vineri, 11 martie 2011

Bucurie si amar

Din multele trairi
ce ni le-ai daruit Doamne,
am ales iubirea.
Bucurie si-amar
impletind buchete de lacrimi,
in sufletul meu.
Am adunat picaturi de roua
sa privesc in oglinda lor
din cand in cand,
amintirile si clipele zilei
rasturnate firesc in pasii mei,
de pe caldaramul sperantei.
Imi vine sa rad
cand ma vad din nou acolo...
in clipa primei iubiri.
Daruiam frenetic
pumni de lumina zorilor.
Cu ochii ...
asteptam rasaritul sau macar geana zilei
sa-si tremure clipele in fereastra.
Astept si acum... doar gandul
sau,
frantura din visul din vis,
sa mi-l darui.
Iubesc Doamne!
Iubesc azurul in care,
din cand in cand,
aburul deseneaza palmele Tale.
Stii Doamne?
Sunt atat de fericita ca le intrezaresc
acolo, sus,...
Nu mai sunt singura!
Suntem doi:
Tu, prin palmele Tale
si
eu, marunta faptura iubind
Sa fie Doamne adevarat ca iubind,
devenim munte de flori?
Atunci crestele devin varfuri de petale?
Tulpinile adunate sunt oare trup de munte?
Sensurile sunt ametitoare esente de flori,
de clipe alergand printre nori?
Atata iubire mi-ai daruit incat, uneori,
prea plinul se revarsa infiorind,
formele humei daruite de tine Doamne,
cararilor de lumina prin care, se strecoara
destinul meu...

joi, 10 martie 2011

Rugaciune

Mondial- Primavara

Sa invatam sa fim frumoase!

Doriti sa fiti mai frumoase?Va recomand produsele amway.Va astept in magazinul online cameliasperanta.http://www.amway.ro/ identificator gazda cameliasperanta.

Je t'aime mon amour

Alt gand

‎"Fereşte-te să ai dreptate

când eşti îndrăgostit!

Mai bine să ai umbră,

mai bine să ai rază,

mai bine să ai lacrimă,

mai bine să ai orice altceva!

Un om îndrăgostit când are dreptate

e un om singur,

numai tristeţea are dreptate.

Tu, mai bine să ai bolovani,

mai bine să ai vulturi,

mai bine să ai albul zăpezii!"

(NICHITA STĂNESCU - Alt gând)

Despre rautate...

Motto:

"Firea netrebnică, pornită spre rău, dacă nu poate pentru o pricină întemeiată, face rău fără acoperământ."
Esop



Rautatea include in sine o larga palete de sentimente si trairi: invidie, egoism, ura, gelozie si restul... rautatea este pentru suflet ceea ce este aerul pur pentru peste...rautatea cu tot ceea ce insemna ea, este in fapt o imensa agresivitate...iar agresivitatea ucide sufletul mai precis iubirea din suflet...iar unde este agresivitate nu este iubire...iar unde nu exista iubire, nu exista nici credinta nici speranta si, in ultima instanta nici viata...cel care are putina iubire in suflet si multa agresivitate nu poate iubi nimic cu adevarat...nici macar un ciine...el se simte in permanenta tradat si injosit de ceilalti pentru ca agresivitatea din sufletul lui atrage aceasta...si nu intelege de ce...se simte nedreptatit de soarta...de destin...cind de fapt singurul responsabil este doar el...nici o alta forta nu este implicata...doar el...cum poate iubi un asemenea om?...nu poate, nu pentru ca nu stie cum, ci pentru ca nu poate...nu poate pentru ca sufletul lui este umbrit de rautate iar iubirea sta ca o pasare speriata undeva intr-un colt...iar suferinta este singura sansa pentru ca acest suflet sa vada din nou lumina...si o va vedea...intr-un final...si piina la luminosul final, se va intreba intr-una "De ce Doamne?"

Credinta-atitudine de viata...

        După credinţa voastră fie vouă.
        Matei,IX,29. Noul Testament        Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar veţi zice muntelui acestuia : Mută-te de aici dincolo, şi se va muta ; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
        Matei, XVII,20. Noul Testament

          Credinţa nu este un concept ce ţine de religie, ci o atitudine de viaţă.
          Nu-ţi demonstrezi credinţa purtând cruciuliţe sau mergând la biserică. Credinţa o demonstrezi prin fiecare cuvânt pe care-l pronunţi, prin fiecare gând pe care-l nutreşti, prin fiecare acţiune pe care o faci. “Credinţa fără fapte moartă este” spune şi Iisus. Şi sunt convins că orice om care crede cu adevărat ştie aceste lucruri, şi le acceptă.
          La fel, nu vorbim aici neapărat despre credinţa în Dumnezeu. Problema nu se pune dacă tu crezi sau nu în Dumnezeu. E o abordare oarecum ‚defectuoasă’ care te îndepărtează de la adevăratele idei : ce crezi tu despre Dumnezeu, ce crezi tu că este Dumnezeu, viaţa, universul, ce înseamnă pentru tine a crede, cine crezi tu că eşti, care crezi tu că este sensul vieţii tale ? Sau, mai bine spus, ce alegi tu să însemne toate acestea pentru tine ?
          Şi fiecare are propriile sale răspunsuri. Interesant e că toate sunt adevărate, în felul lor. Nu există ‚minciuni absolute’ în cadrul creaţiei universale – doar adevăruri încă nedescoperite de unele fiinţe. Nu există lucruri pe care nu le ştim – doar lucruri pe care nu le-am conştientizat încă !
          În general, când vine vorba de credinţă, majoritatea oamenilor spun „Nu cred până nu văd”. Acesta e motivul pentru care lumea avansează atât de greu – are nevoie de dovezi. Iar dovezile ţin de cunoaştere.
          Pe de o parte e normal – avem nevoie să ştim sigur că ceva funcţionează cu adevărat, după ce a fost verificat de alţii. Dar mult prea des îl folosim pe ‚nu cred’ ca şi pretext pentru a nu face ceva, în ciuda faptului că deja a fost verificat şi demonstrat de alţii – deci este ceva ce de-acum ţine de zestrea de cunoaştere a omenirii !
         Câteva exemple  : eu nu cred că produsele naturale sunt chiar atât de bune pentru sănătate ! ; eu nu cred că medicina energetică dă rezultate !; eu nu cred că sufletul există ! ; eu nu cred ca există viaţă după moarte ! eu nu cred că există Dumnezeu ! ; eu nu cred…… Vă sună cunoscut ? Fiecare om are propriile ‚refrene’ de „eu nu cred…” – în funcţie de cantitatea de cunoaştere pe care a accesat-o din propriul interior !
         Dar toate aceste lucruri sunt cunoscute, au fost deja demonstrate, de-a lungul istoriei, şi cu toate acesta sunt mulţi care nu cred ! Ştiţi de ce ? Pentru că nu li s-a întâmplat lor personal. Pentru ei, experienţa altora nu e relevantă – contează doar ceea ce li se întâmplă lor. E o înţelegere oarecum greşită – Paulo Coelho spunea că nu e nevoie să te sui pe un munte ca să vezi cât este de înalt. La fel şi noi – nu e nevoie să ni se întâmple personal ceva (în bine sau rău) pentru a ‚crede’ că acel lucru este real. E suficient să cunoşti că acel lucru s-a întâmplat altora şi practic s-a demonstrat deja. Şi asta pentru că, în realitate, conform modelului universului cuantic în care trăim, ceea ce este valabil pentru unul e valabil pentru toţi. Astfel că putem învăţa din experienţele altora, preluând în mod conştient lucrurile folositoare şi îndepărtându-le pe celelalte.
         De fapt, dacă ar fi să ducem discuţia mai departe, ideal ar fi să nu căutăm să credem ceva, ci să  căutăm să conştientizăm ceea ce deja avem în interior. Un om cu adevărat înţelept nu va spune “eu cred’ sau ‘eu nu cred’. El se va gândi, va verifica, va experimenta şi apoi va spune „eu ştiu”.
         Cu toate acestea, pentru a ajunge să ştii trebuie să ai încredere. Şi, revenind la religie, cum în credinţa noastră ortodoxă rugăciunea reprezintă modul de comunicare cu Divinitatea, încrederea în răspunsul divin este esenţială.
         Rugăciunea adevărată nu este de fapt o cerere, ci o recunoaştere a ceea ce am ales (se spune de fapt că adevărata rugăciune nu este una de cerere, ci una de mulţumire către Dumnezeu pentru ce vom primi). Trăim sentimentul că dorinţa s-a materializat deja ; mulţumim pentru şansa de a fi putut alege şi prin aceasta de a fi insuflat viaţă alegerii făcute. Credinţa în rugăciune înseamnă de fapt a accepta ca adevărat rezultatul final, a trăi cu senzaţia ca el există deja în viaţa noastră, că ‚se îndreaptă’ către noi cu fiecare clipă. Acest gen de credinţă nestrămutată crează miracole.
         Deci….atunci când veţi dori să vi se întâmple şi vouă ‚miracolele’ ce li s-au întâmplat altora, va trebui să faceţi o mică inversiune. Nu „să nu credeţi până nu vedeţi” ci „să credeţi pentru a vedea” – să aveţi încredere pentru a şti. De fapt, acesta este sensul natural de curgere, modul real în care stau lucrurile în univers. Şi a fost deja cunoscut, demonstrat şi exprimat în cuvinte, în mii şi mii de feluri….




( Marius Stan )

miercuri, 9 martie 2011

Tu poate...m-ai uitat...


Totul in viata,ia forma unui val,
Ce fuge-n larg,
Doar pentr-a reveni
La mal.
Doar lacrimile,
Rand pe rand 
Dispar,
Luand cu ele,   cuvinte 
Nerostite,
Lasand in urma,
Pleoape obosite.
Strabat prezentul,
Cu pasi mici,neancrezatoare.
Ma simt ca o corabie in larg,
Pe-o mare-nselatoare.
Incerc sa-nlatur norii,
Vreau un cer senin,
Sa cred in soare si speranta,
Chiar daca TU,
De mine,mereu,mereu,
Esti vesnic,
La distanta.
Ma-ntorc in fiecare zi,
In fiece secunda,
La clipa cand tu fata,
Mi-ai cuprins-o, cu mana tremuranda.
La clipa cand,
Unul pe altul in brate,
Ne-am luat.
Cu sufletele tremurande,
Sfarsit-am noi atunci,
Intr-un sarut,
Nevinovat.

Trecut-au de atunci,
Atatea nopti si-atatea zile...
Tu poate m-ai uitat,
Eu te pastrez in amintire.
Zambetul tau cald,
Privirea ta albastra,
Le port cu mine-n suflet,
Si imi dau speranta,
Desi eu,
Nu te pot avea,
Nicicand,in fata!


Primavara...anotimpul renasterii la viata...

marți, 8 martie 2011

Acum un an...

Acum un an,
In asta zi,
Un trandafir mi-ai daruit..
Si-un zambet cald.
Un gand curat,
Din inima-ti
Spre mine a plecat.
Astazi,
Zadarnic, eu l-am 
Asteptat.
E frig afara si s-a inserat.
Poate spre-o alta...
L-ai trimis,cu-o sarutare.
Dar ce fac eu...ce spun?
Nu-si are rostul
Aceasta intrebare.
Si chiar de tu pe mine,
M-ai uitat,
Eu nu-ti voi reprosa
Nimica,
Niciodat.

La capatul insorit al singuratatii...esti TU!

La capatul insorit
Al singuratatii,
Esti TU.
La mijlocul singutatii
Te gasesc 
Doar pe TINE..
Inca de la pasul intai
In ale pustietatii
Departari genuine
Am stiut ca te ascunzi,
In negarea lui DA
In afirmarea lui NU.
(Eugen Dorcescu)

Tudor Gheorghe - Primavara

VIS DE PRIMAVARA

Martisor - Ai iubit vreodata cu adevarat

Martisor de primavara



citatul zilei 8.03.2011

"Speranta. Dorinta si asteptare infasurate in una."

luni, 7 martie 2011

Asteptare

Impacare

Richard Marx - Right Here Waiting For You

Pentru tine...

Te-am admirat de mult timp în tácere, iar atunci, când m-ai privit prima oará, când mi-ai zâmbit prima oará, am simtit cá má topesc sub intensitatea privirii tale... Ai pátruns în viata mea, o datá cu primele raze de soare, ce anuntá rásáritul. Mi-ai luminat întreaga existentá prin simpla ta prezentá, m-ai învátat sá renasc cu fiecare rásárit si apus de soare. M-ai învátat sá admir nuferii multicolori, curcubeele, ploile de argint ce picurá din stele... Esti steaua de pe cortina catifelatá a noptii ce má-nsoteste pe drumurile lungi ale sortii. Ai fost, esti si vei rámâne, îngerul si minunea vietii mele! M-am trezit cu gândul sperantei ucise... ai plecat si cuvintele tale au rámas ca un ecou si sufletul îmi plângea de durerea mistuitoare... si inima mea s-a afundat în tácere si singurátate... Acum tac...  Chinul táu má urmáreste din umbra gândului meu. Amintirea ta má strigá.S i totusi... existá o sperantá pentru noi, dar e  oare târziu, mult prea târziu...?
Am alergat prin viatá fárá sá-i stiu adevárata-i fatá, simteam cá ceva din mine lipseste... am cáutat, am cáutat si am gásit un suflet bun, curat! Am stiut din prima clipá cá viata mea-i acuma întregitá. Pentru tine am sá fiu un râu de lacrimi uneori, pentru tine am sá fiu o scará ce urcá pân'la nori, pentru tine am sá fiu flacára ce persistá prin apá, voi fi o lacrimá de dor ce curge nemângâiatá! Te rog, priveste înapoi si spune dacá má mai iubesti... Stau acum singurá, si amintirile si vorbe pe care mi le-ai soptit cândva le aud în noapte,... încerc sá te caut printre ele.Singura scápare este prezenta ta, dar tu esti atât de departe,... departe, dar nu si de inima mea, cáci niciodatá nu am încetat sá te iubesc. De aceea mi-as mai dori un singur lucru... sá te am aproape pentru a te privi în ochi si asta mi-ar fi de-ajuns sá nu te mai las sá pleci!

Pastrezi secretul singuratatii tale...



Ai rămas ca un nor
Şi-aştepţi să plouă din tine
amintiri,
să poţi să uiţi.
Păstrezi secretul singurătăţii tale;
Şi-ţi plouă gânduri.
Doar cu ele
Te-ascunzi de soare,
Le aşterni în rânduri,
Dar eşti tot singur ca şi ele.

O scrisoare inchipuita...


Te-ai departat atat de mult iubire...Pentru putin timp,inchizand ochii m-am simtit ca si cum am fi despartiti de mii de km, iar eu rapusa de un dor arzator, iti scriu din departare.Citesc si recitesc mica mea scrisoare,si cu lacrimi in suflet ma intreb daca sa ti-o trimit sau nu.E atata iubire in inima-mi!Dar cele mai frumoase sentimente pentru tine, cred ca nu le pot cuprinde in aceasta scrisoare.Ar trebui sa te mai tin o data-n brate.Sa-ti mai aud bataile inimii o data.Oare si tu simti la fel?Dragostea..., dragostea mea pentru tine este un dar divin, venit din raiul cerurilor, ce-mi da acel sentiment de puritate. Uneori ma face sa ma simt atat de pacatoasa ca te iubesc cu atata putere. Ador sa traiesc in pacatul asta care imi inobileaza sufletul si-mi lumineaza viata. Ador pacatul asta care-mi face uneori ca inima sa-mi arda, si-mi face sufletul sa joace de bucurie.
Sa nu crezi ca regret ca te-am intalnit, tu esti tot ce mi s-a intamplat mai frumos in viata asta si imi place ce sunt si cand sunt cu tine. Imi place cand te privesc in ochi si simt ca toata lumea imi sta in palme. Ador acel sentiment in stomac care nu ma lasa sa dorm noaptea, deoarece ma gandesc la tine. Te ador pe tine iubirea mea , ingerul meu picat din stele.
Tu ai aruncat un praf magic asupra mea si mi-ai dat puterea sa zbor deasupra tuturor, tu mi-ai deschis portile catre paradisul in care traim fara sa ne dam seama,descoperind atatea lucruri minunate, ca un apus de soare, ca fosnetul bataii de aripi al unei porumbite, ca un plapand ghiocel de primvara ce iese triumfator din plapuma de zapada, sau ca dragostea ce ne inconjoara, tot ce are suflare in aceasta lume.
Noaptea cand dorm, parca iti aud vocea ca un vant caldut de primavara ce mangaie gingasele flori soptindu-mi la ureche ca ma iubesti.
Iubesc privirea ta patrunzatoare si ma pierd adesea in ea scufundandu-ma ca intr-un ocean pe fundul caruia gasesc comori de nepretuit si legende care devin adevarate. Asa in ochii tai citesc cand esti fericit sau trist. Te iubesc si atunci cand esti suparat sau te infurii.
De-as avea tot timpul din lume mi l-as petrece cu tine. Sa te strang in brate , sa te am la pieptul meu si sa te simti in siguranta, protejat fiind de tot raul ce ne inconjoara. Imi doresc nebuneste sa-ti ating buzele chiar acum sa simt acel cutremur care salasluieste in mine la fiecare atingere a buzelor noaste, ca un mic soc electric. Imi doresc sa fiu langa tine acum si sa-ti soptesc prin privirea mea ce mult insemni tu pentru mine. Imi doresc ca nimeni si nimic sa nu se interpuna fericirii noastre.
Iti iubesc fiecare pas, fiecare suflare fiecare clipire, iti ador fiecare cuvant, gest sau privire. Te iubesc intru toata fiinta ta cu calitati si defecte, la bine si la rau, la bucurii si suparare.
Te iubesc si nu ma feresc sa o spun, pentru ca este cel mai pretios sentiment pe care inima mea il poate nutri.Sper ca randurile mele sa risipeasca din juru-ti norii aducatori de ploaie, gandurile negre.Si poate...sa micsoreze miile de km ce ne despart...

citatul zilei 07.03.2011

"Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc, si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc: aici incepe iubirea. Iti multumesc din suflet ca te iubesc: acesta e cantecul iubirii."

duminică, 6 martie 2011

RAIN

O, OM!

O om ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui in scris sau grai,
de pilda ce la altii dai,
caci ea, mereu,spre iad sau rai
o sa indrume.


Ce grija trebuie sa pui
in viata ta toata,
caci gandul care-l scrii sau spui
s-a dus...in veci nu-l mai aduni,
si vei culege roada lui
ori viu,ori mort,odata.


Ai spus o vorba,vorba ta,
mergand din gura-n gura
va-nveseli sau va-ntrista
va curati sau va-ntina,
de dragoste sau ura.


Scrii un cuvant...cuvantul scris
e-un leac sau o otrava,
tu vei muri, dar tot ce-ai scri
ramane-n urma drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spe-ocara sau spre slava.


Ai spus un cantec, versul sau,
ramane dupa tine
indemni spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasand in inimi rodul sau
de har sau de rusine.


Arati o cale, calea ta
in inima ta nu piere,
e calea buna sau e rea,
va prabusi sau va-nalta.
vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.


Traiesi o viata...viata ta
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ti-o traiesti vei castiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.


O om!ce mari raspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai scris sau grai
sau lasi prin pilda care-o dai
pe multi, pe multi, spre iad sau rai
mereu o sa-i indrume.


Deci nu uita!...fii credincios
cu grija si cu teama
sa lasi in urma luminos,
un semn, un gand, un drum frumos,
caci pentru toate, neandoios,
odata vei da seama.



sâmbătă, 5 martie 2011

Iubind in taina

Iubind în taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.


Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?


Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.
(Mihai Eminescu)

woman in the rain...

vineri, 4 martie 2011

Roxette - Listen To Your Heart

Puterea cuvintelor

Vom vorbi acum despre rolul si importanta cuvintelor folosite atunci cand comunicam. Indiferent de scopul pentru care ai formulat o propozitie, trebuie sa sti ce cuvinte pui in ea. Cred ca toti ne dorim, ca ceea ce vrem sa transmitem, sa fie receptionat corect de catre ceilalti. Poate ca politicienii fac exceptie de la aceasta regula, insa pentru aceasta ei au o misiune mult mai grea, atunci cand isi aleg cuvintele. In primul rand, daca nu folosesti cuvinte potrivite, iti faci rau tie. 70% din timpul tau, atunci cand nu dormi, il petreci vorbind cu tine insuti. Esti constient de asta? Nu fi naiv sa crezi ca daca nu te aude nimeni, atunci cand vorbesti cu tine, nu este important ce spui. Te aude cea mai importanta persoana, si anume TU. De celemai multe ori actiunile tale, reusite sau nereusite, sunt rezultatul a ceea ce vorbesti cu tine. Ne spunem adesea aceleasi cuvinte, care ajung, in timp, sa fie niste clisee negative pe care le rulam constant in mintea noastra. Se spune ca multi au murit de ascutisul sabiei, dar si mai multi au murit de ascutisul limbii. Exact asta faci si tu cu tine. Rularea in permanenta a acelor clisee negative, ajunge sa-ti distruga increderea in tine, in capacitatile tale de a rezolva anumite lucruri, cat si in cei din jurul tau. Oamenii care folosesc fraze ca : nu am niciodata destui bani, nu am niciodata timp suficient, n-am sa reusesc asta, nimeni nu este interesat de afacerea mea, neam de neamul meu nu au avut multi bani de ce as avea eu, nimeni nu ma iubeste, nu pot, ce ma fac, nu stiu, niciodata nu am putut ….etc, arata ca au o constitutie emotionala slaba, si o tendinta spre negativism. Insa, cei care folosesc fraze ca : cred ca se poate, voi face tot ce trebuie, sper ca voi reusi, initiativa conteaza, daca nu ric nu castig, astazi este cea mai buna zi din viata mea, zi de zi devin tot mai bun din toate punctele de vedere,…..etc, arata ca au o constitutie emotionala puternica, si au predispozitie catre atitudine pozitiva si succes.

Intreaga populatie de pe pamant, cu o singura exceptie, este compusa din, ceilalti. De aceea avem nevoie de cuvinte pentru a interactiona cu ei. Alese cu grija, ele pot deveni propozitii cu un impact extraordinar. Istoria ne arata numeroare exemple in acest sens. Cuvintele manipuleaza. Ele au puterea de a ridica sau cobora, pe cel caruia i le adresezi. Se spune ca vorba si piatra aruncata, nu se mai pot intoarce. Sunt sigur ca ai observat cat de bine te simti atunci cand te lauda cineva, sau dimpotriva, ce sentimente te incearca atunci cand esti criticat. Exista unele propozitii, sau expresii,in care cuvintele foarte abil folosite, incat prin natura lor actioneaza direct asupra subconstientului nostru. Aceste cuvinte se mai numesc si “cuvinte de impact”. Un astfel de cuvant este “acum”. Este un cuvant care induce urgenta, si actionand asupra subconstientului, faciliteaza atingerea imediata a obiectivului pentru care a fost folosit. O expresie de impact poate fi si ” este foarte important” . Este o expresie care actioneaza foarte subtil asupra subconstientului celui caruia o adresezi, mai ales in cazurile cand este introdusa intr-o propozitie cu caracter de comanda. O propozitie ” Trebuie sa faci asta….”, are rezultate mai putin favorabile decat,” Este foarte important sa faci asta….”

Despre puterea lui “NU” si rolul negatiilor s-au spus deja multe. Cand il folosesti pe “NU” in fata pretentiilor nejustificate ale altora de la tine, atunci el este foarte util. Iti atrage respect si atitudinea potrivita. De multe ori este bine sa spui NU, dar noua ne este greu sa facem asta, gandindu-ne prea mult la sentimentele celorlalti. Dar atunci cand il aplici pe tine, se intoarce impotriva ta. Fereste-te sa il folosesti in stabilirea obiectivelor. Un obiectiv bine formulat evita negarea. Vrei sa te lasi de fumat? Atunci vei formula :“In urmatoarele ….. saptamani voi folosi metoda ….. pentru scapa de nevoia de a aprinde tigarea”. Lucrurile se schimba radical daca vei formula in alt mod, obiectivul tau : ” Nu voi mai fuma de acum inainte “. In partea inconstienta a psihicului nostru, unde nu este loc decat pentru imagini si trairile asociate cu ele, cuvantul “NU” se dovedeste egal cu zero. Obisnuit sa activeze imagini si indiferent la cuvinte, inconstientul va traduce propozitia ta astfel: “Voi mai fuma zilele urmatoare”. Deci sa nu-ti mai fie cu mirare de ce majoritatea obiectivelor formulate negativ esueaza exact in actiunea pe care ti-ai propus sa nu o mai faci.

De cate ori te intalnesti cu o persoana cunoscuta, iti este adresata intrebarea : ” Ce mai faci? “. De cele mai multe ori, pe cel cu care te-ai intalnit, nu il intereseaza ce mai faci, el intreaba doar din politete. Insa nu trebuie ratata aceasta ocazie, deoarece este un bun prilej de a ne fortifica moralul. Vorbim aici despre puterea cuvantului asupra psihicului, lucru neglijat sau minimalizat de catre multi oameni. In loc de ai raspunde la fel de indiferent si monosilabic, incearca sa pui suflet in ceea ce raspunzi, si incearca sa iti transmiti subconstientului tau, ca exact asa este. Raspunsuri ca : Sunt bine, multumesc……. Sunt ok…..Extraordinar….etc, poate ca il lasa indiferent pe cel caruia ii raspunzi, dar asupra ta vor avea un impact deosebit, si iti pot schimba in bine, cel putin ziua respectiva. Totul porneste de la faptul ca, gandurile atrag sentimente.

Efecte pozitive ale unor cuvinte simple, si usor de pronuntat:

- Noi - Ajuta la construirea spiritului de echipa.In acest caz este mult mai important de cat “Eu”

- Te rog - Utilizarea lui lasa interlocutorului impresia ca este apreciat.

- O treaba buna - Arata interlocutorului ca apreciezi ce a facut, cat si atrage repetarea performantelor respective.

- Tine-o tot asa - Ajuta la mentinerea ritmului necesar pentru a duce la bun sfarsit o sarcina.

- Ce parere ai? - Arata ca recunosti si accepti competenta interlocutorului.

- Eu am gresit - Ajuta la cresterea credibilitatii celui aflat intr-o pozitie superioara.

Celei asteptate

Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti -
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez - si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
  Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.
(Camil Baltazar)

Despre prietenie-text de Mircea Eliade

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

Despre dragoste - citate de Octavian Paller

despre dragoste

  • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire...

  • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet
    ranit si apoi vindecat de altul...

  • Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata... prima atingere
    nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita...

  • O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic.

  • Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.

  • Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea...

  • Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca
    inainte...

  • Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca
    prapastie a durerii...

  • Pentru dragostea care se mai gaseste in lumea aceasta si pentru toti
    cei care stiu sa o aprecieze, pentru toti indragostitii...
    LA MULTI ANI!

  • Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.

  • Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul
    ramane...

  • Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera
    vrednic, iti va indrepta ea cursul!...

  • Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi,
    dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi
    puterea.

  • Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in
    iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!

  • Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza...
    si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste...

  • Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca
    o iubesti tu!

  • Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut.

  • Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu... EA
    ar trebui sa fie...

  • Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de
    vant spanzurata in vid!

  • In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se
    cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste...

  • Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama
    ca este om si sa ramana asa.

  • Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile
    "insuportabile"

  • Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este
    asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se
    ofileste...

  • Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine
    Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa...
    si un suflet smuls din piept...

  • O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp.

  • Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in
    lume si izvorul cel mai important pentru poezie...

  • Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire
    care ascunde in ea avertismentul intunericului...

  • Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi...

  • Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si
    mangaietoarea lumina a lunii?

  • Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei
    folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita.

  • Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam;
    insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem...

  • Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a
    fi fericiti...

  • Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne
    inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim.

  • Am o banala intrebare pentru voi...: "Dragostea s-a nascut prin femeie
    sau Femeia s-a nascut din Dragoste...?"

  • Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este
    darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!

  • Fiecare are propria sa filozofie a iubirii..., unii si-au faurit-o din
    lemn, altii din piatra...

  • Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului

  • Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a
    simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta...

  • "Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in
    armonia raiului." - William Shakespeare

  • Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne
    iertam unii altora micile defecte...

  • Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este
    relativ pe lumea asta, pana si iubirea...

  • O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara.

  • pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna,
    frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele
    mele...

  • Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte
    adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.

  • Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul
    fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai
    intalnit...

  • Sa visezi un inger?...
    dar am deja un vis...
    si am si un inger...
    iar ingerul e visul meu...

  • Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este
    sa suferi din iubire...

  • Fara IUBIRE nu exista viata!
    IUBITI-VA!
    Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa!

  • Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei
    fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens...

  • Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa
    ce ramane reprezinta amintirile...

  • In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec.

  • Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe.

  • Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu
    poate face niciodata soarele: sa lumineze ... noaptea!

  • Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca
    loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput...

  • Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora
    defectele, ci pur si simplu le arde.

  • Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera

  • Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai
    bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti...

  • Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme,
    punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi
    niciodata aceiasi.

  • Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista...

  • Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti
    cand il asculti.

  • Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar
    o singura data, cu adevarat...

  • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
    Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de
    ea insasi... "jertfa".

  • Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine
    sa mai aruncam si o a doua privire.

  • Dragostea este un joc ciudat:
    sau amandoi castiga sau amandoi pierd...

  • Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa
    se micsoreze...

  • Femeia...
    este cea careia ii datoram fericirea, tristetea, bucuria, viata...
    Sa fiti iubite, stimate doamne si domnisoare!

  • Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o
    oferi, pentru ca de fapt asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca
    pe o dragoste...

  • Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi� singura stea� singura planeta, singurul soare care conteaza !� Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc� Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit�

  • Primii ghiocei...


    Gandul sufletului meu,in cuvinte..

    In cap se-nvartesc,
    Ganduri o mie,
    Lumea o invartesc,
    Ce-mi faceti voi mie!
    Ce ma fac eu oare?
    Mi-ati facut capul mare,
    Peste tot cusur gasiti,
    Realitatea o suciti!
    Zi si noapte,
    Cuvinte, nu fapte
    Tare va starnesc,
    Cercuri invartesc!
    Bucuria vietii mi-o rapiti,
    Simtirea o-nnabusiti,
    Tristetea primeniti,
    Afurisite, voi, sa fiti,
    O sa va pun pe hartie!

    Arta iubirii incepe cu noi insine...

    Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a deveni constienti, in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa de relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea nicodata parte de razboi in familie sau in cuplu.
    Mai departe, daca intelegem ce inseamna iubirea sau ce inseamna teama, putem deveni constienti de modul in care ne comunicam visul altor persoane. Calitatea comunicarii noastre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare moment, de racordarea ccealaltaorpului nostru emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii. Chiar daca ne aflam pe calea fricii, noi putem sa schimbam vibratia pe cea a iubirii. Este o optiune personala. Constientizarea caii pe care ne aflam poate schimba totul.
    In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta, Arta Iubirii.
    Noi putem vorbi desrep iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pemtru fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, este o stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune
    Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creaza maestrul.

    (fragment din cartea Arta de a iubi de Don Miguel Ruiz)

    Despre telepatia intre doi oameni care se iubesc...

    Telepatia exista si chiar se manifesta foarte puternic.
    "Gândul este o sfera gigantica de energie si orice gând emis rezoneaza în tot universul" scria Swami Sivananda, în cartea sa "Puterea gândului".
    Puterea gândului nostru sta în capacitatea noastra de al focaliza. Ullman, un distins cercetator care a studiat relatia dintre vis si telepatie, afirma ca natura visului de a combina stari de mare activare si de disociatie si tocmai aceasta combinatie este cea care, empiric, poate sa faciliteze transferul telepatic. Apoi în colaborare cu Krippner au publicat o serie de date experimentale, care vin sa sprijine existenta transferului "extrasenzorial" al informatiei la subiectul adormit. Aceasta informatie, dupa relatarile autorilor citati, apare în visele subiectului si corespunde cu o imagine fixa care se afla în mâinile unei persoane "transmitatoare" sau a unui agent care priveste subiectul aflându-se în totala izolare de el sau chiar la mare distanta de el.
    Krippler a demonstrat apoi, experimental, ca stimulii "tinta" emotionali sunt mai efectivi asupra experientei de vis decât materialul telepatic neemotional.
    Emotiile sunt acei stimuli care ajung foarte usor în subconstient. Tot ce percepem definim prin emotii. O culoare creeaza o anumita emotie, o actiune sau orice facem este pentru a ne asigura aceste emotii care ne confirma certitudinea existentei. Exemplu, mergem în excursie pentru ca simtim o anumita emotie, iesim cu o persoana de sex opus pentru ca simtim o anumita emotie. De aceea transferul telepatic emotional este cel mai efectiv si usor de receptat. Când eram copil îmi placea foarte mult sa locuiesc la bunicii mei de la tara. Se întâmpla sa treaca mult timp pâna sa îmi vad parintii. Într-o dimineata târzie când înca dormeam, m-am ridicat brusc în sezut uitându-ma fix la telefonul care se afla pe marginea patului. Eram sigur ca mama mea ma va suna imediat. Totul s-a derulat foarte repede, nici macar nu eram constient de faptul ca m-am trezit. Tot ce stiam era ca mama mea, de care-mi era dor si n-o vazusem de o luna, ma va suna chiar în aceea clipa. În secunda urmatoare asa s-a si întâmplat. Eu fiind în somn, am receptat foarte repede frecventa gândurilor mamei mele pe care probabil le emitea foarte intens pe un fond emotional.
    Astfel, asa cum spunea si Krippner, informatiile telepatice cele mai puternice si usor de perceput sau de emis sunt cele emotionale. Chiar si dumneavoastra simtiti când cineva va iubeste sau va uraste, nu dupa comportament, ci pur si simplu simtiti. În vis emisferele cerebrale sunt mult mai "relaxate", deci extinse. Ele recepteaza vibratii mai fine pe masura ce sunt mai relaxate tocmai pentru ca energia lor, activitatea lor nu e focalizata doar într-un anume punct, actiune. În artele martiale cheia de a simti si anticipa adversarul consta în relaxarea interioara. Cele mai multe cazuri de telepatie în vis se întâmpla la cuplurile de îndragostiti sau persoane între care exista o legatura profunda, tocmai pentru ca telepatia consta în intensitatea gândului emis. Iar persoanele care se iubesc, de exemplu, se gândesc cu putere unul la celalalt. Visul telepatic stabileste legatura cu gândirea si sentimentele unor persoane si chiar grupuri aflate la departare.
    S-a întâmplat odata ca un prieten de-al meu sa ma anunte ca vrea sa vina în vizita din capitala, dar mi-a spus ca nu stie exact când ajunge pentru ca nu s-a hotarât exact ce tren sa ia. Eu eram convins ca va sosi abia a doua zi, dar în timpul acelei nopti am visat la un moment dat ca el intra pe usa, se descalta si urca scarile pentru a intra la mine în camera. Înainte sa deschida usa eu m-am trezit si asteptam ca el sa apara. Asa s-a si întâmplat, ajunsese la ora 3 noaptea.
    Undele cerebreale care însotesc somnul telepatic corespund ritmurilor theta si delta. Din punct de vedere fiziologic, somnul prezinta o inhibitie la nivelul cortexului cerebral. Ariile de extindere sunt în functie de aceste ritmuri. În delta, constiinta obisnuita nu mai poate face legatura cu constientul.

    joi, 3 martie 2011

    cea mai frumoasa melodie de dragoste

    Iubirea adevarata se invata si se castiga in fiecare zi...

    Drumul dragostei nu e niciodata neted. Suferinta, ca si fericirea, fac parte implicit din iubire. Cand ne indragostim prima oara, avem iluzia ca vom trai vesnic acea stare sublima de fericire. Dar primele lacrimi care aduc cu ele suferinta ne fac sa intelegem ca iubirea nu este un dat, ea se invata si se castiga in fiecare zi.
    Fericirea si suferinta din iubire nu exista una fara cealalta si – osciland intre cei doi poli – invatam treptat ca iubirea nu inseamna odihna nesfarsita in bratele persoanei iubite.
    Iubirea presupune transformare si luptă continuă, caci altfel n-ar fi decat o traire superficiala, incapabila a ne ridica deasupra cenusiului vietii cotidiene.
    suferinta din iubire
    “Să-ţi spun ce este dragostea adevarata. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvarşită, incredere şi dăruire impotriva ta insuţi, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamnă să iţi dai inima şi sufletul intreg celui care ţi le va zdrobi.” (Charles Dickens)
    “Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.” (Jorge Luis Borges)
    “Iubeste cu adevarat cel ce tremura cand isi marturiseste dragostea.” (Sir Philip Sidney)
    “Nu suntem niciodata mai neajutorati si nefericiti ca atunci cand pierdem dragostea.” (Sigmund Freud)
    suferinta din iubire
    “Fericirea! Nu stii ce este exact pana in ziua cand o pierzi. La fel ca si cu dragostea adevarata. Si nu este tot asa si cu tineretea? Cata vreme o ai, nu-i dai nici o importanta. Ba chiar ai vrea ca timpul sa zboare. Abia astepti sa cresti, sa faci experiente. Dar intr-o zi te uiti in urma si-ti dai seama ca nu mai e, si atunci plangi dupa ea! Ciudata soarta mai au si oamenii. Inteleg importanta unui lucru abia cand l-au pierdut.” (Renzo Ricchi)
    “Numai iubirea limpezita de lacrimi poate ramane curata si vesnica.” (Khalil Gibran)
    “Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cine merita, nu te face sa plangi.” (Gabriel Garcia Marquez)
    “Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete.” ( Cioran )
    suferinta din iubire
    “Dragostea e asemeni febrei; nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor.” ( La Rochefocauld )
    “Dragostea adevarata nu inseamna placere.” ( Confucius )
    “Iubirea este un sentiment cu patru varste: se naste in bratele dispretului, creste sub protectia dorintei, se intretine cu favoruri si moare otravit de gelozie.” ( Pedro Calderon de la Barca )
    “O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere.” ( I. L. Caragiale )
    suferinta din iubire
    “Dragostea adevarata nu a avut niciodata o cale neteda.” ( William Shakespeare )
    “Iubirea indura mai usor moartea sau absenta decat indoiala sau tradarea.” ( Andre Maurois )
    “Este atat de scurta dragostea si este atat de lunga uitarea…”( Pablo Neruda)
    “O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti cu atata strasnicie nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.” ( Fiodor Mihailovici Dostoevski)
    suferinta din iubire
    “Dragostea adevarata apare in momentul in care incepem să sacrificăm in noi acele lucruri care se opun oricărui sacrificiu.“ (Vinet)
    “Iubirea absoluta e rara si e periculos sa ne lasam calauziti de fantoma ei, pentru ca jertfim fericirile posibile ce ne stau la indemana.” ( Mircea Florian)
    “Amorul e un castel cladit pe iluzii. Orice vorba spusa mai cu putere il cutremura sau il darama. Tinerii trebuie sa urce in tacere aceste trepte, caci altfel sunt expusi sa-si ucida sufletul si fara el nu exista fericire.”(Vasile Conta)
    “Femeia în dragoste suferă mai mult decât bărbatul, dar ştie să ascundă mai bine suferinţa.” (Euripide)

    Sa te retragi...frumos...

    "Sa te retragi usor precum apa
    Limpede de dupa varateca ploaie,
    Lasand in urma graul verde
    Si macii infloriti.
    Sa te retragi incet precum aurul
    Spre miezul pamantului,
    Distiland esentele tarzii
    In propria umbra sa te retragi,
    Precum in vechiul descantec,
    Zambetul,cuvantul,lacrima."
    (Mircea Muthu)

    miercuri, 2 martie 2011

    Leonard Cohen - Dance Me to the End Of Love

    Iubirea este cenusa visurilor noastre...

    Singuri…suntem singuri în faţa golului din noi înşine…în faţa sentimentului subtil de neîmplinire pe care îl încercăm în singuratatea nudă, şi care ne face să ne foim încurcaţi, pe scaunul minţii noastre, pe care stăm aşezaţi confortabil, în logica noastră confortabilă, în vieţile noastre confortabile, cu prieteni confortabili şi reconfortanţi…Dar sentimentul de neîmplinire este acolo,  mereu, îl purtăm cu noi oriunde ne ducem, în tumultul oraşelor în care facem bani, ori în vârful munţilor pe care îi escaladăm călcându-i în picioare pe alţii, mai slabi, mai neputincioşi să răzbată într-o lume plină de violenţă, plină de ură şi de contradicţii în ea însăşi.Doar focul ne poate salva…focul unei pasiuni clocotitoare, pentru ceva, ori cineva…nu acel foc murdărit de viclenia unei pasiuni carnale…nu focul acela…ci focul unei pasiuni care taie în carne vie, care răneşte de moarte…ce răneşte?! pe el îl răneşte…bineînţeles, că numai pe el îl poate răni, căci numai el suferă şi este mereu rănit în amorul propriu; pe eul detestabil…Într-adevăr, focul acesta îţi luminează mâinile, care împletesc în continuu iluzii…şi el creşte, tot creşte , fiindcă cel mai puternic cherosen este speranţa… şi focul pasiunii creşte  arzând speranţă…iar după ce toată speranţa a ars, şi din ea rămâne cenuşa – cenuşa visurilor noastre de a iubi şi de a fi iubiţi – atunci vulturii coboară cu adevărat în noi…iubirea nu este acolo unde o căutam, ci este însăşi cenuşa…este ceea ce rămâne după ce am ars, căutând-o cu înflăcărare…iubirea vine atunci când am renunţat să o mai tot dorim, când întreaga speranţă, măreaţa speranţă s-a făcut scrum…căci iubirea este chiar cenuşa visurilor noastre…abia atunci nu ne mai temem de vulturul ce coboară în noi, fiindcă teama a fost îngropată adânc în cenuşă…şi vulturii coboară să ne ducă pe înălţimile munţilor noştri…pe înălţimile din noi înşine…căci nu mai este nimeni care să îi oprească…nu mai este Eu.

    Cand ne simtim pierduti, sa cautam speranta!

    “Astazi stim ca nu putem sa facem nimic impotriva mortii, dar ca trebuie sa facem totul in favoarea sperantei. “ – Scrisori imaginare
    Ce e speranta? Poate fi acea parte din viata fiecaruia ce refuza sa vada partea goala a paharului. Poate fi acea pata de culoare ce refuza sa se amestece cu umbrele vietii, sau de ce nu acea sclipire, acea raza de curaj ce ne ridica adesea din cele mai sumbre clipe.
    Ori de cate ori ne simtitm “pierduti”, ni se pare ca toate eforturile noastre au fost zadarnice, ca toate idealurile noastre s-au risipit. Speranta e cea care ne aduce in suflete increderea de a continua. Ea ne “sopteste” in momentele de cumpana ca visele noastre se pot transforma in realitati.
    O viata fara speranta? Dar, nu e oare viata noastra un sir de idealuri, planuri, pasiuni, motivatii si actiuni, sustinute de speranta unui scop devenit realitate?
    “Dacă adevărul este ” ceea ce exista”, speranţa este acea parte din ceea ce există care nu vrea niciodată să se aşeze în genunchi, care refuză să se consoleze, să se împace cu răul.” – Polemici cordiale 
    (Adela)

    În melancolie, îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur.

    Nu înţeleg de ce îmi vine greu să scriu despre stări prin care am trecut de atâtea ori.
    Cel mai rău îmi pare, de fapt, că ele nu pot fi descrise şi surprinse în esenţa lor.
    Pentru a le înţelege, trebuie să treci prin ele. Şi aici, există anumite etape de parcurs.
    Am fost întrebată acum ceva timp dacă aş alege fericirea eternă desigur dacă acest lucru ar fi fost posibil, ţinând cont şi de faptul că toţi căutăm fericirea pe parcursul vieţii – cel puţin aşa îmi place să cred.
    Da, aş alege fericirea. Însă nu eternă. De ce? Ar însemna să învăţ să uit sentimentul de melancolie şi tristeţe, şi nu vreau. Nu vreau doar una singură în viaţa mea.
    Le vreau pe toate cele trei, şi pe celelalte care mai rămân. Mi-ar fi dor de ele.
    Parcă aş pierde ceva din mine, şi aş înceta a mai fi eu. Şi da, zâmbetul celui care suferă e mai dureros decât lacrimile celui care plânge…
    Cred că totul în viaţă ar trebui să se găsească în mod ponderat, pentru a se stabili un anumit echilibru al lumii. Dacă nu se găseşte, atunci ar trebui ca noi să facem tot posibilul ca să se găsească.
    Să fie vorba şi aici de alegere?
    Poţi afirma că trist eşti când alegi să nu fii fericit, şi că de fapt, noi suntem cei care alegem să vedem partea urâtă a lucrurilor pentru a ne pune în postura de victime? 
      sadness.jpg
    „Fiecare stare sufletească tinde să se adapteze unui exterior corespondent felului ei specific sau să transforme acest exterior într-o viziune potrivită naturii ei. Ochii omului văd în exterior ceea ce îl frământă în interior. În melancolie, îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur.
    Dacă melancolia este o stare de reverie, difuză şi vagă, ce nu atinge niciodată o adâncime şi o concentrare intensă, tristeţea, dimpotrivă, prezintă o seriozitate închisă şi o interiorizare dureroasă. Poţi fi trist în orice loc; dar într-un plan închis, tristeţea câştigă în intensitate, precum într-unul deschis melancolia creşte.
    Caracterul de concentrare al tristeţii rezultă din faptul că ea se naşte aproape totdeauna dintr-un motiv determinat, pe când în melancolie nimeni nu are precizat în conştiinţă un determinant exterior.
    Stările melancolice durează mult, fără să atingă o intensitate particulară. Or, durata lor fiind mare, şterge din conştiinţă orice motiv iniţial, prezent în tristeţe, care nu durează mult, dar atinge o tensiune intimă şi închisă, ce niciodată nu va exploda, ci se va stinge în propria fiinţă.
    Tristeţea apare după toate fenomenele prin care viaţa pierde din ea însăşi. Faţa omului în tristeţe dovedeşte atâta interioritate, încât exteriorul face direct accesibil interiorul. Tristeţea face misterul accesibil.
    Dar misterul tristeţii este atât de inepuizabil şi de bogat, încât tristeţea nu încetează niciodată de a fi enigmatică. Dacă există o scară a misterelor, atunci tristeţea intră în categoria misterelor infinite, care nu încetează niciodată de a se arăta, fiindcă sunt inepuizabile. Şi orice mister adevărat este inepuizabil”.
    Cioran

    Despre viata,ambitie,resemnare

    Nu te resemna cu esecurile, pentru ca in tine vei construi un zid care iti va sufoca fiecare principiu.
    Inainte de a incepe sa scriu, ma gandeam sa dau doua definitii:
    Ce este resemnarea? Acceptarea unui rau fara impotrivire!
    Ce este caracterul? Totalitatea insusirilor psihice stabile ale omului privit ca membru al societatii… cu alte cuvinte: fire.
    Fiecare din noi traieste intr-un microcosmos in care isi creeaza propria lume avand ca temelie principiile dupa care se ghideaza in viata.
    Caramizile… zidul din microcosmosul nostru: sufletul fiecaruia cred ca este despartit de un zid: de o parte a zidului se afla dorinta pentru libera alegere, iar de cealalta parte se afla opusul… ceea ce nu iti doresti dar esti obligat sa faci, partea din suflet care te dezamageste si care te impinge spre acelasi gand: resemnarea.
    Zidul dintre cele doua sentimente firesti este construit din circumstantele(imprejurarile), in care viata, mediul in care traiesti sau in care ai crescut, te-au impins intr-o anumita directie.
    Fiecare caramida din zid repezinta cate o circumstanta din viata ta.
    Fiecare dezamagire pe care o traiesti, fiecare vis spulberat, fiecare speranta catre un microcosmos sau o lume utopica, fiecare obstacol pe care viata ti l-a rezervat si peste care nu ai reusit sa treci, reprezinta o caramida in acest zid.
    Cu cat zidul devine mai inalt si ia mai multa amploare in lumeea pe care ti-ai creat-o, cu atat sperantele devin mai slabe si se naste in noi sentimentul de resemnare.
    Ceea ce vreau eu sa spun este ca visurile mor in noi o data cu esecurile, cu cat sunt mai multe esecuri, cu atat speri mai putin la o lume mai buna. Sentimentul asta face parte din noi, este viu si traieste o data cu noi.
    Sigura arma impotriva zidului este ambitia… ea deschide o fereastra in zid si lasa lumina sa treaca in partea intunecata de dezamagire.
    Priveste oamenii pe care locul de munca si viata sociala si ambianta din care isi hranesc sufletele, i-a impins sa devina niste oameni care nu mai spera, care nu mai au principii, si care miros a incultura si a tigari ieftine. Oare meseria i-a transformat in ceea ce sunt? NU! Resemnarea…
    Lupta impotriva ei, arata trupului ca in el inca mai zac sentimente, invie focul sperantei din tine, aprinde lumina din lumea ta si poate vei reusi sa depasesti fiecare esec care te impiedica sa iti urmezi principiile pe care ti-ai construit caracterul.
    Ambitia este singura arma impotriva resemnarii care se naste o data cu primul esec si moare o data cu noi!

    (Miky )

    marți, 1 martie 2011

    Despre iubire...

    Adesea, oamenii uita ca una dintre componentele importante ale dragostei este vointa de a iubi.
    Afectiunea este germenele pasiunii. Pasiunea este germenele iubirii  perfecte.
    Cand iubesti intens, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita.
    Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti.
    Credinta castiga cel mai mult, umilinta primeste cel mai mult, dragostea – insa – lucreaza cel mai mult.
    Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor.
    Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin.
    Cu cat ne iubim mai mult prietenii, cu atat ii vom flata mai putin.
    Daca vrei sa fii iubit, iubeste!
    Dorinta de a fi iubit pentru ceea ce esti in tine insuti este o reflectare a Inimii lui Dumnezeu care se oglindeste in inima noastra.
    Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea.
    Dragostea care o daruim mai departe este singura care o pastram pentru noi.
    Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta.
    Dragostea curata si suspiciunea nu pot locui împreuna.

    Dragostea e asemenea febrei: nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor.

    Dragostea este abilitatea de a merge prin conflicte impreuna.
    Dragostea este ca un zâmbet: niciodata nu are valoare daca n-o daruiesti.

    Dragostea este sentimentul cel mai maret, care face minuni, care faureste oameni noi, creeaza cele mai mari valori morale.
    Dragostea este singurul joc de doi in care amandoi pot sa castige.

    Am dat trecutul...

    Am dat trecutul
     pe un licar din ochii tai,
    Am vândut amintirile
    pe un zâmbet de la tine
    Am pus pe rug păcatele,
    să te primesc cu inima curată,
    Mi-am alungat tinereţea
     că să fac loc tinereţii tale,
    Am uitat toate jurămintele,
    ca să le pot crede pe ale tale,
    Hainele timpului,
    le-am daruit
    in semn de iubire ....
    Atunci când uşa s-a inchis în spatele tau,
    Crivaţul viitorului a năvălit în mine
    prin toate crăpăturile sufletului...
    (Dan Stoica)