SPERANTA

joi, 3 noiembrie 2011

Noaptea

de Lucian Blaga

Pe luna, cînd ne scapara-n argintul noptii
pocalele de vin ca niste ochi de fiara,
cu un surîs ametitor tu-mi rascolesti
tot furnicarul de porniri,
cari nu-si mai afli’ apoi odihna.

Sub ocrotirea limpede a zarii
biruitoare ma privesti
si-n ochii mei te oglindesti
stralucitoare, mîndra si pagîna.

Iar eu încet, nespus de încet
pleoapele-mi închid,
îmbratisînd cu ele tainic
icoana ta din ochii mei,
surîsul tau, iubirea si lumina ta -
pe luna, cînd ne scapara-n argintul noptii
pocalele de vin ca niste ochi de fiara.

Stau pe ţărm şi-sufletul mi-e dus de-acasa.

Viţe roşii,
viţe verzi sugrumă casele-n lăstări sălbatici
şi vânjoşi-asemenea unor plopi ce-şi
strânâg în braţe prada.
Soarele în răsărit-de sânge-şi spală-n mare
lancile, cu care a ucis în goană noaptea ca pe-o fiară.
Eu
stau pe ţărm şi-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cărăruire-n nesfârşit şi nu-şi gaseşte
drumul înapoi.

Lucian Blaga
1919

Lucian Blaga

Poetul...

„Lucian Blaga este poate cel mai original creator de imagini pe care l-a cunoscut literatura română pînă acum. Sensorialismul ţine loc lirismului; din contactul liber al simţurilor cu natura găsim în poezia lui Blaga nu numai o impresie de prospeţime, ci şi un fel de bucurie de a trăi, un optimism şi chiar un fel de frenezie aparentă, nietzscheană, cu răsuflarea scurtă, limitată la senzaţie sau sprijinită pe consideraţii pur intelectuale”.

Eugen LOVINESCU

Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filozof, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lăn-crăm din judeţul Alba.
In 1910 debutează în Tribuna din Braşov cu poezia Pe ţărm, urmată de cea intitulată Noapte şi este ales preşedinte al societăţii literare din şcoală. „Începuse să-l pasioneze problemele de ştiinţă şi filozofie .
Inaugurată cu Poemele luminii (1919), opera poetică antumă a lui Blaga cuprinde, până în 1943, încă şase volume: Paşii profetului (1921), În marea trecere(1924), Lauda som-nului (1929), La cumpăna apelor (1933), La curţile dorului (1938), Nebănuitele trepte (1943).Dramaturgia, alcătuită din poeme dramatice, porneşte de la miturile şi legendele autohtone sau de la evenimente ale istoriei şi culturii naţionale (Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Meşterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930), Daria, Fapta şi Învierea (1925), Arca lui Noe (1944) . Opera filozofică este organizată în patru trilogii ( a cunoaşterii, a culturii, a valorilor şi trilogia cosmologică (Filozofia stilului (1924), Cunoaşterea luciferică (1933), Spaţiul mioritic (1936), Geneza şi sensul culturii (1937)).
Câteva culegeri de aforisme (Discobolul (1945)) şi eseuri, alături de memorialistica din Hronicul şi cântecul vârstelor şi de romanul autobiografic Luntrea lui Caron, ambele publicate postum, şi lucrarea Pietre pentru templul meu (1919), întregesc imaginea uneia dintre cele mai complexe personalităţi ale culturii române moderne.

În 1936 este ales membru al Academiei Române. Între 1939 şi 1948 este profesor la Catedra de filozofia culturii a Universităţii din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Filozofie din Cluj (1949-1953) şi la Secţia de istorie literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj (1953-1959). După 1943, nu mai publică nici un volum de versuri originale, deşi continuă dă lucreze (opera sa postumă echivalând-o cantitativ pe cea antumă).
omul...
Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, autodefinindu-se „mut ca o lebădă”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani.
Fiu de preot, Isidor Blaga despre care află de la fraţii lui că „era de o exuberanţă şi de o volubilitate deosebit de simpatică”, este al nouălea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, născută Moga, pe care autorul o va pomeni în scrierile sale ca pe „o fiinţă primară”
La cursuri, uimea pe profesori cu originalitatea răspunsurilor pe care le da iar în sclipirea ochilor era un joc de flăcări deasupra unei comori” – îşi va aminti mai târziu un fost coleg de liceu al poetului, Horia Teculescu.
Incepuse să-l pasioneze problemele de ştiinţă şi filozofie – atestă aceleaşi Amintiri. Yorbea despre planeta Marte, încerca să dovedească existenţa vieţii acolo. Cu timpul devine pasionat mai mult de problemele filozofice...
Avea în el un farmec ciudat. Tăcerile lui care erau foarte expresive. Avea, pe urmă, nişte ochi demonici . Îşi concentra toată fiinţa în privire. S-a scris despre el că se iubea foarte mult poate şi pentru că era, în fond, un timid, un delicat, un introvertit; un introvertit, totuşi, care era foarte iubit, foarte simpatizat…
Lucian Blaga see stinge din viaţă la 6 mai 1961 şi este înmormântat în satul natal, Lancrăm.
Sursa:Wikipedia

Aripi de argint

din ciclul Cîntecul focului

Şi anotimpuri, vînt de miazănoapte

sau vînt de sud, dacă m-ar căuta,

pe-o treaptă m-ar găsi în preajma ta.

Şi călători, iscoade de departe,

şi patrie, morminte, bolovani,

dacă de mine toate-ar întreba,

m-ar dibui prin vînt în preajma ta.

De zile, săptămîni, de luni, de ani,

mă pierd în ochii tăi mîndră iubire.

Ca din oglinzi, ce singure nu mint,

încerc să dobîndesc o dumirire,

ca aripile ce le simt în spate,

aievea sînt din pene de argint.

sau o părere doar de greutate.

Lucian Blaga

Eva

Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi

c-un glas ce răsună

de printre frunze ca un clopot de argint.

Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi

şi ceva la ureche

încet, nespus de încet,

ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume

cu toate că asculta şi el.

Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.

De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină

şi-şi miscă geana parca-ar zice

că ea ştie ceva,

ce noi nu ştim,

ce nimenea nu ştie,

nici Dumnezeu chiar.

Sapho a condus o școală- cenaclu la Mytilene (numită și ”Casa Muzelor”) și a compus ode care se caracterizează printr-o pasionată invocare a iubirii, printr-un sentiment viu al naturii și prin prospețimea senzațiilor, evocate în metrul poetic creat de ea - metrul safic.

Imn catre Afrodita

Imn catre Afrodita

Sapho

Pe tron de aur, tu Afrodita eternă

Frumoasă fiică-a lui Zeus, eu te rog fierbinte

nu-mi pune în suflet

amărăciuni și doruri,

ci ca deunăzi când ai venit ascultându-mi

din depărtare strigătul meu și oftatul

și părăsindu-ți mândrul palat de la zare,

porneai spre mine albă, în carul de aur, -

tu vino iarăși !

Frumoase păsări repezi, la car văzusem

cum te aduc spre noi, cu bătăi de aripi.

Ce repede zburau. Tu, de trei ori slăvită,

cu chip zeiesc, ales, ai surâs spre mine,

m-ai întrebat ce am de te chem într-una

și ce vrea, turburat,zbuciumatu-mi suflet -

- ”Pe cine ai vrea tu să-ți aducă Pito

Iubirii tale, deci ? De ce suferi Sapho ?

Fugind de tine, el în curând spre tine

o să alerge și-o să-ți stea alături !

De nu-ți primește darul, - în curând el însuși

Va fi să-ți deie daruri. Și de nu te place

Curând te va iubi, ca prins de flăcări ”

Deci vino iarăși Zeiță și fă să-mi piară

aceste gânduri grele. Și împlinește-mi

tot ce-mi dorește inima. Te chem, Zeițo !

Si plec și eu ...cu vântul greu...

Oftări prelungi

Pe-a toamnei lungi

Viori mâhnite

În suflet mor

Sfâșietor

Necontenite.

Cu spaimă-n gând
Și palid, când
Sfârșitul vine,
În minte chem
Trecute vremi
Printre suspine.

Și plec și eu
Cu vântul greu
Care mă poartă
Fără noroc
Din loc în loc
Ca frunza moartă.

Paul Verlaine

MICHELANGELO BUONARROTI - 1475 - 1564

MICHELANGELO BUONARROTI - 1475 - 1564

Gigantică personalitate renascentistă, Michelangelo a fost sculptor, pictor, arhitect dar și poet.

El nu este numai autorul lui David și Moise (sculpturi celebre), al mormintelor familiei Medici, al cupolei basilicei Sfântului Petru ori al frescelor din Capela Sixtină, ci și autorul unor sonete și madrigale alcătuind ciclul Rime, printre cele mai importante numărându-se cele dedicate lui Tomaso del Cavalieri și Vittoriei Colonna.

Vittoria Colonna

RIME 239 (Sonet închinat Vittoriei Colonna)

Mărită doamnă, spune-mi cum se face

că-n stei cioplită dăinuie-o făptură,

când cel ce-a făurit-o-n piatră dură

cu timpul în cenuș se preface ?

Sub ce-a trudit făuritorul zace,

căci mai presus e arta de natură;

eu știu, o simt prin propria mea sculptură

ce vremilor le ține piept tenace.

De-aceea deopotrivă pot și ție

și mie în culori sau piatră mută

viață a ne da, o viață nesfârșită,

ca după noi prin veacuri să se știe

cât de frumoasă-ai fost și cât de sluă

făptura-mi ce-a iubit îndreptățită.

285

Ajuns-au anii, cursul vieții mele,

fragilă barcă-n larg p mări profunde,

în portul nostru-al tuturor, pe unde

dăm seamă toți de bune și de rele.

Azi știu c-a fost sortită să mă-nșele

văpaia închipuiilor fecunde

ce-n însăși fantezia mea se-ascunde:

căci idol mi-am făcut din artă. Stele,

doruri și vise ce-o s-ajungă toate

acum când două morți îmi stau în față ?

Una m-a prins, cealaltă stă s-apuce.

Nici dalta, nici penelul nu mai poate

s-aline duhul meu cuprins în brațe

de cel ce ni le-a-ntins murind pe cruce.

Cantecul harpistului

În Egiptul Antic, Cântecul harpistului este un poem gravat pe mormintele faraonilor, având ca imagine un harpist orb care cântă la harpă.

Se presupune că harpistul cânta acest poem în timpul ceremonialului de mumificare a faronului.

Versurile acestor poeme ritualice din timpul Vechiului Imperiu erau scurte și mai generale ca tematică pe când cele din perioada mai târzie sunt mai lungi și mai puțin "tradiționale" ca tematică , uneori chiar satirizând piramidele ca fiind morminte "mult prea largi".

S-au găsit, așadar, aceste poeme gravate pe mormântul lui Intef; pe mormântul lui Neferhotep; pe mormântul lui Inherkhawy și pe mormântul lui Antef.

Versurile selectate sunt din poemul de pe mormântul lui Antef, faraon ce a domnit către sfârșitul Imperiului de Mijloc în dinastia a XI-a (2160-200 î.Hr.)

Motivele exprimate în acest poem sunt motive care vor fi reluate și în literaturile altor popoare și ale altor epoci: soarta schimbătoare ( "fortuna labilis" ) și bucură-te de ziua de azi (" carpe diem ").

"Ce bine este de acest om de seamă răposat întru dreptate

Pentru că soarta trimisă de zei nu-l poate vătăma !

Trupuri de oameni pleacă și trec, iar altele rămân

Din vremea strămoșilor care-au trăit mai înainte.

Regii divini care au fost pe vremuri se odihnesc în piramidele lor

Și la fel oamenii de neam mare și slăviți

Și ei înmormântați în piramidele lor.

Ei și-au clădit case,

Locuințele lor, însă, nu mai sunt.

Ce s-a petrecut oare cu ele ?

Am ascultat cuvintele lui Imhotep și vorbele lui Herdede

Ale căror zicale oamenii le repetă mereu și în tot lcul

Ce s-au făcut din casele lor acuma ?

Zidurile lor sunt nimicite,

Locuințele lor nu mai există

Ca și cum n-ar fi fost nicicând,

Nimeni nu se întoarce de acolo

Ca să ne povestească cum o duc ei,

Ca să ne spună de ce au nevoie ei,

Ca să liniștească inimile noastre.

Până când noi înșine nu mergem spre locul în care ei s-au dus

Fii bucuros

Că poți să-ți lași inima să dea uitării,

Că oamenii te vor sfinți într-o zi.

Dă urmare dorinței tale

Atâta vreme cât vei trăi,

Așeaza mireasma de mir pe capul tău,

Înveșmântează-te în pânza subțire de inȘi unge-te cu unsorile minunate ale zeilor !

Sporește mai mult încă plăcerile pe care le ai

Și nu lăsa inima ta să se slăbească.

Urmează dorinței tale și fă-ți bine ție însuți,

Fă cele ce dorești pe lumea aceasta

Și nu-ți răni inima ta,

Până când ziua bocetelor va veni peste tine

Căci cel ce are inima liniștită nu dă ascultare jelirilor lor

Și plânsetele nu izbăvesc pe om de Lumea de Dincolo.

Refren:

Petrece-ți ziua cu fericire și nu te mâhni !

Ia seama, nimeni nu-și poate lua avuția cu el !

Ia seama, nici unul din oamenii care a plecat dintre noi

nu poate veni inapoi !

Secretul reusitei!

‎"Construieste-ti in minte o imagine a reusitei tale. Pastreaza aceasta imagine cu tenacitate, nu ii permite sa dispara. Mintea ta va cauta modalitati de a dezvolta aceasta imagine ... Si nu-ti imagina nici un fel de obstacole."
Norman Vincent Peale

miercuri, 2 noiembrie 2011

...umbrele noastre se vor impleti...

Este mai greu sa spui Nu decat Da !

‎"Adevarata masura a sacrificiului este data nu de ceea ce faci sau de ceea ce ai, ci de ceea ce ai fi putut face sau ai fi putut avea, dar la care ai ales sa renunti."

Despre caracter...

Despre caracter...

'' Inteligenţa fără caracter este nulă''.
Cicero

'' Ordinea morală privită prin prisma firii personale, înseamnă caracter."
R.W.Emirson

'' Învăţătura îţi dă lumină dar nu te înalţă decât caracterul''.
Ov.Densuşianu

marți, 1 noiembrie 2011

Despre ...Adevar

‎"Putina liniste, putina meditatie si vei incepe sa te descoperi pe tine insuti.ADEVARUL este o descoperire interioara"

Femeie, trupul tău, fior
De dincolo de vreme,
Sculptat de îngeri pe-al meu dor,
La tine să mă cheme,

Femeie, trupul tău, mister
Descoperit prin stele
De visul însetat de cer
Al gândurilor mele,

Femeie, trupul tău, cuvânt
În clipa de tăcere,
Îmi este-n braţe darul sfânt
Şi-n suflet mângâiere.

Femeie, trupul tău curat
În noapte-ades mă cheamă;
Şi lipsa ta e un păcat
Ce doare ca o rană!

Despre cuvinte...

‎"Cuvintele nu sunt importante, dar semnificatia lor reprezinta cel mai frumos si mai important lucru care i se poate intampla cuiva."
Osho

duminică, 30 octombrie 2011

Fred Astaire and Ginger Rogers - Smoke Gets In Your Eyes

Fred Astaire-o cariera ce a reusit sa arate viitoarei generatii ce inseamna pasiunea pentru dans, muzica si film

Dansul, in secolul al XX-lea, a fost ridicat la rang de arta datorita unei supervedete a musical-urilor: Fred Astaire. Trairea muzicii, intruchiparea talentului in pasi de step, eleganta si farmecul l-au facut pe dansatorul american un nume cunoscut, recunoscut si greu de uitat.

Fred Astaire, pe numele sau real Frederick Austerlitz, se naste pe 10 mai 1899, in Omaha, intr-o familie in care tatal era imigrant austriac, iar mama sa era de origine germana, dar nascuta in SUA. Numele de Astaire reprezinta numele sau de scena, pe care l-a inventat impreuna cu sora sa, Adele, prima partenera si cea alaturi de care si-a castigat faima pe Broadway.

Dar talentul, eleganta si profesionalismul sau il aduc in lumina reflectoarelor, la Hollywood. In anul 1933 incepe lunga sa colaborare cu partenera sa de dans Ginger Rogers. Cuplul face impreuna noua filme si in aceasta formula sunt recoscuti si apreciati la nivel international.

Daca publicul il cunoaste si il recunoaste pentru talentul si pentru gratia sa, specialistii ii recunosc meritele si in spatele camerelor de filmat. Fred Astaire era un profesionist si el este cel care a cerut ca scenele de dans sa fie filmate de o camera fixa si dintr-o singura dubla, ceea ce preusupunea un profesionalism desavarsit, dus pana la perfectiune.

In anul 1950 ii este inmanat Premiul Oscar onorific, premiu care dorea sa ii multumesaca pentru contributia pe care a avut-o in a face din muzica si din dans, doua mijloace ce imbunatatesc si infrumuseteaza filmul, iar Institutul American de Film i-a acordat in 1981 Premiul pentru Intreaga Activitate.

La sfarsitul anilor ‘50 realizase 30 de music-hall-uri, in 25 de ani de cariera. Dar lumea sa profesionala avea sa se extinda. In anii ‘60 a realizat mai multe emisiuni de televiziune, alaturi de Barrie Chase. “An Evening with Fred Astaire” a castigat noua Premii Emmy, printre care si pentru “cel mai bun actor” si “cea mai buna emisiune”. Emisiunea reprezinta o alta premiera demna de notat, fiind prima emisiune de televiziune care s-a inregistrat pe banda color inainte de a fi difuzata. In 1978 avea sa primeasca un alt Premiu Emmy, pentru rolul sau din “A Familly Upside Down”.

Anul 1974 ii aduce singura sa nominalizare la un Premiu Oscar, pentru rol secundar, datorita prestatiei sale din filmul “The Towering Inferno”.

Fred Astaire a dorit sa-si ia ramas-bun de la cei care l-au iubit in rolurile jucate in music-hall-uri si in anul 1968 realizeaza “Rainbow”, ultimul film de acest gen.

Moare la Los Angeles, pe 22 iunie 1987, lasand in urma sa o cariera ce a reusit sa arate viitoarei generatii ce inseamna pasiunea pentru dans, muzica si film. Timp de cateva decenii zgomotul pantofilor sai de step a aratat cinefililor ca acolo unde exista eleganta, inventivitate, sofisticare, inteligenta, farmec si exuberanta, arta si exceptionalul nu mai au granite.
Astaire.sursa StiriDeBine-cultural

Şapte minuni ale lumii antice

Grădinile suspendate ale Semiramidei
data constructiei: 600 î.Hr.
constructori: babilonienii
data distrugerii: după secolul I î.Hr.
cauza distrugerii:cutremur

Marea Piramidă din Giza
data constructiei: 2550 î.Hr.
constructori:egiptenii

Templul zeiţei Artemis din Efes

data constructiei: 550 î.Hr.

constructori:lidienii, greci

data distrugerii:356 î.Hr.

cauza distrugerii:incendiu

Farul din Alexandria
data constructiei: secolul al III-lea î.Hr.
constructori:Egiptul elenistic
data distrugerii:1303-1480 d.Hr.
cauza distrugerii:cutremur