Fericire in singuratate...

Mi-am dorit mult sa intru intr-o lume, care ma fascina, dar nu stiam nimic despre ea. Si am intrat. Mi-au fost trasate sarcini, si constiincioasa cum sunt, mi-am dat si sufletul in prima zi sa nu dezamagesc, sa fiu la inaltimea asteptarilor.La finele zilei, simteam o presiune in cap, o oboseala iesita din comun,o stare la fel de straina ca si lumea in care-am intrat. Cu lumina stinsa, acoperita pana peste cap cu plapuma am realizat ca voi adormi in cateva secunde. Chiar si asa, starea de epuizare era atat de mare incat daca m-ar fi intrebat oricine daca vreau ceva, raspunsul ar fi fost nu. 
Cu ceva timp in urma, intr-o noapte, o persoana deosebita, imi spunea ca e atat de singur...ca-si doreste doar o oaza de liniste. Ma tem ca abia acum il inteleg. El vroia sa fie singur, chiar nu avea nevoie de nimeni si nimic. Ca mine aseara. Si eu...cat m-am chinuit sa "intru" in singuratatea lui, crezand ca exact de "sentimentele" mele ar avea el nevoie. Pacat ca nu-i mai pot scrie. Mi-as cere scuze, pentru insistenta cu care i-am aratat constant ce-as putea simti pentru el.Atunci nu stiam, nu concepeam, ca exista si situatia sa fii atat de multumit si captivat de ceea ce faci, incat in putinele ore de singuratate pe care le ai, chiar sa vrei sa fii singur.Ca poti fi bombardat de tot ce inseamna, stiri, senzatii tari, asa zise sentimente, de vacarmul in care-ti desfasori activitatea, incat la finele zilei, chiar sa fii fericit pentru ca ai o camera draguta, a ta, poate chiar si un fotoliu...si multa liniste.Am simtit asta aseara. Si daca rezist sa fac ceea ce-am inceput, e posibil sa mai simt asta inca multe seri de acum incolo. Ce folos?Nu mai pot repara ce-am "stricat". Am intoxicat un suflet cu ceva ce nu avea nevoie...Raul e facut si ca de obicei nu mai poate fi reparat. Nici macar nu-i mai pot scrie. Sa stie ca-mi pare rau si ca niciodata nu voi mai invada sufletul nimanui...pe baza de presupuneri.Cand ma gandesc ca uneori imi dadeau si lacrimile, imaginandu-mi ca e singur si sufera.Doamne...Si el era fericit. Da. Se pare ca exista munci, pe care daca le faci bine, cu profesionalism...poti fi chiar fericit cand ramai singur.Cine stie?Poate, vreodata...se intalneste deal cu deal...daca-mi va fi scris sa-l mai intalnesc...imi voi cere scuze.Le merita. E un om chiar deosebit. Un om pe care l-am iubit cum n-am iubit niciodata.Pe care l-am urat cum n-am urat niciodata. Si pana aseara am crezut ca mi-a devenit indiferent. Clasic. Dar...in secunda cand am adormit...de ce oare mi-as fi dorit ca exact el sa se aseze doar langa mine, sa ma mangaie pe par si sa-mi spuna: "dormi...azi chiar ai reusit...multi te-au apreciat...si maine e o zi.Dormi, eu iti veghez somnul...mi-am dat seama ca tu chiar meriti asta... "
E chiar indiferenta ce simt?...Oricum nu mai conteaza...

Mi-a fost frica ca voi pierde un om deosebit(pe care in final l-am si pierdut)

Am iertat greseli de neiertat,am incercat sa inlocuiesc persoane de neinlocuit si sa uit persoane de neuitat.
Am actionat din impuls,am fost dezamagit de oameni pe care-i credeam incapabili sa ma dezamageasca,insa am dezamagit si eu oameni.
Am tinut pe cate cineva in brate pentru a-l proteja.
Am ras cand nu trebuia.
Mi-am facut prieteni vesnici.
Am iubit si am raspuns iubirii,dar am fost si refuzat.
Am fost iubit si n-am stiut sa iubesc.
Am strigat si am sarit de atata fericire,am trait pentru dragoste si am facut promisiuni de vesnicie,dar mi-am frant inima de atatea ori!
Am plans ascultand muzica sau privind fotografii
Am telefonat doar pentru a auzi un glas,m-am indragostit de un suras.
Am crezut ca mor de atata nostalgie.
Mi-a fost frica ca voi pierde un om deosebit(pe care in final l-am si pierdut)....dar am supravietuit.
Si traiesc inca!
Si viata,nu mi-o irosesc...si nici tu nu trebuie sa ti-o irosesti.Traieste!
Ceea ce este cu adevarat bine,este de a te lupta cu convingere,de a imbratisa viata si a trai cu pasiune,de a pierde cu demntate si a invinge cu indrazneala,pentru ca lumea apartine aceluia care indrazneste si viata inseamna prea mult pentru a fi insignifianta.
(Viata-CHARLES CHAPLIN)

Zâmbeşte trist cu raze reci...

Dacă iubeşti fără să speri
De-a fi iubit vrodată,
Se-ntunecă de lungi păreri
De rău viaţa toată.

Şi-ţi lasă-n suflet un amar
Şi în gândiri asemeni,
Căci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor- de gemeni.

Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stângă-i,
De-acolo trebuie să ceri
Cuvinte să te mângăi.

Acolo afli adăpost
Oricâte se întâmple,
Ca ş-un amor care-ar fi fost
Viaţa ta o împle.

Căci un luceafăr răsărit
Din liniştea uitării
Dă orizon nemărginit
Singurătăţii mării.

Şi ochiul tău întunecat
Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vieţii valuri bat
Călătorind spre dânsul.

Şi dau cadenţe de nespus
Durerii tale lunge,
Pe când luceafărul e sus
Ca să-l nu-l poţi ajunge.

Zâmbeşte trist cu raze reci
Speranţelor deşarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
Va rămânea departe.

Ş-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca nişte stepe;
Iar nopţile de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai poţi pricepe.

Mihai Eminescu

Renuntare...

Am incercat cu prea multa perseverenta sa ma apropii de o inima-nghetata, si-am sfarsit nu prin a i-o dezgheta, ci prin a avea si eu acum inima sloi de gheata. Trebuie sa ma opresc. 

Dacă n-am renunţat la toate...

Dacă n-am renunţat la toate
Ca răspuns la chemarea ta de dragoste;
Dacă de Tine am ascuns ceva,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.


Doamne, ajută-mă să mă cercetez în fiecare zi,
Pe-această cale nouă şi dătătoare de viaţă să pot păşi.
Caut harul Tău cu toată inima mea,
Pentru a fi făcut pur, Ţie asemenea.


. Dacă ceva de pe pământ
M-atrage cu valoarea sa;
Dacă banii au asupră-mi vreo putere,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.


Dacă viaţa toată în jurul meu se-nvârte
Şi a grijilor pentru a mea familie;
Dacă trăiesc doar pentru mine,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.


Este ceva bun ce-ar fi trebuit să fac?
Este vreun suflet pe care să nu-l fi câştigat?
Am rănit nepăsător pe cineva?
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.


Dacă eşecul cuiva nu a adus
Întristare şi grijă în inima mea;
Dacă am judecat pe alţii în gândirea mea,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.


Dacă mi-a păsat de aplauzele oamenilor,
Sau le-am căutat pe ale mele şi m-am ferit de cruce;
Dacă mi-a fost teamă de batjocura lor,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.


Dacă-n rugăciune n-am căutat puterea Ta,
Datorită trudirilor şi îngrijorărilor pe care le dă lumea;
Dacă nu tânjesc după Tine,
Doamne, dă-mi lumină, să pot vedea.


Zac Poonen

De te-ai intoarce tu... Speranta,

De te-ai  intoarce tu.... Speranta,
Ai sti ca pentru mine-ai fost a doua sansa.
Si daca singuri ne-am trezi pe Pamant,
Nimeni n-ar mai fi intre noi, nicicand.


Si de-ai voi apoi sa pleci pe-nserat,
Eu te-as petrece zarea Vis...nesperat...
Te-as lasa in locul ce ne-a fost sortit,
Pentru intaia oara sa ne fi intalnit.


As sti ca-n zori, te voi privi iubite Sor,
Pe-un cer iubit,  lipsit de nor.
C-ai fost menit sa ma-ncalzesti,
Maci rosii in par sa-mi impletesti.


Camelia  

Ma prefac...ca te uit...

Ma prefac ca te uit vis frumos de primavara,
Gandul ca existi, dulce adiere de vara,
Si tamna cu toate frunzele-ngalbenite,
Ma duc inspre iarna cuvintelor nerostite.


Ma prefac ca te uit si nu spun ca doare,
Ca tot ce ne petrece e doar o intamplare,
Prea multa visare doar in inima mea,
Prea multa uitare in inima ta.


Ma prefac ca nu vad cum zbori si ce departe,
Esti acum, pasare calatoare in noapte,
Steaua noastra te lumineaza, zburand...
Ca si cum pentru noi, nu exista...curand...  


Camelia

Mihaela Runceanu & Ioan Luchian Mihalea - Cantec de seara (1986)

Mihaela Runceanu - Cat as fi vrut sa te chem (Live Mamaia'88)

Mihaela Runceanu - Fericirea are chipul tau (1989)

Din cand in cand,visand...

In ochii tai ma vindec
si ma scald,
Ne tinem,unul altuia,
de cald
Sau noaptea,poate,
numai de urat…
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborat,
Tu nu ma-ntrebi cat stau
si unde plec…
Si,uite-asa,trec zilele,
cum trec,
Si, uite-asa,vin noptile
cum vin,
Dar daca inca vreau sa te mai tin,
Din cand in cand,visand,
pe bratul meu,
O alta zi se va-ntampla mereu
Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi,
Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,
Cat de frumos e cerul si de-nalt
Privit, prin somn,cu ochii celuilalt

ღღ­ Only You (piano&violin)

O zi minunata!

Sunt nebun, poate ca asta este pretul platit genialitatii. Dar ce poate fi mai sublim decat sa fii constient de propria nebunie?
Ionut Caragea

Frunza in vant...

Pot uita tot dar nu si pe tine,
Pot pleca oriunde, ajung tot la tine.
Pot privi orice, te vad doar pe tine,
Pot asculta-n noapte, tu nu esti cu mine.


Pot ajunge la nori, printre stele,
Pot cobora de mana cu ele.
Doar de tine le pot povesti,
Ele m-ar asculta, nimeni n-a sti.


Nu pot pleca far a ta umbra,
Nu pot ramane far atingerea rara.
Frunza picand pe omatul pictat,
Ratacita esti..eu..anotimp uitat... 


Camelia

Daca...

"Daca Dumnezeu ti-a daruit sentimente frumoase, mari pentru cineva...nu poti renunta la ele cand vrei.Eu insa am ajuns la concluzia ca daca un om nu are nevoia poate de "marea " ta iubire, atunci trebuie sa o pastrezi doar in inima ta. Sa nuspui decat lui Dumnezeu ca iubesti. Nici intr-un caz celui iubit, sau altora.Iar cand aceasta iubire va pleca din inima ta...daca va pleca vreodata...e bine sa nu stie nimeni nici c-a existat."

Ma uit ca dupa tine...

M-am uitat dupa tine plecand,
S-a-nchis o usa intre noi, am plans.
M-am apropiat de tine in gand,
As fi vrut sa nu pleci nicicand.


Ma uit dupa tine si-acum, dar in gand,
Intind o mana, visez ca te-ating.
Luminile cerului se aprind rand pe rand,
Soaptele noptii-nstelate imi spun; in curand...


Ma uit dupa tine, pasare din departare,
Citesc in ochii tai albastri o-ntrebare,
De ce atata nemiscare in visare?
Vin eu, vii tu, vad parca usa... doare.


Dac-ai fi fost o stea as fi ajuns la tine,
Dac-ai fi fost si noapte m-as fi pierdut in tine,
Dac-ai fi fost chiar vantul, m-ai fi luat cu tine,
Ma uit ca dupa tine, doar frigul   e cu mine.


Camelia

♥♥ Edvin Marton ~ Ice symphony ✱✱

De nu îţi voi cuprinde mâna...

"De-mi voi ieşi din minţi vreodată
Şi n-o să-ţi spun că te iubesc,
Să ştii că viaţa asta toată
De dragul tău o să trăiesc.

De n-o să te privesc în faţă,
Tu să priveşti în ochii-mi goi,
Să ştii că dincolo de gheaţă
Curge iubirea dintre noi.

De nu îţi voi cuprinde mâna
În mâna mea, tu să m-atingi,
Să simt a ta îmbrăţişare,
Să simt cum râzi, să simt cum plângi,

Iar de vom sta la depărtare,
Câte un rând să îmi mai scrii,
Minţind acolo că trecutul
Iubirea ta o va păzi…"
(Octavian)

Tu...doar tu!

"Intre multe alte lucruri, tu erai pentru mine si o fereastra prin care puteam privi strazile. Singur, n-as fi putut."
Franz Kafka 

Nu există dragoste mare decât la umbra unui mare vis.

Nu există dragoste mare decât la umbra unui mare vis.
E. Rostan
•
Dragostea nu priveşte cu ochii dar cu sufletul.
W. Shakespeare
•
Dragostea e unica pasiune care se plăteşte cu o monedă fabricată de ea însăşi.
Stendhal