Bobotează la Ceanu MareÎn satele transilvane, ziua de Bobotează capătă semnificaţii magice: cerul se deschide, este singura zi din an în care, se spune, animalele vorbesc pe înţelesul oamenilor, iar fetele tinere îşi pot visa ursitul.
6 ianuarie. Este ziua în care casele gospodarilor din întreaga Transilvanie primesc binecuvântarea preoţilor, iar apa râurilor şi a fântânilor este sfinţită.
Un obicei păstrat nealterat de secole este sfinţirea apei fântânii din centrul satului. „După liturghia din biserică, preotul merge în centrul satului şi sfinţeşte fântâna, iar sătenii iau apă şi o duc acasă. Peste an, la boală sau încercări, beau câte puţin din apa sfinţită de Bobotează", explică etnologul Janeta Ciocan.
In fiecare an, preotul porneşte de la o altă casă. „Există şi acum credinţa populară, de multe ori adeverită, potrivit căreia cineva din ultima casă din sat care a fost sfinţită va muri în acel an. Din acest motiv, preotul începe de la case diferite", explică etnologul.
Masă bogată, în aşteptarea preotului
Gospodinele îl aşteaptă pe preotul care le va sfinţi căminele cu masă îmbelşugată, pregătită exact ca în ziua de Crăciun. În plus, femeile aşează boabe de grâu, porumb, dar şi fân sub faţa de masă. „Acest obicei este legat de belşugul din gospodărie. Preotul trebuie neapărat să guste din bucate, pentru ca întregul an să le meargă bine celor din casă. Boabele de porumb sunt şi ele sfinţite, preotul ştie că ele stau ascunse sub faţa de masă, iar după plecarea acestuia gospodinele le aruncă iute la animale. Astfel, animalele vor fi ferite tot anul de boli, iar găinile vor sta în cuibar", mai spune Janeta Ciocan.
Gospodinele îi dădeau, pe vremuri, preotului, o recompensă simbolică: un scul de cânepă. „Din acel scul, gospodinele rupeau un fir, pe care îl păstrau şi, la boală, îl ardeau. Bolnavul inhala fumul şi se vindeca", mai spune Janeta Ciocan.
Fir de cânepă sub tocul uşii
În multe sate din Transilvania, s-a păstrat un obicei de Bobotează prin care tinerele nemăritate îşi pot visa ursitul. În aşteptarea preotului, fetele ascund câte un fir de cânepă sub tocul uşii. După plecarea preotului, ele-şi leagă acel fir de inelar, împreună cu o crenguţă de busuioc, iar în noaptea de 6 spre 7 ianuarie se spune că vor visa chipul celui ursit.
Fetele nemăritate dorm, de Bobotează, cu un fir de cânepă în jurul inelarului
Obiceiul s-a păstrat şi în satele comunei Ceanu Mare din judeţul Cluj. În seara de Bobotează, după plecarea preotului, fetele îşi leagă de inelar firele de cânepă pe care le-au ascuns de dimineaţă sub pragul uşii. „Anul acesta este prima oară când voi dormi cu firul învârtit în jurul degetului. Mama mea povestea că, în tinereţe, a ascuns şi ea un fir sub tocul uşii, peste care a trecut preotul când a venit la sfinţit casa. Noaptea aceea l-a visat pe tata", mărturiseşte Emilia Rus, de 16 ani, din Iacobeni.
Pe vremuri, la sate, exista şi credinţa populară că fetele care cădeau pe gheaţă în ziua de Bobotează sigur se măritau în acel an. „Acum, credinţa a rămas neschimbată, doar că nici gerul Bobotezei nu mai este cum a fost cândva. Fetelor le rămâne firul de cânepă, deoarece gheaţă nu au pe care să alunece", glumeşte Janeta Ciocan.
Caii sunt lăsaţi liberi
În noaptea de Bobotează şi caii se lasă liberi. Asta, pentru că ei şi lupii sunt singurele animale care pot vedea diavolii, spun etnologii. „Se spune că lupii şi caii sunt capabili să gonească diavolii în ape, de aceea preoţii aruncă cu crucea în apă", explică Janeta Ciocan.
De asemenea, în satele transilvane, în ziua Bobotezei se obişnuieşte să se afume întreaga gospodărie. „Este vorba de purificarea prin foc. Nu doar grajdurile şi animalele se afumă, ci şi căminele şi membrii familiei", încheie etnologul.
