marți, 13 martie 2012
luni, 12 martie 2012
Viata este ca si iubirea
Viata este ca si iubirea; intreaga ratiune este impotriva ei si toate instinctele sanatoase pentru.
Samuel Butler
Samuel Butler
sâmbătă, 10 martie 2012
Nu pot uita....
Motto:
O zi este o eternitate in miniatura.
Ralph Waldo Emerson
Vi s-a intamplat sa simtiti ca toata viata voastra se raporteaza la o singura zi?Mie Da. Si nu pot uita acea zi. N-a fost sambata ci vineri. O zi in care am avut sansa sa vad si ating un om. Si nu pot uita acea zi. Cel mai mult regret faptul ca m-am imbracat intr-o rochie rosie in acea zi. Atat.Restul e doar ce-a vrut bunul Dumnezeu cu ziua aia si cu sufletul meu.
O zi este o eternitate in miniatura.
Ralph Waldo Emerson
Vi s-a intamplat sa simtiti ca toata viata voastra se raporteaza la o singura zi?Mie Da. Si nu pot uita acea zi. N-a fost sambata ci vineri. O zi in care am avut sansa sa vad si ating un om. Si nu pot uita acea zi. Cel mai mult regret faptul ca m-am imbracat intr-o rochie rosie in acea zi. Atat.Restul e doar ce-a vrut bunul Dumnezeu cu ziua aia si cu sufletul meu.
vineri, 9 martie 2012
Intrebari catre o stea
Stea care subt carul cel mare abia licăreşti
nedumerită-ntre şapte lumini, a cui stea eşti?
Eşti steaua lui Verde-mpărat - duhul nemântuit?
Ce sărbătoare scuteşti? Ce ceas împlinit?
Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare?
Păzeşti un norod, o cetate, sau numai o floare?
Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte
veghezi mistuită subt vinete bolte?
De eşti a mea, păzindu-mi anul şi vatra,
n-aruncă nimenea după tine cu piatra?
Lucian Blaga
nedumerită-ntre şapte lumini, a cui stea eşti?
Eşti steaua lui Verde-mpărat - duhul nemântuit?
Ce sărbătoare scuteşti? Ce ceas împlinit?
Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare?
Păzeşti un norod, o cetate, sau numai o floare?
Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte
veghezi mistuită subt vinete bolte?
De eşti a mea, păzindu-mi anul şi vatra,
n-aruncă nimenea după tine cu piatra?
Lucian Blaga
joi, 8 martie 2012
Poate...
"Oamenii sunt drumuri are nu vin de niciunde si nu duc nicaieri. Singura lor ratiune de a exista sunt intersectiile."
Radu Herjeu
Adevarat Radu. Depinde si cum intri in intersectii. Uneori ciocnirea poate lasa urme adanci in suflet. In 2010 m-am intersectat cu un "mare " drum. Al meu fiind mic, mic de tot, era sa ies strivita din intersectie. Am si o amintire frumoasa. In zorii zilei de 8 martie 2010 ,am primit un un trandafir virtual in acea intersectie. Frumos.Un gest marunt.Dar bucuria din inima mea a fost uriasa.Iar pe 5 mai 2010, am primit trei trandafiri. Reali de data asta. Am iubit atat de mult acei trandafiri, incat i-am pastrat.I-am pus la presat.Ii am si-acum. Face parte din nebunia mea. Caci, uitam sa va spun. Pentru curajul patrunderii in acea "intersectie" am fost acuzata de nebunie. Se mai intampla. Unii ar numi iubire ce-am facut eu. Altii nu. Chiar nu mai conteaza. Am parasit intersectia si cale de intoarcere nu este. Doar amintirea. Atunci de ce in loc sa ma bucur ca am scapat cu zile, privesc cu atata dor acea intersectie?Poate fiindca e 8 martie.Si poate pentru ca nu pot uita fericirea acelei dimineti in care o persoana virtuala mi-a daruit un trandafir virtual. Poate...
Radu Herjeu
Adevarat Radu. Depinde si cum intri in intersectii. Uneori ciocnirea poate lasa urme adanci in suflet. In 2010 m-am intersectat cu un "mare " drum. Al meu fiind mic, mic de tot, era sa ies strivita din intersectie. Am si o amintire frumoasa. In zorii zilei de 8 martie 2010 ,am primit un un trandafir virtual in acea intersectie. Frumos.Un gest marunt.Dar bucuria din inima mea a fost uriasa.Iar pe 5 mai 2010, am primit trei trandafiri. Reali de data asta. Am iubit atat de mult acei trandafiri, incat i-am pastrat.I-am pus la presat.Ii am si-acum. Face parte din nebunia mea. Caci, uitam sa va spun. Pentru curajul patrunderii in acea "intersectie" am fost acuzata de nebunie. Se mai intampla. Unii ar numi iubire ce-am facut eu. Altii nu. Chiar nu mai conteaza. Am parasit intersectia si cale de intoarcere nu este. Doar amintirea. Atunci de ce in loc sa ma bucur ca am scapat cu zile, privesc cu atata dor acea intersectie?Poate fiindca e 8 martie.Si poate pentru ca nu pot uita fericirea acelei dimineti in care o persoana virtuala mi-a daruit un trandafir virtual. Poate...
miercuri, 7 martie 2012
Mama
Va trece timpul neoprit
În zborul său spre nemurire,
Şi multe lacrimi din adânc
Se vor topi întru iubire,
Dar nu va fi nimic mai pur
Din vechea lume ce mă cheamă,
Decât să fiu din nou copil
Şi să te strâng în braţe, mamă!
Când răscolit de-ntruchipări
Ale furtunilor vieţii,
Ca nişte vase-n depărtări
Simt cum trec anii tinereţii,
Să mă întorc la început,
Să mai zâmbesc încă o dată,
Că lumea e un vis frumos
Care nu moare niciodată.
Îţi mulţumesc, măicuţa mea,
Că te gândeşti cu drag la mine
Şi-mi dăruieşti iubirea ta
Să-mi fie cald, să-mi fie bine!
Mă strângi în braţe şi îmi spui
Cuvinte dulci, de-ncurajare,
Iar lacrima din ochii mei
O ştergi cu zâmbetele tale.
Deşi departe sunt acum,
Deşi oceanul ne desparte,
Te simt, măicuţa mea, aici,
În inima ce-n mine bate
De dorul Ţării, dorul tău,
De dorul tinereţii mele,
Ce-a-nmărmurit pe chipul meu,
Sub lacrimi tainice şi grele.
Prin tine sunt mai bun în lume,
Iubesc mai mult şi-mi este dor,
Tu eşti izvorul, eşti lumina
Prin care sunt nemuritor;
Doar cu o vorbă-mi dai putere,
Vorba de lapte din trecut,
Şi dacă pic în lupta vieţii,
Mă ridic iar, ca nou-născut.
De n-ai fi tu, măicuţă dragă,
Aş pierde multe idealuri,
Furtuna sufletului veşted
Ar ridica la ceruri valuri,
Să vadă Dumnezeu din ceruri
Chinul zbătându-se spre tine,
Şi cu puterea Lui divină
Să te aducă iar la mine.
(Octavian)
În zborul său spre nemurire,
Şi multe lacrimi din adânc
Se vor topi întru iubire,
Dar nu va fi nimic mai pur
Din vechea lume ce mă cheamă,
Decât să fiu din nou copil
Şi să te strâng în braţe, mamă!
Când răscolit de-ntruchipări
Ale furtunilor vieţii,
Ca nişte vase-n depărtări
Simt cum trec anii tinereţii,
Să mă întorc la început,
Să mai zâmbesc încă o dată,
Că lumea e un vis frumos
Care nu moare niciodată.
Îţi mulţumesc, măicuţa mea,
Că te gândeşti cu drag la mine
Şi-mi dăruieşti iubirea ta
Să-mi fie cald, să-mi fie bine!
Mă strângi în braţe şi îmi spui
Cuvinte dulci, de-ncurajare,
Iar lacrima din ochii mei
O ştergi cu zâmbetele tale.
Deşi departe sunt acum,
Deşi oceanul ne desparte,
Te simt, măicuţa mea, aici,
În inima ce-n mine bate
De dorul Ţării, dorul tău,
De dorul tinereţii mele,
Ce-a-nmărmurit pe chipul meu,
Sub lacrimi tainice şi grele.
Prin tine sunt mai bun în lume,
Iubesc mai mult şi-mi este dor,
Tu eşti izvorul, eşti lumina
Prin care sunt nemuritor;
Doar cu o vorbă-mi dai putere,
Vorba de lapte din trecut,
Şi dacă pic în lupta vieţii,
Mă ridic iar, ca nou-născut.
De n-ai fi tu, măicuţă dragă,
Aş pierde multe idealuri,
Furtuna sufletului veşted
Ar ridica la ceruri valuri,
Să vadă Dumnezeu din ceruri
Chinul zbătându-se spre tine,
Şi cu puterea Lui divină
Să te aducă iar la mine.
(Octavian)
O, mama
O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutura salcâmii de toamna si de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Când voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plângi;
Din teiul sfânt si dulce o ramura sa frângi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi o data umbrind mormântul meu...
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar daca împreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormântul sa ni-l sape la margine de râu,
Ne puna-n încaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.
Mihai Eminescu
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutura salcâmii de toamna si de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Când voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plângi;
Din teiul sfânt si dulce o ramura sa frângi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi o data umbrind mormântul meu...
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar daca împreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormântul sa ni-l sape la margine de râu,
Ne puna-n încaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.
Mihai Eminescu
marți, 6 martie 2012
Amintire
Unde eşti astăzi nu ştiu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.
Zvon legendar se ridică din brazi.
Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristeţe mă-ncing.
Lucian Blaga
(1924)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)