"Imaginează-ți că ești un izvor. Nu poți să mergi la oameni să-i adapi cu lichidul dătător de viață. Nu poți să strigi la oameni să vină să bea apă. Ce poți să faci doar este să te îngrijești, să te cureți, să faci minimul necesar ca să-i pui pe oameni în contact cu ceea ce e important, cu ceea ce le dă lor viață. Nu ești deloc proprietarul lichidului pe care îl împarți lumii, ești doar un vas, un mijloc, care se pune în slujba omenirii.
La început, din tine ieșea doar un firișor mic de apa. Câțiva oameni foarte insetați au pus gura pe tine și au sorbit cu putere. La inceput ți-era frică să lași licoarea să iasă pentru că îți imaginai că e a ta, că dai de la tine, că e limitată și ți-era frică că o să se termine, și pentru că nu mai aveai nimic de oferit, n-o să mai vină nimenea la tine să se adape.
Alte izvoare spuneau că ar trebui să pui o taxă pe lichid pentru că doar așa o să poți să crești, să fii important, să ți se ducă vestea, să poți să călătorești, să te lauzi mai tare cu ce ai tu de oferit. Și-ți-era greu pentru că tu voiai să-i servești pe oameni dar pentru că erai necunoscut, venea puțină lume la tine și trăiai cu frica că o se ți se înfunde canalul si ai să seci și o să dispari fără să înțelegi de unde vii, care e menirea ta și unde te întrepți.
Dar într-o zi s-a întâmplat o minune. Ai visat că trebuie sa faci o alegere, sa fii prezent, sa te concetrezi pe a dărui lichidul magic și a observa ce efect are acest asupra curgerii și al oamenilor. În următoarea zi ai ales să dai drumul lichidului, către Univers chiar dacă nu era nimeni care să se adape.
Curgând liber a ajuns firișorul tău de lichid către comunitățile din vale și acestea au început să se bucure de el. Dacă până atunci lichidul – elixir era comercializat la picătură și oamenii trebuiau să plătească aur greu pe el pentru că acum deși puțin se găsea la liber, oamenii au plecat pe urma elixirului să-i afle izvorul, să bea pe săturate.
Mai mult decât atât alte izvoare care până atunci erau la mare preț au intrat în panică urlând de durere: acum nu mai valorăm nimic, pentru că nectarul se dă la liber și oamenii se eliberează. De supărare unele chiar s-au înecat în propriul elixir, care nu mai dădea viață, pentru ei era otrăvitor, era moarte. Se întorcea acum la origini ca să renască ca elixir ce susține viața în abundență și libertate.
Mergând oamenii pe firul elixirului au ajuns la tine izvorule și care Om venea plin de sete de libertate, punea gura pe gura ta și sorbea cu nesaț. Tu zâmbeai și-i linișteai cu vorbe blânde pe fiecare dintre ei, spunându-le să soarbă cu răbdare că este pentru fiecare. Mai mult decât atât le spuneai oamenilor că ceea ce caută ei se găsește în fiecare dintre ei și că fiecare are izvorul său.
Așa, lunga perioadă de sete și întuneric se terminase căci oamenii au găsit fiecare izvorul lor de elixir. O nouă viață, o eră a luminii și a dragostei răsărea la orizont.
Pentru că acum fiecare are izvorul său propriu, ai rămas undeva în lume și curgi cu putere și încredere că ai descoperit drumul pe care ai venit, de ce ai venit și unde aveai să te îndrepți.
Doar câte un rătăcit, care a uitat unde îi e izvorul mai trece ca din întâmplare pe la tine și după ce soarbe o gură de elixir își aducea aminte unde e izvorul său și începe să se întrebe, de unde vine, care e menirea sa și unde se îndreaptă."
