Întinde doar mâna, fără cuvinte.
Pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,
dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găseşti."
miercuri, 25 ianuarie 2012
Întinde doar mâna, şi mă găseşti...
Întinde doar mâna, fără cuvinte.
Pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,
dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găseşti."
marți, 24 ianuarie 2012
Unirea Principatelor Române
Unirea Principatelor Române
Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări.
Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.
La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1861, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România. In aceste zile tulburi, sa uram ROMANIEI UNITE de astazi, GLORIE si DEMNITATE, PACE si NEATARNARE!
duminică, 22 ianuarie 2012
Secret Garden
Secret Garden este un duo muzical irlandezo-norvegian care s-a remarcat cântând muzică new age precum şi muzică neo-clasică. Cei doi au câştigat Concursul Euroviziunii pentru Norvegia în 1995.
Grupul constă din violonista irlandeză Fionnuala Sherry şi compozitorul-pianist Rolf Løvland. Secret Garden a vândut peste 3 milioane de albume şi a câştigat Concursul Euroviziunii cu compoziţia Nocturne (în română, Nocturnă). Performanţa celor doi este notabilă întrucât este pentru prima dată (şi singura până în prezent) când o melodie predominant instrumentală a câştigat acest concurs. Pentru a se încadra în regulile concursului muzical al Euroviziunii, un minimum de versuri, compuse de Petter Skavlan în limba norvegiană, au fost adăugate piesei, care fusese iniţial pur instrumentală. Cântăreaţa norvegiană Gunnhild Tvinnereim a interpretat melodia la concursul Euroviziunii fiind acompaniată de duo-ul muzical Secret Garden, al cărei membră nu este. Se poate adăuga că acelaşi Rolf Løvland fusese co-autor al melodiei "La det swinge" ("Să dansăm swing" în traducere aproximativă) cu care Norvegia a câştigat pentru prima dată Concursul Euroviziunii în 1985.
Ninge...
.." Vine -o pasare si coase ,
In fuioare de matase ,
Ale norilor atlase ...
Vine-o fata si descoase ,
Tot ce pasarea lucrase ,
Si cu genele-i lucioase ,
Ninge flori de nea frumoase ,
Si-apoi le preschimba in raze ,
Argintand carari si case ..."
~ Nichita Stanescu ~
Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.
În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.
Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.
Demostene Botez
Personalitatea anului 2012
Dramaturgul român, Ion Luca CARAGIALE, de la a cărui trecere în eternitate se vor împlini 100 de ani, a fost ales, personalitatea anului 2012.
Moftul Român!
"Într-o ţară tânără ca a noastră, intrată de curând în sistema constituţională şi în concertul marilor puteri, gazeta este pâinea cotidiană a opiniei publice. Gazetarul prin urmare este brutarul inteligenţii.
Nobila misiune el nu şi-a luat-o din interes, pentru că n-ar fi putut face ceva mai de seamă.
Nu pentru un mizerabil câştig el şi-a luat spinoasa carieră a luminării concetăţenilor săi; nu din sentimente egoistice el luptă pentru ridicarea poporului român, pentru revendicarea suveranităţii acestuia uzurpate; nu pentru vreun interes personal, ca adversarii săi, s-a făcut el aprigul apărător, sentinela neadormită a principielor înscrise solemn în pactul nostru fundamental.
Si în sfârşit şi mai presus de toate nu în necunoştinţă de cauză el se pronunţă categoric sus şi tare asupra atâtor şi tutulor chestiilor de ordine politică, economică, finanţiară, ştiinţifică, literară, artistică ş.cl., ş.,cl
Nu! Un dor nesecat pentru binele naţiunii rrromâne, patriei rrromâne, popporului rrromân l-a împins pe arena publicităţii...
Afară de asta el ştie de toate fără să fi-nvăţat nimic şi are ferma convingere că pentru Rrromânia câtă vreme va fi rău nu va fi bine!Cu aşa brutari conştiinţioşi, desigur că opinia publică trebuie să fie destul de bine hrănită.
Şi iată dar ceea ce explică într-un mod neîndoios succesul Moftului român. De la apariţia lui, acest organ, care tinde a fi formula exactă a opiniei publice române, a întâmpinat, afară de mici excepţii, o unanimă aprobare. De ce?
Pentru că această modestă foiţă, având în vedere numărul îndestulător de brutării pentru hrana zilnică a inteligenţii române, a crezut de cuviinţă dintru început să s-apuce de franzelărie subţire, de unde (cum onor. public trebuie să se fi convins deja) îşi dă osteneala să scoaţă cât se poate mai bune gogoşi!"
Ion Luca Caragiale
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
Nu mai esti visat si iubit...
nu înseamnă nimic în comparaţie cu ceea ce se află în noi."
Ralph Waldo Emerson
Iata un adevar!Dar cati il pun in practica? Stii? Cand te-am intalnit nu credeam ca tot ce-am gresit intr-o viata ma va durea atat de mult subit. Dar m-a durut. As fi vrut sa te intalnesc la 20 de ani. Atunci am fost imaculata, nepatata de vreo vina. Nu mai conteaza. Oricum nu te-a interesat persoana mea, si sigur nu te intereseaza framantarea mea continua din acesti ani, iata, in care eu chiar am vrut sa remediez atat cat se putea din ce-am gresit.Si am si reusit in parte, dar nu vei sti niciodata. Pur si simplu ...nu te intereseaza. Si eu inteleg. Tot ce nu inteleg e amintirea primei seri. Acei trandafiri daruiti. Incercarea de a te apropia, teama si fuga. Stii ca am pastrat trandafirii? Da. Nu m-am indurat sa-i arunc. Am intuit ca e tot ce pot pastra frumos de la tine. Doar ca in acesti doi ani, sincer, am sperat ca intr-o zi ne vom revedea, si-ti voi povesti toate astea. Acum nu mai sper. Ai avut grija sa reapari, dar doar pentru lovi cu brutalitate floarea iubirii din inima mea. Parca ai stiut ca doar asa, ea poate muri. Si a murit. Sper ca te simti bine acum. Nu mai esti visat si iubit. De o persoana care nici macar nu te interesa...
Supărări trecătoare şi tristeţi puţin or mai sta...
Mă privesc în clipe adânci,
Şi fierbinţi…de nedescris,
Ciudat…nu-i niciun abis,
Iar tu gând care-mi eşti,
Acum şi-n alte poveşti,
Spre noi împliniri mă arunci.
Şi fierbinţi…de nedescris,
Ciudat…nu-i niciun abis,
Iar tu gând care-mi eşti,
Acum şi-n alte poveşti,
Spre noi împliniri mă arunci.
A sosit toamna aşteptărilor,
Peste primăvara sufletului meu,
Anotimp dezlegat să fie acelaşi mereu.
Şi m-am trezit că-s femeia din vis
Cu speranţe pierdute etern,
În propriul meu paradis.
Cât de frumoasă îmi sunt când zâmbesc,
Şi ce forţă din taina serii simt în inima mea…
Supărări trecătoare şi tristeţi puţin or mai sta,
Sau deloc peste lacrimile chipului ce-mi zăresc,
Cu încrederea vieţii în păr îmi aşez,
Ultima floare de „ nu mă uita”.
Şi visez…
Peste primăvara sufletului meu,
Anotimp dezlegat să fie acelaşi mereu.
Şi m-am trezit că-s femeia din vis
Cu speranţe pierdute etern,
În propriul meu paradis.
Cât de frumoasă îmi sunt când zâmbesc,
Şi ce forţă din taina serii simt în inima mea…
Supărări trecătoare şi tristeţi puţin or mai sta,
Sau deloc peste lacrimile chipului ce-mi zăresc,
Cu încrederea vieţii în păr îmi aşez,
Ultima floare de „ nu mă uita”.
Şi visez…
M-am descoperit comoară în aurul trăirilor mele,
Şi-am strâns pumnii privind către colţul tău de cer,
Izvor nesecat de lacrimi- fericire abundă,
Pe obrajii mei scăldaţi de seninul iubirii tale.
Mă ridic puternică-n vântul dimineţii,
Ca să surâd, să trăiesc şi să sper.
Şi-am strâns pumnii privind către colţul tău de cer,
Izvor nesecat de lacrimi- fericire abundă,
Pe obrajii mei scăldaţi de seninul iubirii tale.
Mă ridic puternică-n vântul dimineţii,
Ca să surâd, să trăiesc şi să sper.
Da, SUNT FEMEIA DIN TAINICUL VIS,
În locul umbrei care-am crezut c-aş fi fost,
Nu mai am voie să plâng niciodată.
Nu mai am voie să pierd astrala-ţi iubire,
Mă caută un dor neîncetat în infinita-mi pornire.
În locul umbrei care-am crezut c-aş fi fost,
Nu mai am voie să plâng niciodată.
Nu mai am voie să pierd astrala-ţi iubire,
Mă caută un dor neîncetat în infinita-mi pornire.
Sunt puternică atunci când ştiu că-s sincer iubită.
Sunt cea care-m fost şi cum sunt şi acum.
Sunt plină de viaţa din vieţi ce mă caută,
Sunt evantai de frumos doar uşor aţipind,
Simt ochi neştiuţi cum mă cheamă clipind.
Sunt cea care-m fost şi cum sunt şi acum.
Sunt plină de viaţa din vieţi ce mă caută,
Sunt evantai de frumos doar uşor aţipind,
Simt ochi neştiuţi cum mă cheamă clipind.
Am trecut peste zidul încercărilor,
În arc peste timp,
M-am văzut cine sunt în oglinda din mine,
Şi m-am descoperit femeia-anotimp.
În arc peste timp,
M-am văzut cine sunt în oglinda din mine,
Şi m-am descoperit femeia-anotimp.
Păşesc pe urmele paşilor mei,
Ca muză- minune ce ştiu azi că sunt,
Şi mă întreb: cum pot fi iubită aşa?
Cum poţi dori doar o femeie din vis?
Cum poţi să-i rosteşti cuvinte de-amor,
Tărâm de speranţe până azi deseori interzis?
Ca muză- minune ce ştiu azi că sunt,
Şi mă întreb: cum pot fi iubită aşa?
Cum poţi dori doar o femeie din vis?
Cum poţi să-i rosteşti cuvinte de-amor,
Tărâm de speranţe până azi deseori interzis?
Dar nu pot să cred, întreb femeia din mine,
Şi-mi răspunde frumos, mă cunoaşte mai bine,
Că pe cerul existenţei mele mă caută un sărut,
Că în inima mea bate adevărata viaţă,
Că sunt în cuvinte doar o aparentă prefaţă,
Şi-n aşteptări de nesfârşire, cel mai frumos început.
Şi-mi răspunde frumos, mă cunoaşte mai bine,
Că pe cerul existenţei mele mă caută un sărut,
Că în inima mea bate adevărata viaţă,
Că sunt în cuvinte doar o aparentă prefaţă,
Şi-n aşteptări de nesfârşire, cel mai frumos început.
Da, mă repet, sunt femeia din vis,
Sunt de azi drept poruncă puterea din mine,
Sunt cea mai iubită şi asta ştiu bine,
Chiar v-aş putea spune de când şi de cine,
Şi-am să am zile de clipe-ferice pline,
Şi-am să zâmbesc când voi auzi cuvinte-ranchiună,
Şi-am să-nţeleg că sunt doar a mea,
De-acum şi cât voi exista.
Sunt de azi drept poruncă puterea din mine,
Sunt cea mai iubită şi asta ştiu bine,
Chiar v-aş putea spune de când şi de cine,
Şi-am să am zile de clipe-ferice pline,
Şi-am să zâmbesc când voi auzi cuvinte-ranchiună,
Şi-am să-nţeleg că sunt doar a mea,
De-acum şi cât voi exista.
Cine ştie s-asculte cum sunt şi ce pot,
Este aici, în a mea fiinţă.
Cine ştie să nu mă-ntrebe nimic,
Este al meu, cu suflet-dorinţă.
Cine ştie să caute ce vreau, ce doresc,
Am să-l întâmpin cu tot ce n-am fost.
Este aici, în a mea fiinţă.
Cine ştie să nu mă-ntrebe nimic,
Este al meu, cu suflet-dorinţă.
Cine ştie să caute ce vreau, ce doresc,
Am să-l întâmpin cu tot ce n-am fost.
Am să cred chiar de azi că sunt cea mai frumoasă,
Am să ştiu chiar de mâine că un gând e cu mine,
Am să aflu curând că-s infinită poveste,
Chiar din această clipă,
Mi-e împlinită orice dorinţă,
Şi-aşa îmi e bine.
Am să ştiu chiar de mâine că un gând e cu mine,
Am să aflu curând că-s infinită poveste,
Chiar din această clipă,
Mi-e împlinită orice dorinţă,
Şi-aşa îmi e bine.
Autor poem
Adrian Melicovici
Adrian Melicovici
Abonați-vă la:
Postări (Atom)