"Daca uneori m-ai intreba ce mi-as dori cel mai mult sa fiu, ti-as raspunde ca nu mi-as dori sa fiu decat ceea ce sunt; adica om...mai precis femeie. Si atunci vei intreba de ce? Simplu... toate comorile ascunse si nevazute ale acestui univers nu le gasesti decat intr-un suflet de femeie...Din el iti extragi seva vietii, din el aduni tot ce-I mai pretios, si in el te vei si intoarce...Mama a celor trei universuri, ea iti daruieste nu numai sufletul ci chiar si viata ei...De ce ii renegi dreptul la a te iubi? De ce te sperie acest act de sacrificiu si renuntare? Lacrimile ei nu sunt decat mici picaturi din oceanul iubirii, ocean ce nu se releva decat celor ce au inteles ca drumul spre dasavarsirea propriului spirit se afla in femeia de alaturi; fiica, mama, iubita, toate la un loc nu alcatuiesc decat un integ...acela al dumnezeirii...
Imagineaza-ti ca stai pe pamant si tot ceea ce se afla in jurul tau incepe si iti vorbeste.Incepi sa auzi cum creste iarba, sa simti cum raurile se intec in glume, florile isi tes vesminte colorate, asa cum sunt si porturile noastre stravechi...Totul tinde catre pace, calm si liniste...dar totusi senzatia de integ iti lipseste cu desavarsire. Langa toate aceste sunete ce tind sa te armonizeze cu vibratiile universului nu fac alceva decat sa te pregateasca pentru ceea ce vei auzi mai tarziu...Si acum hai sa mergem printre oameni...Opreste-te intr-o intersectie si, facand abstractie de trancaneala absurda a masinilor, incearca sa asculti sunetele sufletelor celor ce trec nepasatori, grabiti pe langa tine.Asa-I ca te surprinde ceea ce auzi? Atata tristete, atata zgomot inutil!Practic, toti cauta acelasi lucru...sunetul ca ii poate aduce in armonie cu ei insisi; degeaba incearca sa fie in armonie cu universul daca nu poti fi in armonie cu propriul tau suflet...Si acum asculta... auzi? E ca o soapta...ba nu ca un tril;unde-I? L-ai pierdut? Ba nu , se aude iar... Si incepi si cauti...si cauti... alergi grabit printre oameni in timp ce sunetul se amplifica, isi creste intensitatea....Si te opresti. Dezamagit? Se poate; caci in fata ta nu-I decat o femeie...Ba chiar una care te ignora complet, fiind mult prea ocupata de cei doi pusti ce trag neincetat de gandurile ei...Pleci mai departe...si iarasi reverberatia sufletului tau rezoneaza cu acel sunet! Nu, nu se poate! Uite-te la ea! E...batrana? Poate... nu te contazic. In ea s-au adunat experieant a sute si mii de ani de sunete...Cum ai mai vrea sa fie tanara? Fara sa vrei, incepi sa o urmaresti...Ne-am oprit cu totii pe o banca... eu iti tineam tamplele fierbinti in brate... ea era atenta la sunetele sufletelor copiilor sai...Asculta acele sunete si poate ai sa intelegi...Asculta...Asculta...Priveste in sufletul tau si in al ei... Urmeaza cursul sunetelor si al iluminatiilor pe care ochiul mintii tale le vede si incepe sa le recunoasca...Esti la inceput de drum;celula in trupul mamei tale te uiti uimita cum Dumnezeu iti intinde mainile sale si te mangaie , ca apoi sa te vezi alaturi de sufletul tau... Sunteti doi frati pusi pe joaca ce nu mai au astampar...Iar mama rade; caci sufletul ei intelege muzica voastra si se bucura de faptul ca amandoi sunteti gata sa faceti fata celorlalte sunete ale lumii.Si iata-va! Poznasi si curiosi precum doua raze de soare scapate de sub un nor bosumflat dati senzatia oamenilor ca pe voi( sau pe tine) nu va preocupa decat jucariiloe si degetele de la picioare!Dar mama atenta si vigilenta stie ca acum este timpul sa deveniti unul si una in toate caci incepe si canta pentru tine descant strabun al marilor initiati.Acum iti amintesti? Vad ca da , caci ochii tai stralucesc asemeni ochilor de copil ce s-a oglindit in sufletul mamei...in Sufletul Lumii Ai ajuns la varsta cand inima ta isi cere drepturile sale! Dreptul de a iubi, dreptul de sacrificiu, dreptul de a-si cunoaste jumatatea.Si o vezi... E speriata de transformarile din interior, de constientizarea propriei puteri... puterea de a transforma lumea, de a transforma vieti;a ta , a ei.Puterea de a se transfigura si de a te transfigura.Din pacate nu intelegi...Si ceea ce tu vezi, nu mai corespunde cu sunetul ce-l ascultai la inceput...nu-i decat ceva intunecat. Lasa-l, fugi!!!!Inima ta se zbate speriata, te musca cu furie, te palmuieste chiar, dar tu nimic....Dorinta te ineaca intr-o mare de iluzie...nu simti decat puterea de a poseda...si ti-ai implinit dorinta! Dar?... Sufletul ei suna altfel.... E mai profund, mai amplu...nu mai este sunetul pe care l-ai cunoscut la inceput...Este ceva atat de rascolitor, incat geamatul lui iti biciuieste nervii.Si totusi , nu-I un cantec de jale...e unul mai deosebit, unul de sacrificiu.Da de sacrificiu. Caci in iubirea ei, si-a permis acest sacrificiu al propriei persoane...Si in timp ce sufletul tau rezoneaza cu o cutie de tinichea goala, al ei suna ca o orga intr-o biserica.Degeaba iti pare rau...Ca sa mai simti unitatea voastra va trebui sa lupti, sa ridici munti de sacrificiu pana cand sufletul lumii te va ierta... NU al ei, caci ea nu stie dacat sa ierte.....Dar nu acum.Acum trebuie sa ne terminam calatoria. Priveste-o cat de bucuroasa se simte!O vezi ca infloreste si nu stii de ce?! Simplu...E femeie...Toti ingerii se pleaca in fata celei ce daruieste suflet din sufletul ei. Priveste si asculta...Simti cum sunetul tau se inalta spre cele 7 culmi ale paradisului; te nasti odata cu mica celula. Cresti creezi viata asemeni Mamei Pamant, devii Fiul Divin si Mama Divina....simti cum totul in jurul tau se transforma in lumini orbitoare, lumini ce se materializeaza in ea;Mama Divina, Maria, femeia primordiala, Eva... Sufletul tau s-a impacat cu sine si vrea sa mai ramana...dar...picuri mici de ploaie iti uda fata....Tresari buimacit si privesti in jur...Trecatori grabiti cu umbrele se uita ciudat la tanarul ca s-a trezit din alta lume.Te uiti in jur si nu mai recunosti nimic.Doar acel sunet iti persista in inima.Incurcat, zambitor te grabesti catre casa intrebandu-te mirat cum de ai putut sa adormi si ce mai ciudatenii ai visat...si totusi... In urma ta raman eu, intelegator si fericit ca inca un suflet si-a primit lumina....Cine sunt eu? Un suflet ratacitor de femeie... "
Oana Ciulei
vineri, 28 mai 2010
Citatul zilei 28.05.2010
"Cei slabi nu vor putea niciodata sa ierte.Iertarea este calitatea celor puternici."
Mohandas Gandhi
Mohandas Gandhi
joi, 27 mai 2010
AVEM TIMP
“Avem timp pentru toate.Sa dormim,
Sa alergam in dreapta si in stanga,
Sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou,
Sa-i judecam pe altii şi să ne absolvim pe noi insine,
Avem timp sa citim si sa scriem,
Sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
Avem timp să facem proiecte si sa nu le respectam,
Avem timp sa ne facem iluzii
Si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
Sa invinovatim destinul si amanuntele,
Avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
Avem timp să ne-alungam intrebările,
Sa amanăm raspunsurile,
Avem timp sa sfaramăm un vis si sa-l reinventam,
Avem timp să ne facem prieteni, sa-i pierdem,
Avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
Avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta....murim.”
Octavian Paler
Sa alergam in dreapta si in stanga,
Sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou,
Sa-i judecam pe altii şi să ne absolvim pe noi insine,
Avem timp sa citim si sa scriem,
Sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
Avem timp să facem proiecte si sa nu le respectam,
Avem timp sa ne facem iluzii
Si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
Sa invinovatim destinul si amanuntele,
Avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
Avem timp să ne-alungam intrebările,
Sa amanăm raspunsurile,
Avem timp sa sfaramăm un vis si sa-l reinventam,
Avem timp să ne facem prieteni, sa-i pierdem,
Avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
Avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta....murim.”
Octavian Paler
Decalogul lui Octavian Paler
"Cele zece porunci ce trebuie urmate in pustiu:
Prima porunca: Sa astepti oricat.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oda si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost aproape sigur intr-o grota."
- Viata pe un peron -
Octavian Paler
Prima porunca: Sa astepti oricat.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oda si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost aproape sigur intr-o grota."
- Viata pe un peron -
Octavian Paler
Citatul zilei 27 Mai 2010
"Inteligenta unui individ se masoara in cantitatea de incertitudini pe care e capabil sa le suporte"
Scott Alex
Scott Alex
miercuri, 26 mai 2010
Discursul imaginar al lui Socrate
Urmatorul fragment e un superb discurs al lui Socrate dupa ce a fost condamnat la moarte. Un discurs adresat celor care “iubesc” cetatea si modul in care ei o iubesc.
” Nu va speriati, nu mai am de gand sa ma apar. Dar renunt nu pentru ca m-as teme, ci pentru ca mi se pare zadarnic. Am crezut ca se poate discuta in acest proces. Am crezut ca poate exista dialog. M-am inselat. Voi nu acceptati decat monologul. Cine a starnit acesta ura si cum a pornit ea nu inteleg si zeii imi sunt martori ca nu mai vreau sa inteleg. Ce utilitate mai poate avea un adevar pe care voi, oricum, nu-l recunoasteti ?
As vrea sa va spun altceva inainte de a ne desparti. Si ma adresez acum acuzatorilor mei.
Mai intai, aflati ca sunteti la fel de singuri ca mine, dar mai demni de mila ca mine, deoarece sunteti singuri in haita. Intrucat orice om care nu cunoaste decat monologul e un om singur. Numai prin dialog putem scapa de singuratate, or voi sunteti prea orbi si prea turbati ca sa-l puteti accepta. Voi nu mai sunteti in stare decat sa strigati impreuna o orbire care va face singuri. Trista soarta va pregatiti.
Apoi, va laudati ca iubiti Atena ? Imi repugna metoda voastra de a-i invinui pe altii ca n-o iubesc, de aceea nu voi spune ca mintiti. Dar daca iubiti Atena, o iubiti urat. O iubiti tarand acesta dragoste in nori, amestecand-o cu ura, cu denunturi si invinuiri nascocite. Eu as putea dovedi oricand sentimentele mele fata de Atena, dar mi se pare ca a ma lauda cu ceea ce iubesc e nedemn. Prefer sa tac.
Tac intrucat stiu ca e inutil sa discuti cu cei condamnati de propria lor ura la monolog. Si rog zeii sa ma ajute sa infrunt mila ce mi-o inspirati, asteptand otrava pe care mi-o veti trimite la inchisoare. “~Polemici cordiale
” Nu va speriati, nu mai am de gand sa ma apar. Dar renunt nu pentru ca m-as teme, ci pentru ca mi se pare zadarnic. Am crezut ca se poate discuta in acest proces. Am crezut ca poate exista dialog. M-am inselat. Voi nu acceptati decat monologul. Cine a starnit acesta ura si cum a pornit ea nu inteleg si zeii imi sunt martori ca nu mai vreau sa inteleg. Ce utilitate mai poate avea un adevar pe care voi, oricum, nu-l recunoasteti ?
As vrea sa va spun altceva inainte de a ne desparti. Si ma adresez acum acuzatorilor mei.
Mai intai, aflati ca sunteti la fel de singuri ca mine, dar mai demni de mila ca mine, deoarece sunteti singuri in haita. Intrucat orice om care nu cunoaste decat monologul e un om singur. Numai prin dialog putem scapa de singuratate, or voi sunteti prea orbi si prea turbati ca sa-l puteti accepta. Voi nu mai sunteti in stare decat sa strigati impreuna o orbire care va face singuri. Trista soarta va pregatiti.
Apoi, va laudati ca iubiti Atena ? Imi repugna metoda voastra de a-i invinui pe altii ca n-o iubesc, de aceea nu voi spune ca mintiti. Dar daca iubiti Atena, o iubiti urat. O iubiti tarand acesta dragoste in nori, amestecand-o cu ura, cu denunturi si invinuiri nascocite. Eu as putea dovedi oricand sentimentele mele fata de Atena, dar mi se pare ca a ma lauda cu ceea ce iubesc e nedemn. Prefer sa tac.
Tac intrucat stiu ca e inutil sa discuti cu cei condamnati de propria lor ura la monolog. Si rog zeii sa ma ajute sa infrunt mila ce mi-o inspirati, asteptand otrava pe care mi-o veti trimite la inchisoare. “~Polemici cordiale
Citatul zilei-26 Mai 2010
"Sa fii convins ca vei reusi si sa ai rabdare.Asta-i tot."
Arnold Schwarzenegger
Arnold Schwarzenegger
marți, 25 mai 2010
Meditatie
Astazi pentru prima oara in viata am fost, putin spus fericita in "secunda unu", si cu tot cerul pe mine in secunda zece.Metaforic vorbind.Deci se poate.Am postat ulterior lasandu-ma influentata de starea mea proasta.Sa stiti ca speranta a ramas cu mine si mi-a soptit ca doar mergand mai departe mai pot reajunge in secunda unu.Deci...am plecat la drum,mai putin trista ca dimineata.Ramaneti alaturi de mine.Drumul e...intr-adevar lung,dar merita strabatut poate tocmai pentru a vedea de cate ori putem trece prin dreptul "secundei unu".
Picatura....
"Cat de putin ii trebuie omului ca sa fie fericit,dar ce drum lung are de facut pana la acea picatura care oricand se poate transforma in otrava."
T.Damian
T.Damian
Dialog Octavian Paler-Dumnezeu
"O.Paler:Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie,se grabesc sa creasca iar apoi tanjesc iar sa fie copii;ca isi pierd sanatatea pentru a face bani iar apoi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul;
Ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am ramas tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
-Ca parinte,care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ar dori sa le invete copii tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care-i iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece;
sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult,ci acela care are nevoie de cel mai putin;
sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele;
sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;
sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea,trebuie sa se ierte pe ei insisi;
-Multumesc pentru timpul acordat,am zis umil.Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
-Doar faptul ca sunt aici,intotdeauna..."
Dumnezeu mi-a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie,se grabesc sa creasca iar apoi tanjesc iar sa fie copii;ca isi pierd sanatatea pentru a face bani iar apoi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul;
Ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am ramas tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
-Ca parinte,care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ar dori sa le invete copii tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care-i iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece;
sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult,ci acela care are nevoie de cel mai putin;
sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele;
sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;
sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea,trebuie sa se ierte pe ei insisi;
-Multumesc pentru timpul acordat,am zis umil.Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
-Doar faptul ca sunt aici,intotdeauna..."
De ce oare?
Nu mai cresc florile in jurul meu,
Vazandu-ma ca pier de dorul tau.
Nu ma mai incalzeste soarele dimineata,
Stiind ca mi-am pierdut speranta.
Luna e mai distanta ca niciodata,
Realizand ca sunt mai trista ca altadata.
Mi-as dori sa fie usor sa izbutesc
In lupta cu mine insami sa nu ma mai chinuiesc.
Nu pot uita iubirea ce ti-am purtat-o,
Noptile in care plangeam crezand ca alta mi-a furat-o.
Soarele imi sopteste ca nici tie nu iti e usor,
Luna-mi transmite ca stie ca si pe tine te macina un tainic dor.
Florile pe care-ar trebui sa le daruiesti pentru o noua schimbare,
Se ofilesc si plang facandu-te sa te intrebi:de ce oare?
Vazandu-ma ca pier de dorul tau.
Nu ma mai incalzeste soarele dimineata,
Stiind ca mi-am pierdut speranta.
Luna e mai distanta ca niciodata,
Realizand ca sunt mai trista ca altadata.
Mi-as dori sa fie usor sa izbutesc
In lupta cu mine insami sa nu ma mai chinuiesc.
Nu pot uita iubirea ce ti-am purtat-o,
Noptile in care plangeam crezand ca alta mi-a furat-o.
Soarele imi sopteste ca nici tie nu iti e usor,
Luna-mi transmite ca stie ca si pe tine te macina un tainic dor.
Florile pe care-ar trebui sa le daruiesti pentru o noua schimbare,
Se ofilesc si plang facandu-te sa te intrebi:de ce oare?
Citatul zilei 25 Mai 2010
"Cat de profunda poate fi o iubire si cat de desavarsita poate fi uitarea"
John Galsworthy
John Galsworthy
luni, 24 mai 2010
Citatul zilei 24 Mai 2010
"Cand eram mic vroiam sa fiu Dumnezeu,dar nu realizam cat de greu e sa iubesti si sa fii mereu singur"
Ionut Caragea
Ionut Caragea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)