miercuri, 22 septembrie 2010

Calimara destinului...

deşi în povestea aceasta
------------------------
visele se întrepătrund, e seara ceasurilor
cu limbi tăcute şi a cioburilor de lună-mbufnată
mica femeie ce-şi traversează povestea
e geloasă pe multele sale chipuri descoperite
într-o singură privire, a lui
noaptea îi aşează pe umerii străvezii
şalul tesut din speranţele îndelung tăinuite
fiecare foşnet e un cântec prea dureros
fiecare alunecare imploră mut oglinzile
să-i întoarcă imaginea de odinioară
pe ochiul bărbatului coboară o pleoapă albastră
un surâs nemărginit se iveşte
lângă buzele ce împing cuvintele înspre inimă
dacă l-ar întreba cineva - deşi în povestea aceasta
nu mai locuiesc de mult decât fiecare în celălalt -
ar spune că abia acum a desluşit
în călimara destinului ei
singurătatea femeii
(versuri de Logica)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu