În văi adânci, pe munţi înzăpeziţi,
Vedeam eu chipul tău,
Pe norii lunecând grăbiţi -
Cu ochiul inimii – mereu.
Au nu pricepi, iubita mea,

A inimilor rugă,
Că dragostea zadarnic vrea
De dragoste să fugă?

Goethe

Sub al nu ştiu cui alint
Am uitat tristeţea mută,
După lumea de argint
Tainică şi neştiută.

Nu mă mai frământă-acum
Spaima stelelor eterne.
Îndrăgii al clipei scrum
Şi tăcerea ce s-aşterne.

Serghei Esenin

.. Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrăţişare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună...

Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă
Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă şi multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot...

Elena Farago - Scrisoare

Dorul din piept
Nu-l stăvileşti!
Să vezi! Să auzi!
Acum să trăieşti!

Iubire! viaţa
Îţi este dragă;
Tu ai creat
Lumea întreagă!

Goethe - Cântec de mai

Cele mai frumoase zile din viata sunt cele pe care le inchidem in cripta amintirilor.
Garabet Ibraileanu 

Am greşit c-am încercat să te visez
Şi chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ţi-aud ecoul în ascunse şoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare

Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Şi mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greşit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care aşteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Şi-am aşteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greşesc că-ţi dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ţi pas-acum de ea
Mă-ntreb şi-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu şi încă te visez...
Greşeala mea a fost că te-am crezut
Şi poate de aceea te-am pierdut...
Când fericirea ta va fi deplină
Îţi voi trimite o rază de lumină
Te va-mbrăca-n albastru infinit
Iar eu mă voi ierta că te-am iubit…

Mariana Eftimie Kabbout -

Mihai Eminescu - Speranţa

Cum mângâie dulce, alina usor

Speranta pe toti muritorii!

Tristete, durere si lacrimi, amor
Azilul îsi afla în sânu-i de dor
Si pier, cum de boare pier norii.

Precum calatorul, prin munti ratacind,
Prin umbra padurii cei dese,
La slaba lumina ce-o vede lucind
Alearga purtat ca de vânt
Din noaptea padurii de iese:

Asa si speranta - c-un licur usor,
Cu slaba-i lumina palinda -
Anima-nc-o data tremândul picior,
De uita de sarcini, de uita de nori,
Si unde o vede s-avânta.

La cel ce în carcere plânge amar
Si blestema cerul si soartea.
La neagra-i durere îi pune hotar,
Facând sa-i apara în negru talar
A lumii par?nimfa - moartea.

Si maicii ce strânge pruncutu-i la sân,
Privirea de lacrime plina,
Vazând cum geniile mortii se-nclin
Pe fruntea-i copila cu spasmuri si chin,
Speranta durerea i-alina.

Caci vede surâsu-i de gratie plin
Si uita pericolul mare,
L-apleaca mai dulce la sânu-i de crin
Si fata-i umbreste cu par ebenin,
La pieptu-i îl strânge mai tare.

Asa marinarii, pe mare umblând,
Izbiti de talazuri, furtune,
Izbiti de orcanul ghetos si urlând,
Speranta îi face de uita de vânt,
Si spera la timpuri mai bune.

Asa virtuosii murind nu desper,
Speranta-a lor frunte-nsenina,
Speranta cea dulce de plata în cer,
Si face de uita de-a mortii dureri,
Pleoapele-n pace le-nchina.

Cum mângâie dulce, alina usor
Speranta pe toti muritorii!
Tristete, durere si lacrimi, amor
Azilul îsi afla în sânu-i de dor
Si pier, cum de boare pier norii.

1866 11/23 septembrie 

A fi indragostit de cineva inseamna mult mai mult decat a fi stapinit de un sentiment coplesitor - inseamna a lua o hotarare, a face o judecata, a te angaja printr-o promisiune. Daca dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n-ar exista

 nici o baza pentru fagaduinta de a iubi pe cineva pe toata durata vietii. Sentimentele vin si se duc. Cum as putea promite statornicie daca m-as baza numai pe ele, fara sa ma biziuesc pe judecata mintii si pe vointa caracterului?
Eric Fromm

Rugăciune puternică pentru momentele grele ale vieţii

O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.

În numele Tatălui care a creeat lumea, în numele Fiului care a răscumparat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.

Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine ......!

Binecuvântarea Domnului Isus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine.....!

Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine ... !

Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărarilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângăi că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nadejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.

La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate şi..........(se spune o singură dorinţă).

Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugaciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.

Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi....(se spune numele) şi necunoscuţi şi iîdreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.

Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, ma desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua. AMIN!

,,Poate gresim cand daruim la intamplare,
Un sentiment, un gand, sau un suspin,
Si regretam de nu primim o-mbratisare,
Cand ratacim cararea prin destin.
Ne doare gestul nefacut, dar asteptat,

Atunci cand toate-n viata n-au culoare,
Si retraim placerea-ntr-un oftat,
Sperand ca mai exista-o data viitoare.
Sunt ochii tristi ascunsi intr-o oglinda,
Din care curg aievea lacrimi peste rand,
Iar bratele-si doresc, sa mai cuprinda
Sinceritatea nestiuta, dintr-un gand.
Am invatat sa plangem mult si in tacere,
Sa cumparam iluzii de la calatori,
Sa dam iubire si caldura cand se cere
La templul fara trepte, cladit de visatori.,,

Iarta-ma!

 

"Inima mi s-a-mpietrit
Foame mi-e de rugăciune
Crede-mă că Te-am iubit,
Dar nu-i felul meu de-a spune.

Fapte bune dă-mi în gânduri,
Mâinile le-mpreunează
Şi genunchii m-i îndoaie,
Să spun după cum urmeză:

Aş vrea să mă rog Ţie ca să mă pot ruga,
Aş vrea să plâng cu jale şi să Te pot chema,
Şi poate-aş face asta, dar nu cred că-mi doresc,
Păcatului mă-nchin spunând că Te iubesc.

Aştept ca să mă ierţi, deşi nu Te-am rugat
Şi vreau să Te întorci, deşi eu am plecat.
Cuvinte seci pe foaie mă chinui să le-adun,
Dar gura mi se-ndoaie, când vrei să Ţi le spun.

Când plâng să nu mă crezi, sau când Te chem la mine,
Căci dacă dor mi-ar fi, aş sta mereu cu Tine.
Privirea-mi s-a uscat, iar gura-mi este stâncă
Şi oricât ai săpa nu poate fi adâncă.

Treimea Ta cea Sfântă în mâini ne-mpreunate,
Iar degetele-mi trei ţin loc pentru păcate.
Doresc să mă întorc să fiu din nou cu Tine
Mai iartă-mă o dată şi ai milă de mine!

În Sfânta Ta grădină promit că voi rămâne.
Promit c-am să mă rog de astăzi, nu de mâine,
Căci sufletul meu plânge şi cere mântuire
La Tine să se-ntoarcă şi să îi dai iubire.."

Amintirea- de V.Voiculescu

BZN - Blue eyes

"Mi-a trecut acum ceva prin minte : ce-i deosebeste pe "oamenii buni" de "oamenii rai"?
Oamenii buni sunt sinceri. Ei traiesc clipa cu pasiune si o recunosc. O spun asa cum este ea, fara remuscari, fara complexe, fara ocolisuri.
Oamenii rai ascund. Poarta mereu o masca. Prefac mereu ceva in altceva...si sta se simte.
Oameni cu suflete frumoase, oameni cu suflete urate... Oameni frumosi, oameni urati...
Viata nu e mereu un zambet deschis, uneori e un zambet amar. Minciuna si rautatea schimonosesc sufletul chiar daca acesta este ascuns inlauntrul unui trup frumos.Si asta se simte. E discordant. Hai sa ramanem NOI in fata vietii si a adevarului ei. Vom avea mai mult de castigat. Si vom fi mai frumosi, vom fi mai VII. Vom iubi mai mult si vom fi, la randul nostru, mai iubiti. Pentru ca, in spatele a tot ceea ce vrem sa ascundem, suntem si ramanem NOI..."

"Invata de la toate sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.

Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra cat trebuie sa spui.
Invata de la vantul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate ti-s surori,
Cum treci frumos prin viata,
Cum poti frumos sa mori." 

Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.

Ziua cea mai frumoasã? Azi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai usor? Sã greşeşti.
Greseala cea mai mare? Sã te auto-distrugi.
Cauza tuturor relelor? Egoismul.
Cea mai mare înfrângere? Descurajarea.

Cel mai bun profesor? Copiii.
Prima necesitate? Sã comunici.
Ceea ce te face mai fericit? Sã fii util celorlalţi.
Misterul cel mai mare? Moartea.
Cel mai rãu defect? Proasta dispoziţie.
Cel mai rãu sentiment? Ranchiuna.
Cadoul cel mai frumos? Înţelegerea.
Calea cea mai rapidã? Drumul corect.
Senzaţia cea mai plãcutã? Pacea interioarã.
Refugiul cel mai fericit? Sã zâmbeşti.
Remediul cel mai bun? Optimismul.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.

Maica Teresa de Calcutta

Multumesc!

Am creat acest blog, dintr-o uriasa  dorinta de a transmite iubirea-mi. Daca am reusit sau nu, e posibil sa aflu niciodata. Au fost momente cand am vrut sa ma despart de acest blog.N-am putut sta prea mult departe de el. A devenit o parte din mine, din inima mea, din sufletul meu.Desi nu mai postez la fel de mult, si nu mai incerc sa bat la usi inchise, iubesc acest blog. Si multumesc tuturor, pentru frumoasele cuvinte pe care mi le-ati transmis cand ati simtit ca nu mi-e bine. Va iubesc si va doresc tot binele de pe pamant. Pace in inimi, liniste sufleteasca, bucurie si...fericire... pe cat posbil!   

"Iubirea răsare de multe ori acolo unde nu te aștepți, de fapt mai des acolo unde nu este așteptată decât la cei care o așteaptă sau o caută cu disperare. Uneori bate puțin din aripi și pleacă mai departe, alteori (foarte rar) devine eternă. 
Începe de fiecare data cu un El și o Ea. Se întâlnesc, se privesc și au impresia că se știu de o veșnicie. Parcă de-abia s-au despărțit, de vreo oră sau doua,

și acum s-au întâlnit și își povestesc unul altuia ce au făcut. Nu au nevoie de prea multe întrebări, știu deja totul unul despre celălalt, și cum să nu știe când toate dorințele, visele, trăirile sunt ca două imagini în aceeași oglindă, atât de clare încât nu știi care este oglinda și care este realitatea. Mâinile lor se întâlnesc și par să fi fost create una pentru cealaltă. Buzele lor se întâlnesc și par croite după același tipar. Brusc lumile lor se unesc și dau naștere unei lumi mai mare și mai puternică, o lume pentru doi, o lume pe care nimeni și nimic nu o poate clinti.
Dar nimic din ceea ce este pământesc nu durează. Ea pleacă cu ochii în lacrimi și zâmbetul pe buze. Era fericită că l-a întâlnit și l-a iubit, dar i se rupea sufletul că trebuie să-l lase singur. El îi promite că o va aștepta până când ea se va întoarce, îl va prinde de mână și vor porni împreună spre o lume în care nimeni și nimic să nu le tulbure iubirea.
El privește cerul și vede o stea care îi zâmbește. Știe că nu poate fi decât ea. O s-o aștepte, timid și emoționat ca la prima întâlnire. Cu sângele clocotind în obraji, cu inima lovindu-se de coaste, veșnic cu un buchet de flori proaspete. Și ea va veni, îl va prinde de mână și-i va șterge tot dorul și toate lacrimile. Și vor fi fericiți.
Așteaptă. Și locul acela pare să aștepte împreună cu el seară de seară. Și liniștea pare să aștepte. Steaua zâmbește și el este fericit.
O să vină! Curând!"