Teama,degeaba imi incoltesti sufletul,
Si de furie esti neagra ca pamantul.
Dumnezeu mi-a dat putere sa te-nfrunt
Curajul sa-mi rezolv problemele,aici,pe pamant.
Dar si tu esti puternica,recunosc.
Fiind necrutatoare,cu cei ce din calea-ti nu se feresc.
In slujba cui esti tu nemuritoare Teama?
Cine, sa-i spui cat rau faci oamenilor,la El te cheama?
Cand vezi un om plangand,te bucuri,
Din cele mai indepartate vremuri.
Patrunzi in sufletul lui chinuit,
Soptindu-i ca fericirea e un sentiment inchipuit.
Si...daca el e slab...te crede.
Si-n jurul lui,nimic in afara de durere nu mai vede.
Si- asa poate pierde ani buni din viata,
Pentru, ca a urmat a ta ipocrita povata.
Si mie mi-ai facut mult rau candva,
Facandu-ma mereu ca sa depind de cineva.
Am invatat,plangand adesea,sa te tin la distanta,
Luptand si depasind toate obstacolele ce tu,
Cu multa rautate mi le arunci...in fata.
