Când timpul îşi va pierde clipele,
Când nu vom regăsi secundele
Ascunse unde nu există moarte,
Unde nu ştii de este zi ori noapte,
Acolo să mă laşi aş vrea,
Cu mine şi singurătatea
Rămasă-n colbul amintirilor,
Fără să ştiu dacă trăiesc
Sau poate încă mai visez,
Nevrând la viaţă să mă mai trezesc...
Când Timpul...
Această unitate fără de măsură,
Fără-nceput şi fără de sfârşit,
Cutreieră atâtea veşnicii
Trecând din noapte înspre zi,
Spre a întoarce-apoi
Apusul... răsăritului din noi...
La margine de Clipa înnoptată,
Cu sufletul curat, fără de pată,
Să mă găseşti aş vrea
Îmbătrânind... cu Veşnicia...
(versuri de Logica)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu