luni, 5 decembrie 2011

Craciunul



Crestinii din intreaga lume sarbatoresc aceasta sarbatoare de iarna pe 25 decembrie. Ei merg la biserica, decoreaza pomul de Craciun, isi daruiesc cadouri, iau o cina traditionala, familiile petrecandu-si intreaga zi impreuna. In anumite parti ale Europei, se canta colinde de Craciun, steaua asezata in varful unei prajini fiind un simbol extrem de valoros.
Craciunul
Craciunul in Romania

Sf. Lucia

Aceasta este o sarbatoare de iarna celebrata pe 13 decembrie in Suedia, in cinstea Sf. Lucia, care a trait in secolul al treilea si este considerata sfanta protectoare a luminii. Fetele tinere imbraca rochii lungi, albe, cu esarfe rosii legate la brau si poarta o coroana cu lumanari aprinse pe cap. Ele canta colinde in scopul de a-si trezi familiile si a le aduce chifle rasucite, cunoscute sub numele de "pisicile Lucia" si cafea.
Sf. Lucia
Sfanta Lucia in Suedia

Channukkah

Cunoscuta si sub numele de Hannukah, aceasta este una dintre cele mai importante sarbatori evreiesti, in special datorita conotatiilor semnificative proximitatii sale spre Craciun. Istoria acestui festival ne arata ca poporul evreu sarbatoreste revolutia impotriva suprimarii si asimilarii religiei iudaice. Este o sarbatoare ce dureaza o saptamana, din 26 decembrie pana in 1 ianuarie, pastrand menorahul, candelabrul evreiesc cu sapte brate, aprins.
menorah
menorah, Hannukah

Kwanzaa

Literalmente inseamnand "primele roade", aceasta sarbatoare isi are baza intr-un vechi festival al recoltei din Africa, celebrand idealuri precum responsabilitatea colectiva si locul de munca, autodeterminarea, cooperarea, scopul, creativitatea, credinta si unitatea. Sarbatoarea incepe in 26 decembrie si culmineaza pe 1 ianuarie, timp in care afroamericanii isi umplu casele cu legume si fructe, haine cusute speciale si aprind "kinara", un sfesnic special.
Kwanzaa
Kwanzaa

Mardi Gras

Care este de fapt "Fat Tuesday" in Franta, are loc cu o zi inainte de Miercurea Cenusie, si este, de asemenea, cunoscuta sub numele de "Ziua clatitelor" sau "Martea lasatului sec de branza". Mardi Gras este ultima zi a Carnavalului care dureaza 12 zile dupa Craciun, prin urmare, este mentionata ca A Douasprezecea Noapte, care pica in 6 ianuarie, cu exact 46 de zile inainte de Pasti. Cateva dintre orasele cel mai renumite pentru celebrarea zilei Mardi Gras sunt: Rio de Janeiro in Brazilia, New Orleans, in Louisiana si Venetia in Italia.
Mardi Gras
Mardi Gras

Hogmanay

Acesta este un cuvant originar din Scotia, care inseamna ultima zi a anului, sarbatorind practic Anul Nou, in conformitate cu calendarul gregorian, in maniera scotiana. Aceasta sarbatoare incepe in noaptea de 31 decembrie si dureaza pana pe 1 ianuarie si uneori chiar pana pe 2 ianuarie, care este sarbatoare bancara in Scotia.
Hogmanay
Hogmanay, Scotia

Sfantul Nicolae

Aceasta sarbatoare de iarna este celebrata in Europa de Nord pe 6 decembrie. Sfantul 
Nicolae a fost un protector al saracilor impotriva celor bogati si puternici. Acesta este tratat ca si Mos Craciun, considerandu-se a fi numele original al lui Mos Craciun. Copiii isi aseaza cizmele pe pervaz sau langa semineu pentru ca Mos Nicolae sa le umple cu dulciuri.
Sfantul Nicolae
Sfantul Nicolae

Ziua Bodhi

Aceasta este celebrata de catre budisti pe 8 decembrie in scopul comemorarii lui Buddha. Este considerata cea mai importanta sarbatoare pentru budisti.
Ziua Bodhi
Ziua Bodhi

Anul Nou Lunar

Aceasta este o sarbatoare de iarna de doua saptamani celebrata in a doua parte a lunii ianuarie sau la inceputul lunii februarie de catre coreeni, vietnamezi si chinezi. Oamenii poarta hainele cele mai bune si fac schimb de cadouri si mancare.
Anul Nou Lunar
Anul Nou Lunar in China

Eid-al-Adha

Aceasta este o sarbatoare celebrata de catre musulmani prin pelerinajul la  Mecca, care dureaza timp de trei zile, incepand din 10 ianuarie. Este o comemorare a dorintei lui Ibrahim de a-si sacrifica fiul, Ismael, la porunca lui Dumnezeu. Musulmanii il considera pe Ismael stramosul arabilor.
Eid-al-Adha
Eid-al-Adha, la musulmani

Las Posadas

Aceasta este o sarbatoare de iarna traditionala celebrata in Mexic intre 16 decembrie si 24 decembrie. In limba engleza, termenul „Las Posadas" se traduce "hanul", si este, prin urmare, o reconstituire a cautarii lui Joseph a unei camere la han. Prin urmare, la fiecare Craciun, exista o procesiune care transporta o papusa, care il reprezinta pe copilul Hristos si imaginea Mariei si a lui Iosif calare pe un magar mic.
Las Posadas
Las Posadas, Mexic

Anul Nou Japonez

Celebrarea Anului Nou este unul dintre evenimentele cele mai importante din Japonia. Ajunul Anului Nou este cunoscut ca Omisoka in Japonia. Japonezii petrec mult timp la cumparaturi si curatandu-si casele pentru pregatirea noului an. Acest lucru simbolizeaza lasarea in urma a trecutului si un nou inceput. Sarbatoarea Anului Nou in sine este cunoscuta sub numele de Shogatsu. Japonezii isi decoreaza casele si daruiesc copiilor jucarii si bani si felicitari prietenilor si familiei.
Anul Nou Japonez
joc cu mingi de Anul Nou Japonez

duminică, 4 decembrie 2011

Bonnie Bianco (Lory) - A Cry In The Night (Live Rtl)

Sa te iubesti asa cum esti...

‎"Sa te iubesti asa cum esti ar putea suna a egoism pentru unii. Dar, in realitate, ofera cea mai puternica baza pentru a-i iubi pe ceilalti. Pentru ca, daca reusesti sa-ti permiti sa fii ceea ce esti, reusesti sa recunosti importanta faptului de a-i lasa si pe ceilalti sa fie asa cum sunt. Una dintre cele mai mari dovezi de iubire pe care le poti aduce pe lume este sa-i lasi pe ceilalti sa fie diferiti de tine si sa-i eliberezi de pretentiile si asteptarile tale. Cand intelegi cu bunavointa ca ceilalti isi au propriile legi si ca trebuie sa-si urmeze propria cale, asa cum trebuie sa faci si tu, nevoia de a-i controla sau a le fi superior incepe sa paleasca."
John Welwood

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Ea a plecat...


Ea a plecat să-mi culeagă iubirea din zăpada amintirilor
așternută pe florile înroșite de rănile iubirii neofilite
ca să mi-o dăruiască cu emoția unei sărutări în mijlocul nopții

 ea a plecat să-mi culeagă visul dintre norii albi țesuți  din marea mea iubire
și să mi-l dăruiască cu bucuria unei primăveri
 ce nu se topește niciodată sub ploaia dorurilor noastre nesfârșite

ea a plecat... până la urmă ca să se transforme într-o minunată poveste de iarnă
când înfloresc crinii , iar noi alergăm desculți prin roua lacrimilor de cuvinte stinghere.
Traian Traienescu

joi, 1 decembrie 2011

Promit...

PROMIT

că am să te caut 
în fiecare rază de dimineață
că am să te gust 
în fiecare fir de iarbă cosită
că am să te aud
de fiecare dată cănd plouă
și că am să te iubesc
în fiecare viață
din ce în ce mai mult ...

Oană Stefan Valentin

Dansam in Ploaie...

Decadenta lui Don Juan

Conferinta a unei femei in fata unei sali plina numai de barbati


Domnilor,


Va avertizez de la inceput ca nu sunt o luptatoare pentru exterminarea barbatilor. Desi uneori as fi avut, poate, motive sa devin.Caci am auzit barbati care vorbeau despre iubirile lor ca despre halbele de bere baute.Vreau sa va atrag atentia asupra unui amanunt care a fost neglijat, vad, de toti care s-au ocupat pana acum de problema lui Don Juan.Cautati, domnilor, tot ce s-a scris rau despre Don Juan si va veti convinge ca acele texte sunt semnate numai de barbati.Ba un Hector al Sevillei, ba un razvratit, ba un libertin, ba un Faust insetat de infinit, ba, culmea, o problema catolica.Numai ceea ce este,  sau mai degraba, a fost Don Juan, nu vrea sa vada nimeni.Asta pentru ca barbatii sunt niste animale curioase.Unui barbat nu trebuie sa-i dai sentimentul ca e vinovat. E sentimentul pe care il tolereaza el cel mai greu inca de pe vremea cand locuiam in caverne.Cum va simtiti vinovati, incepeti sa dati din maini si din picioare ca sa scapati de sentimentul acesta jenant.Nu noi femeile l-am facut pe Don Juan mincinos, sperjur, infam, fanfaron, odios si insolent.Nu noi l-am facut sa creada si in Dumnezeu si in Diavol, rastignindu-l, bietul de el, intre onoare si pacat.In legatura cu asta adresati-va, daca vreti sa va lamuriti, unor barbati.Tirso de Molina, Moliere, Goldoni, Byron, si altii.
Zau, domnilor, nu stiu cum se face ca barbatii sunt primii care nu se inteleg pe ei insisi.Si sunteti induiosatori cand va apucati sa va judecati intre dumneavoastra.De fapt nu-i iertati bietului andaluz nici in mormant succesele.Si pe urma nu credeti ca si in domeniul iubirii exista mediocritati si valori? Unii sunt in stare sa arda ca un rug in iubire, altii nu pot trece de intalnirile prin subsoluri.E o diferenta intre cineva care coboara ca un sobolan intr-un subsol, ca sa nu-l vada nimeni, si altul care se catara pe o scara de matase.Din pacate lumea nu mai intelege, se pare, prea bine diferenta si nu-si da seama ca iubirea s-a degradat.
Don Juan s-a plictisit, se pare, sa mai fie curtenitor.A devenit mitocan si obraznic.El e practic ca secolul in care traim.Cucereste fara sa-si mai piarda timpul cu fleacuri.Cum face Don Juan care, devenind pragmatic, calculat si porc, isi inhata victimele si le degradeaza.Le murdareste iluziile despre dragoste, lasand in urma nu femei care viseaza, ci femei care nu mai vor sa auda de dragoste.Don Juan trece astfel prin lume ca un incendiu.Pe unde trece el nu mai ramane decat dezgust.Cunosc si un Don Juan citit, prezentabil, ca o vedeta de cinema blazata.Are bani, joaca bridge si fumeaza pipa.Ce mai, un Don Juan a la page.Iti intinde mana ca si cum ti-ar face o favoare.O prietena de-a mea s-a indragostit de el.I-a fost confidenta, apoi a devenit servitoarea lui.El ii zice "mami", iar ea "pisicu".Ei domnilor va place?Iata ce-ati facut din Don Juan:"pisicu".Ce problema catolica?Ce absolut?Ce filosofie?Nu."Pisicu"Asta e tot.
E drept, domnilor, destule femei mai au iluzii.Inca mai avem inertii romantice, asteptam sa ni se spuna ca suntem iubite si ne e greu sa trecem prin viata fara sa visam dragostea, chiar daca n-o vom avea niciodata.
Don Juan, insa, n-a transformat niciodata femeia intr-o carpa de sters pantofii.Si-a cantat serenada si-a plecat.Asta n-ar trebui sa se uite.Dupa despartirea de el, oricare din cele o mie trei femei putea sa traga un plans bun, si sa caute apoi sa-si vada de treburi.In vreme ce dupa intalnirea cu succesorul sau degradat iti vine uneori sa-ti schimbi capul.Si daca nu esti dispusa sa transformi un asemenea ins intr-un cavaler, descoperi ca ai nevoie de curaj.
Don Juan, domnilor, risca sa dispara cu totul, dupa ce a fost jumulit de toti filozofii, iar urmasii sai detesta in gura mare orice galanterie.Am auzit intr-o zi un barbat zicand ca trebuie sa fii precaut cu femeile, deoarece o femeie vrea azi o floare, maine o blana si poimaine o masina.Si ca sa previna cererea masinii, unii nu mai dau nici floarea.Or, asta e mai rau ca o crima, e o greseala...cine a zis asta? A, da, Talleyrand.Un barbat desigur, pentru ca barbatii se pricep sa dea definitii.Ei zic fie ca Napoleon, "Dragostea este o prostie facuta in doi", fie ca Pitigrilli, "In amor, ca si in testamente, ultimul este singurul valid si anuleaza pe cele precedente". Numai o femeie putea, in schimb, sa spuna: "Dragostea este un nu stiu ce, care vine de nu stiu unde si care se sfarseste nu stiu cum".  


Octavian Paler

Avem timp...



Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Octavian Paler
(varianta completa)

miercuri, 30 noiembrie 2011

Noapte buna si pace in inimi!


Si daca...

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.



Mihai Eminescu

Cine fuge de dragoste si de viata...

"Cine fuge de dragoste si de viata, crezand ca astfel va avea timp pentru intelepciune, nu-si da seama ca, de fapt, renunta tocmai la ceea ce cauta.Eu glorific omul de dupa pacat.Omul care s-a lepadat de inocenta singuratatii, care si-a castigat libertatea de a iubi; care e dezgustat de tot ce mudareste lumea in care traieste, dar nu renunta la convingerea ca singura sa bogatie e pacatul de a iubi ceea ce nu e murdarit si trebuie aparat.Stiu astfel ca iubirea exista, chiar daca ea e mereu in pericol.Anumite popoare din antichitate nu socoteau decat zilele fericite. Si se citeaza cazul unui intelept care in pragul mortii si-a facut acest epitaf:"Am strabatut cincizeci si sase de ani si am trait doar patru." Eu nu stiu ce cifra ar trebui sa invoc, dar stiu destul de bine ca n-am trait cu adevarat decat zilele cand m-am simtit pacatos. Zilele cand m-am simtit inocent le-am uitat. Tot ce mai tin minte sunt pacatele mele.Exista abjectia de a te comporta ca o fiara si exista pacatul de a iubi ca un om. Iar eu detest abjectia si inteleg pacatul de a iubi.In acest sens, toate pacatele pe care nu le-am savarsit sunt elanuri ratate si daca trebuie sa ma mustru pentru ceva, in primul rand trebuie sa ma mustru fiindca destule prejudecati m-au impiedicat sa musc dintr-un fruct cand mi-a fost foame, sa fac marturisiri cand am iubit.Ce intelepciune e aceea de a porunci inimii sa taca?Daca n-am fost destul de fericit, cat am visat, este pentru ca n-am avut curajul sau n-am stiut sa fiu destul de pacatos.Mi-am zis ca o dragoste trebuie sa fie discreta.Dar, acum stiu ca discretia nu e uneori decat un pretext pentru pasiunile care n-au destula putere sa fie scandaloase.Cand cineva nu e in stare sa arda, invoca virtutea ca sa ascunda adevarul.Dar acestia nu vor putea iubi niciodata marea ca pe o femeie.Ei nu vor intelege de ce a zis Baudelaire ca iubirea rade si de infern si de cer. Eu nu le seman si de aceea vorbesc despre lumea aceasta, trist ca o voi parasi intr-o zi fara sa fi iubit-o indeajuns.Nu e destul, oare, ca o anumita ora ne va omori? De ce-ar trebui sa ne grabim cu o renuntare care oricum ne va fi impusa?Dragostea mea de viata e intr-adevar dureroasa, chiar daca am ales calea cea mai comoda pentru a o marturisi."

Octavian Paler

marți, 29 noiembrie 2011

Gradina iubirii...

Am mers în Grădina iubirii.
Şi am văzut ce nu văzusem nicicând:
O Capelă stătea ridicată,
În verdeaţa în care crescusem jucând.

Intrările Capelei stăteau ferecate,
Şi "Să nu" zăcea scris peste poartă;
Aşa m-am întors la Grădina iubirii,
Cu dulcile-i flori încărcată;

Şi am văzut-o grea cu morminte,
Şi-n loc de flori, pietre de căpătâi;
Pioşi treceau preoţi în negre robe,
Legând în trandafir sălbatic dorinţa-mi dintâi.



de William Blake


"A trai armonios reprezinta o chestiune de tact si de sensibilitate, de ratiune, echilibru si permanenta remodelare, o aristocratie a moralitatii si educatiei. Dar aceasta e mult prea greu. E mai usor sa traiesti dupa reguli fixe, decit prin tact si proprie judecata. O moralitate de fier nu e admirabila, dimpotriva, e marturia spaimei in fata vietii, a inabilitatii de a te descurca. Intr-un cuvint, confuzie, slabiciune de care ar trebui sa ne fie rusine, nu sa ne mindrim cu ea."

Huxley Aldos
‎"Ceea ce omul rational pricepe fragmentar, intre anumite limite, viata sa zicem, omul afectiv e gata sa iubeasca fara rezerve.Cei doi sunt legati unul de altul ca doi frati siamezi. Nu se pot desparti in aceeasi masura in care nu se pot intelege. Cel mult se pot tolera. Omul rational ii tolereaza omului afectiv inexplicabilalui lacomie. Omul afectiv ii tolereaza omului rational grimasa sceptica. Poate ca cexistenta "celuilalt" este pentru fiecare un pret ce trebuie platit echilibrului. Imi rascumpar tristetile cu o mare nevoie de a iubi si imi platesc faptul ca sunt deschis spre orice bucurie posibila cu amaraciunea ca nu ma pot opri la atat. Poate ca ma aflu mereu in alta parte decat s-ar cuveni."

Octavian Paler

Cu plânsul ascuns în cântul viorii…








Cu plânsul ascuns în cântul viorii…
de Bunget Marin 

un gând pentru tine, Alice Muller

Nu plânge, nu-i locul acesta de plâns,
Vremelnici nebuni l-au luat cu chirie,
Degeaba le-arăți câte lacrimi ai strâns,
Sunt prea ocupați să te-audă, să știe.
Nu plânge, fii demnă de visul ales,
Prea sfântul lui dar va fi împlinirea,
Când rodul speranței, de tine cules,
Prin cântecul tău va știi nemurirea.
___________________________
Alunecă-ncet, peste coarde, un vis.
În sunetul lui, vibrează fiorii
Prin mâinile-i reci. E copila Alice,
Cu plânsul ascuns în cântul viorii.

Geniala Alice Muller...la 15 ani, 44 premii la vioară.




Alice este unul dintre beneficiarii proiectului “O şansă europeană pentru copiii români”. Prin intermediul acestuia, Alice primeşte lecţii gratuite de la profesorii Fundaţiei Sf. Macrina şi va merge în tabăra din Portugalia să le cânte copiilor de acolo
La cinci ani violonista Alice Muller învăţase singură tabla înmulţirii şi citea poveşti, ca oricare alt şcolar. Tot singură învăţase şi alfabetul. Ba de la o vreme părea că înţelege bine şi notele muzicale. Intrigată, bunica s-a decis: trebuie neapărat să ducă fata la testare, să vadă dacă are cumva şi ureche muzicală. A ajuns cu ea la profesorii de la Liceul de Muzică George Enescu şi, după o oră de teste, aceştia au dat verdictul – copila nu numai că simte şi înţelege foarte bine muzica, dar are şi “auz absolut”. Atunci, bunica a înţeles că menirea nepoatei este să facă muzică, aşa că a înscris-o repede la o clasă de vioară.
Aşa firavă cum era, când a pus prima dată mâna pe viară, copila i-a uimit pe toţi, Pentru micuţii de vârsta ei, vioara era o povară; Alice, însă, o manevra cu o uşurinţă formidabilă. Profesorii vorbeau că “s-a născut cu vioara în mână”.
“Stătea cu vioara în braţe ore întregi, cu braţele întinse de ziceai că e răstignită”
“În clasa întâi colegii ei pur şi simplu cădeau din picioare, după ce stăteau mai multă vreme cu vioara în braţe… căci era prea mare şi prea grea pentru ei. Şi băieţii cedau uşor. Alice, însă, nu a avut niciodată problema asta. Stătea cu vioara în braţe ore întregi, cu braţele întinse de ziceai că e răstignită. Cânta şi strângea din dinţi, căci vioara era aproape cât ea. Pur şi simplu răbda de dragul muzicii”, ne povesteşte bunica, Ioana Stoica.
Acum, Alice are 15 ani, este elevă la Liceul George Enescu şi are 44 de premii naţionale şi internaţionale la vioară (“cel puţin la ultima numărare atâtea erau”, zâmbeşte). Ca să-şi continue studiile, însă, este foarte scump pentru ea. Locuieşte într-un apartament modest din Bucureşti, aproape în sărăcie. Tatăl a părăsit-o când era mică, lăsând-o cu mama şi cu bunica. Mama este îngrijitoare şi are o leafă de 500 de lei şi ceva; bunica are cancer şi primeşte 200 de lei indemnizaţie de handicap. Fac economii la sânge, dar chiar şi aşa există zile când rabdă de foame. Noroc cu Fundaţia Sf. Macrina care le ajută cu haine şi cu o masă caldă pe zi. Porţia zilnică de ciorbă primită de la Fundaţie o aduc acasă, o lungesc cu apă până obţin din ea trei porţii şi… o mănâncă aşa.
Ca beneficiar al proiectului “O şansă europeană pentru copiii români”, Alice primeşte lecţii lecţii gratuite de la profesorii Fundaţiei Sf. Macrina şi în curând va merge în tabăra din Portugalia să cânte la vioară copiilor de acolo. Lecţiile de matematică şi de engleză au ajutat-o să obţină note maxime la tezele de la şcoală. Altfel, ea nu ar fi avut niciodată bani să-şi plătească singură meditaţii la aceste materii.
Cum poţi să faci performanţă în sărăcie!


Am întrebat-o pe Alice ce sacrificii face pentru a reuşi să strângă bani ca să-şi termine şcoala cu succes. I-a fost jenă să ne spună tot. Nici colegii ei de la şcoală nu bănuiesc ce viaţă duce ea acasă. “Păi… poate că uneori mai renunţ la dulciuri”, a îndrăznit fata să ni se destăinuie, într-un final. “Dar, oricum, nu e cine ştie ce pentru mine, căci oricum nu prea sunt eu mare fană a dulciurilor”, a adăugat repede. Mai devreme, însă, mama tocmai ne explicase cât de mult îi plac fetei dulciurile.

Vioara la care cântă acum a primit-o în dar. Oricum, nu ar fi avut cu ce să şi-o cumpere singură. Pianul din casă, vechi de ani de zile, îl foloseşte rar căci este atât de uzat, încât mai mult îi strică auzul. Un alt pian la mâna a doua, nu foarte performant, ar costa-o în jur de 5.000 de lei, o avere pentru ea.

“Pe lângă asta mai sunt multe alte cheltuieli: lecţiile de vioară cu doamna profesoară Tomescu (100 de lei o şedinţă), costurile cu corzile viorii – 180 de lei o dată la trei luni, căci se rup şi se falsează repede. Şi mai este şi părul de arcuş care costă 60 de lei şi care în mod normal trebuie cumpărat o dată la şase luni. Însă eu îl cumpăr o dată pe an, ca să nu se strângă atât de multe cheltuieli”, ne povesteşte Alice.

Alice visează să cânte în Orchestra Vienei

Alice, însă, ignoră neajunsurile de acasă şi încearcă să se concentreze numai pe muzică. Este şefa clasei, are numai note de 10 – cele de 9 sunt doar accidente – şi este clientă fidelă a bibliotecii din cartier. De acolo, din camera ei sărăcăcioasă cu mobilă veche de 20 de ani, ea visează să cânte în Orchestra Vienei şi să se plimbe prin lumea largă. Ţinteşte destul de sus pentru o adolescentă neieşită în lume: până acum s-a plimbat doar prin câteva oraşe din România, graţie concursurilor de muzică. Dar asta n-o opreşte să vrea să încerce marea cu degetul: “Mi-aş dori să vizitez Marea Britanie, ca să văd dacă chiar este atât de ceţoasă precum se spune”. Ştie, însă, că deocamdată îi este imposibil.

Altfel, în Bucureşti aproape că nu a călcat niciodată într-un bar, aşa cum fac cele mai multe dintre colegele ei. “Dacă cineva mă invită într-un parc, ies. Dar singura dată când am pus piciorul într-un bar a fost la Balul Bobocilor. Atât. Nu dansez nici cine ştie ce”, adaugă.

Spune că nu vrea să piardă aiurea timpul, când în vreme aceea poate să-şi vadă de studii. Ne-am mirat când am dat cu ochii de programul ei de vacanţă. Îl lipise pe uşa de la dormitor, ca să nu uite să-l respecte întocmai. Un program cazon, care ne-a amintit de restricţiile gimnastelor din lot, când se antrenează pentru olimpiade.

Asta a făcut Alice în vacanţa de vară, zi de zi: “Ora 9, trezirea. 9, 10 – 9, 40 gimnastică. 9, 40 – 10, 15 minute, mâncare. 10, 15 – 10, 40 minute, citire libret sau ascultare piese. 10, 40 – 14 studiu vioară. 14 – 14, 20 mâncare. 14, 20 – 15, 50 ora de lectură, la alegere. 15, 50 – 17, 40 studiu vioară. 17, 40 – 18, 10 studiu pian, 18, 15 – 19 germană, franceză, chimie, la alegere. 19 – 19, 30 mâncare, 19, 30 – 22 tv sau calculator, 22. 05 – 23 ora de lectură, la alegere, ora 23 somn”.
Economii la sânge din iubire pentru muzică

Dar oare familia ei s-a gândit vreodată să-i sugereze fetei să lase vioara şi să studieze la o şcoală obişnuită, ca să scape de costurile suplimentare?

“Ba eu m-am gândit la asta de 10.000 de ori”, ne-a răspuns bunica. “Problema e alta. Dacă eu o trezesc pe Alice la trei dimineaţa şi o rog să-mi cânte ceva, ea nu mă ceartă de ce am trezit-o, ci mă întreabă ce să-i cânt. Cum am putea noi să o oprim? Ea iubeşte mult vioara aia… asta-i place şi nu e putem pune noi împotrivă, orice ar fi”.

În familia lui Alice fiecare leu se numără; fiecare bănuţ este extrem de important. Ca să strângă bani pentru şcoala de muzică a fetei, mama şi bunica fac economii la tot ce pot. La bucătărie nu folosesc niciodată apă caldă, căci e scumpă, iar la baie consumă apă caldă numai când se spală. În perioadele când intră în găuri financiare adânci, pur şi simplu se scaldă toate trei în aceeaşi apă. La final, nici pe aceea nu o aruncă pe scurgerea de la baie, ci o folosesc să spele preşuri sau ce mai e de curăţat prin casă. “Nu-i păcat să arunci, pur şi simplu, apa de la Dumnezeu, când o poţi refolosi?”, spun mama şi bunica.

Văzând că în casa lor se consumă atât de puţină apă caldă, vecinii au intrat la bănuieli. Au venit, au verificat şi au plecat tot nelămuriţi. Le este peste putinţă să înţeleagă cum pot elel să facă asemenea economii, la sânge, când majoritatea locatarilor de pe scară mai mult rispesc decât consumă.

“Ca să nu cheltuim bani mulţi, acum, de exemplu, nu mai cumpărăm suc. Când ni se face poftă de suc, cumpărăm o lămâie şi facem o limonadă, căci e mai ieftin. În vremurile bune obişnuiam să mai beau cafea, dar acum am tăiat-o şi pe aceea de pe listă”, spune mama, Gabriela Stoica. Ca să facă rost de bani pentru studiile fetei, bunica şi-a vândut tot aurul păstrat din tinereţe. Întreaga familie se spală pe cap cu cel mai ieftin şampon de urzică şi foloseşte, pe post de deodorant, bicarbonat de sodiu.

Deşi sărăcia nu e numai grea, ci şi umilitoare, Alice îi face faţă cu succes. A înţeles că a învinge greutăţile zilnice este singura ei şansă de a reuşi să facă performanţă în muzică.
autor Mihaela Toma

‎"Dupa parerea mea, istoria artei o datoram in buna masura pacatului. Inocenta ar fi lasat muzeele aproape pustii. Si daca am exclude dragostea din ele, muzeele s-ar umple de frig."

Octavian Paler

luni, 28 noiembrie 2011

...si-as mai dori...sa nu ma dai uitarii...



Fie ca motivele tale de bucurie să fie mai multe decât nisipul mării şi binecuvântările mai multe decât stelele de pe cer. Îţi doresc prieteni adevăraţi care să te iubească aşa cum eşti Îţi doresc să poţi vedea frumuseţe în orice lucru care te incojoara şi zâmbetul lui Dumnezeu în orice rază de soare. Îţi doresc să poţi aprecia viaţa din fiecare strop de ploaie şi frumuseţea oricărui nor gri de pe cer.
Lasă-L pe Dumnezeu să te îndrume, să te înveţe, să te mustre şi să îţi arate cât te iubeşte şi fii deschis la provocări. Fie ca fiecare îndoială şi teamă să fie urmată de pace şi linişte; şi în întuneric viaţa ta să lumineze mai tare decât luna noaptea .Cu fiecare nou răsărit de soare să ţi se facă tot mai dor de cer şi cu fiecare apus tot mai dor să îi vezi faţa Tatălui.
Iubeşte necondiţionat atunci când ţi se pare imposibil şi mai mult ca orice învaţă să te laşi iubit. Îţi doresc să ai parte întotdeauna de veselie şi râsete. Fie ca bucuria din inima ta să acopere orice dezamăgire şi zâmbetul să poată acoperi orice durere. Fie ca dragostea să acopere orice slăbiciune şi fiecare rană să îţi aducă înţelepciune.Orice încercare să te aducă mai aproape de Dumnezeu şi fiecare zi să îţi aducă mai multă iubire decât ziua ce a trecut. Îţi doresc să apreciezi îmbrăţişarea unui copil şi rugăciunea unui bătrân. Îţi doresc să îţi poţi lua din când în când câte o mică vacanţă şi să te poţi relaxa.
Când ţi se pare că nu-i mai auzi glasul, când poverile sunt prea mari, când rănile sunt prea adânci şi durerile prea mari, când dezamăgirea te însoţeşte şi rămâi cu un gust amar căci ai vrut să faci bine şi ai fost răsplătit cu rău, când te rogi şi Dumnezeu îţi spune să aştepţi, priveşte linia orizontului şi închide ochii…asculta foşnetul vântului şi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care numai Ea ţi-o poate face : “Te iubesc cu o iubire veşnică.” Îţi doresc să te poţi ruga oricând şi în orice circumstanţă. Îţi doresc să te poţi detaşa uneori de tot tumultul vieţii, de gălăgie şi agitaţie şi să îţi poţi regăsi gândurile, în linişte…
Îţi doresc să te poţi bucura de strălucirea din ochii cuiva atunci când îi faci o mică bucurie. Îţi doresc să poţi plânge din toată inima şi să laşi pe cel mai bun prieten să îţi şteargă lacrimile şi mai mult decat orice lasă-i pe alţii să te înveselească şi să te facă să zâmbeşti (nu uita să apreciezi acest lucru). Îţi doresc să nu te simţi niciodată singur.
Îţi doresc să te poţi încrede în promisiunile lui Dumnezeu.................

...si-as mai dori...sa nu ma dai uitarii...

Vroiam să aud a tale şoapte, să cred iubirea ce ţi-o port.

Când m-am născut, nimeni nu m-a-ntrebat dacă doresc
Pe un pământ să stau o viaţă, sau dacă vreau ca să trăiesc
Ci pur şi simplu m-am născut, într-un pătuţ micuţ
Fără să pot să mă gândesc, de ce chiar eu azi m-am născut?...

Când am crescut, nu mă gândeam la "ce va fi şi mâine"...
Ci, mai inocent, în tot ce încercam să fac, să încropesc
Mă avântam în viaţă, neştiutor şi fără nicio frică
Crezând că totu-mi aparţine, şi-n tot mă regăsesc!

Visând spre veşnicie, gonind sălbatic printre lumi
Scăldat în graţia divină a celei mai frumoase pe pământ
Mă înălţam până la ceruri, ca să revin apoi tot frânt
Şi să renasc în tine, din dragostea-ţi curată!

Nu pot să cred că nu mai eşti, şi strig în inima-mi străpunsă
De dorul tău din nou mă prăbuşesc, în agonia-mi cruntă
Încerc din aripi să mă-nalţ, din răsputeri, nu vreau să cad
Dar tot mai jos mă laşi purtat, te uiţi la min' şi nu îţi pasă.

Şi am căzut. Trezit în amorţeală, crezând că-s mort,
Vroiam să aud a tale şoapte, să cred iubirea ce ţi-o port.
Abia acum am realizat, un amănunt ce clar că mi-a scăpat
Degeaba încercam să zbor, căci aripile... tu le-ai furat!

Râdeai, crezând că voi rămâne jos, zdrobit şi fără de putere
Te îndoiai de-ele mele încercări, gândeai că-s fără vlagă...
Şi totuşi, e crunt când cineva te-nşeală, dar mult mai cruntă pare
Propria-ţi înşelare, căci m-ai văzut puternic, cu mult mai sus, în zare...

poezie de Daniel Murariu