EŞTI PREA PURĂ

Te trezeşti când soarele răsare
Şi roua este tot mai caldă,
Te întinzi pe patul plin de alb
Şi inima ta o mare ofrandă.

Din umbră apari ca o lumină,
Din străină îmi devii cunoscută,
Din frig te transformi în căldură
Şi apari ca o speranţă pierdută.

Instinctele mele pot fi învinse,
Gândurile ce te macină dispar,
Zâmbetul pe faţa ta ca o mângâiere
Ce apare în lumina unui felinar.

În suflet a încolţit o dorinţă,
În gândul meu s-a creat o idee,
Eşti cea mai frumoasă fiinţă,
Eşti pură ca o orhidee.

Rămân tăcut şi vizibil uimit,
Devin tot mai sumbru şi retras,
Aş vrea să te uit dar nu pot,
Că de tine nu pot să mă las.

AUTOR MIHAIL RUJOIU