Omul este iubire

Omul este iubire iar daca are loc cu adevarat o mare iubire intre doua suflete aceasta nu moare niciodata ci se transforma in sfintenie cea mai superioara treapta pe care noi o putem discerne a iubirii.
Sorin Cerin

Singur te caut in noapte....

Cand ma gandesc la tine...

Mi-e tare dor de tine....

Regină la balul vieții tale

"Ai suportat atâtea umilințe
Genunchii i-ai zdrelit în rugăciuni,
Lasând în urmă visuri, năzuințe…
Nu mai credeai în basme, în minuni.

Te-ntreb de ce-ai lăsat atâta vreme
Apusul să se scalde-n ochii tăi,
Hrănind frânturi de dragoste-n poeme
Crezând în vorba oamenilor răi.

La balul vieții tale fii regină
Nu-ți pleca fruntea-n fața unui zeu,
Ce nu te recunoaște drept stăpână
Pentru că sufletul îi e ateu.

Să nu cerșești iubirea niciodată,
Tu ești iubirea, minunată zeie,
Iubește-l pe acela ce-ți arată
Că tu ești totul pentru el, femeie!

Să nu privești în urma ta vreodată,
Să lași regretele cu-i ți-a promis,
Că-i ești regină pentru viața toată
Și-apoi ți-aruncă lanțuri peste vis.

Încătușată n-ai să poți să zbori,
De-aceea, nu-l lăsa să-ți pună zeghe,
Iubirea zboară dincolo de nori
Și Însuși Dumnezeu îți stă de veghe

La căpătâi în nopțile când plângi
Și-n zilele în care ești senină,
În suflet bucuriile să-ți strângi,
La balul vieții tale, fii regină!"
Lili Trif

Adevǎratele veșnicii

"O! Dǎ-mi ceva sǎ-ți semene,
Sǎ-ți fie ție asemene
Și nu te voi mai tulbura…
Plec ca sǎ poți și tu pleca.

Nu mai ȋntârziu fǎrǎ rost
Ȋntre ce e și ce-ar fi fost,
Ȋntre ce nu e și ce-ar fi
Dac-am rǎmâne tot aci…

Uite! Fǎgǎduiesc solemn
Dacǎ-mi vei da ceva, un semn,
Un medalion, sǎ-l port pe piept,
Atuncea nu te mai aștept,

Nu mai veghez morminte vii,
Ci ies pe marile câmpii
Și schimb aceste veșnicii
Cu-adevǎratele vecii…
Cu veșniciile de-o zi…"
Radu Stanca

In fiecare stea pe bolta Esti tu, acolo si aici.

Ai fost reperul vietii mele,
Lumina Stelei de la Pol
M-ai insotit, fara tagada
Si-n mersu-mi lin, si in ocol.

Fara de tine viata-i goala
In mersul meu spre asfintit.
Tu, camaradul meu discret,
Lumina mea fara sfarsit.

Gradina Domnului e plina
De flori, de iarba si suras.
Te-a luat acolo, intre stele
Pentru ca te-a iubit nespus.

In fiecare stea pe bolta
Esti tu, acolo si aici.
De nu-mi vorbesti, nu-i intamplare
Eu stiu mereu ce vrei sa zici.

E dincolo de noi puterea
De-a intelege. Pentru ce?
E plan divin, e incercare?
E trist, e bine? E orice.

poezie de Iulia Comaniciu

Te rog pe tine...

Mi-e dor de noptile de mai..... Când amândoi ne-am întâlnït

" Mi-e dor de ochii tăi adanci
Scânteietori ca soarele de mai
Mi-e dor de vraja ce-o arunci
Prinos al parului balai

De-o dezmierdare iar mi-e dor
Şi de sărutul ce-adanc el m-a robit
Ca vantul adiind usor
Sa-nvie chipul ce-am iubit

Te simt în viaţă paradis
De vorbe dragi, de cantec si de flori
Te port in minte ca pe-un vis
Ce dainuieste peste zari

Mi-e dor de sărutarea ta
Ce pătimaşă tu mi-ai dăruit
Mi-e dor de noptile de mai.............
Când amândoi ne-am întâlnït"

Ploaie in Luna Lui Marte

Un dor...nesfarit...

Si-ncontinuare, desi anii trec, mi-e dor de fericirea diminetii de 8 martie cand am primit un trandafir virtual...iar ceva mai tarziu trei trandafiri reali...!

Mihai Eminescu - Lasă-ţi lumea...

Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.

Vin' cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.

Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.

Părul tău ţi se desprinde
Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.

Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rarişte de fag.

Îi răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.

Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş.

Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.

Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Şi visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.

De-al tău chip el se pătrunde,
Ca oglinda îl alege -
Ce priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se-nţelege.

Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.

E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiţi
Şi suntem atât de singuri
Şi atât de fericiţi!

Numai luna printre ceaţă
Varsă apelor văpaie,
Şi te află strânsă-n braţe,
Dulce dragoste bălaie.

IARTA-MA!
TE IERT!
TE IUBESC!
MULTUMESC!
FII BINECUVANTAT!

Orice –ai fi si orice-ai face,
INIMA SA-TI FIE-N PACE.
Orisice te-ar supara, IARTA,
Ca sa poti ZBURA.

"Nu minunea este cea care da nastere credintei in sufletul omului, ci credinta da nastere minunii".
F. M. Dostoievski

Dor

Maine, daca mamica mea ar fi trait, ar fi implinit 80 de ani.Imi este nespus de dor de ea.Si nu-i pot spune. Va spun voua si bunului Dumnezeu.Dumnezeu s-o odihneasca in pace.!