miercuri, 4 mai 2011
Iatac de flori
Visez
sub plasa de stele
ţesută peste
răcoarea nopţii.
Te caut printre flori,
brăzdând grădina
cu priviri hulpave.
Te regăsesc
în reliefurile de culoare
risipite sub
somnolentul crepuscul.
Inspir arome
de sâni bujori
şi simt mângâierile
de păr ferigă
sau braţe de rozmarin.
Daliile par
coapse rotunjite
lângă suava cală,
iar panseluţele
au strălucirea ochilor
ce străjuie
roşul petalelor
de trandafiri
modelând un sărut
care mă presară
pe iarba pielii tale.
Spre zori
adorm
în iatac de flori.
marți, 3 mai 2011
luni, 2 mai 2011
Esti ultima iubire...
Tu eşti durerea mea
Tu eşti al meu avânt
Cu tine toată noaptea
Mă bucur şi descânt
Tu eşti al meu avânt
Cu tine toată noaptea
Mă bucur şi descânt
Tu eşti zefirul dulce
Eşti raza de pe cer
Tu eşti zvâcnirea mării
Eşti sufletul stingher
Eşti giuvaerul scump
Şi piatra preţioasă
Eşti amintirea tristă
Iubirea mincinoasă
Eşti raza de pe cer
Tu eşti zvâcnirea mării
Eşti sufletul stingher
Eşti giuvaerul scump
Şi piatra preţioasă
Eşti amintirea tristă
Iubirea mincinoasă
Tu eşti a mea esenţă
Eşti liniştirea mea
Cu tine-ntotdeauna
Voi fi în lumea mea
Eşti liniştirea mea
Cu tine-ntotdeauna
Voi fi în lumea mea
Tu eşti o suferinţă
Şi eşti şi un fior
Tu eşti o cucerire
Eşti ultimul amor
Şi eşti şi un fior
Tu eşti o cucerire
Eşti ultimul amor
Tu eşti o uneltire
Sclipirea apelor
Tu eşti o zână dulce
Şi eşti ultimul dor
Sclipirea apelor
Tu eşti o zână dulce
Şi eşti ultimul dor
Tu eşti şi visuri dulci
Eşti şi coşmar plăcut
Tu eşti cameleoancă
Eşti ultimul sărut
Eşti şi coşmar plăcut
Tu eşti cameleoancă
Eşti ultimul sărut
Dorinţa primordiala
Eşti doar o ispitire
Eşti salvatoarea mea
Eşti ultima iubire
Eşti doar o ispitire
Eşti salvatoarea mea
Eşti ultima iubire
(Marius Baciu)
In ochii tai
În ochii tăi mă pierd şi mă găsesc
Ei oglindesc tot ce-i mai bun în mine
Iar când lumina lor mă părăsesc
Mă aflu rătăcit fără menire
Ei oglindesc tot ce-i mai bun în mine
Iar când lumina lor mă părăsesc
Mă aflu rătăcit fără menire
Privirea lor e ca o un vis romantic
Doi dansatori în unison pe scenă
În ei se împlineşte-un vis acvatic
Mii de corăbii spre a lor elenă
Doi dansatori în unison pe scenă
În ei se împlineşte-un vis acvatic
Mii de corăbii spre a lor elenă
(Marius Baciu)
Daca ai fi aici...
Daca ai fi aici, te-as lua de mana,
Te-as duce pe malul apei,
Sa auzi incet fosnetul ei,
Cand se izbeste de maluri.
Mi-as imbraca rochia verde,
Din ai carei umeri tasnesc muguri de cais
Si cu borduri late, din petale de magnolie,
Desprinse de cer.
Ti-as strange mainile intr-ale mele,
Pana s-ar topi unele cu altele
Si-ai vedea cum, din degete,
Incep sa-mi creasca crengi.
Crengi de salcie, verzi, lungi si mladioase,
Cu puf in loc de floare,
Cu radacini adanc infipte in inima ta.
Te-as duce sa auzi murmurul pamantului
Si toata forfota de sub locul pe care calci.
Adanc, sunt vieti ingropate,
Ce zbiara sa iasa din nou la lumina.
Nu mai e mult si vocile acelea ce se tanguie
Isi vor cere dreptul la viata.
E forfota sub pamant,
Pe pamant,
In mine
Si-n tine.
Si-am sa te intreb: "Spune-mi, iubite, simti viata?"
Te-as duce pe malul apei,
Sa auzi incet fosnetul ei,
Cand se izbeste de maluri.
Mi-as imbraca rochia verde,
Din ai carei umeri tasnesc muguri de cais
Si cu borduri late, din petale de magnolie,
Desprinse de cer.
Ti-as strange mainile intr-ale mele,
Pana s-ar topi unele cu altele
Si-ai vedea cum, din degete,
Incep sa-mi creasca crengi.
Crengi de salcie, verzi, lungi si mladioase,
Cu puf in loc de floare,
Cu radacini adanc infipte in inima ta.
Te-as duce sa auzi murmurul pamantului
Si toata forfota de sub locul pe care calci.
Adanc, sunt vieti ingropate,
Ce zbiara sa iasa din nou la lumina.
Nu mai e mult si vocile acelea ce se tanguie
Isi vor cere dreptul la viata.
E forfota sub pamant,
Pe pamant,
In mine
Si-n tine.
Si-am sa te intreb: "Spune-mi, iubite, simti viata?"
Vreau sa stiu ce te hraneste din interior cand totul se prabuseste in jurul tau.
Nu ma intereseaza ce faci tu pentru a-ti castiga existenta.
Vreau sa stiu ce foc arde in tine si daca ai cutezanta sa visezi la realizarea a ceea ce porti in inima ta.
Nu ma intereseaza cati ani ai,
Vreau sa stiu daca iti asumi riscul sa pari nebun in numele iubirii tale, viselor tale si aventurii care este viata ta.
Nu ma intereseaza care planeta este in careu cu luna ta,
Vreau sa stiu daca ai atins cerul propriei tale tristeti, daca te-ai deschis datorita tradarilor vietii, sau daca te-ai asprit si daca te-ai inchis de teama unui necaz viitor.
Vreau sa stiu daca poti sa te asezi cu durerea, a mea, sau a ta, fara sa incerci sa o ascunzi, sa o micsorezi sau sa o opresti.
Vreau sa stiu daca poti sa simti fericirea, a mea, sau a ta, daca poti dansa cu fervoare si te poti lasa complet cuprins de extaz pana in varful degetelor de la maini si de la picioare, fara sa spui ca trebuie sa fim atenti si realisti ca sa nu cumva sa uitam care sunt limitele fiintelor umane.
Nu ma intereseaza daca ceea ce-mi spui este adevarat,
Vreau sa stiu daca esti gata sa-i deceptionezi pe ceilalti ca sa ramai sincer cu tine insuti si daca poti suporta sa fii acuzat de tradare, dar sa nu-ti tradezi propriul suflet.
Vreau sa stiu daca poti sa fii fidel si deci demn de incredere.
Vreau sa stiu daca poti vedea frumosul chiar daca nu-i tocmai dragut in fiecare zi si daca tu poti simti ca sursa vietii tale rezida in prezenta Sa.
Vreau sa stiu daca poti trai esecurile, ale mele, sau ale tale, si totusi sa continui sa stai drept pe marginea lacului si sa strigi catre argintata luna plina: “Da!”
Nu ma intereseaza unde locuiesti si cat castigi,
Vreau sa stiu daca te poti trezi dupa o noapte de tristete si de disperare, de indoiala sau durere si sa faci ceea ce trebuie facut pentru copii.
Nu ma intereseaza cine esti si cum ai ajuns pana aici,
Vreau sa stiu daca poti sa stai in mijlocul focului alaturi de mine si sa nu renunti.
Nu ma intereaza ce ai invatat sau unde ai invatat si cine te-a invatat ceea ce stii,
Vreau sa stiu ce te hraneste din interior cand totul se prabuseste in jurul tau.
Vreau sa stiu daca poti sa ramai singur cu tine insuti si daca esti fericit intr-adevar in propria ta companie in aceste momente de vid.
Vreau sa stiu ce foc arde in tine si daca ai cutezanta sa visezi la realizarea a ceea ce porti in inima ta.
Nu ma intereseaza cati ani ai,
Vreau sa stiu daca iti asumi riscul sa pari nebun in numele iubirii tale, viselor tale si aventurii care este viata ta.
Nu ma intereseaza care planeta este in careu cu luna ta,
Vreau sa stiu daca ai atins cerul propriei tale tristeti, daca te-ai deschis datorita tradarilor vietii, sau daca te-ai asprit si daca te-ai inchis de teama unui necaz viitor.
Vreau sa stiu daca poti sa te asezi cu durerea, a mea, sau a ta, fara sa incerci sa o ascunzi, sa o micsorezi sau sa o opresti.
Vreau sa stiu daca poti sa simti fericirea, a mea, sau a ta, daca poti dansa cu fervoare si te poti lasa complet cuprins de extaz pana in varful degetelor de la maini si de la picioare, fara sa spui ca trebuie sa fim atenti si realisti ca sa nu cumva sa uitam care sunt limitele fiintelor umane.
Nu ma intereseaza daca ceea ce-mi spui este adevarat,
Vreau sa stiu daca esti gata sa-i deceptionezi pe ceilalti ca sa ramai sincer cu tine insuti si daca poti suporta sa fii acuzat de tradare, dar sa nu-ti tradezi propriul suflet.
Vreau sa stiu daca poti sa fii fidel si deci demn de incredere.
Vreau sa stiu daca poti vedea frumosul chiar daca nu-i tocmai dragut in fiecare zi si daca tu poti simti ca sursa vietii tale rezida in prezenta Sa.
Vreau sa stiu daca poti trai esecurile, ale mele, sau ale tale, si totusi sa continui sa stai drept pe marginea lacului si sa strigi catre argintata luna plina: “Da!”
Nu ma intereseaza unde locuiesti si cat castigi,
Vreau sa stiu daca te poti trezi dupa o noapte de tristete si de disperare, de indoiala sau durere si sa faci ceea ce trebuie facut pentru copii.
Nu ma intereseaza cine esti si cum ai ajuns pana aici,
Vreau sa stiu daca poti sa stai in mijlocul focului alaturi de mine si sa nu renunti.
Nu ma intereaza ce ai invatat sau unde ai invatat si cine te-a invatat ceea ce stii,
Vreau sa stiu ce te hraneste din interior cand totul se prabuseste in jurul tau.
Vreau sa stiu daca poti sa ramai singur cu tine insuti si daca esti fericit intr-adevar in propria ta companie in aceste momente de vid.
duminică, 1 mai 2011
sâmbătă, 30 aprilie 2011
In absenta cuvintelor...
Dintii tai
Au stralucirea durerii.
Zambetul tau
Este atat de trist
In absenta cuvintelor....
Ochii tai
Fac sa devina transparenta
Rana din suflet,
Unde numai albul se coboara
Pentru iubire,
Albul incesibil,
Prin care intelegem ca
Doar prin iubire si durere
Putem deveni eterni....
O clipa de etern...
ei smerit obraz
Sa starui,sa-i dai rumenirea dragostei dintai
pura in proaspata dimineata
Ca peste zi,plimbandu-ne agale cu un dor nebun
patruns in noi
Sa asteptam vrajita unda a inserarii si aparitia
cadrului divin de stele;
Sufletele noastre s-au intalnit si bratele
au cuprins corpurile incandescente
Care parca par transbordate de nestearsa
fericire roza:
In tine a patruns ca si in mine ambrozia_nectarul
dragostei zeiesti,
Te lasa dar purtata de glasul inimii usoare
care-i rostit din pietul meu
Inalta-te in sfere binecuvantate si uita ce-i
murdar,chiar daca nu stii...
Cuprinde cu ochii fiinta-ti draga care-i
de-a ta cuprinsa
Invinge-ti teama de a te simti supusa
o clipa de etern...
In pieptu-ti impietrit mi-oi cufunda eu fata
De parca l-as strabate si peste ani cu o amintire.
Tu vei tresalta,sangele nebunatec iti va alerga
prin trupul deodata incins;
Ca la comanda vom aluneca in jos gasindu-ne,
gasindu-ne unul in altul...
Ce vise nebunesti si ce grozave dorinti nemaiincercate
Ne vor cuprinde pe-amandoi vreme de multe clipe
Pe care le vom evoca pana tarziu...in noaptea,
Noaptea,fatidica noapte:noaptea despartirii omenesti.
joi, 28 aprilie 2011
Eu iti spuneam sa nu pleci...
eu îţi spuneam: “suntem tineri, să ne iubim!”
tu îmi spuneai: “suntem prea tineri să ne iubim”
eu îţi spuneam: “vreau inima ta”
tu îmi spuneai: “vreau inima mea”
eu îţi ofeream soarele, luna şi stelele
tu imi spuneai că locul lor e pe cer
eu îţi spuneam că vreau să fii a mea
tu îmi spuneai că vrei să fii a ta
eu îţi spuneam că nu am iubit pe nimeni mai mult
tu îmi spuneai că pot iubi mai mult
eu îţi spuneam că eşti cea mai frumoasă
tu îmi spuneai să călătoresc mai mult
eu îţi ofeream un diamant preţios
tu mă întrebai de ce cheltui banii
eu îţi spuneam că sunt fericit să te am în sfârşit
tu îmi spuneai că nimeni nu te are
eu îţi spuneam că vreau copii
tu imi spuneai că suntem copii
eu îţi suneam că trece timpul şi să nu-l irosim
tu îmi spuneai că nu îţi vei irosi timpul cu mine
eu îţi spuneam: “suntem bătrâni, să ne iubim!”
tu îmi spuneai: “suntem prea bătrâni să ne iubim”
eu îţi spuneam să nu pleci
tu îmi spuneai că nu ai fost niciodată!
(Marius Baciu)
tu îmi spuneai: “suntem prea tineri să ne iubim”
eu îţi spuneam: “vreau inima ta”
tu îmi spuneai: “vreau inima mea”
eu îţi ofeream soarele, luna şi stelele
tu imi spuneai că locul lor e pe cer
eu îţi spuneam că vreau să fii a mea
tu îmi spuneai că vrei să fii a ta
eu îţi spuneam că nu am iubit pe nimeni mai mult
tu îmi spuneai că pot iubi mai mult
eu îţi spuneam că eşti cea mai frumoasă
tu îmi spuneai să călătoresc mai mult
eu îţi ofeream un diamant preţios
tu mă întrebai de ce cheltui banii
eu îţi spuneam că sunt fericit să te am în sfârşit
tu îmi spuneai că nimeni nu te are
eu îţi spuneam că vreau copii
tu imi spuneai că suntem copii
eu îţi suneam că trece timpul şi să nu-l irosim
tu îmi spuneai că nu îţi vei irosi timpul cu mine
eu îţi spuneam: “suntem bătrâni, să ne iubim!”
tu îmi spuneai: “suntem prea bătrâni să ne iubim”
eu îţi spuneam să nu pleci
tu îmi spuneai că nu ai fost niciodată!
(Marius Baciu)
miercuri, 27 aprilie 2011
Inca iubesc si inca-ti scriu...
Erai un crin de zahăr tos,
eram motan morocănos
şi te-ai ivit în lumea mea
cu trupul zvelt, cu-aromă grea
În jurul nostru panglicari
vrăjeau puştoaice şi canari
şi burgul tot se afunda
în jazz şi boabe de cafea
tu nu spuneai nimic, zîmbeai,
pe unghii te dădeai cu ceai
şi mă rugai încetişor
să-ţi depăn tumbe pe covor
iar eu, tăcut, mă supuneam
blegi îngeri ne priveau din geam
şi eram mov şi fericit
precum o rază pe-un cuţit
apoi trecut-au ani cincizeci
aveai trecut, aveam dovleci
nu mai credeam că are rost
să fim povestea care-am fost
dar uite, s-a făcut tîrziu,
încă iubesc şi încă-ţi scriu
şi încă simt, pînă la os,
aroma ta de zahăr tos.
(Fabian Anton)
Poate ca ai dreptate...
Poate că ai dreptate, suntem nori
prea defilăm aşa, din cale-afară
prea suntem trişti şi fazi şi trecători
prin trupurile noastre prea mult zboară
străjerii-acestei lumi de-neînţeles
Mult prea mult abur ne-mpresoară viaţa
de ies cirezi de îngeri la cules
tot ce în urmă-a irosit paiaţa
ce-mi poartă umbra, searbăd, peste burg
cînd te pîndesc, din lanuri de petunii,
să te iveşti, tăcută, în amurg
precum un crin în sufletul furtunii
Iubire muta....
cu virginala pufului paloare
aşteaptă păpădiile-n fâneţe
iar vântul le dezbracă de culoare
din fugă dăruindu-le bineţe
e felul lui la dans să le invite
purtându-le vrăjite înspre zare
în ritmuri repezi parcă aiurite
umplându-le de saţ şi de ardoare
nu se sfiesc veşmântul să şi-l poarte
în lumea largă într-un gest firesc
e felul lor în drumul către moarte
să-i spună adierii „te iubesc”
(Ovidiu Oana)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)