O, ramâi, ramâi la mine,

O, ramâi, ramâi la mine,

Te iubesc atât de mult! 

Ale tale doruri toate

Numai eu stiu sa le-ascult;

In al umbrei întuneric

Te asaman unui print,

Ce se uit-adânc în ape

Cu ochi negri si cuminti;

  Si prin vuietul de valuri,

 Prin miscarea naltei ierbi,

 Eu te fac s-auzi în taina

 Mersul cârdului de cerbi;

Eu te vad rapit de farmec

Cum îngâni cu glas domol,

In a apei stralucire

Intinzând piciorul gol

Si privind în luna plina 

La vapaia de pe lacuri
Anii tai se par ca clipe,

Clipe dulci se par ca veacuri.

Astfel zise lin padurea, 

Bolti asupra-mi clatinând; 

Suieram l-a ei chemare

S-am iesit în câmp râzând.

Astazi chiar de m-as întoarce

A-ntelege n-o mai pot..

Unde esti, copilarie,

Cu padurea ta cu tot?

Mihai Eminescu