vineri, 12 august 2011
Inveleste-ma cu vise ,cand in viata mi-e frig...
"Priveste-ma cu bunatate,atunci cand obosesc sa te mai caut... Tine-ma-n in palme, atunci cand imi e prea teama de caderi... Inveleste-ma cu vise ,cand in viata mi-e frig... Asteapta-ma cu rabdare, atunci cand ratacesc drumul spre tine... Imbratiseaza-ma cu drag ,cand apar ,intr-un tarziu, caci poate va veni o zi ,cand vei vrea sa o faci ,dar... eu nu voi mai fi..."
Vlad Diana
Vlad Diana
joi, 11 august 2011
Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.
Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.
În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.
Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.
Demostene Botez
Din volumul "Cuvinte de dincolo", 1934
Ce-i fi făcând pe-acolo unde eşti? Pe-aicea plouă liniştit... pustiu...
Ce-i fi făcând pe-acolo unde eşti?
Pe-aicea plouă liniştit... pustiu...
Cu unghia pe geamul străveziu
Scriu începutul unei vechi poveşti.
În jurul mesei fac călătorii,
Neobosit, deşi-am pornit de-un ceas.
Vreau parcă să ajung unde-ai rămas,
Deşi cu gândul tot te-aştept să vii.
Şi-aşa, absent, de mult călătoresc
Purtând în minte fericirea noastră...
Le geam o clipă ca să-mi răcoresc
Îmi razăm fruntea caldă de fereastră.
Demostene Botez
Ma doare vara stinsa si amintirea ta.
Mahnirile se lasa pe sufletul meu iar
Ca negura de toamna pe campul solitar.
Grabit s-aduna stoluri si pleaca undeva.
Ma doare vara stinsa si amintirea ta.
Fara folos taria innourata plange,
Incheaga asfintitul baltoaca lui de sange
Si ca o zdreanta uda pe lume cade seara
Prin ceata muntii garbovi abia-si mai duc povara ...
La ce bordei cu geamuri aprinse-n bezna rosii
Voi bate cand a ploaie se vor porni cocosii?
Mi-i dor sa stau la masa sub lampa cu petrol,
S-ascult cum plange ploaia cu glasul ei domol,
Sa rasfoiesc alene o carte si sa-mi para
Odaia taraneasca prin fumul de tigara
Visatul cuib de calde si blande fericiri –
Porneste lin vioara tristetii-n amintiri.
Scolarule, tii minte? Caietul de latina
Era-nsemnat pe margini cu versuri ce suspina
Si inflorea departe un dulce pui de om.
Dar altii scuturara copt rodul scump din pom.
Pe urma alte unde s-au scurs pe matca vremii.
Am poposit odata la marginea poemii
Si am intrat in casa si n-am vrut sa mai plec.
Din vinul poeziei beam pana la inec.
Dar nu stiu cum azi vinul a devenit salciu.
Satul de mine insumi un altul vreau sa fiu.
De-aceea poate astazi cand negura se lasa
Ma podideste dorul sa am si eu o casa –
Un pic de bucurie cu altii in comun,
Cui lucruri ne’nsemnate si gingasii sa-i spun –
Ci fara margini ceata pe campul ud se-ntinde
Si nici un geamin bezna lumina nu-si aprinde.
Mihai Beniuc
Și dacă ninge în anotimpul gândurilor tale,
"Și dacă ninge în anotimpul calmelor iubiri,
e ca să simți durerea risipindu-se
asemeni norilor grei care au cules prea multe lacrimi de cuvânt
în diminețile vieții tale.
Și dacă ninge în anotimpul frumoaselor iubiri,
e ca să simți cu sufletul atingerea ninsorilor de petale de flori,
asemeni unui sărut fin de rouă
răsărită în paradisul viselor tale.
Și dacă ninge în anotimpul gândurilor tale,
e ca să simți magia mirărilor și a culorilor cuvintelor
rodind bucuria în sufletul tău dintr-o clipă de dor.
Și dacă toate le simți,crești asemeni unei impresii,
atingând cu emoția ta savoarea sărutului de ceață al pământului
și infinitul albastru al cerului aripilor tale de stele nepieritoare."
e ca să simți durerea risipindu-se
asemeni norilor grei care au cules prea multe lacrimi de cuvânt
în diminețile vieții tale.
Și dacă ninge în anotimpul frumoaselor iubiri,
e ca să simți cu sufletul atingerea ninsorilor de petale de flori,
asemeni unui sărut fin de rouă
răsărită în paradisul viselor tale.
Și dacă ninge în anotimpul gândurilor tale,
e ca să simți magia mirărilor și a culorilor cuvintelor
rodind bucuria în sufletul tău dintr-o clipă de dor.
Și dacă toate le simți,crești asemeni unei impresii,
atingând cu emoția ta savoarea sărutului de ceață al pământului
și infinitul albastru al cerului aripilor tale de stele nepieritoare."
miercuri, 10 august 2011
Mi-ai spus cândva...
"Mi-ai spus cândva că SPERANŢA are culoarea verde,
Iar eu te-am întrebat ce este speranţa.
O iluzie, mi-ai răspuns,
Iluzia că te vei bucura într-o zi fiindcă ai găsit fericirea deplină
Pe care o cauţi necontenit pe harta trifoiului
Ce surâde triumfător înconjurat de mii de stele,
Stele ce-l păzesc straşnic de întruchiparea propriilor dorinţe
Care mă transformă în sclav pe vecie.
Mi-ai promis cel mai frumos dar de pe pământ
TRIFOI, VERDE, SPERANŢĂ.
Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să ating norii,
Pentru ca ei să cearna ploaie de stele,
Atunci îi invit la dans şi stelele vor salva trifoiul.
Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să schimb direcţia vântului
Mi-aş ruga gândul să nu stea pe gânduri,
Să oprească vântul pentru ca eu să culeg speranţa.
Sper din tot sufletul ca acest dar să nu te schimbe…
Sufletului meu îi este frică să se trezească
Şi să descopere că nu mai are nicio fărâmă de speranţă.
Ce culoare spuneai că are SPERANŢA?"
Iar eu te-am întrebat ce este speranţa.
O iluzie, mi-ai răspuns,
Iluzia că te vei bucura într-o zi fiindcă ai găsit fericirea deplină
Pe care o cauţi necontenit pe harta trifoiului
Ce surâde triumfător înconjurat de mii de stele,
Stele ce-l păzesc straşnic de întruchiparea propriilor dorinţe
Care mă transformă în sclav pe vecie.
Mi-ai promis cel mai frumos dar de pe pământ
TRIFOI, VERDE, SPERANŢĂ.
Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să ating norii,
Pentru ca ei să cearna ploaie de stele,
Atunci îi invit la dans şi stelele vor salva trifoiul.
Dacă pentru a-ţi dărui speranţa trebuie să schimb direcţia vântului
Mi-aş ruga gândul să nu stea pe gânduri,
Să oprească vântul pentru ca eu să culeg speranţa.
Sper din tot sufletul ca acest dar să nu te schimbe…
Sufletului meu îi este frică să se trezească
Şi să descopere că nu mai are nicio fărâmă de speranţă.
Ce culoare spuneai că are SPERANŢA?"
marți, 9 august 2011
Cum te iubesc?
Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.
Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.
Şi te iubesc cu zilnică iubire,
În paşnic fel, în zori, pe scăpătate -
Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate,
Curat, aşa cum fugi de linguşire.
Şi te iubesc cu patima avută
În vechi dureri şi cu credinţa care
Părea, cu sfinţi copilăreşti, pierdută.
Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaţa mea! - şi Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte şi mai tare.
(Elizabeth Barrett Browning)
Speranta,mai stai!
"Am urcat intr-un vis niste trepte spre -o pajiste cu trifoi inflorind dimineata si era liniste
ca in povestile de mult uitate,
am pasit desculta pe campia -nflorita si mirosea a pelin ,
aerul alb saruta talpile mele,
cadeau din pomi flori mari ca uitarea si ma gandeam la tine dragoste ferecata-n cufere vechi,
lacate-am deschis pe rand si am lasat speranta sa zboare spre cer,
norii sunt albi si pufosi ca zaharul tos si cern vorbe pe rand,
mi-e bine cu tine gand nebun dintr-o noapte de martie,
ploua peste palme din burlane inalte si -n linistea muta greieri cantau,
speranta cu suflet de sarpe mai stai,
suflete taraie-te printre ierburi inalte daca mai stii care-i drumul dar lasa-mi speranta
ascunsa in flori de trifoi,
uita-ma-n ploi de martie trista printre roua si flori,
loveste-mi gandul cu fulgere-nalte dar nu-mi lua niciodata speranta ca visele canta si
stele vegheaza pe lume,
ca ingerii zboara cu aripi de aur si-arunca in vis polenul sperantei pe pernele moi,
dimineata tacuta cu perdele dantele pe gresia alba prinde-ma-n hora de vise albastre
de mana cu-un inger ,
cuminte sa stau la geamul uitarii privind catre luna si campuri intinse de vise si zbor."
Te-nfasor in cuvinte ma ascunzi in taceri...
"te-nfasor in cuvinte
ma ascunzi in taceri
nici nu te mai tin minte
printre-atatea dureri.
roua buzelor mele
taina ochilor tai
se-ntalnesc pe ascuns
si s-aprind in vapai.
intre scrasnet si zambet.
sanul meu tresaltand.
gura ta cautanda.
gura unui flamand.
te mai port sub o geana
doar prin sange ma simti
lacrima tremuranda
din icoana cu sfinti.
fulgerare de zambet
fulguire de gand
toamna asta straina
se razbuna plangand.
ma mai doare o frunza
te mai doare un vis
iti sunt rana deschisa
mi-esti prin vise proscris.
inutile cuvinte
s-au pierdut printre noi
si soldati fara vina
ne-au murit in razboi.
intr-o toamna in care
amandoi am pierit.
eu,o frunza stinghera
tu,copac desfrunzit."
luni, 8 august 2011
Fara tine...
"Fara tine
si ploaia plange
si vantul se tanguie
si luna imi apune in suflet
tristete
amaraciune
singuratate
Fara tine
sunt la fel de gol
si de pustiu
ca si cerul fara nori si soare
Fara tine
ma doare sa traiesc
si fiecare clipa care trece
imi inunda sufletul
si rascoleste amintiri
despre trecut
Fara tine
ma simt pustiu
parfumul pielii tale
e singurul care
imi da speranta
ca ma vei ierta
si vei sti ca nu pot
trai
Fara tine..."
si ploaia plange
si vantul se tanguie
si luna imi apune in suflet
tristete
amaraciune
singuratate
Fara tine
sunt la fel de gol
si de pustiu
ca si cerul fara nori si soare
Fara tine
ma doare sa traiesc
si fiecare clipa care trece
imi inunda sufletul
si rascoleste amintiri
despre trecut
Fara tine
ma simt pustiu
parfumul pielii tale
e singurul care
imi da speranta
ca ma vei ierta
si vei sti ca nu pot
trai
Fara tine..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)