Scrisoare pentru Dumnezeu

Bunul meu tata,

Ma poti ierta ca pentru prima oara-n viata am simtit o dorinta atat de mare sa vorbesc cu tine, incat m-am asezat si-am inceput sa-ti scriu o scrisoare? De ce nu-ti vorbesc ca de obicei? Nu stiu. Poate pentru ca mi-e rusine sa ridic ochii spre tine. Imi e rusine de mine tatal meu drag. Mereu am pretins ca te iubesc. Si chiar cred ca te-am iubit…in felul meu. Dar am gresit, stiind ca te supar.Si nu o data. Si-aseara am gresit. Si tu stii asta. Am facut aproape imposibilul pentru a atinge o inima, ce nu-mi poate apartine, nici dac-ar vrea. De aproape trei ani, iubesc o inima, un om, care nu poate fi al meu. Stiam ca nu am voie, stiam c-o sa te superi rau, dar am continuat. Poate a fost iubirea vietii mele, dar nu e o scuza buna pentru tine. Mereu m-ai invatat sa nu-mi doresc ce apartine altcuiva. Si eu te-am ascultat. Pana la el. Sigur nu tu ai vrut sa vad acea fotografie, nici sa ma indragostesc de ea. Dar s-a intamplat. Bunul meu tata, tu esti iubire, teoretic n-ar trebui sa te superi cand vezi o iubire adevarata. Dar eu simt ca te-ai necajit rau. Poate si pentru cat te-am rugat sa-mi dai voie sa iubesc aceasta inima.Stiam ca nu-mi vei da acceptul, dar am continuat. Ca-mi merge cumplit de rau, stii. Cobor, in loc sa urc, si-am fost aproape de a nu-mi mai dori sa pot urca din nou. Ca alta data. Da. Am fost pe punctual de a renunta. Ma simteam obosita, atat de obosita si infranta incat singurul gand care ma consola era ca-mi pot revedea parintii mai repede decat credeam. Si aproape ma bucuram. Dar atunci ai ridicat tu mana tamaduitoare asupra mea, si m-ai salvat. Apoi am vazut clar ca am doi copii care ar muri de durere sa ma piarda si pe mine. Si-am inceput sa lupt din nou. Atat pentru a-mi gasi un job, cat si …in continuare pentru a ma apropia de inima aleasa. Am fost plecata sa muncesc. Dorul de fata m-a adus inapoi. Nu m-am inselat in privinta asta. Niciodata nu mi-au placut banii atat de mult incat sa pot sta departe de cei dragi. Dar odata revenita, lupta mea pentru a gasi un job pare zadarnica. Trimit zilnic cv-uri, merg la interviuri, dar angajarea nu se concretizeaza. Stiu ca tu iubesti rabdarea si energia calma. Sunt si zile cand uit, si plang. Sunt la un pas de deznadejde, care iarasi stiu ca nu e a ta. Tu aduci bucurie in inimi, nu indoiala, teama si deznadejde. Stiu bine. Si totusi ceva nu merge. Si-atunci m-am gandit sa-ti scriu. Sa te rog sa ma ierti pentru tot ce-am gresit in viata asta. Dar mai ales pentru ultima iubire. Teoretic, daca ma ierti, nu trebuie sa mai gresesc. Dar, tata!. Eu iubesc! Cum sa opresc un sentiment pe care oricat am vrut sa mi-l inabus…n-am reusit. Pana si acea inima a vrut sa “ma ajute”. Mi-a trimis un mail in care mi-a vorbit urat.Lucru care lui nu-I sta in fire. E deosebit, si bun.Tu stii bine asta. Dar a fost convins ca daca-mi va “ordona” sa stau departe de el, eu voi fi o fetita ascultatoare si asa voi face. E adevarat, un timp, de durere(tu stii ca un cuvant rau, doare mai abitir decat o palma), am batut in retragere. Am plans, am vorbit cu tine si cu toti sfintii.V-am rugat sa-mi explicati de ce un om se poate supara pe alt om, fiindca acela il iubeste?Si daca chiar s-a suparat, de ce nu mi-a explicat frumos? De ce-a trebuit sa foloseasca cuvinte incarcate de rautate ? Grele? Dar dupa un timp, am realizat ca si daca m-ar ura, eu tot l-as iubi. Doar ca nu trebuia sa-I mai si spun asta. Luni de zile m-am abtinut sa-I mai scriu. Nu mi-a iesit pana la capat. Uneori ma surprind ca deschid mail-ul si-I scriu. Nu neaparat ce simt pentru el. Incerc sa-I explic ca-l iubesc atat de mult incat nu-mi doresc decat sa fie fericit. Dar gresesc cu siguranta. Eu nu-l mai interezez. Si e corect. Intalnirea noastra a fost o greseala. Acum suntem pe doua drumuri paralele. Mergem amandoi doar ca eu cobor, in timp ce el urca. Si daca printr-o minine eu as reusi sa urc din nou, nu l-as mai putea ajunge din urma. Poate si pentru ca el, cand e vorba de mine, nu merge, ci fuge. Si totusi il iubesc.Si-as minti daca n-as recunoaste ca mi-e tare dor de el.Ca-mi doresc sa-l mai vad macar o data-n viata asta. Ca-mi doresc sa ma imbratiseze, si sa ma lase sa plang pe umarul lui, pentru tot ce-am suferit de cand nu ne-am vazut. Ca-mi doresc sa mi-l stiu prieten si nu dusman. Si prietenia e un pacat tata? Vreau doar prietenia lui…sau am vrut. Stiu c-am pierdut aproape tot. Si ca bruma de curaj ce-mi sta in inima e doar mila si bunatatea ta. Tata pot sa-ti promit ca n-o sa-I mai scriu niciodata, nici macar pentru a-I ura La multi ani. Promit. Dar asta nu va insemna ca nu-l voi mai iubi. Si-atunci? Cat de grav este? Te rog iarta-ma , atat cat poti si da-mi din nou dorinta de a trai. De a ma uita in oglinda si a vedea o Cami vesela, pozitiva, optimista, luptatoare. De a nu ma mai teme de ziua de maine desi nu mai am nici casa nici servici. Ajuta-ma sa cred ca tu te afli langa mine si ca-mi vei da inapoi ce-am pierdut, ca lucrurile nu conteaza atata timp cat ai un suflet bun sub soare. Sunt plina de defecte si pacate. Dar m-am nascut cu doua calitati: bunatate si sinceritate. Tu stii asta cel mai bine.

Cred in tine bunul meu tata. Te rog iarta-ma si da-mi viata inapoi. Caci am piedut bucuria de a mai trai in ziua cand am pierdut apropierea de acea inima. Si-mi simt inca sufletul sfasiat de cuvintele lui. Vindeca-mi inima Tata! Doar tu poti. Eu te iubesc…in felul meu.Si n-o sa te mai rog sa ma ajuti sa ating o inima niciodata. Promit!

C'est la vie - Emerson, Lake & Palmer

Nici nu te las de tot, nici nu te strig...

"Prea repede uitam ce-aveam în gând,
Sub apasarea vorbelor de rând!
Nici nu ma strigi de tot, nici nu ma lasi...

E-atâta ezitare între pasi.
Prea repede uitam ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cadere în plus...
La tine-i vara si la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig."

George Tarnea

"Mijlocul de a fi original: sinceritatea absoluta."
Charles Baudelaire

In fiecare zi visez ca ma tii in brate....si ca ma iubesti...

"Cei care viseaza ziua cunosc multe lucruri care le scapa celor care viseaza doar noaptea."
Edgar Allan Poe

Nu cred in uitare....

"Ce este cuvantul, orice cuvant? Nimic...decat o rana a tacerii."

Cu totii imbatranim...

Oare poate fi ceva mai frumos, decat sa simti ca ai atins printr-o vorba buna, inima celui iubit? E ca si cum ai zbura pana la Dumnezeu, doar ca sa-i multumesti, apoi sa te intorci pt a simti ca acea inima nu-i sloi...e vie si calda..
Ai vrea sa-ti asezi capul pe inima aceea.Sa-i marturisesti cat de teama ti-a fost ca n-o vei mai simti niciodata. Si da, ai vrea si o calda imbratisare. Caci e firesc.Dar nu poti. Te multumesti sa stii ca ai atins-o de departe. Si ca poate i-ai adus bucurie. 
Cat as vrea sa reapari...suflet singur pazit de ingeri...

Semnal M - La fereastra ta

Copilul pierdut

Am patruzeci şi opt de ani
şi asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.

Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l ştie
care priveşte dintr-un iaz

de-oglindă fumurie

spre tâmpla-mi dreaptă grea de scrum,
apoi spre tâmpla stângă
şi nu se bucură, şi-ar vrea
să plângă, doar să plângă.

poezie de Eugen Jebeleanu

Tu eşti...

Tu eşti ca pasărea aceea,
care, cândva,-ntr-o zi de vară,
când ploaia se lasă din ceruri
parcă plutind, atât de rară,

zbura de-afară în odaia
în care stam şi, fără veste,
în timp ce, albăstrie, ploaia

se prelingea lin pe ferestre,

mi se opri pe umeri, mică,
şi mă-ntrebă din ochi: - Tu eşti?
şi, nemaiaşteptând răspunsul,
sclipind, pieri pe veci.

Tu eşti...

poezie de Eugen Jebelean

Cred in tot ceea ce-i legat de tine

"Cred in tot ceea ce-i legat de tine
si-atatea sunt, doar orbii nu vad;
esti pe cea mai apropiata 
stea;ce firesc ar fi de-ai aparea!

Nu cred in adevarul omului traind
chiar si un secol, si-apoi disparand,
Absurdu-l vad, insa nu cred in el...
Nu tot ce nu se vede e fantasma.

Durerea spiritului e mult mai adanca
decat a trupului. Cred in puterea
a ceea ce sa sboare-a invatat.
Nu cred in resemnare si-n pustiu.

Nu cred in nedreptate, nici macar
in vanturile sortii care-mpart
arzande roti de spini celor mai multi,
si catorva-roti de masini solare.

Sunt vasul de pamant; cel ce pastreaza
sarutul amintirilor; am toarte
pe care le sustine bratul tau
mult mai puternic azi decat odata.

Nu cred in ranjetul ticalosiei,
in cei ce-apasa nu numai pamantul,
cat si pe fratii lor, nu pot sa cred,
cum nu pot crede in taftaua mlastinii.

Nu cred in cei ce vor sa uite,
si cat mai repede, pe cei plecati din viata,
fiindca ei sunt cei care astfel
vor sa dea prada Mortii Spiritul.

Nu cred in corbul care vrea
cu fosnetele beznei s-acopere vapaia
si croncane: "Urmati-ma, eu sunt
orga luminii". Cred in licurici.

Cred in vazduhul tau, azi fara lanturi,
in frumusetea ta cred.
Cred in vesmantul gandurilor tale
si nu cred in uitare. NICIODATA."

Eugen Jebeleanu

" Cat de profunda poate fi o iubire si cat de desavarsita poate fi uitarea!."
John Galsworthy

gary moore - still got the blues

"Cei mai cumpliti surzi sunt cei care nu vor sa auda."
D. Diderot

Madalina Manole - Da te iubesc

Madalina Manole - Mi-e Dor De Tine !

Gabriel Dorobantu Hai vino iar in gara noastra mica

"Prin sentimente oricare bune sau rele, atarni de oameni. Prin inteligenta ii domini."
Garabet Ibraileanu

Marina Voica - Si afara ploua, ploua

"Vine o zi în care te simţi dat la o parte. Te simţi neprotejat. Parcă tot ce-ai făcut s-a spulberat în aer . Simţi că ai avut încredere degeaba , sentimentele bune ţi-au fost călcate în picioare de oameni prea răi, prea invidioşi, prea nepă

sători.
Oricât ai încerca , oricât ai ascunde lacrimile, de dezamăgire nu te poţi ascunde. La un moment dat ai vrea să renunţi, pentru că nu vezi niciun viitor, măcar o undă de optimism. Avem nevoie de susţinere. Avem nevoie de mâna unui prieten adevărat atunci când ne lovim de dubii.
Suntem cei mai răi critici când citim cartea vieţii noastre. Avem nevoie oameni simpli, oameni calzi, de vorbe sincere, de susţinere adevărată .Am obosit să tot explic lumii că nu sunt un om perfect. Am obosit să tot explic lumii că nu mă consider un exemplu.
Sunt complicat. Sunt încăpăţânat. Sunt optimist.
Însă din când în când sunt cea mai pesimista, trista, plângăcioasa şi demoralizata persoană. Este de ajuns un gest şi mă prăbuşesc la pământ . Sunt o persoană sensibilă, sunt o persoană cu multe defecte. Din când în când reuşesc să-mi ascund slăbiciunile de cei care nu mă cunosc .
Doar cei care mi-au descoperit sufletul ştiu ce pot , ce nu pot şi ce-mi doresc cu adevărat. Nu va grabiti sa raniti...:("
Ionescu Marius

"O anumita continuitate in deznadejde sfarseste prin a naste bucuria."
Albert  Camus

"Nu poti impiedica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare. Dumnezeu rascoleste deopotriva sufletul omului si apele oceanului.”

Ploile nopţilor

Se lasă noaptea şi tăcut
Din întuneric îţi faci scut
Şi nu auzi, încetişor
Cum plânge ploaia ca un dor.

Dacă-ai ieşi în calea sa
Cu stropii dulci te-ar mângâia,
Ţi-ar şterge-n taină, lacrima
Şi-atunci poate că ''m-ai vedea''.

Şi n-ar fi noapte, mai frumoasă
Şi nici inimă mai voioasă
Ca noaptea ploii încălzită
De-o inimă îndrăgostită!

poezie de Ioana Voicilă Dobre

Fericirea pare intotdeauna mica atunci cand o tii in mana, dar las-o sa plece si vei vedea imediat ce mare si pretioasa a fost 
(Maxim Gorki)

Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire.

Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.

Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea.

poezie de Rabindranath Tagore

"Toti oamenii mari, au fost candva copii.(Dar putini dintre ei, isi mai aduc aminte)"
Antoine de Saint Exupery

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în

 dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Nicolae Steinhardt

Mulţi oameni spun că visele

Nu sunt decât fabule şi minciuni.

Dar poţi să visezi aşa un vis,
Care cu siguranţă să nu fie minciună
Şi mai apoi să se arate adevărat.
Clară este dovada
Adusă de celebra viziune
Arătată regelui Scipio
Despre care a scris Macrobiu
Pentru că în vise binevoia să creadă.
Mai mult, dacă cineva crede sau spune,
Că e o prostie sau o nebunie
Să crezi că ele se realizează,
Atunci aceia nebun să mă numească;
Căci eu sincer cred
Că un vis este un avertisment
Al bunelor şi relelor ce ne aşteaptă;
Şi mulţi, visând, pretind
Că noaptea lucrurile sunt confuze
Şi doar apoi limpezi se văd.

poezie de Guillaume de Lorris

Talisman-Eu te-am iubit......

EU TE-AM IUBIT ---Talisman [Alin Oprea]

Iubirea nu inseamna sa-l iubesti pe cel de langa tine ci, iubirea inseamna sa-l simti pe cel de departe...aproape de tine. Departarile sunt importante pentru cei ce se iubesc, pentru ca iubirea adevarata se exprima printr-un singur sentiment: DORUL!

Trecea un om pe drum - Elena Farago

Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară

Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum –?

Trecea şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui...

Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.

"Un om bun nu poate fi atins de nici un rau, nici in viata asta, nici in viata viitoare."
Socrate

În văi adânci, pe munţi înzăpeziţi,
Vedeam eu chipul tău,
Pe norii lunecând grăbiţi -
Cu ochiul inimii – mereu.
Au nu pricepi, iubita mea,

A inimilor rugă,
Că dragostea zadarnic vrea
De dragoste să fugă?

Goethe

Sub al nu ştiu cui alint
Am uitat tristeţea mută,
După lumea de argint
Tainică şi neştiută.

Nu mă mai frământă-acum
Spaima stelelor eterne.
Îndrăgii al clipei scrum
Şi tăcerea ce s-aşterne.

Serghei Esenin

.. Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrăţişare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună...

Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă
Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă şi multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot...

Elena Farago - Scrisoare

Dorul din piept
Nu-l stăvileşti!
Să vezi! Să auzi!
Acum să trăieşti!

Iubire! viaţa
Îţi este dragă;
Tu ai creat
Lumea întreagă!

Goethe - Cântec de mai

Cele mai frumoase zile din viata sunt cele pe care le inchidem in cripta amintirilor.
Garabet Ibraileanu 

Am greşit c-am încercat să te visez
Şi chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ţi-aud ecoul în ascunse şoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare

Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Şi mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greşit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care aşteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Şi-am aşteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greşesc că-ţi dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ţi pas-acum de ea
Mă-ntreb şi-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu şi încă te visez...
Greşeala mea a fost că te-am crezut
Şi poate de aceea te-am pierdut...
Când fericirea ta va fi deplină
Îţi voi trimite o rază de lumină
Te va-mbrăca-n albastru infinit
Iar eu mă voi ierta că te-am iubit…

Mariana Eftimie Kabbout -

Mihai Eminescu - Speranţa

Cum mângâie dulce, alina usor

Speranta pe toti muritorii!

Tristete, durere si lacrimi, amor
Azilul îsi afla în sânu-i de dor
Si pier, cum de boare pier norii.

Precum calatorul, prin munti ratacind,
Prin umbra padurii cei dese,
La slaba lumina ce-o vede lucind
Alearga purtat ca de vânt
Din noaptea padurii de iese:

Asa si speranta - c-un licur usor,
Cu slaba-i lumina palinda -
Anima-nc-o data tremândul picior,
De uita de sarcini, de uita de nori,
Si unde o vede s-avânta.

La cel ce în carcere plânge amar
Si blestema cerul si soartea.
La neagra-i durere îi pune hotar,
Facând sa-i apara în negru talar
A lumii par?nimfa - moartea.

Si maicii ce strânge pruncutu-i la sân,
Privirea de lacrime plina,
Vazând cum geniile mortii se-nclin
Pe fruntea-i copila cu spasmuri si chin,
Speranta durerea i-alina.

Caci vede surâsu-i de gratie plin
Si uita pericolul mare,
L-apleaca mai dulce la sânu-i de crin
Si fata-i umbreste cu par ebenin,
La pieptu-i îl strânge mai tare.

Asa marinarii, pe mare umblând,
Izbiti de talazuri, furtune,
Izbiti de orcanul ghetos si urlând,
Speranta îi face de uita de vânt,
Si spera la timpuri mai bune.

Asa virtuosii murind nu desper,
Speranta-a lor frunte-nsenina,
Speranta cea dulce de plata în cer,
Si face de uita de-a mortii dureri,
Pleoapele-n pace le-nchina.

Cum mângâie dulce, alina usor
Speranta pe toti muritorii!
Tristete, durere si lacrimi, amor
Azilul îsi afla în sânu-i de dor
Si pier, cum de boare pier norii.

1866 11/23 septembrie 

A fi indragostit de cineva inseamna mult mai mult decat a fi stapinit de un sentiment coplesitor - inseamna a lua o hotarare, a face o judecata, a te angaja printr-o promisiune. Daca dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n-ar exista

 nici o baza pentru fagaduinta de a iubi pe cineva pe toata durata vietii. Sentimentele vin si se duc. Cum as putea promite statornicie daca m-as baza numai pe ele, fara sa ma biziuesc pe judecata mintii si pe vointa caracterului?
Eric Fromm

Rugăciune puternică pentru momentele grele ale vieţii

O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.

În numele Tatălui care a creeat lumea, în numele Fiului care a răscumparat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.

Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine ......!

Binecuvântarea Domnului Isus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine.....!

Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine ... !

Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărarilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângăi că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nadejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.

La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate şi..........(se spune o singură dorinţă).

Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugaciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.

Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi....(se spune numele) şi necunoscuţi şi iîdreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.

Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, ma desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua. AMIN!

,,Poate gresim cand daruim la intamplare,
Un sentiment, un gand, sau un suspin,
Si regretam de nu primim o-mbratisare,
Cand ratacim cararea prin destin.
Ne doare gestul nefacut, dar asteptat,

Atunci cand toate-n viata n-au culoare,
Si retraim placerea-ntr-un oftat,
Sperand ca mai exista-o data viitoare.
Sunt ochii tristi ascunsi intr-o oglinda,
Din care curg aievea lacrimi peste rand,
Iar bratele-si doresc, sa mai cuprinda
Sinceritatea nestiuta, dintr-un gand.
Am invatat sa plangem mult si in tacere,
Sa cumparam iluzii de la calatori,
Sa dam iubire si caldura cand se cere
La templul fara trepte, cladit de visatori.,,

Iarta-ma!

 

"Inima mi s-a-mpietrit
Foame mi-e de rugăciune
Crede-mă că Te-am iubit,
Dar nu-i felul meu de-a spune.

Fapte bune dă-mi în gânduri,
Mâinile le-mpreunează
Şi genunchii m-i îndoaie,
Să spun după cum urmeză:

Aş vrea să mă rog Ţie ca să mă pot ruga,
Aş vrea să plâng cu jale şi să Te pot chema,
Şi poate-aş face asta, dar nu cred că-mi doresc,
Păcatului mă-nchin spunând că Te iubesc.

Aştept ca să mă ierţi, deşi nu Te-am rugat
Şi vreau să Te întorci, deşi eu am plecat.
Cuvinte seci pe foaie mă chinui să le-adun,
Dar gura mi se-ndoaie, când vrei să Ţi le spun.

Când plâng să nu mă crezi, sau când Te chem la mine,
Căci dacă dor mi-ar fi, aş sta mereu cu Tine.
Privirea-mi s-a uscat, iar gura-mi este stâncă
Şi oricât ai săpa nu poate fi adâncă.

Treimea Ta cea Sfântă în mâini ne-mpreunate,
Iar degetele-mi trei ţin loc pentru păcate.
Doresc să mă întorc să fiu din nou cu Tine
Mai iartă-mă o dată şi ai milă de mine!

În Sfânta Ta grădină promit că voi rămâne.
Promit c-am să mă rog de astăzi, nu de mâine,
Căci sufletul meu plânge şi cere mântuire
La Tine să se-ntoarcă şi să îi dai iubire.."

Amintirea- de V.Voiculescu

BZN - Blue eyes

"Mi-a trecut acum ceva prin minte : ce-i deosebeste pe "oamenii buni" de "oamenii rai"?
Oamenii buni sunt sinceri. Ei traiesc clipa cu pasiune si o recunosc. O spun asa cum este ea, fara remuscari, fara complexe, fara ocolisuri.
Oamenii rai ascund. Poarta mereu o masca. Prefac mereu ceva in altceva...si sta se simte.
Oameni cu suflete frumoase, oameni cu suflete urate... Oameni frumosi, oameni urati...
Viata nu e mereu un zambet deschis, uneori e un zambet amar. Minciuna si rautatea schimonosesc sufletul chiar daca acesta este ascuns inlauntrul unui trup frumos.Si asta se simte. E discordant. Hai sa ramanem NOI in fata vietii si a adevarului ei. Vom avea mai mult de castigat. Si vom fi mai frumosi, vom fi mai VII. Vom iubi mai mult si vom fi, la randul nostru, mai iubiti. Pentru ca, in spatele a tot ceea ce vrem sa ascundem, suntem si ramanem NOI..."

"Invata de la toate sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.

Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra cat trebuie sa spui.
Invata de la vantul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate ti-s surori,
Cum treci frumos prin viata,
Cum poti frumos sa mori." 

Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.

Ziua cea mai frumoasã? Azi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai usor? Sã greşeşti.
Greseala cea mai mare? Sã te auto-distrugi.
Cauza tuturor relelor? Egoismul.
Cea mai mare înfrângere? Descurajarea.

Cel mai bun profesor? Copiii.
Prima necesitate? Sã comunici.
Ceea ce te face mai fericit? Sã fii util celorlalţi.
Misterul cel mai mare? Moartea.
Cel mai rãu defect? Proasta dispoziţie.
Cel mai rãu sentiment? Ranchiuna.
Cadoul cel mai frumos? Înţelegerea.
Calea cea mai rapidã? Drumul corect.
Senzaţia cea mai plãcutã? Pacea interioarã.
Refugiul cel mai fericit? Sã zâmbeşti.
Remediul cel mai bun? Optimismul.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.

Maica Teresa de Calcutta

Multumesc!

Am creat acest blog, dintr-o uriasa  dorinta de a transmite iubirea-mi. Daca am reusit sau nu, e posibil sa aflu niciodata. Au fost momente cand am vrut sa ma despart de acest blog.N-am putut sta prea mult departe de el. A devenit o parte din mine, din inima mea, din sufletul meu.Desi nu mai postez la fel de mult, si nu mai incerc sa bat la usi inchise, iubesc acest blog. Si multumesc tuturor, pentru frumoasele cuvinte pe care mi le-ati transmis cand ati simtit ca nu mi-e bine. Va iubesc si va doresc tot binele de pe pamant. Pace in inimi, liniste sufleteasca, bucurie si...fericire... pe cat posbil!   

"Iubirea răsare de multe ori acolo unde nu te aștepți, de fapt mai des acolo unde nu este așteptată decât la cei care o așteaptă sau o caută cu disperare. Uneori bate puțin din aripi și pleacă mai departe, alteori (foarte rar) devine eternă. 
Începe de fiecare data cu un El și o Ea. Se întâlnesc, se privesc și au impresia că se știu de o veșnicie. Parcă de-abia s-au despărțit, de vreo oră sau doua,

și acum s-au întâlnit și își povestesc unul altuia ce au făcut. Nu au nevoie de prea multe întrebări, știu deja totul unul despre celălalt, și cum să nu știe când toate dorințele, visele, trăirile sunt ca două imagini în aceeași oglindă, atât de clare încât nu știi care este oglinda și care este realitatea. Mâinile lor se întâlnesc și par să fi fost create una pentru cealaltă. Buzele lor se întâlnesc și par croite după același tipar. Brusc lumile lor se unesc și dau naștere unei lumi mai mare și mai puternică, o lume pentru doi, o lume pe care nimeni și nimic nu o poate clinti.
Dar nimic din ceea ce este pământesc nu durează. Ea pleacă cu ochii în lacrimi și zâmbetul pe buze. Era fericită că l-a întâlnit și l-a iubit, dar i se rupea sufletul că trebuie să-l lase singur. El îi promite că o va aștepta până când ea se va întoarce, îl va prinde de mână și vor porni împreună spre o lume în care nimeni și nimic să nu le tulbure iubirea.
El privește cerul și vede o stea care îi zâmbește. Știe că nu poate fi decât ea. O s-o aștepte, timid și emoționat ca la prima întâlnire. Cu sângele clocotind în obraji, cu inima lovindu-se de coaste, veșnic cu un buchet de flori proaspete. Și ea va veni, îl va prinde de mână și-i va șterge tot dorul și toate lacrimile. Și vor fi fericiți.
Așteaptă. Și locul acela pare să aștepte împreună cu el seară de seară. Și liniștea pare să aștepte. Steaua zâmbește și el este fericit.
O să vină! Curând!"

VEI FI UN INVINGATOR CAND:

Vei avea incredere in tine insuti, desi toti se indoiesc de tine si nu te va interesa ce-ti vor spune;

Vei sti sa distingi un zambet de o zeflemea si vei prefera sa lupti toata viata decat sa cumperi o victorie fals...a;

Vei actiona din convingere si nu din lingusire;

Vei sti sa ierti la fel de repede ca atunci cand iti ceri scuze;

Vei sti sa mergi alaturi de un sarac, fara sa uiti ca este un om si alaturi de un bogat fara sa gandesti ca este un zeu;

Vei sti sa oferi liniste celui care nu-ti cere vorbe si absenta celui care nu te apreciaza;

Nu va mai trebui sa suferi pentru a cunoaste fericirea si vei putea sa nu-ti mai schimbi sentimentele sau scopurile pentru placere;

Nu vei incerca sa gasesti raspunsuri in cele din jurul tau, ci in Dumnezeu si in propria-ti persoana;

Iti vei accepta greselile si nu-ti vei pierde rabdarea.

Ultimul păcat

Ultimul păcat- Ionescu Stejarel

"să simt moartea ca pe o plăcere
în sărutul tău de taină
trecerea ta e o adiere
ce îmbracă a tăcerii haină,

să simt iubirea mea cum curge
şi îmbracă trupul tău cu lavă
din mine, seva cum se scurge
şi tu iar eşti a nopţii sclavă,

să te devor pe pat de paie
să te iubesc ca un nebun
să mori în hău de vâlvătaie
să-ţi fie trupul, vânt de fum,

şi-n patru zări trupul ţi-l poarte
cu tine să umple zările
să te întâlnesc numai în moarte
când ni se adun cărările,

să te iubesc pe vânt de toamnă
să te sacrific neîncetat
căci moartea la iubiri mă îndeamnă
iar tu, eşti ultimul păcat."

Strangers in the night -Frank Sinatra.