Oriunde ai fi te astept...

Ei, îngerii, nu ştiu vorbi...

Ce greu e să mângâi un înger pe aripi!
Oricât de apropiat, el se fereşte de-atingere
De teamă că ai putea să îl prinzi,
Se roteşte, revine, fâlfâie abia auzit,
E singurul sunet de care-i în stare.
Ei, îngerii, nu ştiu vorbi,
Cuvintele sunt nepotrivite
Ca să-i exprime,
Mesajul lui mut e prezenţa.
Felul în care se-apropie
Să te cuprindă cu aura,
Dar imediat se îndepărtează,
Speriaţi de intimitate,
Protectori, dar nu familiari,
Lăsând mereu o distanţă prin care
Cuvintele mele se târâie ca să-i ajungă,
Fără să ştie dacă
Nu sunt prea slabe să le-atingă auzul.
Ce handicap al credinţei:
Să nu ştii dacă eşti auzit, nici dacă auzi
Şi din toate simţurile să rămână doar visul tactil
De-a mâgâia, fără să-l sperii, un înger pe aripi...
(Ana Blandiana)

Ti-as cere o lacrima sa-mi dai...

De-ar fi sa-ti impartesti odata
Tu bogatiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ti-as cer-o lacrima sa-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adincuri imi rasare,
Caci numai din adincul marii
Se pescuiesc margaritare.

Octavian Goga

Razele sunt lacrimile soarelui,picaturile de ploaie sunt lacrimile cerului,frunzele sunt lacrimile copacilor,dar care sunt lacrimile pamantului?"
Andreea Trifu

La pasion

Doar in vis poti fi al meu

Celui care considera ca e riscant sa-ti asculti glasul inimii...

Cineva e convins ca dragostea la prima vedere exista,ca poate deveni profunda si frumoasa,dar.in acelasi timp simt ca e la fel de convins si ca e riscant sa-ti asculti glasul inimii.Nu pot sa-l contrazic.Dar......eu cred ca daca te indragostesti,merita acordata o sansa,chiar si pe a doua celui drag.Nimeni nu-l poate pacali la infinit pe celalalt.Dragostea adevarata.e atat de rara si de nepretuit.incat merita sa riscam...pentru a o gasi!Doar riscand putem castiga! 

Te-astept...

As vrea sa te astept
In ploaie intr-o zi,
As vrea sa trezesc
Mireasma florilor tarzii.
Ca roua din zori
Inlacrimand petale,
Ne nastem plangand
Cu un drum pentru fiecare

Viata uite trece
Clipele se despletesc
Tace singur timpul
Anii toti se mistuiesc.

Ne asteapta izbanzi
Esecuri sau iubiri
Frumoase amintiri
Sau grele despartiri.
Cernitele ploi
Pe chipuri canta rar
Pe nopti umbre cad
Si ard cu gust de jar.

Si pasii se duc,
Pe drumuri fara rost,
Si nu inteleg
Iluzia ce-ai fost.
Cum plang dimineti
In glasuri ce soptesc.
As vrea sa te astept
Sa-ti spun ca te ïubesc.

Cand tu taci...

Cand tu taci....
Niciodata nu stiu, niciodata nu stiu
Ce asculti cand taci
Ochii mei te privesc si au cazut in genunchi
Dar tu taci…dar tu taci
Intre noi este vid si uitare si frig
Doar atunci cand taci
Ma pandesc patru zari, patru cai de olac
Dar tu taci…dar tu taci
Nori-n casa au cazut, ceasul in gol a batut
Fiindca taci, fiindca taci,
Fiindca taci, fiindca taci,
Nici nu stii cat ma dori,
Cand tu taci
Niciodata nu stiu, niciodata nu stiu
Ce asculti cand taci
Poate in mine ai fugit, ca o rana in cutit
Dar tu taci…dar tu taci
Si confunza in cor, iar si maine cand mor
Doar atunci cand taci
Intrebari m-au cuprins, toate imi sunt in adins
Dar tu taci…dar tu taci
Dar cat de mult te iubesc,
Cand tu taci. 

Noi provenim din iubire...

,,Legea suprema a dezvoltarii o constituie legea unitatii si a luptei contrariilor......Noi provenim din iubire. Nazuim catre ea si ne intoarcem la iubire.......Iubirea este acel program suprem pe baza caruia se dezvolta intregul univers " (Alexei Nicolaevici-Lazarev)

Cand cineva iti spune "te iubesc"...

Cînd cineva îţi spune “te iubesc”, simţi că-ţi cresc aripi. S-ar putea să te simţi flatat, or s-ar putea să te simţi îngrijorat pentru că nu-ţi doreşti dragostea ce-ţi este declarată. Dar, ştii tu oare că iubirea pe care o simte altul pentru tine este locuinţa conştiinţei, a inimii şi a minţii sale? Ştii tu, oare, că acela ce simte dragostea este merituosul autentic? Acela ce poate iubi este acela ce poate simţi, trăi, arde, visa şi vindeca? Ştii că “iubitorul” locuieşte în palatul de aur al dragostei atunci cînd îţi spune cu toată inima “te iubesc”? Nu despre tine este vorba în lăuntrul unei declaraţii de dragoste. Tu eşti numai un stimul. Iubirea, însă, vorbeşte despre cel ce-o simte. Despre cel ce-o exprimă. Iubirea este în starea de conştiinţă a “iubitorului”.

Cînd îţi spune “te iubesc”, celălalt îţi vorbeşte despre locuinţa frumoasă a sufletului său. Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte. Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă. ŞI această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui, dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta. Iubirea nu se răsfrînge ca un efect al meritelor personale, cît pentru că ea se naşte într-un spaţiu sacru ce-l înconjoară pe acela ce iubeşte. Energia iubirii se transmite spontan, fascinant, tulburător, iar aceasta poate speria, poate îngrijora, poate..răni, tulbura sau poate respinge. Nu, nu iubirea respinge, căci iubirea nu respinge niciodată. Gîndurile noastre despre iubire ne îndepărtează de ea. Gîndurile noastre omeneşti îşi cresc picioare înalte pentru a fugi de iubire. Cu fiecare iritare, nefericire, judecată sau gînd negativ, ne ducem mai departe de spaţiul sacru al dragostei şi aceasta-i alegerea noastră. Cu fiecare bucurie şi cu fiecare clipă de iertare, ne apropiem de dragoste şi avem şansa extraordinară a renaşterii noastre în acela care poate spune “te iubesc”.

Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea şi-n puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat. În tine se află ochiul frumos, ca şi acela urît. Prin ochiul tău vezi “bîrna” sau “floarea” altuia. Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune nu faci decît să descrii, să vezi şi să spui..cine eşti tu în lăuntrul tău. Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău, tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti. Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti? Nu, nu are. Deşi asta crezi. Deşi ai argumente să crezi. Îţi spui cît este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic, nechibzuit, obraznic sau prost..”subiectul” urii tale. Dar..îl descrii din tine însuţi. În tine s-a cuibărit percepţia urii. ŞI aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii. De aceea poţi fi frumos în dragostea ta, dar..niciodată în ură. Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată..în zbuciumul minţii tulburate. Pentru un om este firească şi tulburarea, dar să nu rămîi în ea mai mult decît ai rămîne cu degetul într-o baltă murdară. Căci..de acolo nu vei putea simţi “te iubesc” şi nu vei găsi gîndurile de dragoste pe care le visezi. Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut, cum dintr-o stare de spirit de “baltă” nu ai cum să simţi şi să gîndeşti dragostea. Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii. Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit. De aceea nu ai un merit maret cînd altul te iubeşte, cît atunci cînd tu însuţi..iubeşti.

Ramai cu mine toata seara...

Nu-i nimeni... nimeni să ne vada si să ne-auza -

Nu pleca.

Da-mi degetele-ti inelate să le sarut ca si-altadata,

Da-mi degetele-ti inelate -

Poeme-n pietre nestimate -

Vreau să le-nvat pe dinafara si să le cânt,

Da-mi mana toata.

Căci nu-i în tot salonul alta, asa, la fel ca mana ta.

Ramai cu mine toata seara ...

Ce-ti pasa daca-o să sfarseasca

Orchestra valsul? ...

Tu nu stii

Ca nu-i în tot salonul altul la fel cu mine să iubeasca?

Deschide-ti bratele -

Altarul în care mă-nchinam alt'data -

Deschide-ti bratele si prinde-mi în ele bratele-obosite.

Apleaca-ti gura-nsangerata,

Si sarutarile-ti aprinse inseamna-le pe obrazu-mi pal.

Inseamna-le la rand, să-mi steie pe veci de paza,

Neclintite,

Ca pasarile legendare pe malul lacului Stymfal!.

Ion Minulescu

Podul dintre inimile noastre...

Lacrimele mele, lacrimele tale,

Rouă de dor din tristeţe născută,

Au udat din belşug ale aşteptării petale,

Din floarea iubirii nenăscute.

Speranţele mele, speranţele tale,

Pod au construit între inimile noastre,

Aproape ne-au făcut depărtarea,

Iar clipere revederii, atât de frumoase.

Zilele noastre câte au mai rămas,

De-ar fi să le putem aduna împreună,

Să stăm cu iubirea în ultim popas,

Cu ultimul clar de lună...

In singuratati depline...

Dor din gânduri rătăcite,

Revărsat din suflet singur,

Tot mai jalnic cade-amurgul

Peste braţele-ţi de lut!

Glas trecut de zări înalte,

Ochii-ţi stele călătoare,

Căzătoare-n miez de noapte

Plâng coroana muritoare…

Tu, copil orfan de timp

Lacrimi-ţi scriu a ta poveste

Ce din lanţul de-amintiri

Scuturat-au flori bătrâne.

Peste tine cerul doarme,

Aşezând inimi scăldate

În singurătăţi depline,

Peste tine…

Chipul tau...ochii tai...

Stînd pe bolovani de piatră

Și privind la cer cu stele,

Mi-amintesc acele clipe

De iubire în tăcere.

Răscolesc prin amintirea,

Ce trecutu-mi reînvie

Și îți văd parcă aievea

Chipul plin de fericire.

Stînd pe bolovani de piatră

Și privind la luna plină,

Meditez cum oare viața

Mi-o pot face mai senină?

Și te văd aievea iarăși

Dulce amintire vie,

Cum apari iar înaintea-mi ,

Aducîndu-mi bucurie.

Stînd pe bolovani de piatră

Ambii sub bolta senină,

Modelăm din dulci cuvinte

O văpaie de lumină.

Răsării atunci din ceață,

Tu fantasmă de minunată,

Ca iluzia de-o viață

Să-mi fie întemeiată.

Dj Project & Giulia - Mi-e dor de noi (new song 2011)

Cat mi-as dori imbratisarea ta...

Sunt momente in viata cand ti-e atat de dor de cineva, incat iti vine sa-l scoti din visele tale si sa-l imbratisezi cu adevarat.