Si va veni o vreme...

Şi va veni o vreme cînd totul va fi ceaţă,
prin burgul nins de ploaie vor înota cirezi,
şi-mi va fi frig şi silă ca într-o dimineaţă
în care-n niciun înger nu o să poţi să crezi.

Vor străluci în geamuri batalioane triste
de dame îmbufnate şi conţi triumfători,
prin pomii grei de noapte vor atîrna batiste,
în sufletele noastre se vor ascunde nori.

Şi-ţi voi suna la uşă dar nu îmi vei deschide,
şi-ţi voi lăsa cafeaua cu lapte lîngă prag,
şi ţi-oi broda cuvinte şi versuri insipide,
ca să zîmbeşti în taină şi ca să îţi fiu drag.

Iar tu, nedumerită, ascunsă în dantele,
sătulă de oraşul în care ne-am topit,
vei şuiera trăsura şi melci în catifele
te vor purta albastru prin parcul adormit

ca să te coloreze şi ca să uiţi de toate
cîte ţi-au scris în palmă nebunii de la schit
şi-o să te ştiu frumoasă şi vie şi departe
şi, ştiind acestea toate, o să fiu fericit.