Numai Dumnezeu are privilegiul de a ne abandona... Oamenii nu pot decat sa ne intoarca spatele...
..iar unii...o fac...

Ai ramas in inima mea...

As vrea sa stii, ca am incercat din rasputeri sa te uit, sa ma vindec.N-am reusit.Sper la intalnirea cu bunul Dumnezeu, sa aflu de ce mi-a fost scris sa iubesc atat de puternic si de ce mi-a fost dat sa sufar atat de mult, de dor, de neputinta, de faptul ca nu mai sper si totusi iubesc.

Mi-e atat de dor...

Mi-e atat de dor sa-ti scriu, mi-e atat de dor sa vorbesc cu tine si poate ti-as mai scrie daca nu m-ar durea atat de rau reprosul tau.Sper ca esti bine, chiar fericit.
De cand te-ai dus,
Tacut prin nopti privesc in sus
Rugandu-ma in gand de luna,
Macar atat sa-mi spuna:
In care stea ti-e stralucirea,
Spre care sa-mi indrept privirea?

Enya - Amarantine (video)

"Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai."
definiţie de Henry Ward Beecher

IERTAREA

Nu sunt atat de saraca, incat sa nu mai cred in oameni, din cauza ca cineva m-a mintit. 
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu impart și cu ceilalti, din ceea ce am. 
Nu sunt atat de saraca, incat sa uit sa le fac oamenilor cate o bucurie.
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu am o mangaiere pentru un animalut.
Nu sunt atat de saraca, incat sa tin bratele incrucișate in loc sa ofer o imbratișare.
Nu sunt atat de saraca, incat sa nu mai iubesc, pentru ca oricata iubire aș darui, am din ce in ce mai multa.
Nu sunt atat de saraca, incat sa stau numai cu mainile intinse pentru a primi.
Nu sunt atat de saraca, incat sa imi vand sufletul pentru lucruri și bani.
Nu sunt atat de saraca, incat sa imi uit amintirile.
Nu sunt atat de saraca, incat sa imi pierd valorile.
Nu sunt atat de saraca, incat sa raman fara vise, din cauza deziluziilor.
Nu sunt atat de saraca, incat sa raportez totul la „eu”.
Si cu regret constat ca sunt prea multi saraci in jur


M-am condamnat prea mult timp pentru greseli, pentru vorbe spuse la nervi, pentru ca am ranit oameni care nu au meritat. M-am condamnat pentru toate promisiunile pe care nu le-am respectat. M-am condamnat pentru ceea ce nu am spus si nu am facut la momentul potivit, pentru drumuri abandonate, pentru ca nu am avut curaj sa imi ascult inima. M-am condamnat pentru ca m-am trezit in fata unor usi inchise definitiv. M-am condamnat pentru ca nu am stiut sa pretuiesc anumite persoane, pentru ca am alungat de langa mine oameni care m-au iubit. M-am condamnat ca am luat decizii sub impulsul momentului; ca nu am fost matura cand a trebuit si copil cand am avut nevoie. M-am condamnat pentru alegeri, pentru esecuri, pentru vise pe care nu mi le-am implinit, pentru ca am trait jumatati de masura.

Azi m-am iertat pentru tot! M-am iertat pentru tot ce m-am condamnat in trecut. Am facut pace cu mine, pentru ca numai asa pot merge mai departe. Am tot dreptul sa ma iert.

Si m-am iertat


Nu mai am timp sa regret ce-am facut, ce n-am facut, ce am spus și ce nu am spus...
Nu mai am timp sa imi incarc sufletul cu rautati, sa ma impovarez cu ganduri negative și probleme inchipuite.
Nu mai am timp de flecareala inutila și nici sa mai stau in preajma oamenilor pesimiști.
Nu mai am timp sa plang dupa oameni care m-au parasit și dupa oameni care nu au știut sa ma iubeasca.
Nu mai am timp sa ma intorc pe drumuri pe care le-am abandonat.
Nu mai am timp sa aștept dupa oameni indeciși, care nu știu ce vor.
Nu mai am timp sa ma lamentez, sa imi invoc mereu trecutul, eșecurile și greșelile.
Nu mai am timp sa alerg dupa iluzii și nici sa mai visez visele altora.
Nu mai am timp sa ma las folosita, mintita, inșelata, tradata și ranita.
Nu mai am timp sa ma cert, pentru ca nu mai am timp sa ma impac.
Nu mai am timp sa plec pentru ca nu mai am timp sa ma intorc.
Nu mai am timp sa uit cine sunt și nici sa fiu cine vor altii sa fiu.
Nu mai am timp sa ma incarc cu complexe, nici sa ma simt neimportanta, urata, respinsa și nedorita.
Nu mai am timp sa ascult zvonuri despre mine, critici, reproșuri și pareri subiective.
Nu mai am timp sa ma justific și nici sa fac eforturi sa dovedesc cine și cum sunt.
Nu mai am timp sa-i ascult pe cei care incearca sa ma descurajeze, nici sa-i las pe unii sa imi organizeze viata.
Nu mai am timp sa aman sa traiesc așa cum vreau.


Va iert pe toti aceia care m-ati folosit, ascunși dupa o masca a bunelor intentii și a dragostei.
Va iert pe toti aceia care mi-ati luat cate ceva, fie ca au fost lucruri, vise, planuri sau oameni dragi.
Va iert pe toti aceia care m-ati mintit, care m-ati inșelat și care m-ati tradat.
Va iert pe toti aceia care pentru o perioada de timp mi-ati luat increderea și curajul de a iubi.
Va iert pe toti aceia care m-ati abandonat fara nicio explicatie, atunci cand nu ati mai avut nevoie de mine.
Va iert pe toti aceia care m-ati amagit cu promisiuni, ca mai apoi, intr-o zi sa imi luati toate visele.
Va iert pe toti aceia care m-ati parasit, uneori in cele mai grele momente ale vietii mele.
Va iert pe toti aceia care m-ati impovarat cu griji, cu regrete și cu dureri nemeritate.
Va iert pe toti aceia care ati incercat sa ma schimbati și sa imi luati libertatea de a fi eu.
Va iert pe toti aceia care mi-ati luat liniștea și care m-ati impovarat cu nopti pline de framantari și de lacrimi.
Va iert pe aceia care ati fost indiferenti la durerile mele și pe toti cei care m-ati neindreptatit.
Va iert pe toti aceia incapabili sa ma cunoașteti, care m-ati judecat dupa prejudecati proprii și m-ati denigrat.
Va iert pe aceia care ati facut din durerile și necazurile mele, bucuria voastra și motive de barfe.
Va iert, pentru ca vreau sa imi eliberez sufletul și mintea de voi. Nu sunteti demni de gandurile mele și nici nu va voi permite sa imi otraviti sufletul.
Va iert și va uit.
Sa fiti fericiti!

(Sursa- www.irinab.com)

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...

Octavian Paler

1. 
   ... o viaţă întreagă am tăcut
   iar tu credeai că te ascult
   şi altă viaţă-am tot visat
   iar tu credeai că stăm la sfat...
   
   
   o viaţă întreagă am tot iubit
   tot ce vedeam neprihănit
   iar tu credeai că eu iubesc
   tăcutul meu nesufletesc...
   
   
   o viaţă întreagă am tot minţit
   că te iubesc şi sunt iubit
   şi altă viaţă am tot lăsat
   ieşind, să întru în alt păcat
   
   
   o viaţă întreagă-am tot cerşit
   un strop adânc de infinit
   iar tu credeai că eu cerşesc
   un strop cochet de te iubesc
   
   
   o viaţă întreagă am tăcut
   iar tu credeai că te ascult
   şi altă viaţă-am tot trăit
   iubind şi nefiind iubit...

   
   

   
   

   poezie de Iurie Osoianu

"Am invatat, in toate s-ai rabdare,
Am invatat, in toate sa ai timp,
Sa nu-l alergi pe cel ce care
Cu-atata dragoste, te-a sprijinit.
Am invatat ,sa-ti multumesc...cumva,
Ca tot, ce pentru mine faci,
Ne face noua numai bine, si ai vrea,
Ca faptul asta, sa-l invat... mai bine!
Am invatat, ce-i bine de la tine,
Caci ce e rau, n-ai cutezat sa-mi spui,
Am invatat, ca..."ma inveti de bine"
O, carte minunata de-mpliniri !
As vrea sa-ti multumesc, dar cum sa fac?
Sa te sarut pe ochii-ti minunati?
Smaraldul n-are stralucirea lor,
Sau gura sa-ti sarut... e complicat.
Caci tu si-n asta ai o arta,
Si-ti place, ca-ntruparea dintre noi,
Sa fie, fara de sfarsit de ploi,"

Intoarcere

De ti-am gresit cu ceva, te rog ma iarta,
Caci intalnirea noastra se numeste sorta.
Mi-e inima bolnava si sufletul pustiu,
Vesti de la tine n-oi mai primi, si stiu.


Te-ai intrebat vreodata cat doare un cuvant urat?
Eu nu le pot uita...si plang.
Un vant caldut vrea sa-mi aline suferinta,
Mi-e greu si dor si nu mai vreau dorinta.


Copacii-si pleaca crengile-nfrunzite spre obrazul meu,
Sosi si ploaia vrand sa planga dorul greu.
Si-o pasare in zbor parca spre tine pleaca,
Cat mi-as dori cu tine la mine sa se-ntoarca.
Dar n-o veni , stiu bine,
Si mi-e atat de dor de tine!


Ciobanu Camelia

Tu nu vei sti

Tu nu vei sti nicicand cat te-am iubit,
In ale tale brate sa fiu, cat mi-am dorit,
Sa ne imbratiseze soarele si marea,
Sa nu cunoastem cuvantul departarea.


Atatea zile si nopti stau intre noi,
Iar lacrimile mele s-au transformat in ploi.
De-ai sti cu cata dragoste pe nume te-as striga,
De-ai fi aici ti-as spune cu mult drag:
Te rog eu...nu pleca.


Dar esti strain de mine si de gandurile mele,
Ma rog sa-ti fie bine, sa nu ai zile grele.
Iubit sa fii si-n dar iubire tu sa dai,
A ta viata sa fie-un colt de rai.


Iubita sunt si eu, poate de stele,
Si mangaiata-n somn de ramurele,
Chipul tau drag in vis adesea imi apare,
Dar ce pacat...in zori dispare.


Ciobanu Camelia

Iti mai aduci aminte?

"Îţi mai aduci aminte ziua când ai luat soarele şi mi l-ai pus în suflet?"

 Lucian Blaga

"Pe rand, orice ranesc,
Iar ultima, vecinic omoara...
Tot sufletul mi-este o vioara
Ce plange duios ca traiesc."

Al Macedonschi

"Atunci am inteles ca nimic nu dureaza in suflet, ca cea mai verificata incredere poate fi anulata de un singur gest, ca cele mai sincere promisiuni nu dovedesc niciodata nimic, caci si sinceritatea poate fi repetata, cu altul, cu altii ca ,in sfarsit,totul se uita sau ..se poate uita"
Mircea Eliade

"Diseara ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inima, uscata pe vremuri, ce vei spune
Fiintei prea frumoase, preascumpe si preabune
Ai carei ochi deodata te-nvioara iar?


Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slaveasca;
Poruncile-i domoale nepretuite sunt;
Patruns de duh e trupu-i ca plasma ingereasca;
Privirea ei ne-mbraca in luminos vesmant.


Oricand, in toiul noptii si in singuratate
Sau ziua-n larma strazii si-a omenestii gloate,
Fantasma ei in aer ca flacara danseaza.


Si spune: " Sunt frumoasa si vreau cu strasnicie
De dragul meu Frumosul drag vesnic sa va fie.
Eu sunt Madona, Muza si Ingerul de paza."


Ch Baudelaire

"Povara-i grea! N-o sa-mi ajunga,
Sisif, nici chiar rabdarea ta!
Oricat de vrednic m-as purta,
E timpul scurt si Arta lunga.

Lasand orice mormant celebru,
La fel c-un tobosar cernit
Spre-un dosnic cimitir pornit,
Inima-mi bate-un mars funebru.

Atatea juvaeruri sunt
Uitate-n bezna si-n pamant,
Dormind in veci necercetate.

Atatea flori dau in zadar
Parfumul lor subtil si rar
In taina si-n singuratate."

Ch. Baudelaire

"Aceste cuvinte
Ti le trimit
De langa lampa arzanda.
Acusi ma culc
Dar far-a adormi
Voi asculta
Derizorii ecouri.
Si zilele de vara
Si orizont senin...
Peste inca, zece ani,
Cate inca se vor stie
Cand, mereu, nereusit
Stau sperante
Si cu ele
Nici o tresarire...
Se avanta randunele
In nemarginire."

Bacovia

Indoiala...

"Poti pune la indoiala, prietene, cat vei voi, mareata stiinta a batranilor Magi din Caldeea sau din Egipt, lumile infinite se vor invarti totusi, mereu, pe axa lor imuabila.
Esti liber sa negi lumina, dar nu vei putea intuneca stralucirea ei. Fiecare din voi este trecut in cartea Cerului iar, aici, pe pamant sortit, harazit prin legile matematice ale unei intelepciuni innascute, la o serie de incercari mai mult sau mai putin dureroase si asta inca inainte de a fi facut primul pas in lumea voastra.
 N-a spus-o oare Hristos: "Daca cineva doreste sa fie implinit sa-si ia crucea pe umeri si sa ma urmeze?"
  Dumnezeu a taiat crucea fiecaruia dintre noi si ii  lumineaza  cateodata o viata plina de dureri, aratandu-i intotdeauna inaintea pasilor lui de drumet obosit, campul linistii."


P.Cristian