luni, 6 iunie 2011

O fila albă de februarie scârţîie sub tălpi

ajung pe insule vechi în partea ta de sud
râurile roşii la apus îneacă malurile orizontului
nu le pot desena, noi privim
suntem aleşi de un cer

emoţiile roase până la os
şi părul meu tuns se zbat - amintiri
scriu versuri sub luna pe jumătate plină
de amuţesc toate stihiile

primăvara se învârte-n cercuri
numără
nu clipele ci îmbrăţişările
fotografia ta mă priveşte lung
degrabă în loc de versuri îti voi scrie rugi

noaptea încă hoinăresc prin staţii de tren
lumea acolo stă în rând la Dumnezeu
noi vom fi trimişi în rai
după păcate

beau ceaiul cald şi vorbesc despre peşti
ei vor în apele tale
dimineaţa se întinde proaspăt
cineva toată noaptea a spălat urmele trecutului
o fila albă de februarie scârţîie sub tălpi
desenez sufletul tău sau poate oceanul
dar cred că... e una şi aceeaşi imagine.
M Frumosul

Vorbesc cu Timpul să piardă tăcerea

Pe prima pagină din Cartea Vieţii
S-a furişat o Lacrimă de Dor!
Vreau s-o deschid, dar mă ating nămeţii
Întoarcerii în Timp...! Amăgitor
Se scutură un Nor ce rătăceşte
Şi-aduce alte ploi de Lacrimi reci.
Pierdut-a Calea şi nu te găseşte
Şi-mi este greu! De plâns mi-s ochii seci.
Să întorc fila? Voi găsi momentul
Unde Destinul ne-a legat de Cer?
Rămână scris în pagini Testamentul
Învăluit în Vrajă şi Mister!
O altă filă..., şi-alte multe cele
Au oglindit viaţă după viaţă.
Ne-am regăsit în Ceruri..., în Inele
Acelaşi Suflet, cu o altă Faţă.
Vorbesc cu Timpul să piardă tăcerea
Şi la finalul Cărţii să se-aşeze
Un alt Vlăstar ce-aduce mângâierea
A două Suflete... Etern vegheze!
Ana Blandiana

duminică, 5 iunie 2011

Hai să spargem timpu-`ntr-un sărut


 Dac-ai simţi neliniştea ce-o am când eşti departe
Şi doar un strop din al meu dor de te-ar atinge,
Ai ştii că-mi eşti în gând noapte de noapte,
Şi-absenţa ta cu greu o pot învinge.


De mai păstrezi ceva din amintirea noastră
Fără să înnădeşti prezentul de trecut
Mai aruncă-ţi privirea din când în când pe fereastră
Şi hai să spargem timpu-`ntr-un sărut

In suflet ai ramas,si-ai inflorit o floare rara

Invata-ma te rog sa te urasc
Cu fiecare dimineata in care ma trezesc
Tot mai abatut,tot mai trist,tot mai suparat
Pentru ca degeaba te-ai dus,daca din suflet n-ai plecat.
In suflet ai ramas,si-ai inflorit o floare rara
Ce imi otraveste inima si-o face mai amara.
Invata-ma sa gasesc o lume in care
Vantul nu-mi inspira a ta rasuflare,
Iar stropii de ploaie ce cad din cerul caprui
Sa nu fie a tale lacrimi,te rog sa-mi spui
Unde pot gasi un soare rece si intunecat
Care nu va straluci,care nu-mi va aminti de chipul tau delicat.
Invata-ma sa am curajul sa-mi ucid visele
Caci toate sunt cu tine,iar toate amintirile
Invata-ma sa le inchid intr-o cutie
Cu lacate de piatra si cu o cheie de hartie.
Invata-ma sa-ti urasc zambetul ce ma incalzea
De fiecare data cand in jur ceata se lasa,iar frigul ma cuprindea
As vrea acum sa inghete sentimentele ce inca ard in mine
Chiar daca as ramane gol,fredonand aceasta melodie
Pe care ti-o cant doar ca sa te rog
Sa ma inveti sa uit privirea pentru care ma rog
Sa-si gaseasca un alt taram pe care sa-l poata lumina
Un alt templu de iubire unde se poate inchina.
Invata-ma sa-ti sterg urmele
Pe care destinul le-a pictat pe a mea cale
Iar in locul in care se opresc,invata-ma sa construiesc zidul care
Nu imi va da voie sa ma intorc,oricat de mult ma doare.
Invata-ma sa fiu puternic,cand de astazi am sa trec
Pe langa tine fara sa ma mai opresc,chiar daca nu am unde sa plec.
Minte-ma ca nu am slabiciuni
Invata-ma sa cred minciuni.

Si tu m'aime


Je le sens, je le sais
Quand t'as mal à l'autre bout de la terre
Quand tu pleures, pendant des heures sur mon cœur
Je pourrais hurler le jurer
Même si je ne vois rien d'où je suis
Je sens ton chagrin

Quand je me vois sans tes mains sans tes bras
Je ne peux plus respirer
Et j'entends si souvent le chant du vent
Qui vient pour me ramener vers tes Landes
Sous ton ciel d'Irlande
Quitter ma vie sans préavis
Je le ferais, si tu m'aimes

Même si j'ai tort tout est plus fort
Que la raison, tout est plus fort que ton nom
Que je redis et que j'écris
Sans arrêt sur les écrans de ma vie
Et j'espère que chacune des aurores
Que je vois me mènera a ton corps
Je quitterai tout si tu m'aimes

Je sais que je n'me trompe pas
Que quelque part au loin là-bas
Tu penses encore à moi
Tu m'a gardé dans tes bras
Une place, un débat
Dis-le moi tout bas, que tu m'aimes que tu m'aimes

Je le sens tu penses encore à moi
Je le sais tu m'as gardé tes bras
Dis-le moi, que tu m'aïmes

sâmbătă, 4 iunie 2011

Jason Mraz - I'm Yours (Live On Earth Single Video)

Omul are trei vieti...

Ziceam, în „Deşertul pentru totdeauna”, că un om are – cum au observat şi alţii – trei vieţi relativ distincte. Una publică. Una particulară. Şi una secretă. Singura în care nu se poate minţi, întrucât nu are niciun control asupra ei. 

Octavian Paler

joi, 2 iunie 2011

Dac-as fi ...ploaie...

Ca sa-ti pot atinge trupul,
As vrea sa fiu ploaie.
Ca sa-ti pot racori tampla,
Brazdata de temeri si de griji,
As vrea sa fiu ploaie.
Ca sa-ti pot bate la geam,
In ceas tarziu din noapte,
As vrea sa fiu ploaie.
Poate si tu,m-ai dori...m-ai iubi,

Dac-as fi ploaie...

Puterea de-a pierde tot ce ieri ai iubit

Ştii cîtă durere poate oare să-ncapă
în lumea de nouri, de abur şi apă?
Cum trece prin bălţile burgului tău
heruvul de ceară cu sufletul greu
plimbîndu-şi în lesă motanul birman
pe uliţi de rouă şi de celofan?
De cîtă tăcere-i nevoie în jur
să bîntui prin viaţă cu sufletul pur,
să cînţi fericit că-n sfîrşit ai găsit
puterea de-a pierde tot ce ieri ai iubit?

Ştii cîtă durere poate oare să-ncapă
în lumea de nouri, de abur şi apă?

Fabian Anton

marți, 31 mai 2011

E grea despartirea de luna mai,la fel ca si de o mare si unica iubire!

Directia 5 - Cu bratele deschise

O, suflete...


O, suflete, priveşte departe-al tău mormânt –
Mormântul ce zideşte uitarea şi tăcerea –;
Fii totul azi: lumină, vieaţă,-avânt şi cânt,
Şi fii măreţ, puternic, căci nu te-a-nvins durerea.

Să simt în orice clipă a ta înfiorare,
Dezgustul de ce-i humă, – din lumile senine
Să te-ncununi cu-avânturi, puterea creatoare
Dumnezeiască sevă să îşi reverse-n tine. 

Vom înfrunta vieaţa cu dorul neînvins
Al celor care luptă să-nvingă sau să moară,
Şi mistica lumină păstra-va focu-aprins
Când steaua veşniciei iluzii-n noi coboară...

Nedespărţit tovarăş, proteiform ca visul,
Drumeţi suntem spre piscul pe care-i tot etern:
E numai unul drumul, şi-iluminând abisul
Cad florile veciei, când flori mulţimi se cern.
Alexandru Colorian

Văd încă faţa ta,


În visul nopţii câte-odată
Văd încă faţa ta, 
Dar tot mai rar mi se arată, 
Încep a o uita.

Acuma nu mai ştiu cum sună 
Nici glasul ce-am iubit; 
Vezi, anii care se adună, 
De tot mi te-au răpit!

Şi din trecuta fericire 
Se stinge ca un vis 
Şi cea din urmă amintire 
Şi ultimul surâs.
M.C.Poni

Cât e de uitătoare inima omenească...


Grădina-i părăsită. Unde umblam odată, 
Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios, 
Pe drumuri creşte iarbă, pe micul iaz înoată 
O luntre sfărâmată de timpul nemilos.

Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână, 
Cu crengile-i plecate spre iazul adormit 
Şi ca visând se mişcă, când dureros suspină, 
Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit

În coaja ei uscată zăresc înc-al meu nume; 
O mână mult iubită în dânsa l-a tăiat, 
Apoi făr'de credinţă a rătăcit prin lume 
Şi numai bietul arbor numele l-a păstrat.

Răchita cea bătrână, de-ar vrea ea să vorbească, 
Mult ar putea să spuie din timpul cel trecut; 
Cât e de uitătoare inima omenească... 
Ea singură o ştie, ea singură-a văzut!