O, ramâi, ramâi la mine,

O, ramâi, ramâi la mine,

Te iubesc atât de mult! 

Ale tale doruri toate

Numai eu stiu sa le-ascult;

In al umbrei întuneric

Te asaman unui print,

Ce se uit-adânc în ape

Cu ochi negri si cuminti;

  Si prin vuietul de valuri,

 Prin miscarea naltei ierbi,

 Eu te fac s-auzi în taina

 Mersul cârdului de cerbi;

Eu te vad rapit de farmec

Cum îngâni cu glas domol,

In a apei stralucire

Intinzând piciorul gol

Si privind în luna plina 

La vapaia de pe lacuri
Anii tai se par ca clipe,

Clipe dulci se par ca veacuri.

Astfel zise lin padurea, 

Bolti asupra-mi clatinând; 

Suieram l-a ei chemare

S-am iesit în câmp râzând.

Astazi chiar de m-as întoarce

A-ntelege n-o mai pot..

Unde esti, copilarie,

Cu padurea ta cu tot?

Mihai Eminescu

Din lut şi scrum am renăscut....

"Din lut şi scrum am renăscut, însă acum mi-e sete,
Aş vrea să mă revărs într-ale apei plete,
Să urc cu dor un drum cu şapte trepte,
Ce mi-l sădeşte apa-n gând dorind să mă răsfeţe.
Urc prima treaptă, primul pas , cu toată veselia
Ridic un ochi, îl pun pe cer şi scriu COPILĂRIA.
Cu celălalt urc tot mai sus, pe treaptă, cu decenţă
E mult mister, îmi place aici, salut ADOLESCENŢĂ!
A treia treaptă mă aşteaptă, îi simt intensitatea,
Fii drept, îmi spune acum treapta, eu sunt MATURITATEA.
Bătrân de sunt, eu tot mai urc o treaptă, şi încă una,
Cu un picior pe treapta cinci, ating ÎNŢELEPCIUNEA.
Mai am doar două de urcat şi beau din APA VIEŢII,
Regrete n-am şi am să urc, ţinându-mă de zidul tinereţii.
Un zid de flori, mult verde-am pus, iubire şi speranţă,
Din lut şi scrum am renăscut, mă reîntorc la VIAŢĂ."

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă...

“Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decât că ”a spera înseamnă aproape a trăi”?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
”Le péché c’est le Grec”, ziceaţi dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt
spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,
după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie
să căutăm  fericirea decât lângă mâinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm
ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele
decât că sunt nişte păsări ameţite de soare
şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme
ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,
atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,
poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură
recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ
pentru a desena, imitându-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să ştie ce-i arta.”


Poeme – Venus din Milo
Octavian Paler

Au inflorit teii

Dupa un numar mare de zile, ma simt din nou eu cea pe care o cunosc cel mai bine. O fata parca nascuta sa munceasca, sa aiba grija de cei dragi, sa se bucure de lucrurile marunte, sa viseze, sa spere. Ma simt minunat! Muncesc. Daca ati sti cat mi-a lipstit munca, din cauza problemelor de sanatate! Imi piedusem aproape speranta ca voi mai putea lucra vreodata cu norma intreaga. Problemele la coloana pareau fara salvare. Dar bunul Dumnezeu m-a ajutat inca o data. Cu riscul ca ma repet, vreau sa va reamintesc ca pentru a fi fericit ai nevoie de munca, de iubire si de speranta. Eu le am acum din nou pe toate. Si da, sunt fericita. Ma pot bucura din nou de diminetile insorite, de o cafea buna, de o plimbare in parc, de bucuria altora. E asa frumos sa vezi ca un om drag e coplesit de iubire, de speranta. Ce pot spune? Va doresc din inima o seara frumoasa, oriunde ati fi! 

Iubire sfanta....

Sunt tot aici, tot pentru tine, nu te pot uita. Esti o rana veche, dar care nu vrea sa se vindece. Ma intorc mereu la tine, poate doar pentru ca ma doare. Pentru ca n-am inteles nimic. Nici acel NU, nici ce-a urmat. Esti o rana vie pe care vreau sa o vindec. Mi-am zis ca rabdarea si intelepciunea, ma vor ajuta. Stiu ca esti departe. Stiu ca esti singur. Stiu ca alergi dupa o iubire. Iti doresc sa o gasesti, sa fii fericit. Dar daca lucrurile nu merg cum vrei, intoarce-te la mine. Nu m-ai cunoscut, nici macar nu ai incercat. Nu vrei sa mai incercam o data? Nu vrei sa ne mai intalnim o data in ploaie? Oare  facem chiar ce vrem in viata asta, sau totul e scris undeva? Eu mai cred in a doua sansa. Cum sa te fac sa crezi si tu? Te astept  iubire sfanta, tu pentru mine esti totul inca....

Demis Roussos - Quand je t'aime (subtitrat romana)

Jason Mraz - I'm Yours [Official Music Video]

You are my sunshine

Eu dorm cu un ursulet de plus. Il strang in brate si ma rog sa nu-ti fie frig noaptea. Nu vei sti poate nicicand cum e sa iubesti atat de mult. Poate e mai bine asa. Sa simti ca ti-e frig, la gandul ca celui iubit ii e frig...E frumos dar si dureros, atat timp cat gandurile tale de iubire nu-l pot incalzi...

Stand By Me

Iubire sfanta, te-am iubit ca pe o fotografie, in prima secunda.Te pot iubi in continuare doar ca pe o fotografie. Ca pe un rasarit de soare, dimineata.Te rog sa nu mai dispari de pe cerul vietii mele!. Imi ajunge sa-ti vad fotografia. Te iubesc ....dincolo de cuvinte si viata! < 3