
Abia în vesnicie te voi vedea de-acum?

În alte parti, departe! tîrziu! sau niciodata!
Caci nu-mi cunosti cararea, nu stiu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic draga, o, tu care stiai!

Exista din punct de vedere psihologic asa numitele “suflete pereche”?

Exista din punct de vedere psihologic asa numitele “suflete pereche”? Si daca da, cum iti dai seama ca un anume suflet este tocmai sufletul TAU pereche? Facand abstractie de portretul sau fizic, care ar putea sa fie acele trasaturi de personalitate care te-ar determina sa crezi ca tocmai ai gasit persoana potrivita? Are sufletul tau pereche un anumit profil psihologic? Exista o lege a atractiei si la nivelul personalitatii umane? Cat de adevarat este faptul ca, ignorand celelalte personalitati existente, contrariile se atrag, incercand sa se gaseasca? Si cine este Paul Dobransky?
Paul Dobransky este un psiholog american renumit, autor al cartilor The Secret Psychology of How We Fall in Love (Psihologia secreta a iubirii) si The Power of Female Friendship (Puterea prieteniei feminine), expert in psihologia cuplului si a relatiilor. De ce este atat de interesant sistemul sau de clasificare a personalitatilor umane si a tipurilor de relatii care se stabilesc intre persoane? Iti spunem in articolul urmator. In “Psihologia secreta a iubirii’, psihologul dezbate o teorie mai mult decat incitanta. Iar daca ai putina rabdare si vrei sa descoperi carui tip de personalitate ii apartii si cum ar trebui sa fie sufletul tau pereche, testul KWML (King, Warrior, Magician, Lover) este extrem de interesant. Il poti face aici: http://www.kwml.com/contemplate/assembler.php?page=welcome
Conform unei legi neintelese a atractiei, energiile opuse graviteaza una in jurul celeilalte, atragandu-se si cautandu-se reciproc. Conform teoriei psihologului, energia care face ca doua fiinte umane sa fie perfect compatibile este STIMA DE SINE. Psihologul este de parere ca aceasta energie umana –stima de sine- poate fi impartita in doua categorii: ‘binele pe care il oferi celorlalti” si “increderea pe care le-o oferi celorlalti” care reprezinta polii opusi catre care fiecare personalitate umana graviteaza. Din punct de vedere emotional, exista doua categorii de persoane: persoanele cu un comportament maternal, protectiv, cele care urmaresc si se ingrijesc de binele celorlalti si persoanele cu un comportament “paternal”, increzator, orientate catre actiune, persoane care urmaresc sa sporeasca increderea celor in jur in ei insisi.
Totodata, dintr-un punct de vedere intelectual, exista persoane analitice, rationale, ordonate, care isi folosesc mai mult partea stanga a creierului si persoane creative, flexibile, pline de umor, care se folosesc mai mult de partea dreapta a creierului si care urmaresc sa te faca sa te simti bine in prezenta lor. Evident ca aceste persoane au si trasaturi negative: cei din prima categorie au tendinta de a dezvolta un comportament obsesiv, pot deveni tipicari, au tendinta de a tine lucrurile sub control. Cei din a doua categorie au tendinta de a fi dezordonati, distrati, lipsiti de concentrare si atentie.

Luand ca punct de vedere cele doua aspecte (emotional si intelectual), Paul Dobransky ajunge la concluzia ca absolut fiecare individ (inclusiv propria persoana, cei dragi, persoanele de sex masculin, persoanele de sex feminin, etc.) apartine unuia dintre cele patru profile de personalitate cunoscute sub numele de REGE/ REGINA, RAZBOINIC, MAGICIAN, AMANT (simboluri folosite pentru prima oara in psihologia Jungiana).
Conform teoriei atractiei psihologice a lui Dobransky, Tipul Rege/ Regina este compatibil cu tipul Magician, iar tipul Razboinic este compatibil cu tipul Amant. Aceste perechi au o structura temperamentala diferita si exista, datorita acestor opozitii temperamentale, o mare putere de atractie intre ele. Profesorul Dobransky numeste aceste perechi “suflete pereche’, personalitati care tind sa se caute si sa se completeze unele pe altele din punct de vedere social, emotional si intelectual. Iata, conform viziunii lui Dobransky, care sunt cele patru tipuri de personalitati, trasaturile psihologice si comportamentale sociate si care le sunt sufletele pereche. Opozitiile nu doar se atrag, spune Dobransky, dar se si completeaza…
Regii/ Reginele – Regii si reginele medievale aveau intotdeauna grija de regatul si supusii lor, veghind totodata asupra binelui propriei persoane. Arhetipul regilor/ reginelor este asociat unui spirit nobil, unui spirit de organizare foarte dezvoltat, unui sentiment puternic al responsabilitatii si al datoriei, capacitatii de a lua decizii pentru binele celorlalti, abilitatii de a da directive, de a coordona oamenii si de a le oferi protectie. In societatea moderna de astazi, Regii/ Reginele sunt acele persoane care strang in jurul lor grupuri de oameni. Sunt persoane preocupate de binele emotional al celor din jur, avand tendinta de a proteja si de a ocroti. Regii/ Reginele exceleaza in a da cele mai eficiente sfaturi, adorand sa li se ceara opinia. Sunt diplomati/diplomate din fire. Ei sunt cei care planifica si fac regulile intr-un grup. Au uneori o atitudine pasiva, de superioritate si se asteapta sa fie iubiti, apreciati, respectati, curtati, amuzati de ceilalti. Sunt firi analitice, folosindu-se de partea stanga a creierului.
Psihologic vorbind, personalitatea compatibila Regilor/ Reginelor este cea a Magicienilor. Magicienii sunt efervescenti, spontani, “sufletul” grupurilor si al petrecerilor, cei care aduc non-conformism si noutate in viziunea traditionalista a Regilor/ Reginelor. Relatia dintre Magicieni si Regi/ Reginii este cea ideala, oferindu-si reciproc stimulare intelectuala si emotionala. Regina este fascinata de Magician, Magicianul nutreste o admiratie netarmuita pentru Regina.
Razboinicii – Razboinicii apartin si ei personalitatilor analitice, rationale si practice, folosindu-se ca si Reginele/ Regii de partea stanga a creierului. Spre deosebire de acestia, beneficiaza de mai multa incredere, mai mult curaj, avand tendinta de a insufla incredere in ei insisi si persoanelor din jur. Telurile lor au o finalitate practica si imediata, fiind capabili sa duca repede si eficient la bun sfarsit o sarcina pe care i-ai atribuit-o. Se bucura de un organism puternic si rezistent, iubind sportul si miscarea. Actioneaza rapid, sunt directi, disciplinati, combativi, nu se intind la vorba si doresc recunoasterea rolului pe care il au intr-un grup. Devin atasati rolului lor de razboinic-protejator. Chiar daca par uneori lipsiti de afectiune, isi apara cu strainicie grupul de care apartin, .
Razboinicii sunt atrasi si intrigati de personalitatea Amantilor (sensibili, afectuosi si emotionali, prea inceti in miscari ca sa se initieze in anumite actiuni). In Evul Mediu, razboinicii obisnuiau sa-i apere pe Amanti si sa-i instige la actiune, adorand in acelasi timp sa le asculte povestile si cantecele romantice de dupa batalie. Razboinicii si Amantii sunt suflete perfect compatibile. Razboinicii si-ar da si viata sa ii apere pe Amanti.
Magicienii - Magicienii sunt persoane vesele, joviale, pline de vitalitate, creative, increzatoare, cu o energie aproape inepuizabila si o emotionalitate ridicata, spune Paul Dobransky. Sunt oamenii momentului, adorand sa se bucure de “acum”, de clipa, de spectacol. Niste raritati….  Adora sa creeze spectacol, sa fie in centrul atentiei, sa straluceasca (uneori o fac fara intentie sau efort), sa daruiasca din talentele lor si celor din jur. Sunt si creativi, dar si orientati catre actiune. Se simt vii si fericiti de fiecare data cand au ocazia sa performeze in fata unui public sau a unui grup de oameni si cand pot sa-si manifeste darurile cu care au fost inzestrati. Din aceasta categorie fac parte artistii, speakerii, oamenii de afaceri remarcabili, agentii de vanzari remarcabili, etc, Se folosesc mai ales de partea dreapta a creierului si, din punct de vedere al Increderii in sine, urmaresc sa ofere binele celor din jur amuzandu-i, surprinzandu-i. Uneori, dispar din centrul atentiei la fel de repede pe cat se propulseaza.
Magicienii au nevoie de un partener protector, afectuos, rational, pe care sa se poate baza si care sa ii tempereze firea pasionala, aducandu-l cu picioarele pe pamant. Magicienii dezvolta o relatie frumoasa si armonioasa cu Regii/ Reginele ale caror sfaturi si sustinere le sunt necesare. Firea logica, analitica a Reginei/ Regelui se completeaza minunat cu firea inflacarata a Magicianului.
Amantii - In Evul Mediu, Amantii obisnuiau sa scrie poezii si povestiri pentru a-i amuza si a-i emotiona pe ceilalti, punand in ele tot patosul si toate trairile. Dupa batalie, Razboinicul adora sa-si linisteasca sufletul ascultand cantecele si istorioarele Amantului. Amantii sunt timizi in public si nu-si pot stapani o anumita stangacie atunci cand se afla in grupuri sociale mai mari. Atunci cand nu se simt in largul lor, au tendinta de a parea neincrezatori. In societatea actuala, Amantii sunt firi pasnice, visatoare, cu o imaginatie bogata, blajine, cuceritoare prin delicatete, loiale si urmaresc sa ofere bine celor din jur. Sunt firi extrem de afectuoase si creative. Chiar daca sunt sensibili si emotionali, au tendinta de a-i proteja pe cei din jur. Multe din marile idei ale lumii vin din partea lor... Sunt receptivi, empatici si stiu sa asculte, putandu-se conecta cu usurinta la trairile si sentimentele celor din jur. Echilibrul si-l gasesc de multe ori in singuratate. Au dificultati in chestiuni precum gestionarea banilor, luarea de decizii importante pentru viitorul lor sau confruntarea fizica cu ceilalti.
Din aceasta categorie fac parte poetii, scriitorii, o anumita parte din muzicieni si cantareti (muzica soft, cu o oarecare sensibilitate), oamenii cu vadite inclinatii artistice. Psihologic vorbind, sufletul pereche al Amantului este Razboinicul. Amantul adora sa-si exercite afectiunea asupra Razboinicului, sa-l emotioneze, sa-i scoata la iveala latura sa sensibila. Razboinicul adora ca Amantul sa-l incante cu minunatele sale idei. Alaturi de el se deconecteaza de indatoririle sale practice.
(preluat GARBO)

Citatul zilei 09.12.2010

Nu trai in trecut, nu visa la viitor, concentreaza-ti toate eforturile in prezent.
Buddha

FRUMOS...

Baboi ft. Puya & Ruxandra V. - Efectul Banului