Tu eşti frumoasă, caldă şi nobilă, emani
O strălucire-aparte-n salonul de-aur moale,
Însă în ochii-ţi galeşi, după un zâmbet trist,
Se vede că-n adâncuri te chinui şi te doare.
Ţi-e sufletul un înger sau un copil suav
Ce caută pe lume divina mângaiere...
Deși în haine scumpe şi-n aur te îmbraci,
Sub carnea-ţi tremurândă e-o mare de durere.
Acolo-i pasiunea pe care nu o poţi
Opri decât prin zâmbet nemângâiat, de piatră,
Iar lacrima de fată ce ochii-ţi umezesc
E scris să nu se scurgă de-acolo niciodată.
Deşi în ochii-ţi galeşi va fi regretul greu
Că n-ai atins în lume lumina vieții tale,
Vei sta în haine scumpe şi vei zâmbi mereu
Cu zâmbetul durerii pe buze senzuale.
(Octavian Petrescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu