Exista un om care ar vrea...

Precum Pamantul se invarte
Si noi nu il putem vedea
Asa iubirea zboara-n juru-ti
O simti,n-o vezi ,dar e a ta.
O ai cu tine de cand lumea
Oriunde mergi o ai pe ea
Dar sta ascunsa,fara viata
Cand nu ai cui i-o arata.
Dar undeva,departe in lume
Exista un om care ar vrea
Si el sa daruie iubire
Dar n-are nici el cui i-o da.
Si astfel calator in lume
Iubirea e mereu cu tine
Nu e nevoie de-o minune
S-o poti impartasi cu mine.
Sunt calator si eu prin viata
Si port cu mine dragostea
Dar,viata asta se grabeste
Si-o sa raman mereu cu ea


AUTOR Ramona Dragos

Sentimentul primaverii

Suave astenii de primavara
si cugetarea-ntr-un impas difuz
si verb rotund ca un sigil in ceara
abia ghicit si dulce la auz.

Prin varsta iarasi iezere alpine
privind, spre cer, orbite de lumini - 
Poetul va previne : vremea vine
pana si-n cer sa fim printre vecini.

Venim cu sentimentul primaverii
acut, in toti, uitand ca ore bat.
Genealogic arbori, merii, perii
ne smulg din varsta timpului uscat.

Acum pe umeri ridicam lumina
si ducem orele, distrati pe maini.
Albi de nesomn suntem precum hermina
si stravezii de parc-am fi fantani,
si stravezii de parc-am fi fantani.


Alexandru Andritoiu

Florile raului

Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O,Frumuseţe?Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul,vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;


Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine,lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O,Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi,surâsul,piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?

Sirenă rea sau înger,drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă,ritm,lucire,o!singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?

Charles-Pierre Baudelaire

Nimic, nici chiar speranta...

Nimic, nici chiar speranţa în suflet nu mai cântă
Când mut e viitorul şi aripa ţi-e frântă...
Departe laşi în urmă al visurilor rai...
Şi lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca îngheţul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranţa în ochi nu licăreşte
Când ziua după ziuă bolnavă se târăşte...
Şi poate ca să fie de aur cerul plin,
Şi poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeaţă nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Şi râul alb, — suspin!
Nimic, nici chiar speranţa în groapă după tine
Atunci nu mai voieşte să vie, — şi nu vine!...
Şi poate ca să fie orice după mormânt:
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viaţă viitoare, şi-n tainica ei lume
Noi aripi, — nou avânt!


Alexandru Macedonski

Cargo - Daca ploaia s-ar opri

Daca...

Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă.


Iona - Marin Sorescu

Oda

Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tânar, înfasurat în manta-mi, 
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.

Când deodata tu rasarisi în cale-mi, 
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pân-în fund baui voluptatea mortii
Ne'nduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.

De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet, 
Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari...
Pot sa mai re'nviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?

Piara-mi ochii turburatori din cale, 
Vino iar în sân, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!
(Mihai Eminescu)

Chris Spheeris - Eros (Rain)

Manipularea sufletelor...

Am mai scris, cu ceva vreme in urma, despre manipulari si placerea unora de a manipula.
De ce le place ? Pentru ca asa s-au obisnuit, de mici copii, cand mamica ii punea sa spele vase si ei pasau operatiunea fratiorilor mai mici.
Sunt doua feluri de manipulari - pozitve si negative. La cele pozitve, rezultatul este benefic "victimei". La cele negative este invers. Foarte multi, cand vorbesc de manipulare, le amesteca sau o ignora pe prima si vad in manipulare ceva strict malefic.
Am observat un obicei al pasionatilor de strategii - acela de a manipula suflete. Pur si simplu nu fac diferenta intre obtinerea unui rezultat material si al unuia sentimental. Pe romaneste, la ei totul trece prin stomac si se numara cash.  Am avut ocazia sa intalnesc asemenea personaje, care au incercat sa ma manipuleze sentimental. Din fericire nu au reusit. Ii sfatuiesc ca data viitoare sa se gandeasca la urmatoarele ...
Manipularea sufletelor mi se pare o chestiune foarte delicata. Uneori mai delicata decat pirueta unui elefant intr-un magazin de portelanuri.  Sunt unii pragmatici, care accepta jocul de la bun inceput, si trateaza sentimentul ca pe o marfa. Oameni care, pana la urma, descopera ca nu totul se cumpara.
Iubirea nu o poti cumpara. Daca iubirea s-ar cumpara, ar disparea tot ce e bun in noi.
Cand incerci sa manipulezi sentimente, pierzi intotdeauna.
Dupa parerea mea, cand incerci sa patrunzi in sufletul cuiva ar trebui s-o faci cu manusi chirurgicale, deschis, sincer, exact ca un cowboy cand se apropie neanuntat de ranchul unui fermier texan.  Este bine sa avertizezi inainte si in niciun caz sa incerci sa manipulezi pozitiv sau negativ. Pentru ca, celalalt ar putea sa interpreteze chiar si o buna intentie, ca pe o agresiune. Si nu e pacat sa pierzi, poate, o sansa unica ?
Manipularea o gasim pretutindeni, incepand cu floarea care miroase frumos si catelul care ne cere o bucatica de paine, pana la massmedia si finante. Cand admiri un trup frumos sau o minte pe masura, inseamna ca esti manipulat. Manipularea este reactia mintii la senzatii si emotii. Inseamna frumusete, bunatate, mult, putin etc.
Cand ne imaginam, ne automanipulam. Nu e ingrat sa aruncam vina pe celalalt ? De cate ori nu am auzit: "Sa-ti fie rusine, m-ai amagit, pacalit, mintit ... !". Oare nu ne-am amagit, pacalit, mintit singuri ? 
Sunt oameni si oameni .... Eu, de exemplu, prefer abordarile directe. Altii in schimb, prefera jocul de-a v-ati ascunselea. Le plac introducerile lungi, ambalate in strategii elaborate. A nu se confunda cu preludiul. Acesta ii musai sa fie lung in orice pozitie, cu tot cu manipulari. 

Pulicat de Pheideas

Impartind timpul...

“ Împărţind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că “azi” devine “ieri” şi că umbra copacilor se alungeşte spre asfinţit. În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul. Dar era prea târziu. ” 

 Caminante-Octavian Paler

Ce e amorul?

 Ce e amorul? E un lung

Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.
(Mihai Eminescu)

ARMIK - For Your Eyes - Romantic Guitar

Life, Success, Hapiness Quotes

O persoana care sa te asculte...

"Sufletele au un fel al lor de a se intelege,de a intra in intimitate,pina la a se tutui,in timp ce fiintele noastre sunt inca incurcate cu schimbul cuvintelor comune,cu sclavia exigentelor sociale".Durerea iti incolteste in suflet ca si lacrima peste zimbet…plangi si spui ca va fii bine….iti regasesti puterea in IUBIRE in fata prietenilor te prefaci ca ai uitat….dar cind se intorc cu spatele,cazi secerat….si nu poti sa te ridici….dar prin iubirea lor cistigi IUBIRE….pentru suferinta e un singur leac….IUBIREA ITI DA PUTERE. …si o persoana care sa te asculte,e leacul secret…!

"Shura no Hana"

Rugaciune

Doamne inca sa nu-mi dai
Frumusetile din rai
Si inca nu-mi darui ale slavei bucurii
Nu ma-ndemn inca sa-ti cer
Fericirile din cer
Pana cand Tu prin lume-ti duci
Tu povara Sfintei Cruci.

Pana cand insangerat
Si lovit si inspinat
Treci pe calea cu dureri
Fericire cum sa-ti cer?


Da-mi Stapane Crucea Ta
Si ma-nvata a o purta
Si in inima cu jale
Da-mi durerea Maicii Tale.

Si in piept cu frangere
Da-mi a maicii plangere
Da-mi Stapane sa-Ti sarut
Urma pasilor in lut.

Si mai da-mi cu sarg s-alerg
Talpile sa Ti le sterg
Cu iubirea mea duioasa
Ca femeia pacatoasa.

(Maica Teodosia Latcu)

Despre bunatate...

Fiecare dintre noi crestinii,trebuie sa staruim pentru o viata imbunatatita,sa fim mai buni.Candva in satul meu,s-a schimbat preotul.Atunci am intrebat-o pe mama:"ce va predica parintele acesta,care e nou pe la noi?:.Mama,saraca Dumnezeu sa o odihnesca,nu prea tinea minte predicile...Si totusi am insistat:"ce va predica parintele de la noi?"Sarmana a stat asa putin si nu a zis nimic si daca a vazut ca starui,a zis:"Apai tot bine ne invata.Ne invata sa fim buni."
Mi-am dat seama ca pana la urma sinteza tuturor ostenelilor noastre pentru noi si pt altii este :sa fim buni si sa fim mai buni!
Bunatatea este lucrul cel mai de capetenie,poate ca cel mai de valoare lucru din cate poate realiza omul in lumea aceasta.E o valoare sa fii inteligent,e o valoare sa fii realizat,sa ai o infatisare frumoasa,sa ai o situatie buna.E o valoare sa fii conducator de oameni.Sunt multe valori in lumea aceasta,dar de masura bunatatii nu exista nimic!Dar oare de ce nu putem sa fim mai buni?De ce uneori?De ce uneori iubim si alteori uram?De ce pe unii ii iubim si pe altii altii nu?De ce pe unii nu-i iubim deloc?De ce nu putem?Sfantul Maxim Marturisitorul ne spune ca "iubirea cea adevarata este nascuta din patimire."Numai cel nepatimas numai cel dezrobit de patimi,numai acela este iubitor dupa porunca,il iubeste si pe Dumnezeu mai mult decat orice si pe aproapele ca pe sine insusi.
Arhim.Teofil Paraian

Doar o...camelie...

Si totusi...speranta moare ultima...

Chris Spheeris - The arrow