Autoportret

Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi si zei.
Nu neaga, nu afirma. Dar vezi în ochii sai
Ca nimenea nu este mai trist si mai uman.

Nu mi-am facut vreodata din rugi sirag de perle
Ca sa-mi ascund noianul pacatelor cu ele.
Nu stiu daca exista o Mila sau Dreptate,
Dar totusi nu mi-e teama: curat am fost în toate.

Ma dojeniti ca vesnic sunt beat. Ei, bine, sunt!
Necredincios ma faceti. Si ce daca-i asa?
Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea.
Îmi apartin. Pricepeti? Si sunt ceea ce sunt!

Avui vestiti maestri. Facusem mari progrese.
Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi n compar
Cu apa ce ia forma impusa de pahar ;
Si fumu-n care vântul naluci ciudate tese.

Cu-o mâna tin Coranul si cupa cu cealalta.
Sunt când de partea legii, când musc din fruct oprit.
Asa ma stie zilnic cupola cea înalta:
Nici infidel cu totul, nici musulman smerit.

Virtutile sa-mi numeri doar una cate una.
Pacatele îmi iarta cu sutele, cu mia.
NICI vântul nu-ti atâte, nici aerul mânia.
Tu stii curat si sincer am fost întotdeauna.

Catat-am horoscopul în a iubirii carte,
Si-un întelept strigat-a: .A fericirii parte
Aceasta este: - o fata ca luna argintie
Si-o noapte care tine un an cât o vecie*.

Nu pot sa fac deosebire între capcana si momeala. "
Un sfat ma-mpinge spre moscheie, iar altu-mi umple cupa goala.
Si totusi vinul si cu mine si draga-n ceasuri de iubire
Mai bine fripti într-o taverna decât cruzi într-o manastire. 
(Omar Khayyam)

CATALIN CRISAN - VIATA CA UN VAL - 2011

Singuratatea omului

Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.

Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde-o mâna, înainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.

Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nadejdile, - ascunse sa-ti stea de lumea toata,
în zâmbet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.

O, tânar fara prieteni mai vechi de doua zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
Pumnul sa-ti ajunga, si zavorât în tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.

Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neîncetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.
Daca-ti va da otrava un întelept, s-o bei -
Si-arunca antidotul, un prost de ti-l întinde.

Renume de-ai sa capeti, hulit vei fi de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Caci, în afara cupe-i, Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.

Cei care are pâine de astazi pâna mâine
Si-un strop de apa rece în ciobul sau frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?

Când zarile din suflet ni-s singura avere,
Pastreaza-le în taina, ascundele-n tacere.
Atât timp cât ti-s limpezi si vaz, si-auz, si grai
Nici ochi si nici ureche, nici limba sa nu ai.

Nu stie nimeni taina ascunsa Sus sau Jos.
Si nici un ochi nu vede dincolo de cortina.
Straini suntem oriunde. Ni-i casa în tarâna.
Bea - si termina-odata cu vorbe de prisos!

Târzii acum mi-s anii. Iubirea pentru tine
Mi-a pus în mâna cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis cainta si mintea îngereste.
Dar timpul, fara mila - si roza desfrunzeste..

Putina apa si putina pâine
Si ochii tai în umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.

Atâta duiosie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi si-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Si-acum
De ce sunt toate ura si lacrima si fum?

Batrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcana.
Acum buzele tale îmi sunt si vin si cana.
Mi-ai umilit mândria si biata ratiune,
Mi-ai sfâsiat vestmântul cusut de-ntelepciune.

Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.
Tu stii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea
Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.
(Omar Khayyam )

Incertitudinile credintei

Cât timp voi încerca sa umplu cu pietre marea nesfârsita?
Dispretuiesc si libertinii, dar si credinta ipocrita.
Voi merge-n Rai sau în Gheena? Dar mai întâi e-adevarat
C-aceste stranii tari exista? Care din voi le-a vizitat?

La orice pas. Parinte, ai pus câte-o capcana.
De-as vrea ca sa ma apar, orice-ncercare-i vana.
Si tu m-acuzi acuma zicând ca-s vinovat.
Când Tu le faci pe toate, ce faci Tu e pacat?

Atât de larg esti, Doamne, ca nu-i nenorocire :
Sa n-o împartaseasca si ultimul atom.
Dar ia aminte bine: de-ai fi si Tu tot om,
N-ai da nici o smochina pe-asa o fericire.

Multi cata-ntelepciunea în temple si în Carte.
Pe altii-i chinuieste incertitudinea.
Dar unul stând la pânda deodata va striga:
"Besmetici, adevarul nu e de nici o parte!"

"Ce mare este Domnul!" repeta muedinul.
Adânca desnadejde din glasul lui ma doare.
A cincea oara-i astazi. Spuneti-mi, de ce oare
Alah de sus ne-asculta indiferent suspinul?"

Tu, cel ce arzi si înca mai arzi, si-ai merita
Sa arzi în focul vesnic, de ce te rogi la zei?
Ce punte-ascunsa-aflat-ai ducând pâna la ei?
Prin ce putere rara fi vei îndupleca?

Trait-am ani o suta sub dulcea-ti bunatate
Si-as mat trai o suta facând numai pacate.
Ca sa masor la urma, din doua ce-i mai mare:
Mânia Ta cumplita sau blânda-ti îndurare.

Ne-ai pus în suflet patimi adânci cât o vecie,
Si-ai poruncit de-asemeni ca omul sa se-abtie.
Nedumeriti ne zbatem între porunci inverse.
Cum poti sa-nclini o cupa, iar ea sa nu se verse?

Ai plamadit în mine un amalgam ciudat.
Mii de-ntâmplari bizare în sufletu-mi se-atin.
Când astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat.
Mai bun decât atâta, cum pot eu sa devin?

De inima-mi captiva, îndura-te Parinte,
Si de-al meu suflet, cupa a lacrimii eterne.
Îmi iarta pasii slobozi ce duc catre taverne
Si, iarta-mi Doamne, mâna când cupa o cuprinde!

Mi-ai spart ulciorul. Doamne, si vinul cel curat
În iarba sângereaza. Ce-mi mai ramâne-n loc?
Tu mi-ai închis si drumul spre ultimul noroc.
Ucide-ma, dar afla: Tu esti acum cel beat.

Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arati în toate
Si te amuza - aceste efecte minunate
De a juca în lucruri. Caci Tu esti si actor
În propria Ta piesa - si esti si spectator.

În temple si biserici, moschei si manastiri
Se-ascund cei ce au teama de-a iadului urgie.
Dar cel care cunoaste divina maretie
Nu-si rasadeste-n suflet nici rugi nici tânguiri.

Beau vin si mi se spune de unul si de altul:
"Sa nu mai bei, caci vinul dusman este de moarte
Al lui Alah". Atuncea - zic eu - pentru Prea-Naltul
Voi bea pagânul sânge. E-un act de pietate.

Te chinuieste gândul ca faci mereu pacate.
Din orice bucurie o vina ti-ai facut.
E fara rost tristetea, Khayyam, caci dupa moarte
Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.

Întorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfrâu.
Am renuntat la ceruri, la rugi si cele sfinte.
Oriunde este-o cupa, Tu ai sa vezi Parinte,
Cum curge-n gâturi vinul ca apa dintr-un râu.

Hai, s-aruncam tarâna pe fata cerului,
Ca sa nu-mi vada cupa, nici sânii tai de nufar.
Cui ruga ta s-o darui, si renuntarea cui,
Când ceru-i surd si poate în el si zeii sufar?

De la-nceput voit-am sa ma cunosc pe mine,
Si-apoi de mine însumi, de ce m-ai despartit?
Si daca-n ziua-ntâia m-ai vrut mereu cu Tine,
De ce apoi, bezmetic, în lume m-ai zvârlit?

Nu-i nici un om pe care absenta Ta nu-l doare,
Pe toti iluminatii i-ncânta-a Ta splendoare.
Desi spre om privirea-T;i nu vrea sa se încline,
Nu-i nimeni sa nu fie preocupat de Tine.

În ziua când tot cerul s-o prabusi, - când ceata
O sa orbeasca astrii si s-or întuneca,
Te voi opri pe cale si te voi întreba:
"Când singur tu mi-ai dat-o, acum de ce-mi iei viata.

O gura parfumata argintii mi i-a stors
Si-ncrederea-T;i în mine a naruit-o vinul.
Urmeaza Raiul? Iadul? Mi-astept senin destinul.
Caci Iadul - cine-l stie? Din cer, cine s-a-ntors?

Dervisule, arunca acest val înflorat
Si-mbraca al saraciei vestmânt neîntinat.
N-ai sa mai vezi pe nimeni grabit sa ti se-nchine,
Dar ai s-auzi cum cânta tot cerul pentru tine.

Asculta marea taina: când prima dimineata
Ilumina cuprinsul, Adam era deja
Faptura cea mai trista, si-ndurerat chema
Sa se întoarca noaptea, sa vina iarasi ceata.

O suta de religii nu fac cât vinul sacru,
O-nghititura face cât saptezeci de rugi.
Afar’ de vin, nu este un singur lucru acru
În stare sa plateasca un cer de îngeri dulci.

Spuneti-mi ce-i mai bine? Sa mergi într-o taverna,
Sau sa te tângui zilnic cu sufletul pustiu,
Îngenunchind în templu? Dar eu nu vreau sa stiu
De-Alah si alta viata, caci stingerea-i eterna.

Sarmane om, nimica tu n-ai sa stii vreodata.
Nimic din ce-nconjoara aceasta ora trista.
Încearca sa-ti faci Raiul, promis de zei odata,
Aici, caci altul poate dincolo nu exista.

De ce incertul mâine te tulbura mereu?
Caci nu-ti sta în putere sa-i schimbi de astazi fata.
S traieste-adânc prezentul! Iar mâini? Nici Dumnezeu
Nu ar putea sa spuna ce taina-ascunde ceata.

Dincolo de pamânt si infinit,
Catam sa aflu cerul unde vine.
si-un glas solemn atunci s-a auzit:
"Si cerul si infernul sunt în tine." 

Omar Khayyam

citatul zilei 11.02.2011

 "Cand te clatini sub povara durerii, cand nu mai ai lacrimi, gandeste-te la iarba care straluceste dupa ploaie!Cand splendoarea zilei te-nnebuneste, cand doresti ca o noapte fara sfarsit sa se intinda peste lume, gandeste-te la desteptarea unui copil!"
Omar Khayyam:

Eu vad ca esti departe...

Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti -
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez - si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
- Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.

FARA OCHII TAI !

Nu pot trai fără de ochii tai ce i-am pierdut de tot?
Mă-ntreb şi sufăr, dar încă nu cunosc răspunsul,
Este o întrebare ce mă doare mult, dar chiar nu pot
Să trec peste acestea, când tot eu sunt înfrântul!

Mă doare să te-aştept, mi-e teamă că nu vii
Şi te cuprind cu gândul, chiar dacă toţi sunt răi,
Eu te aştept şi plâng fără ca tu, minunea mea să ştii
Şi iar mă-ntreb ce fac oare de-acum fără de ochii tăi?...

Întind mâinile ca să cuprind ceva ce nu există
Un vis de-ndrăgostit ce nu-nţelege că nu eşti,
Şi nici nu-mi pasă dacă plâng, sau lume-ai tristă,
Pe mine rău mă doare că, nu mă mai iubeşti.

E trist dar, nu mai bat la uşi ce nu mi se deschid
Crezând că dincolo de ele te voi găsi pe tine,
E prea târziu şi cred că viaţa prea mult m-a chinuit
Să sufăr şi să plang întruna, să o blestem îmi vine!

A ars şi ultimul tăciune deşi cenuşa frige uneori
Ştiu că nu se mai aprinde un foc precum a fost,
E doar romanţa parfumată ce mai rezistă prin culori
Eu încă te mai strâng la pipet deşi, nu are nici-un rost!

Privesc la chipul tău din poză, frumoasă ca un înger eşti
Ţi-am pus la gât şirag din lacrimi şi-aştept, să te trezeşti!

autor florentina crăciun fabyola

Imi lipsesti...

"In fiecare zi zambetul tau devine Luceafarul meu.
Ma uit la tine si atunci sentimentele mele incep sa straluceasca.
De la tine am invatat de departe mai mult decat simple numere sau cuvinte:
Tu esti cartea care intr-o zi va fi a mea.
Tu esti acela in a carui iubire dragostea mea de invatatura
Intr-o zi isi va trasa linia sa ancestrala.
Prin toate mijloacele tu ma ajuti sa cresc in frumusete,
Te rog sa fii iubitul meu.
Imi lipsesti teribil in aceste zile de dragoste,
Imi lipsesti, iar rana lasata ma injunghie si ma doare.
Vad dragoste in jurul meu si imi trebuie
Atat de multa putere doar pentru a ma misca.
In curand, in curand, dragostea mea, aceasta asteptare va lua sfarsit,
Iar tu si cu mine vom avea ceea ce ne dorim.
In zile ca acestea vom sta langa foc,
Iar toata durerea indurata va fi de mult timp uitata."

Omar Akram - Dancing with the Wind

Bjork - Bachelorette (HD Official Video)

Si-n condamnarea asta la tacere...

Mi-e imposibil fără tine
Nici nu mai stiu daca erai frumoasa
Si nici in ce culori iti sta ma bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil fara tine
Vizionez femei nenumarate,
Femei interesante ma mai suna,
Dar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma vad cu ele impreuna.
Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,
Care-a decurs din intalnirea noastra,
Dar vechiul loc al dragostei ma cheama
Si tu imi faci cu mana la fereastra,
Subtile explicatii cui i-as cere ?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
Mai conversesz de-a surda,cu neantul.
Si cum sa transformam iubirea-n ura,
De ce nu noi,ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze ?
N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,
Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,
Dar eu te-am adorat fara criterii,
Este bolnav,al patimii depline.
De dragul tau,am fost cu lumea-n lupta,
Te-am aparat de barfe si de crivat,
Si dupa toata veghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotriva-ti.
Si,totusi,tu ai fost cea mai frumoasa,
La mine-n brate iti fusese bine,
Obsesia iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil fara tine.

Drumul spre mine - Catalin Crisan

Viata, un joc de carti - Catalin Crisan

Un vis ce-atinge razele argintii ale Lunei...

Ce noapte instelata!Cat mister si frumusete ma inconjoara!Sunt o mare norocoasa!Bunul Dumnezeu mi-a daruit sansa sa fiu inconjurata in toate noptile de stele.De toate marile iubiri pamantene de fapt.Fiecare steluta in stralucirea-i reprezinta un vis,o dorinta,o iubire in esenta.Si de aici din lumea mea sa pot veghea in liniste somnul celor de pe Pamant.Sa-i privesc cu drag pe visatori,pe cei care scriu despre tot ce e frumos in lumea lor,si nu numai.
Dar unde mi-e "fetita"?A   uite-o!Pare atat de mica si fragila asa cum sta in patu-i!De ce-o fi in pat si ghemuita?Parca se roaga.M-am obisnuit s-o vad cu manutele pe geam,cu ochii atintiti spre cer,cautandu-si parca necontenit steluta ei.Sper sa aiba o noapte linistita.Incep sa-i trimit razele mele.De-as putea s-o protejez si eu de tot ce-i rau....
-Buna seara, Luna draga!
-O, Doamne ce tare m-ai speriat!Apari atat de rar in fata mea....cum ti-as putea multumi pentru toata stralucirea cu care m-ai inconjurat, in vesnicia-mi?
-Ca oricine-mi multumeste...ma multumesc cu atat de putin...sa fie doar din toata inima!Dar la cine te uitai cu-atata dragoste?
-La "fetita"mea...am o fata nespus de draga acolo jos,tocmai aveam impresia ca ti-a trimis o rugaminte...
Dumnezeu privind cu toata iubirea-i pe Pamant dupa ce medita cateva clipe ii raspunse Lunei:
-E si "fetita"mea....sa fii convinsa!Si da.Am primit o mare rugaminte din partea-i.
-I-o vei implini, nu-i asa?
-E o poveste lunga cu ea,Luna mea...n-ai tu rabdare s-o auzi!
-Ba da,te rog!
-Ei bine...exact acum un an,sufletul ei s-a transformat intr-o frumoasa floare.A crescut-o cu grija si s-a bucurat de mununata floare ce a aparut  in luna mai.A denumit-o chiar.Iubire!Si a continuat s-o protejeze si s-o apere cum s-a priceput mai bine de ochii tuturor,in fata vicisitudinilor aparute,dar mai ales cand...speranta a parasit-o.
-Doamne,ma tem ca nu inteleg!
-S-a indragostit,Luna draga!De un barbat si frumos si destept si cu un suflet bun si sensibil.Toate bune pana aici.Doar ca acest barbat,din punctul meu de vedere traieste intr-un cerc ermetic inchis.Oricat si-ar dori ea...nu v-a reusi niciodata sa ajunga la el.
-Pari convins!
-Sunt.Am avut si cateva clipe de indoiala insa.O priveam cum seri intregi inainte de culcare isi indrepta ochii spre mine,isi impreuna manutele si-mi trimitea aceeasi rugaminte.Nu-si dorea prea mult.Doar ca eu am considerat ca nu e posibil.Eiiii....dar nu mi-a fost usor s-o tot refuz.Stii ce ma frapa cel mai mult?Convingerea-i!Credea, cum putini o fac, in ce simte ea.Si nu i-a fost usor,crede-ma.Intr-un an s-au intalnit o singura data.Si ulterior...a venit si o perioada buna in care nici macar nu si-au vorbit.Cu toate acestea ea il iubea si continua sa creada in minunea ...ce n-a venit in fapt.
-E trist ce-mi povestesti...Si azi ce te-a rugat?
-Abia azi m-a surprins si m-a facut sa am mari indoieli in gandirea mea,logica si dreapta.Spre marea mea mirare...m-a rugat,exact intr-o zi deosebita pentru ei doi,cu o intelegere aparte,sa-i daruiesc putina liniste sufleteasca si o mare capacitate de a uita.Eram ferm convins ca va pleca pana la urma sa-i daruiasca micul ei cadou,pregatit cu atata minutiozitate luni de zile.Dar...nu i-a iesit in cale.Si mi-a dat de gandit.Unde e extazul si credinta ei?Si de ce a renuntat?Chiar imi pare rau.Imi propusesem,sa-l observ putin si pe el.Sa-i privesc atent privirea.Cum aveau sa fie ochii lui cand ar fi intalnit-o?Nepasatori?Mirati?Furiosi?Ori poate incarcati de o iubire despre care eu nu stiu inca nimic?De ce nu stiu?Pentru ca el reuseste sa ascunda ce simte atat de bine si fata de el insusi darmi-te de restul?Ei...din perspectiva asta ma simt putin neputincios...Oare nici macar eu nu voi sti vreodata ce e cu adevarat in inima acestui barbat care a fost fara doar si poate unul din cei mai iubiti pamaneteni in acest an trecut?.Sau poate mai este!Ceva imi scapa...Dar cred ca te-am plictisit,Luna mea..
-Deloc!Ma gandeam cu adevarat la cei doi...Dar nu mi-ai spus...ii vei implini aceasta dorinta?
-Liniste sufleteasca da!Cat priveste uitare....voi medita indelung.Poate fi uitata oare o asemenea iubire?Si-ar mai fi ceva deloc lipsit de importanta.Ea tot timpul a considerat ca eu i-am trimis aceasta iubire.Iar eu ...n-as fi crezut ca in cele din urma pot recunoaste.Iubirea sunt eu...si e in inima ei...bine inradacinata.Vreau eu sa plec de acolo?Dar...noaptea e un bun sfetnic...te las pe tine s-o veghezi.In stralucirea-ti...razele tale ii lumineaza frumos dragalasul chip..Eu incerc sa-mi arunc o privire si asupra celor care au la fel de multa nevoie de grija mea...apoi ma voi gandi la cum sa-i raspund rugamintii...
-Asa sa faci Doamne!Noapte buna!
 E atat de multa stralucire in juru-mi in aceasta noapte speciala a iubitei mele copile.Imi pare sincer rau ca nu a putut participa la adevaratul spectacol astral ce ma inconjoara!Dar ceva imi spune ca bunul Dumnezeu ii va darui in asta noapte mult mai mult decat l-a rugat copila mea.
Noapte buna tuturor si permiteti-mi sa urez un sincer "LA MULTI ANI!"  tuturor celor care azi isi sarbatoresc ziua de nastere...ori poate un alt eveniment deosebit in viata! 

Laurentiu Duta - Visator

Calea....

Prin credinţă şi cunoaştere
Pe calea înfrânării şi răbdării
Cu evlavie şi smerenie
Ajungi
La treapta
Iertătoare şi generoasă
A iubirii
Oţel şi totodată ceară
Ce se curbează, se modelează
Fără să se rupă sau topească
Binecuvântând legea cerească
A harului primit sau dobândit
Prin voinţa Domnească.

Am cunoscut suferinţa fizică
Şi din lăcaşul armoniei mi-am zis:
Am s-o fac să dispară
Prin cunoaştere
Am să ştiu mai întâi cum ia naştere
Cum creşte
Cum se extinde
Şi cuprinde
Încet sau cu brutalitate
Măruntaiele toate.

Mai târziu am descoperit
Suferinţa sufletului
Şi mi-am şoptit:
Iată! Cunoaşterea este limitată
Şi această apăsare
Suferinţa
Nu o vezi izbăvită
Decât prin poruncă
Descântată
Rostiră incantatoriu
Ca la graniţa cu purgatoriul
Alungată cu o mantră
De golire, de curăţire
A locului îndurerat
Vremelnic ocupat
de ceva ce se mlădie
prin oase
prin structurile nervoase
din cap spre călcâi
mai întâi
apoi
spre braţe îţi dă ocol
te încrucişează şi te face
cruce de ace.

Doar
Prin credinţă şi cunoaştere
Pe calea înfrânării şirăbdării
Cu evlavie şi smerenie
Ajungi la treapta
Iertătoare şi generoasă
A iubirii
Oţel şi totodată ceară
Ce se curbează, se modelează
Fără să se rupă sau topească
Binecuvântând legea cerească
A harului primit sau dobândit
Prin voinţa dumnezeiască.
(Elena Armenescu)

Iarta-ma Doamne...

Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut implini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit
sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta,
Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine,
Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,
te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles! !
-pentru lumina pe care am constientizat-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a adus pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale Divine! Rugaciune care se presupune ca este scrisa de Parintele Argatu
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,
te rog, Iti multumesc, daruindu-Ti inima mea!"

Citatul zilei 31.01.2011

Iluzie este că dragostea se întâlneşte, când ea se învaţă. Se înşală cel ce pribegeşte prin viaţă, pentru a se lăsa cucerit. El află, prin scurte înflăcărări, gustul furtunilor din inimă şi visează să întâlnească marea pasiune ale cărei flăcări să-l cuprindă pentru vecie.

Antoine de Saint-Exupery

Ploi de stele

Ploi de stele
Taie cerul,
Si misterul
Duc cu ele.

Mii de gânduri,
Stele clare,
Navalind din departare,
Pier în rânduri.

Vieti ce nu vor sa revie
Lumineaz' o biata clipa,
Trec pe-a clipelor aripa
Pe vecie.
(Nicolae Iorga)

Laura Stoica - Nici o Stea

Imi e dor de tine

Ar fi ciudat sa imi fie dor de tine acum. Insa imi e dor de ceva si nu stiu de ce poate de o privire, de un sentiment, de cineva si vreau sa nu-mi mai lipseasca atat de mult.
Cred ca momentul e de vina sunt prea melancolica, sau poate ca stiu ce imi lipseste, de ce imi e dor si nu vreau sa accept realitatea. Imi e dor de sarutul tau, de zambetul tau, de ochii tai, de privirea ta. Imi e dor de imbratisarea ta si nu vreau sa imi mai fie dor de tine dar nu pot face nimic. Ca desi sunt langa tine, tu nu ma vezi, nu ma simti, nu ma auzi. Iar indiferenta ma reneste tot mai mult iar lucru acesta ma indeparteaza cu fiecare zi ce trece tot mai mult de ochii tai. Tu nu vezi cat sufar atunci cand tu esti trist si cat sunt de fericita atunci cand zambesti.
Nimeni nu intelege iubirea mea pentru tine, nici eu nu o mai inteleg si poate ca nu voi intelege de ce te iubesc atat de mult cand nici nu exist pentru tine, cand nici nu te cunosc. Si totusi te iubesc cand nici nu iti stiu privirea, vocea, zambetul, chipul, cand nici nu te-am intalnit in realitate ci doar in vise.
Imi e frig si nu are cine sa ma incalzeasca, tremur de dor si stiu ca asa va fi mereu. Doar eu si cu singuratatea mea vom merge de mana si vom incerca sa ne incalzim singure…ca de fiecare data te astept aici si te voi astepta o intreaga viata daca e nevoie….numai sa vii!

Daca maine n-as mai fi...

Era târziu, era frig, şi vântul bătea
eu alergam prin întuneric să ajung la ea.
Era motivul pentru care mă trezeam,
şi o priveam, o adoram, o cuprindeam, o respiram...
pentru c-o iubeam, şi ea mă iubea,
şi-n seara asta o pierdeam, pentru totdeauna.
Ajuns la ea, ştiind ce va urma
zâmbindu-i trist, tremurând i-am spus aşa:
Au fost cei mai frumoşi ani din toată viaţa mea
şi nu o să mă supăr, orice s-ar întâmpla;
nu îţi port pică, să vreau şi n-aş putea
nu o să te uit - tu, nu mă uita!
Timpul pierdut, banii cheltuiţi - a meritat!
Dragoste, dorinţă, dor - a meritat!
Nu regret nici un moment întâmplat
în visul frumos care s-a terminat!
Dacă mâine n-aş mai fi,
de dorul tău dac-aş muri
ai regreta
tot ce n-ai făcut
să mă poţi păstra?
Am tras adânc în piept aerul de-afară,
şi-am luat-o în braţe pentru ultima oară;
mirosind părul ei, părul ei frumos
o ţineam strâns, dar simţeam că mă duc în jos.
Nu găseam cuvinte, oricum nu aveau rost
mureau la mine-n braţe şi ea, şi tot ce-a fost.
În momentu'-n care s-a desprins de pieptul meu...
A luat o parte din mine - Doamne, de ce eu?!
Ne ţineam de mâini, şi ea plângea;
priveam în ochii ei frumoşi de fată rea;
eram doar un copil care nu înţelegea
şi tremuram, cum n-am tremurat în viaţa mea.
Am pus un pas în spate, şi încă unul,
strângând din dinţi, încleştând pumnul;
m-am întors, şi i-a căzut mâna din a mea -
a renunţat la mine, am renunţat la ea...
Dacă mâine n-aş mai fi,
de dorul tău dac-aş muri,
ai regreta
tot ce n-ai făcut
să mă poţi păstra?
Dacă mâine n-aş mai fi,
de dorul tău dac-aş muri,
ai regreta
tot ce n-ai făcut
să mă poţi păstra?

Oare....

Ma intorc in timp de atatea ori
Cand eram noi doi
Chiar daca stiu ca ai uitat de noi
Ai uitat de noi
Ce trist e totul fara tine
Cand nu esti aici
In gandul meu amintiri ma fac sa zbier,ma fac sa sper
Mai am o singura intrebare

Oare tu sti cum doare ?
Doare  cand te privesc mereu
Oare  esti tu sau mi se pare
Oriunde vad chipul tau

Te-am asteptat atatea nopti
Sufletul mi-e gol
Poate nu vrei sau nu mai poti
Sa te intorci acum
Ridic privirea catre cer
Mai am un singur gand
Sa te astept si inca sper
Ca te intorci curand
Mai am o singura intrebare

Oare tu sti cum doare ?
Doare  cand te privesc mereu
Oare  esti tu sau mi se pare
Oriunde vad chïpul tau

INNA - Oare

Frig

Adesea...

Adesea 'n noptile de vara,
Când vântul parca te desmiarda
Si când a lunii alba para
Pe geamuri vine sa se piarda;

Când nu-i un glas în lumea'ntreaga
Decât o frunza ce se pleaca,
Ori un liliac cu-aripa bleaga
Ce prin frunzis vine sa treaca,

T;i se trezeste-o amintire,
Un chip uitat de multa vreme,
Ce blând si trist ca prin soptire
În lumea-i cata sa te cheme.

Un glas ce l-ai iubit odata
Pare ca-ti spune la ureche
O vorba de demult uitata
Si care-ti pare-asa de veche …

Te'ntorci atunci cu ani'n urma,
Te faci iar om din alte dati,
Timpul trecut întreg se curma
Si cum erai atunci, te-arati.

În orice stea, ce trece-a lene,
Vezi ochi ce'n lacrimi i-ai lasat,
Vântul ce tremura'n poiene
Îti pare glasul cel uitat.

Si când, trezit, îti vii în minte,
Te miri obrajii cum sunt uzi
Si cum în jurul tau cuvinte
De dor, ca'n vis, le mai auzi.
(Nicolae Iorga)

Citatul zilei 28.01.2011

Mi se pare ca oamenii au un potential foarte vast. Oamenii pot face lucruri extraordinare daca au curajul sa-si asume anumite riscuri. Totusi cei mai multi nu o fac. Raman nehotarati ca si cum viata ar fi vesnica.
Philip Adams

VALERIU STERIAN PARIU PE O LACRIMA

Ci de-am fi singuri...

Ci, de-am fi singuri amândoi
Si nime sa ne asculte,
Uitându-ma în ochii tai,
T;i-as spune asa de multe...

Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.

Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;

Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?

T;i-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.

Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n’oiu fi pricina.
(Nicolae Iorga) 

Un vis...o amagire...totusi un prea frumos vis!

Dragostei ii plac coincidentele,
Dar destinului...despartirile!

Nu am ce sa-ti mai cer, dupa cat te-ai schimbat.
Sub alt colt de cer, alte clopote bat.
Suntem doar doi straini, care nu-si mai vorbesc.
Printre-atatia spini, cum sa-ti spun: te iubesc...?
Cum sa-ti spun: te iubesc?!
Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vina...
Nu am ce sa mai faci, prea departe te-ai dus
Si-mi vine sa tac, dupa ce ai apus.
Suntem doar doi straini, care nu-si mai vorbesc.
Printre-atatia spini, cum sa-ti spun: te iubesc...?
Cum sa-ti spun: te iubesc?!
Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vina...
Tie...Mie...Tie...Mie...
Cum sa-ti spun: te iubesc?!
Tie ti-a trecut iubirea, mie mi-a trecut uimirea.
Tie ti-a ramas lumina, mie lacrima si vïna...

Doi straini-Stefan Hrusca

O trista poveste de ..iubire!

De-or trece anii cum trecura,
Ea tot mai mult imi va place,
Pentru ca-n toat-a ei faptura
E-un "nu stiu cum" s-un "nu stiu ce".

M-a fermecat cu vreo scinteie
Din clipa-n care ne vazum ?
Desi nu e decit femeie,
E totusi altfel, "nu stiu cum".

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tace;
Dac-al ei glas e armonie,
E si-n tacere-i "nu stiu ce".

Astfel robit de-aceeasi jale
Petrec mereu acelasi drum...
In taina farmecelor sale
E-un "nu stiu ce" s-un "nu stiu cum".

Cine iubeste...

"Cine iubeste are iubirea
Dar pierderea ei e mai mare decat gasirea..."

NU MA UITA

Rapeste-ma....

Răpeşte-mă şi du-mă
undeva departe să prind fericirea într-un infinit albastru;
nu vreau amăgiri deşarte -
creează-mă întâi
să prind lumina nopţii din ochii tăi
cu mâna tremurândă,
apoi să-ţi mângâi inima cu buzele încinse
de şoaptele nebune
că tu eşti acela ce îl strig pe malul îndepărtatului izvor .

Poartă-mă desculţă
şi du-mă mai departe,
păşind pe întinsul alb cu suflete de îngeri,
iar timpul să nu-l laşi să treacă peste mine,
mai bine-l duci să treacă-nsângerat
prin macii din răzoare .

Să mă strângi de mijloc
când lumina cade blând dintr-un colţ de cer
peste două inimi
că din mâna ta înmuguresc vise
şi picură …

Nu plânge, sunt fericită, sunt fericită ! …

Numai tu...

Numai tu...
Tu, te ascunzi pe sub copaci,
ferestrele mi le pazesti,
astepti sa fac un pas, un gest -
aceste jocuri le detest.
Tu, n-ai rabdare sa asculti,
gura mi-o-nchizi cand ma saruti;
si ne iubim, ne iubim, ne iubim -
ca niste surdo-muti.
Numai tu, poti sa astepti
cand zbor acasa...
Numai tu, cu ochii tai verzi,
cu buzele gustoase...
Poezii de dragoste imi scrii -
poezii ca niste chinuri dulci.
Mai bine-ar fi sa-mi scrii prostii
si... sa te duci.
Eu numai una imi doresc:
sa te iubesc,
sa te astept, sa te visez
si sa-ti arunc in piept sageti.
Numai tu, poti sa astepti
cand zbor acasa...
Numai tu, cu ochii tai verzi,
cu buzele gustoase...
Numai tu, tu ma-ncalzesti
cand ma dezvelesc ma invelesti.
Numai tu, cu ochii tai verzi,
cu mainile reci, cu mainile reci...

Chopy Fatah - My Homeland [ New Video Clip English 2009 ]

Trenul Vieţii

Charles Baudelaire - Amarele nelinisti

Cresc nelinistile-n noi ca veninul in guse de serpi.
Spre ireala zari ale gandului negru
ne indeamna haotice ascunzisuri
ale sufletului nostru bantuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da linistea,
linistea in care sa nu mai simtim ca suntem aievea,
dupa care tanjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde in colturi apar si cresc tristetile,
tristetile cenusii, tristetile mai sumbre dacat moartea?
Cine ne va lecui de nelinistile ce ne rod,
Cum viermii sfartecand un creier intr-un sicriu de lemn putred,
atunci cand planam in zbor frant dincolo de zarea constiintei
si gandurile noastre nu mai au sperante,
si sufletele noastre nu mai au vise?
Cand suntem pustii ca nesfarsitele, vastele deserturi
ce nu au nici nisip, nici gheturi eterne sa le acopere?
Cand dincolo de noi si de sufletele noastre nu mai e nimic,
Cand vantul negru-al nefiintei ne bantuie amar,
neinchipuit de amar si fara sens?...

Madalina Manole - Da te iubesc

Necuvintele (de Nichita Stanescu)

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

Mâna ta (de Magda Isanos)

Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,
sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ;
eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
cum are obiceiul stapinul, bunaoara.

E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat
pe fruntea mea, sa steie racoroasa,
si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,
eu stiu de esti sau nu esti suparat.

In parul meu ce albe-s degetele miinii tale,
si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par,
dar ard si dor de brate pina la umar goale,
de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei jar.

Stiu orice linie sau vinisoara albastrie
a miinii tale, orisicit de nensemnata,
dupa cum si dinsa pe de rost ma stie
si sa ma uite n-ar mai putea vreodata.

Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.
Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.
Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.
Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.
Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.
(Mihai Eminescu)

Înger de pază

Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima să zboare,
El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaste trasaturile-ti pale,
Căci tu - tu esti el.
(Mihai Eminescu)

Te simt ... AICI ...

Doar patru zile lipsa....(mesaj pentru cei ce nu cred in dragostea la prima vedere!)

O absenta de patru zile pe blog...s-a soldat cu patru voturi impotriva dragostei la prima vedere!Trist!E ca si cum...doar prezenta-mi intretine flacara iubirii la prima vedere.Singurul mesaj pe care-l pot transmite e urmatorul:
-in curand, se implineste un an de cand chiar cred ca dragostea la prima vedere exista!
Si chiar daca n-o pot descrie imi e suficient ca am descoperit-o!E atat de prezenta in fiecare secunda indiferent ca e zi sau noapte...
Cei care nu cred in ce simt in primul minunt al unei intalniri...sunt de fapt cei lasi.Cei care nu pot lupta sa pastreze magia acelei clipe.Genul asta de oameni, am certitudinea ca nici nu au nevoie de iubire.Le sunt de ajuns, banii, pozitia sociala, sarcasmul....mai exact orice in afara de iubire!

Nevoia de...comunicare...

"...Oamenii se adapă spiritual unul pe altul prin cuvinte, dar dintr-o trebuinţă sădită în ei de o putere mai presus de ei. Iar cuvintele nu sunt importante pentru ei prin faptul că sună, ci prin faptul că ele comunică apa lor ca izvoare spirituale, legate subteran între ele şi cu oceanul spiritual suprem. Omul însuşi vine în cel ce-i aude cuvintele şi el însuşi se deschide celui ce i le comunică. Omul însuşi e apă vie, prin faptul că se dă pe sine însuşi şi adapă pe cel căruia i se dă prin cuvânt. Şi fiecare e o apă deosebită de celălalt şi adapă pe celălalt numai în măsura în care se dă pe sine însuşi şi nu foloseşte cuvintele mai mult pentru a ascunde ceea ce gândeşte şi simte, sau pentru sine însuşi. în cazul din urma, nici cel ce aude cuvintele altuia nu se încrede în ele, pentru că îl simte pe cel ce i le spune rămânând în voinţa de a nu se comunica cu adevărat.
Cuvintele îşi împlinesc rostul lor, de a uni şi întări pe oameni, când sunt rostite şi simţite ca o comunicare de sine a unuia către altul. în aceasta se face înţeleasă afirmaţia despre Cuvântul suprem că e în acelaşi timp şi Persoană. între oameni, trăirea cuvântului seamănului, ca dăruire a lui însuşi, e cu atât mai intensă, cu cât cel ce se comunică prin cuvânt însoţeşte mai mult comunicarea prin fapte de autodăruire până la jertfa de sine, fără să se piardă prin aceasta definitiv. Numai aceasta aduce bucurie şi fericire reală atât celui ce vorbeşte cât şi celui căruia i se vorbeşte. Această acoperire între cuvânt şi faptă a realizat-o în gradul maxim Cuvântul suprem, făcându-Se om şi adeverind cu jertfa Lui cuvintele de iubire ce ni le-a spus.
Omul care vorbeşte sincer simte, astfel, trebuinţa să se şi dăruiască, dar şi să dorească ca celălalt să i se dăruiască prin ascultarea lui deplină şi prin răspunsul lui. Fiecare e un cuvânt ipostatic sau personificat inepuizabil, care simte trebuinţa să se comunice, ca atare, la nesfârşit, dar şi să primească pe altul ca răspuns personificat la cuvântul său personificat. Sau fiecare e un cuvânt personificat, distinct ca solicitare şi ca răspuns. Căci cine se comunică altuia îşi manifestă chiar prin aceasta pornirea de-a se da şi cererea de a-1 vedea pe celălalt ca răspuns, arătându-se pe sine, chiar prin aceasta, ca persoană ce are nevoie de celălalt sau răspunde nevoii celuilalt.
Dar de unde trebuinţa omului de a se dărui prin cuvânt şi de a cere celuilalt să i se dăruiască prin răspuns? Chiar în faptul că se dăruieşte prin comunicare şi solicită pe celălalt ca răspuns se arata că omul nu poate exista prin sine. O persoană nu poate exista singură, pentru că în ea se personifică o natură care e personificată şi în alte persoane. Dar nici amândouă nu se simt împlinite prin comunicarea-solicitare şi prin răspunsul ce şi-1 dau; sau se află în trebuinţa de a-şi căuta împlinirea în comunicarea cu o realitate personală supremă. în aceasta se reflectă Sfânta Treime, în care una şi aceeaşi fiinţă e ipostatică în trei Persoane şi îşi face simţită unirea şi distincţia şi în relaţia dintre persoanele umane de aceeaşi natură, sau în natura umană cea una, manifestată concret în mai multe persoane necesare unele altora şi având nevoie de comunicarea cu un izvor personal suprem...."

(din “Chipul nemuritor al lui Dumnezeu”, Pr. Dumitru Staniloae, Editura Mitropoliei Olteniei – 1987 )

Citatul zilei 16.01.2011

"...A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile!". ~Balzac~

Prietenul meu...

Prietenul pentru mine este o impletire de trup si sentiment de ganduri comune si vise , este golul ce nu il umple decat el insufletul tau patimas de iubire , este o parte din intregul pe care il numesc iubire indispensabila vietii .

Under a Violet Moon

Sacred Heart

Calda rugaciune...

Nu raspunde mintii si nu da uitarii
simturile vietii ce te incalzesc
rupe doar tacerea , inima cand bate
tu tresari la viata sa nu amagesti
iar din departare cand prinzi o speranta
o lumina alba , vestea ce astepti
nu ramane rece , tu sa te ridici
si iubeste visul , omul si durerea
fericirea cruda , dulcele amagiri
nu lasa sa cada steagul despartiri
si nu stinge flacara iubiri
Tu iubeste clipa dulce si suava
Rasuceste n minte caldele cuvinte
Prinde cu placere o privire sfanta
Si trairi de vis dulcele sarut
Iar la pieptu ti cald sa ai numai vise
Fara amagiri fara legamant
Sa iubesti durerea si placerea vietii
Sa ti doresti ca viata plina sa iti fie
Calda rugaciune , ce mi doresc in gand
Watch With Me
(anonim)

Leonard Cohen - Dance Me to the End Of Love

O vino iar...!

Sunt ani la mijloc şi încă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.

O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.

Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Cu răsărirea stelei în tăcere;

Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.
(Mihai Eminescu)

Dragostea este indelung rabdatoare

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

Ce mai faci?

Intamplarea a vrut sa ne intalnim
Ne -am atins din priviri, intr- o secunda
Sentimente si trairi
Undeva uitate
Vin in goana si iarta ….
Trecutul nu mai doare....

Mii de rani si si minciuni ne- au destramat
Nu credeam ca-n cenusa mai e un licar de jar
Amintiri de nerostit parca au disparut
Si , in sfarsit dupa aceasta noapte
Vreau sa te -ntreb soptit
Ce mai faci ?
Dar tu cauti cu privirea o scapare.,..
Spui cuvinte atat de reci si apoi taci,
Te stanjeneste parca linistea mea...
Vreau sa te- ntreb din ochi
Ce mai faci ?
Sa -mi amintesc perfect aroma pielii tale...
Tu incerci sa spui ceva si iar taci,
Gandesti ca doar tacerea ar spune ce -ai vrea...

Dar vreau sa te- ntreb din nou
Ce mai faci ?
Si sa- ti prind in ochi o stralucire speciala...
Stiu, ne-am iubit prea mult
Ce sa- i faci ?
La fel ca altadata si azi te astept......
La fel ca altadata si azi te astept......
La fel ca altadata si azi te astept......

Ma lupt...

Ma lupt sa scap iubirea de patimasul trup,
Sa n-o mai sorb cu ochii, sa n-o mai musc cu gura,
Din latu-mpreunarii salbatice s-o rup,
S-o curatesc de carne, ca de pe aur zgura;
Sa te ador în suflet; doar duhul sa-ti aleg-
O vesnica-mbinare a doua raze line...
Dar cum te-arati, ma-ntunec... si sufletul întreg
Se face ochi, piept, brate... zbucnite catre tine,
Pâlpâitor de pofte, iar dinainte-ti cad;
Din nou vremelnicia îsi casca-n mine-abisul.
Rostogolit pe dâre de flacari, ca-ntr-un iad,
Ma-ntorc, cântând în carne...Ma doare numai visul
Ca mai presus de fire, putând sa o rastoarne,
Iubirea e samânta eternitatii-n carne.

Vasile Voiculescu

Ce e viata?

"Viaţa este o întrebare fără răspuns, dar haideţi să credem în demnitatea şi însemnătatea întrebării."
 Tennessee William

Citatul zilei 10.01.2011

Existam vremelnic prin ceea ce luam din jur, dar vom trai vesnic prin  ceea ce daruim."
(Douglas M Lawson)

Mult timp dupa ce nu voi mai fi...

Mult după ce uşa casei tale s-a închis în urma mea,
Voi mai răsufla înca mângâierile tale,
Şi nu voi putea să plâng decât lacrimi furate din ochii tăi....
  
Mult timp după ce mă vei uita,
Vei mai locui în mine,
Ca aburul zorilor cautând adăpost sub dogoarea zilei,

Mult timp după ce nu voi mai fi,
Sub stelele celuilalt timp,
Surâsul tău îmi va îmbratişa şi încalzi Nefiinţa.

Dan Stoica - 2011 - aus dem Band  "Liebeserklärung" -

Eu te-am gasit sau..tu pe mine?

Iubire, vis trandafiriu...
Cum aş putea să te descriu?
Eşti inocenţa unui zbor,
Copil atoateştiutor,
Felină ne-mblânzită-n veci,
Limanul undelor prea reci,
Freamăt şi anotimp torid
Într-al femeii trup candid,
Al apei murmur cristalin,
Talaz şi foşnet de satin,
Seva fiorului plăpând
Din gând pe buze-alunecând
Şi prea puţini mai ştiu că ai
Pe vârful degetelor, rai...
Iubire... nu-i cuvânt născut
Să-mi spună când ai apărut,
Cum n-au ştiut nici cei dintâi
Când vii şi cât ai să rămâi...
Săracă-mi este slova, ştiu...
Cum aş putea să te descriu?
Numele tău de unde vine?
Iubire, vis trandafiriu,
Eu te-am găsit?..sau tu pe mine?

O gustare cu Dumnezeu....

O gustare cu Dumnezeu....

    Fiecare avem un suflet drag pe care il iubim, pe care il indragim. Azi, in tristetea mea, mi-am adus aminte de o poveste......


     "A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.
     Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă o bătrână amărâtă care se uita atât de plictisită la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii.
     Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânei, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acesteia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrâna i-a oferit un zâmbet.
     Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânei, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrâna i-a mai zâmbit încă o dată copilului.
     Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă câţiva paşi că dă fuguţa înapoi s-o îmbraţişeze pe colega sa de bancă. Bătrâna surprinsă de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.
      Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
     Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”
    Între timp, bătrâna a ajuns şi ea acasă şi fiul ei, observând privirea paşnică a mamei, nu a ezitat să n-o întrebe: “Mamă, ce ai facut azi de eşti aşa fericită? Cine ţi-a adus această fericire?” Ea i-a răspuns liniştită: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!”

Morala: 

    Prea des uităm puterea unei îmbrăţişări din suflet, a unui zâmbet sincer, o vorbă bună, o privire senină sau o ureche ascultătoare. Uităm că poate nouă ne-au tranformat o zi obişnuită într-o zi specială sau chiar ne-au schimbat întregul fir al vieţii. Şi totul fără să cerem, am primit exact când aveam nevoie mai mult! Iar noi, în rutina în care am intrat, uităm să mai şi oferim..., nu neapărat din egoism, dar am uitat să oferim fără să aşteptăm nimic în schimb...
   "Să deschidem ochii larg, să privim cu inima, să auzim cu sufletul şi să atingem cu gândul!"

   Cu drag, pentru sufletul meu, acest nou an sa il parcurgem cu speranta si dragoste in suflet. Si, sa nu uiti  : TE IUBESC !

(Alin)

  

Ce inseamna ...... DRAGOSTEA

Ce inseamna ...... DRAGOSTEA

Dragostea inseamna

sa te bucuri pentru celalalt, atunci cand este fericit
sa fii trist pentru el cand este suparat
sa fiti impreuna in vremuri bune si in vremuri grele

Dragostea e izvorul puterii.

Dragostea inseamna
sa fii mereu sincer cu tine insuti
sa fii mereu sincer cu celalalt
Sa stii sa-i vorbesti, sa stii sa-l asculti,
sa-i respecti increderea si sa nu te prefaci.

Dragostea este izvorul realitatii.

Dragostea inseamna
o intelegere atat de profunda incat
simti ca esti o parte din celalalt
acceptandu-l asa cum este
fara sa incerci sa-l transformi in altceva

Dragostea este izvorul unitatii

Dragostea este

libertatea de a-ti urma visele tale
impartasindu-ti experientele cu celalalt
evoluand ca individ alaturi
si impreuna cu cresterea celuilalt

Dragostea este izvorul succesului.

Dragostea inseamna

bucuria de a face planuri impreuna
bucuria de a face toate lucrurile impreuna

Dragostea e izvorul viitorului

Dragostea este
furia furtunii
si linistea curcubeului

Dragostea este izvorul pasiunii.

Dragostea inseamna
a darui si a primi in fiecare zi,
a intelege nevoile si dorintele celuilalt

Dragostea inseamna
sa stii ca celalalt va fi intotdeauna
langa tine, orice s-ar intampla
sa-i simti lipsa atunci cand e departe,
dar sa-ti fie mereu aproape in inima ta.

Dragostea e
izvorul sigurantei
sursa vietii

Dragostea e viata insasi, traieste-o!

(Alin)

Citatul zilei 09.01.2011

“Nu poti impiedica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare. Dumnezeu rascoleste deopotriva sufletul omului si apele oceanului.”