sâmbătă, 19 februarie 2011
O fata ca ea...
Poate n-ai stiut sa pui
C-un cuvant la locul lui
Tot ce iti doreai sa-i spui
Poate nu i-ai aratat
C-o iubesti cu adevarat
Poate ai uitat
O fata ca ea merita toata pretuirea ta
O fata ca ea nu gasesti altundeva
Pe-o fata ca ea trebuia s-o iubesti ca pe o stea
O fata ca ea,s-o iubesti cat te iubea
Poate n-ai stiut sa fii
Langa ea sa o sustii
Ceas de ceas,zi de zi
Poate n-ai stiut sa vezi
Ce comoara imbratisezi
Lipsit de crez
O fata ca ea merita toata pretuirea ta
O fata ca ea nu gasesti altundeva
Pe-o fata ca ea trebuia s-o iubesti ca pe o stea
O fata ca ea,s-o iubesti cat te ïubea
vineri, 18 februarie 2011
citatul zilei 18.02.2011
“Zece mii de ani de civilizaţie nu preţuiesc cât o clipă de adevărată împăcare sufletească.”
L.Rebreanu
L.Rebreanu
joi, 17 februarie 2011
De-ai sti
De-ai sti, iubite, cat de mult
Mi-i dor ca glasul tau s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vant
Si mi-ai spune un cuvant.
Mi-i dor ca glasul tau s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vant
Si mi-ai spune un cuvant.
Vorba fie rea sau buna,
Am vorbi-o impreuna,
M-ai vedea, eu te-as privi,
Vorbele s-ar inmulti.
Am vorbi-o impreuna,
M-ai vedea, eu te-as privi,
Vorbele s-ar inmulti.
Tu mi-ai spune una mie,
Eu ti-as spune multe tie
Far-de rost si chibzuire,
Insa toate de iubire.
Eu ti-as spune multe tie
Far-de rost si chibzuire,
Insa toate de iubire.
Vino dar pe-aripi de vant,
Vin de-mi spune un cuvant,
Ca mi-i dor atat de mult
Glasul tau sa-l mai ascult.
Vin de-mi spune un cuvant,
Ca mi-i dor atat de mult
Glasul tau sa-l mai ascult.
(Veronica Micle)
duminică, 13 februarie 2011
Suprema-ntelepciune detasarea...
O, vino cu batrânul Khayyam, si vezi de-nvata
Întelepciunea-i sfânta: stim ca aceasta viata
E-un zbor înfrânt, iar restul atât e - o minciuna
Corolele se-nvoalta anume ca sa-apuna.
Cereasca bolta pare o ceasca rasturnata.
Sub ea-nteleptii temniti de teorii ocupa.
Tu sa imiti iubirea dintre ulcior si cupa,
Ce sorb stând gura-n gura licoarea fermecata.
Nu judeca pe nimeni, ci cata sa-ntelegi.
Eu beau, dar aminteste-ti ca ai si tu pacate.
De vrei s-ajungi la pace si seninatate,
Apleaca-te asupra durerii lumii-ntregi.
Cel ce-a cules In viata al Cunostintei Mar,
Pe-adevarata Cale purta-va pasii sai.
Numai acela stie ca azi e ca si ieri
Si mâini va fi asemeni cu Ziua cea Dintâi.
Un vânt de miazanoapte a vestejit azi floarea
Pe care o cântase în zori privighetoarea.
N-o plânge însa. Roza se va-nnoi mereu.
In timp ce noi dormi-vom în tarna somnul greu
La vremea primaverii pe margini de alee
Cu burtii tai prieteni si-o fata cum e crinul...
Aduceti-mi o cupa! Cei care-n zori beau vinul
Nu tin de sinagoga, de templu sau moschee.
Rasplata cuvenita iar n-a venit. Zâmbeste!
Sa crezi ca-un lucru poate fi altfel, nebunie-i.
Caci totu-i scris în cartea pe care-o rasfoieste
La întâmplare vântul uituc al vesniciei.
Nu am cerut sa fiu. Ma straduiesc
Sa trec fara uimire sau mânie.
Plecând, nu-ntreb pe nimeni daca stie
Ce-a fost popasul straniu pamântesc.
Natura cu-ale sale stihii si elemente,
Sofismul si-adevarul - îmi sunt indiferente.
Da-mi vin si-atinge harfei cu modulatii moi
Asemeni cu-ale brizei ce trece ca si noi…
A stelelor rotire care-nconjoara firea
Provoaca ameteala la cei din valea lunii.
Khayyam, tine-te bine de firu-ntelepciunii,
Pe când In jur danseaza din veac nemarginirea
În para aurarii înalta cupa plina
Cu vinul ca laleaua! O alta cupa-nchina
Iubitei ce-ti surâde. Pe-aprinsele ei buze
Sa sorbi adânc caci mâine vei fi un pumn de spuze…
Nu poti aprinde marea, nici omul sa-l convingi
Ca fericirea multa adeseori înseala.
Caci cupa care-i plina, usor chiar de-o atingi,
Se varsa. Dar intacta ramâne cupa goala.
As vrea sa-ti spun o taina omisa din Scripturi:
Din tina de mâhnire e omul încropit.
Aduna-aici o vreme ceva farâmituri
Si pleaca apoi cu graba în neantul nesfârsit.
Când zorii stralucire pe sânii Terei varsa,
Ia cupa si goleste-o! Da-ti lacrima pe-un cânt,
Caci zori mereu veni-vor spre noi cu fata-ntoarsa,
Când noi vom fi cu fata întoarsa spre pamânt.
Nu fii mâhnit ca lumea-i perfida si nedreapta
Nu-ti aminti si astazi de cei ce nu mai sunt.
O fota ca o roza si cupa te asteapta Surâzatoare.
Viata nu ti-o zvârli în vânt.
De-a lumii nedreptate cât timp rosi-vom oare?
Cât timp vom arde-n focul acestei lumi stupide?
Ridica-te si-alunga chemarile perfide
Si sa serbam parfumul si-a vinului culoare!
... Plângea un strop de apa: "Sunt despartit de Mare!"
Zâmbi atuncea Marea: "Noi suntem totul. Oare
Supremul zeu nu-i unda? Desi suntem departe,
Un punct ce nu se vede abia de ne desparte"
Îmi deghizez tristetea, caci pasarea ranita
Se-ascunde ca sa moara. Vin! Si sa spunem glume!
Vin, trandafiri si cântec! Si tu aici, anume,
Cu-a ta indiferenta, frumoasa mea iubita!
De vrei s-atingi sublima singuratate-a serii
Si-a stelelor înalte , desparte-te de toate:
Prieteni si iubite. Nici lacrima durerii
Straine sa nu darui, nici zâmbete-nselate.
Zadarnic cercetasem si carti si întelepti
Si-am întrebat la urma si cupa: "Ce va fi
Când am sa plec din lume?" Ea gura îsi lipi
De-a mea: "Bea vin! Din moarte n-o sa te mai destepti"
Acestei lumi nedrepte sa nu-i dai viata ta.
Nu-ti aminti durerea ce-a fost si ce-o sa vie.
Lânga o zâna alba cu sâni de iasomie
Ascunde-te de lume cu-o cupa-alaturea.
Daca esti beat, Khayyam, fii fericit.
Si daca Iubita te alinta, fii iarasi fericit.
Iar când visezi ca nu esti, zâmbeste multumit,
Caci moartea e neantul pe vesnicia-ntreaga.
Tu te hranesti cu fumul sarac din vatra lumii
Cât o sa-ti chinui mintea cu-a fi si a nu fi?
Nu-ti irosi câstigul de fiecare zi
Cârpind la zdreanta vietii pe care-ai s-o daihumii.
Mâini vom pleca, prieteni. De ce sa ne lipsim
De vinul rosu si-o fata cu chip de serafim?
Câti au murit cu gândul ca lumea e eterna?
Când n-oi mai fi, ce-mi pasa de-i veche sau moderna?
Cât timp au sa te-nsele parfumuri si culori?
Ce-i rau, ce-i bine - Cartea pe cei naivi înveti-i.
De-ai fi tu chiar izvorul Zemzem, chiar apa vietii,
Tot în pamânt la urma tacut ai sa cobori.
Ferice-acel ce-n lume strain si liber trece,
Fara sa creada-n secte si în porunci divine.
Ca vulturul se-nalta spre cer, si nu petrece
Ca bufnitele printre tenebre si ruine.
Sa beau si sa ma bucur - aceasta-i partea mea.
Indiferenti mi-s zeii si orice erezie.
De-ntreb mireasa lumii: "Ce dota mi-aduci mic
Ea-mi spune: "A mea dota e bucuria ta."
Urzeste lumea, Doamne, din nou sub ochii mi
Sa-ti spun cum s-o faci altfel. Si-apoi te-as mai ruga
Sa-mi dai o alta viata. Sau - mai curând - de vrei.
Ai mila si ma sterge pe veci din Cartea ta.
Închide Coranul si liber gândeste
Si liber la toate în jur sa privesti.
Da totul si iarta oricui te raneste
Si-ascundete-n taina când vrei sa zâmbesti.
Tu, ce esti rezumatul Creatiei întregi,
Nu mai cerca din pierderi câstigul sa-l alegi,
La cupa grea din mâna paharnicului vietii.
Uita-vei si-asta lume si cea din tara cetii.
Nu cheltui-n tristete parelnica ta zi!
Pe drumul nedreptatii sa-ti fie calea dreapta.
Si pentru ca la capat neantul ne asteapta,
Închipuie-ti ca nu esti - si liber ai sa fii.
Sloboade-ma Parinte, de-un calcul fara capi
Cu minusuri si plusuri. Vreau ca sa ies din n
Un sclav sunt câta vreme cunosc ce-i râu, ce-i bine.
Dar vinul libertatea ma face sa-mi recapat.
Când lasi ca a ta frunte la idoli sa se-nchine,
Tu iesi din tine însuti ca sa te-ntorci în tine.
Când sorbi o-nghititura din vinul roz în spume,
Tu te desparti de tine si te desparti de lume.
Azi ce-am sa fac? Voi merge la umbra c-un ulcior?
Voi medita? Voi scrie? - O pasare-a trecut
Si-acum se pierde beata în cerul arzator.
Ca dânsa m-as vrea liber, - sus - în necunoscut.
De-asi fi cu zeii-asemeni, as arde-ntreaga lume
Si-as face-o alta-n care Adam - eliberat -,
Sa poata lesne-atinge tot ce-un om a visat
Si fiecarui lucru sa-i dea nou sens si nume.
Esti trist? Adu-ti aminte ca-n jur atâtia sufar.
Si ca dureri mai grele In univers pot fi.
Alege-ti o femeie cu sânii albi, de nufar.
Sa n-o iubesti. Nici dânsa sa nu poata iubi.
Cel care nu refuza tot ce-l momeste-n jur
Un sclav e al dorintii si-o victima-a durerii.
Tu sufletul pastreaza-l mereu desprins si pur.
Sa nu cazi în capcana amara a placerii.
Întelepciunea-n viata-i deplina renuntare
La orice lucru. Altfel, amar te vei cai.
Doar rupt de orice grija înseninat vei fi.
Afara de asta totul e chin si tulburare.
Un joc de artificii e lumea: umbre vane.
Îneaca-le în cupa pastrându-ti mintea treaza.
Si izbavit esti astfel de-aceste vagi icoane
Si gândul imposibil ce zilnic te-asalteaza.
Exista doua lucruri la baza întelepciunii
Si doua revelatii deschise-s pentru unii:
Sa nu te-nfrupti din toate ce se numesc mâncare
Si sa te tii departe de tot ce viu îti pare.
Îti place sa sorbi cupa cu buze rubinii,
Îti place sa sorbi viersul de harfa si de flaut.
Dar astea sunt desarte. Caci daca n-am sa caut
Sa ma desprind de toate - nimica nu voi fi.
În vin o moarte afli. Ci-n cupa o magie-i.
Caci neantul-acesta naste o ramura-a veciei.
Ma reînvie suflul lui Dumnezeu pe cruce
Si moartea cea carnala în hau de mine fuge.
O, inima, te doare popasul pe pamânt
Arunca de pe suflet al lutului vestmânt.
Si-astfel, desprins de tina, în sfânta curatie,
Spre ceru-nalt sa-ti afli si sens si bucurie.
Eu vinu-l sorb nu pentru o multumire strâmta,
Nu beau pentru refuzul vreunui dumnezeu,
Nici pentru ca sa tulbur morala cea mai sfânta. –
Ci, bând - respir o clipa, iesind din strâmtul eu.
Conditia umana cu greaua-i umilire
Dizolv-o în delirul betiei. Mântuiti
Vom fi astfel - si-n ceruri, de trupuri despartiti,
Plutim desprinsi dincolo de orice-ngradire.
La cei rai nu-mi voi spune, nici celor buni secretul.
A gândului esenta în verb saraca-ar fi.
Eu vad un loc mirific, dar nimanui nu-ncredu-l,
O taina am pe care n-o pot dezvalui.
(Omar Khayyam)
Întelepciunea-i sfânta: stim ca aceasta viata
E-un zbor înfrânt, iar restul atât e - o minciuna
Corolele se-nvoalta anume ca sa-apuna.
Cereasca bolta pare o ceasca rasturnata.
Sub ea-nteleptii temniti de teorii ocupa.
Tu sa imiti iubirea dintre ulcior si cupa,
Ce sorb stând gura-n gura licoarea fermecata.
Nu judeca pe nimeni, ci cata sa-ntelegi.
Eu beau, dar aminteste-ti ca ai si tu pacate.
De vrei s-ajungi la pace si seninatate,
Apleaca-te asupra durerii lumii-ntregi.
Cel ce-a cules In viata al Cunostintei Mar,
Pe-adevarata Cale purta-va pasii sai.
Numai acela stie ca azi e ca si ieri
Si mâini va fi asemeni cu Ziua cea Dintâi.
Un vânt de miazanoapte a vestejit azi floarea
Pe care o cântase în zori privighetoarea.
N-o plânge însa. Roza se va-nnoi mereu.
In timp ce noi dormi-vom în tarna somnul greu
La vremea primaverii pe margini de alee
Cu burtii tai prieteni si-o fata cum e crinul...
Aduceti-mi o cupa! Cei care-n zori beau vinul
Nu tin de sinagoga, de templu sau moschee.
Rasplata cuvenita iar n-a venit. Zâmbeste!
Sa crezi ca-un lucru poate fi altfel, nebunie-i.
Caci totu-i scris în cartea pe care-o rasfoieste
La întâmplare vântul uituc al vesniciei.
Nu am cerut sa fiu. Ma straduiesc
Sa trec fara uimire sau mânie.
Plecând, nu-ntreb pe nimeni daca stie
Ce-a fost popasul straniu pamântesc.
Natura cu-ale sale stihii si elemente,
Sofismul si-adevarul - îmi sunt indiferente.
Da-mi vin si-atinge harfei cu modulatii moi
Asemeni cu-ale brizei ce trece ca si noi…
A stelelor rotire care-nconjoara firea
Provoaca ameteala la cei din valea lunii.
Khayyam, tine-te bine de firu-ntelepciunii,
Pe când In jur danseaza din veac nemarginirea
În para aurarii înalta cupa plina
Cu vinul ca laleaua! O alta cupa-nchina
Iubitei ce-ti surâde. Pe-aprinsele ei buze
Sa sorbi adânc caci mâine vei fi un pumn de spuze…
Nu poti aprinde marea, nici omul sa-l convingi
Ca fericirea multa adeseori înseala.
Caci cupa care-i plina, usor chiar de-o atingi,
Se varsa. Dar intacta ramâne cupa goala.
As vrea sa-ti spun o taina omisa din Scripturi:
Din tina de mâhnire e omul încropit.
Aduna-aici o vreme ceva farâmituri
Si pleaca apoi cu graba în neantul nesfârsit.
Când zorii stralucire pe sânii Terei varsa,
Ia cupa si goleste-o! Da-ti lacrima pe-un cânt,
Caci zori mereu veni-vor spre noi cu fata-ntoarsa,
Când noi vom fi cu fata întoarsa spre pamânt.
Nu fii mâhnit ca lumea-i perfida si nedreapta
Nu-ti aminti si astazi de cei ce nu mai sunt.
O fota ca o roza si cupa te asteapta Surâzatoare.
Viata nu ti-o zvârli în vânt.
De-a lumii nedreptate cât timp rosi-vom oare?
Cât timp vom arde-n focul acestei lumi stupide?
Ridica-te si-alunga chemarile perfide
Si sa serbam parfumul si-a vinului culoare!
... Plângea un strop de apa: "Sunt despartit de Mare!"
Zâmbi atuncea Marea: "Noi suntem totul. Oare
Supremul zeu nu-i unda? Desi suntem departe,
Un punct ce nu se vede abia de ne desparte"
Îmi deghizez tristetea, caci pasarea ranita
Se-ascunde ca sa moara. Vin! Si sa spunem glume!
Vin, trandafiri si cântec! Si tu aici, anume,
Cu-a ta indiferenta, frumoasa mea iubita!
De vrei s-atingi sublima singuratate-a serii
Si-a stelelor înalte , desparte-te de toate:
Prieteni si iubite. Nici lacrima durerii
Straine sa nu darui, nici zâmbete-nselate.
Zadarnic cercetasem si carti si întelepti
Si-am întrebat la urma si cupa: "Ce va fi
Când am sa plec din lume?" Ea gura îsi lipi
De-a mea: "Bea vin! Din moarte n-o sa te mai destepti"
Acestei lumi nedrepte sa nu-i dai viata ta.
Nu-ti aminti durerea ce-a fost si ce-o sa vie.
Lânga o zâna alba cu sâni de iasomie
Ascunde-te de lume cu-o cupa-alaturea.
Daca esti beat, Khayyam, fii fericit.
Si daca Iubita te alinta, fii iarasi fericit.
Iar când visezi ca nu esti, zâmbeste multumit,
Caci moartea e neantul pe vesnicia-ntreaga.
Tu te hranesti cu fumul sarac din vatra lumii
Cât o sa-ti chinui mintea cu-a fi si a nu fi?
Nu-ti irosi câstigul de fiecare zi
Cârpind la zdreanta vietii pe care-ai s-o daihumii.
Mâini vom pleca, prieteni. De ce sa ne lipsim
De vinul rosu si-o fata cu chip de serafim?
Câti au murit cu gândul ca lumea e eterna?
Când n-oi mai fi, ce-mi pasa de-i veche sau moderna?
Cât timp au sa te-nsele parfumuri si culori?
Ce-i rau, ce-i bine - Cartea pe cei naivi înveti-i.
De-ai fi tu chiar izvorul Zemzem, chiar apa vietii,
Tot în pamânt la urma tacut ai sa cobori.
Ferice-acel ce-n lume strain si liber trece,
Fara sa creada-n secte si în porunci divine.
Ca vulturul se-nalta spre cer, si nu petrece
Ca bufnitele printre tenebre si ruine.
Sa beau si sa ma bucur - aceasta-i partea mea.
Indiferenti mi-s zeii si orice erezie.
De-ntreb mireasa lumii: "Ce dota mi-aduci mic
Ea-mi spune: "A mea dota e bucuria ta."
Urzeste lumea, Doamne, din nou sub ochii mi
Sa-ti spun cum s-o faci altfel. Si-apoi te-as mai ruga
Sa-mi dai o alta viata. Sau - mai curând - de vrei.
Ai mila si ma sterge pe veci din Cartea ta.
Închide Coranul si liber gândeste
Si liber la toate în jur sa privesti.
Da totul si iarta oricui te raneste
Si-ascundete-n taina când vrei sa zâmbesti.
Tu, ce esti rezumatul Creatiei întregi,
Nu mai cerca din pierderi câstigul sa-l alegi,
La cupa grea din mâna paharnicului vietii.
Uita-vei si-asta lume si cea din tara cetii.
Nu cheltui-n tristete parelnica ta zi!
Pe drumul nedreptatii sa-ti fie calea dreapta.
Si pentru ca la capat neantul ne asteapta,
Închipuie-ti ca nu esti - si liber ai sa fii.
Sloboade-ma Parinte, de-un calcul fara capi
Cu minusuri si plusuri. Vreau ca sa ies din n
Un sclav sunt câta vreme cunosc ce-i râu, ce-i bine.
Dar vinul libertatea ma face sa-mi recapat.
Când lasi ca a ta frunte la idoli sa se-nchine,
Tu iesi din tine însuti ca sa te-ntorci în tine.
Când sorbi o-nghititura din vinul roz în spume,
Tu te desparti de tine si te desparti de lume.
Azi ce-am sa fac? Voi merge la umbra c-un ulcior?
Voi medita? Voi scrie? - O pasare-a trecut
Si-acum se pierde beata în cerul arzator.
Ca dânsa m-as vrea liber, - sus - în necunoscut.
De-asi fi cu zeii-asemeni, as arde-ntreaga lume
Si-as face-o alta-n care Adam - eliberat -,
Sa poata lesne-atinge tot ce-un om a visat
Si fiecarui lucru sa-i dea nou sens si nume.
Esti trist? Adu-ti aminte ca-n jur atâtia sufar.
Si ca dureri mai grele In univers pot fi.
Alege-ti o femeie cu sânii albi, de nufar.
Sa n-o iubesti. Nici dânsa sa nu poata iubi.
Cel care nu refuza tot ce-l momeste-n jur
Un sclav e al dorintii si-o victima-a durerii.
Tu sufletul pastreaza-l mereu desprins si pur.
Sa nu cazi în capcana amara a placerii.
Întelepciunea-n viata-i deplina renuntare
La orice lucru. Altfel, amar te vei cai.
Doar rupt de orice grija înseninat vei fi.
Afara de asta totul e chin si tulburare.
Un joc de artificii e lumea: umbre vane.
Îneaca-le în cupa pastrându-ti mintea treaza.
Si izbavit esti astfel de-aceste vagi icoane
Si gândul imposibil ce zilnic te-asalteaza.
Exista doua lucruri la baza întelepciunii
Si doua revelatii deschise-s pentru unii:
Sa nu te-nfrupti din toate ce se numesc mâncare
Si sa te tii departe de tot ce viu îti pare.
Îti place sa sorbi cupa cu buze rubinii,
Îti place sa sorbi viersul de harfa si de flaut.
Dar astea sunt desarte. Caci daca n-am sa caut
Sa ma desprind de toate - nimica nu voi fi.
În vin o moarte afli. Ci-n cupa o magie-i.
Caci neantul-acesta naste o ramura-a veciei.
Ma reînvie suflul lui Dumnezeu pe cruce
Si moartea cea carnala în hau de mine fuge.
O, inima, te doare popasul pe pamânt
Arunca de pe suflet al lutului vestmânt.
Si-astfel, desprins de tina, în sfânta curatie,
Spre ceru-nalt sa-ti afli si sens si bucurie.
Eu vinu-l sorb nu pentru o multumire strâmta,
Nu beau pentru refuzul vreunui dumnezeu,
Nici pentru ca sa tulbur morala cea mai sfânta. –
Ci, bând - respir o clipa, iesind din strâmtul eu.
Conditia umana cu greaua-i umilire
Dizolv-o în delirul betiei. Mântuiti
Vom fi astfel - si-n ceruri, de trupuri despartiti,
Plutim desprinsi dincolo de orice-ngradire.
La cei rai nu-mi voi spune, nici celor buni secretul.
A gândului esenta în verb saraca-ar fi.
Eu vad un loc mirific, dar nimanui nu-ncredu-l,
O taina am pe care n-o pot dezvalui.
(Omar Khayyam)
Autoportret
Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi si zei.
Nu neaga, nu afirma. Dar vezi în ochii sai
Ca nimenea nu este mai trist si mai uman.
Nu mi-am facut vreodata din rugi sirag de perle
Ca sa-mi ascund noianul pacatelor cu ele.
Nu stiu daca exista o Mila sau Dreptate,
Dar totusi nu mi-e teama: curat am fost în toate.
Ma dojeniti ca vesnic sunt beat. Ei, bine, sunt!
Necredincios ma faceti. Si ce daca-i asa?
Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea.
Îmi apartin. Pricepeti? Si sunt ceea ce sunt!
Avui vestiti maestri. Facusem mari progrese.
Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi n compar
Cu apa ce ia forma impusa de pahar ;
Si fumu-n care vântul naluci ciudate tese.
Cu-o mâna tin Coranul si cupa cu cealalta.
Sunt când de partea legii, când musc din fruct oprit.
Asa ma stie zilnic cupola cea înalta:
Nici infidel cu totul, nici musulman smerit.
Virtutile sa-mi numeri doar una cate una.
Pacatele îmi iarta cu sutele, cu mia.
NICI vântul nu-ti atâte, nici aerul mânia.
Tu stii curat si sincer am fost întotdeauna.
Catat-am horoscopul în a iubirii carte,
Si-un întelept strigat-a: .A fericirii parte
Aceasta este: - o fata ca luna argintie
Si-o noapte care tine un an cât o vecie*.
Nu pot sa fac deosebire între capcana si momeala. "
Un sfat ma-mpinge spre moscheie, iar altu-mi umple cupa goala.
Si totusi vinul si cu mine si draga-n ceasuri de iubire
Mai bine fripti într-o taverna decât cruzi într-o manastire.
(Omar Khayyam)
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi si zei.
Nu neaga, nu afirma. Dar vezi în ochii sai
Ca nimenea nu este mai trist si mai uman.
Nu mi-am facut vreodata din rugi sirag de perle
Ca sa-mi ascund noianul pacatelor cu ele.
Nu stiu daca exista o Mila sau Dreptate,
Dar totusi nu mi-e teama: curat am fost în toate.
Ma dojeniti ca vesnic sunt beat. Ei, bine, sunt!
Necredincios ma faceti. Si ce daca-i asa?
Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea.
Îmi apartin. Pricepeti? Si sunt ceea ce sunt!
Avui vestiti maestri. Facusem mari progrese.
Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi n compar
Cu apa ce ia forma impusa de pahar ;
Si fumu-n care vântul naluci ciudate tese.
Cu-o mâna tin Coranul si cupa cu cealalta.
Sunt când de partea legii, când musc din fruct oprit.
Asa ma stie zilnic cupola cea înalta:
Nici infidel cu totul, nici musulman smerit.
Virtutile sa-mi numeri doar una cate una.
Pacatele îmi iarta cu sutele, cu mia.
NICI vântul nu-ti atâte, nici aerul mânia.
Tu stii curat si sincer am fost întotdeauna.
Catat-am horoscopul în a iubirii carte,
Si-un întelept strigat-a: .A fericirii parte
Aceasta este: - o fata ca luna argintie
Si-o noapte care tine un an cât o vecie*.
Nu pot sa fac deosebire între capcana si momeala. "
Un sfat ma-mpinge spre moscheie, iar altu-mi umple cupa goala.
Si totusi vinul si cu mine si draga-n ceasuri de iubire
Mai bine fripti într-o taverna decât cruzi într-o manastire.
(Omar Khayyam)
sâmbătă, 12 februarie 2011
vineri, 11 februarie 2011
Singuratatea omului
Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.Când ti se-ntinde-o mâna, înainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.
Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nadejdile, - ascunse sa-ti stea de lumea toata,
în zâmbet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.
O, tânar fara prieteni mai vechi de doua zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
Pumnul sa-ti ajunga, si zavorât în tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.
Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neîncetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.
Daca-ti va da otrava un întelept, s-o bei -
Si-arunca antidotul, un prost de ti-l întinde.
Renume de-ai sa capeti, hulit vei fi de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?
Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Caci, în afara cupe-i, Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.
Cei care are pâine de astazi pâna mâine
Si-un strop de apa rece în ciobul sau frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?
Când zarile din suflet ni-s singura avere,
Pastreaza-le în taina, ascundele-n tacere.
Atât timp cât ti-s limpezi si vaz, si-auz, si grai
Nici ochi si nici ureche, nici limba sa nu ai.
Nu stie nimeni taina ascunsa Sus sau Jos.
Si nici un ochi nu vede dincolo de cortina.
Straini suntem oriunde. Ni-i casa în tarâna.
Bea - si termina-odata cu vorbe de prisos!
Târzii acum mi-s anii. Iubirea pentru tine
Mi-a pus în mâna cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis cainta si mintea îngereste.
Dar timpul, fara mila - si roza desfrunzeste..
Putina apa si putina pâine
Si ochii tai în umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.
Atâta duiosie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi si-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Si-acum
De ce sunt toate ura si lacrima si fum?
Batrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcana.
Acum buzele tale îmi sunt si vin si cana.
Mi-ai umilit mândria si biata ratiune,
Mi-ai sfâsiat vestmântul cusut de-ntelepciune.
Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.
Tu stii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea
Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.
(Omar Khayyam )
Incertitudinile credintei
Cât timp voi încerca sa umplu cu pietre marea nesfârsita?
Dispretuiesc si libertinii, dar si credinta ipocrita.
Voi merge-n Rai sau în Gheena? Dar mai întâi e-adevarat
C-aceste stranii tari exista? Care din voi le-a vizitat?
La orice pas. Parinte, ai pus câte-o capcana.
De-as vrea ca sa ma apar, orice-ncercare-i vana.
Si tu m-acuzi acuma zicând ca-s vinovat.
Când Tu le faci pe toate, ce faci Tu e pacat?
Atât de larg esti, Doamne, ca nu-i nenorocire :
Sa n-o împartaseasca si ultimul atom.
Dar ia aminte bine: de-ai fi si Tu tot om,
N-ai da nici o smochina pe-asa o fericire.
Multi cata-ntelepciunea în temple si în Carte.
Pe altii-i chinuieste incertitudinea.
Dar unul stând la pânda deodata va striga:
"Besmetici, adevarul nu e de nici o parte!"
"Ce mare este Domnul!" repeta muedinul.
Adânca desnadejde din glasul lui ma doare.
A cincea oara-i astazi. Spuneti-mi, de ce oare
Alah de sus ne-asculta indiferent suspinul?"
Tu, cel ce arzi si înca mai arzi, si-ai merita
Sa arzi în focul vesnic, de ce te rogi la zei?
Ce punte-ascunsa-aflat-ai ducând pâna la ei?
Prin ce putere rara fi vei îndupleca?
Trait-am ani o suta sub dulcea-ti bunatate
Si-as mat trai o suta facând numai pacate.
Ca sa masor la urma, din doua ce-i mai mare:
Mânia Ta cumplita sau blânda-ti îndurare.
Ne-ai pus în suflet patimi adânci cât o vecie,
Si-ai poruncit de-asemeni ca omul sa se-abtie.
Nedumeriti ne zbatem între porunci inverse.
Cum poti sa-nclini o cupa, iar ea sa nu se verse?
Ai plamadit în mine un amalgam ciudat.
Mii de-ntâmplari bizare în sufletu-mi se-atin.
Când astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat.
Mai bun decât atâta, cum pot eu sa devin?
De inima-mi captiva, îndura-te Parinte,
Si de-al meu suflet, cupa a lacrimii eterne.
Îmi iarta pasii slobozi ce duc catre taverne
Si, iarta-mi Doamne, mâna când cupa o cuprinde!
Mi-ai spart ulciorul. Doamne, si vinul cel curat
În iarba sângereaza. Ce-mi mai ramâne-n loc?
Tu mi-ai închis si drumul spre ultimul noroc.
Ucide-ma, dar afla: Tu esti acum cel beat.
Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arati în toate
Si te amuza - aceste efecte minunate
De a juca în lucruri. Caci Tu esti si actor
În propria Ta piesa - si esti si spectator.
În temple si biserici, moschei si manastiri
Se-ascund cei ce au teama de-a iadului urgie.
Dar cel care cunoaste divina maretie
Nu-si rasadeste-n suflet nici rugi nici tânguiri.
Beau vin si mi se spune de unul si de altul:
"Sa nu mai bei, caci vinul dusman este de moarte
Al lui Alah". Atuncea - zic eu - pentru Prea-Naltul
Voi bea pagânul sânge. E-un act de pietate.
Te chinuieste gândul ca faci mereu pacate.
Din orice bucurie o vina ti-ai facut.
E fara rost tristetea, Khayyam, caci dupa moarte
Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.
Întorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfrâu.
Am renuntat la ceruri, la rugi si cele sfinte.
Oriunde este-o cupa, Tu ai sa vezi Parinte,
Cum curge-n gâturi vinul ca apa dintr-un râu.
Hai, s-aruncam tarâna pe fata cerului,
Ca sa nu-mi vada cupa, nici sânii tai de nufar.
Cui ruga ta s-o darui, si renuntarea cui,
Când ceru-i surd si poate în el si zeii sufar?
De la-nceput voit-am sa ma cunosc pe mine,
Si-apoi de mine însumi, de ce m-ai despartit?
Si daca-n ziua-ntâia m-ai vrut mereu cu Tine,
De ce apoi, bezmetic, în lume m-ai zvârlit?
Nu-i nici un om pe care absenta Ta nu-l doare,
Pe toti iluminatii i-ncânta-a Ta splendoare.
Desi spre om privirea-T;i nu vrea sa se încline,
Nu-i nimeni sa nu fie preocupat de Tine.
În ziua când tot cerul s-o prabusi, - când ceata
O sa orbeasca astrii si s-or întuneca,
Te voi opri pe cale si te voi întreba:
"Când singur tu mi-ai dat-o, acum de ce-mi iei viata.
O gura parfumata argintii mi i-a stors
Si-ncrederea-T;i în mine a naruit-o vinul.
Urmeaza Raiul? Iadul? Mi-astept senin destinul.
Caci Iadul - cine-l stie? Din cer, cine s-a-ntors?
Dervisule, arunca acest val înflorat
Si-mbraca al saraciei vestmânt neîntinat.
N-ai sa mai vezi pe nimeni grabit sa ti se-nchine,
Dar ai s-auzi cum cânta tot cerul pentru tine.
Asculta marea taina: când prima dimineata
Ilumina cuprinsul, Adam era deja
Faptura cea mai trista, si-ndurerat chema
Sa se întoarca noaptea, sa vina iarasi ceata.
O suta de religii nu fac cât vinul sacru,
O-nghititura face cât saptezeci de rugi.
Afar’ de vin, nu este un singur lucru acru
În stare sa plateasca un cer de îngeri dulci.
Spuneti-mi ce-i mai bine? Sa mergi într-o taverna,
Sau sa te tângui zilnic cu sufletul pustiu,
Îngenunchind în templu? Dar eu nu vreau sa stiu
De-Alah si alta viata, caci stingerea-i eterna.
Sarmane om, nimica tu n-ai sa stii vreodata.
Nimic din ce-nconjoara aceasta ora trista.
Încearca sa-ti faci Raiul, promis de zei odata,
Aici, caci altul poate dincolo nu exista.
De ce incertul mâine te tulbura mereu?
Caci nu-ti sta în putere sa-i schimbi de astazi fata.
S traieste-adânc prezentul! Iar mâini? Nici Dumnezeu
Nu ar putea sa spuna ce taina-ascunde ceata.
Dincolo de pamânt si infinit,
Catam sa aflu cerul unde vine.
si-un glas solemn atunci s-a auzit:
"Si cerul si infernul sunt în tine."
Omar Khayyam
citatul zilei 11.02.2011
"Cand te clatini sub povara durerii, cand nu mai ai lacrimi, gandeste-te la iarba care straluceste dupa ploaie!Cand splendoarea zilei te-nnebuneste, cand doresti ca o noapte fara sfarsit sa se intinda peste lume, gandeste-te la desteptarea unui copil!"
Omar Khayyam:
Omar Khayyam:
joi, 10 februarie 2011
Eu vad ca esti departe...
Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti -
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez - si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
- Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.
miercuri, 9 februarie 2011
FARA OCHII TAI !
Nu pot trai fără de ochii tai ce i-am pierdut de tot?
Mă-ntreb şi sufăr, dar încă nu cunosc răspunsul,
Este o întrebare ce mă doare mult, dar chiar nu pot
Să trec peste acestea, când tot eu sunt înfrântul!
Mă doare să te-aştept, mi-e teamă că nu vii
Şi te cuprind cu gândul, chiar dacă toţi sunt răi,
Eu te aştept şi plâng fără ca tu, minunea mea să ştii
Şi iar mă-ntreb ce fac oare de-acum fără de ochii tăi?...
Întind mâinile ca să cuprind ceva ce nu există
Un vis de-ndrăgostit ce nu-nţelege că nu eşti,
Şi nici nu-mi pasă dacă plâng, sau lume-ai tristă,
Pe mine rău mă doare că, nu mă mai iubeşti.
E trist dar, nu mai bat la uşi ce nu mi se deschid
Crezând că dincolo de ele te voi găsi pe tine,
E prea târziu şi cred că viaţa prea mult m-a chinuit
Să sufăr şi să plang întruna, să o blestem îmi vine!
A ars şi ultimul tăciune deşi cenuşa frige uneori
Ştiu că nu se mai aprinde un foc precum a fost,
E doar romanţa parfumată ce mai rezistă prin culori
Eu încă te mai strâng la pipet deşi, nu are nici-un rost!
Privesc la chipul tău din poză, frumoasă ca un înger eşti
Ţi-am pus la gât şirag din lacrimi şi-aştept, să te trezeşti!
autor florentina crăciun fabyola
marți, 8 februarie 2011
Imi lipsesti...
"In fiecare zi zambetul tau devine Luceafarul meu.
Ma uit la tine si atunci sentimentele mele incep sa straluceasca.
De la tine am invatat de departe mai mult decat simple numere sau cuvinte:
Tu esti cartea care intr-o zi va fi a mea.
Tu esti acela in a carui iubire dragostea mea de invatatura
Intr-o zi isi va trasa linia sa ancestrala.
Prin toate mijloacele tu ma ajuti sa cresc in frumusete,
Te rog sa fii iubitul meu.
Imi lipsesti teribil in aceste zile de dragoste,
Imi lipsesti, iar rana lasata ma injunghie si ma doare.
Vad dragoste in jurul meu si imi trebuie
Atat de multa putere doar pentru a ma misca.
In curand, in curand, dragostea mea, aceasta asteptare va lua sfarsit,
Iar tu si cu mine vom avea ceea ce ne dorim.
In zile ca acestea vom sta langa foc,
Iar toata durerea indurata va fi de mult timp uitata."
Ma uit la tine si atunci sentimentele mele incep sa straluceasca.
De la tine am invatat de departe mai mult decat simple numere sau cuvinte:
Tu esti cartea care intr-o zi va fi a mea.
Tu esti acela in a carui iubire dragostea mea de invatatura
Intr-o zi isi va trasa linia sa ancestrala.
Prin toate mijloacele tu ma ajuti sa cresc in frumusete,
Te rog sa fii iubitul meu.
Imi lipsesti teribil in aceste zile de dragoste,
Imi lipsesti, iar rana lasata ma injunghie si ma doare.
Vad dragoste in jurul meu si imi trebuie
Atat de multa putere doar pentru a ma misca.
In curand, in curand, dragostea mea, aceasta asteptare va lua sfarsit,
Iar tu si cu mine vom avea ceea ce ne dorim.
In zile ca acestea vom sta langa foc,
Iar toata durerea indurata va fi de mult timp uitata."
luni, 7 februarie 2011
Si-n condamnarea asta la tacere...
Mi-e imposibil fără tine
Nici nu mai stiu daca erai frumoasa
Si nici in ce culori iti sta ma bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil fara tine
Vizionez femei nenumarate,
Femei interesante ma mai suna,
Dar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma vad cu ele impreuna.
Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,
Care-a decurs din intalnirea noastra,
Dar vechiul loc al dragostei ma cheama
Si tu imi faci cu mana la fereastra,
Subtile explicatii cui i-as cere ?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
Mai conversesz de-a surda,cu neantul.
Si cum sa transformam iubirea-n ura,
De ce nu noi,ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze ?
N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,
Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,
Dar eu te-am adorat fara criterii,
Este bolnav,al patimii depline.
De dragul tau,am fost cu lumea-n lupta,
Te-am aparat de barfe si de crivat,
Si dupa toata veghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotriva-ti.
Si,totusi,tu ai fost cea mai frumoasa,
La mine-n brate iti fusese bine,
Obsesia iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil fara tine.
Nici nu mai stiu daca erai frumoasa
Si nici in ce culori iti sta ma bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil fara tine
Vizionez femei nenumarate,
Femei interesante ma mai suna,
Dar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma vad cu ele impreuna.
Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,
Care-a decurs din intalnirea noastra,
Dar vechiul loc al dragostei ma cheama
Si tu imi faci cu mana la fereastra,
Subtile explicatii cui i-as cere ?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
Mai conversesz de-a surda,cu neantul.
Si cum sa transformam iubirea-n ura,
De ce nu noi,ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze ?
N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,
Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,
Dar eu te-am adorat fara criterii,
Este bolnav,al patimii depline.
De dragul tau,am fost cu lumea-n lupta,
Te-am aparat de barfe si de crivat,
Si dupa toata veghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotriva-ti.
Si,totusi,tu ai fost cea mai frumoasa,
La mine-n brate iti fusese bine,
Obsesia iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil fara tine.
Un vis ce-atinge razele argintii ale Lunei...
Dar unde mi-e "fetita"?A uite-o!Pare atat de mica si fragila asa cum sta in patu-i!De ce-o fi in pat si ghemuita?Parca se roaga.M-am obisnuit s-o vad cu manutele pe geam,cu ochii atintiti spre cer,cautandu-si parca necontenit steluta ei.Sper sa aiba o noapte linistita.Incep sa-i trimit razele mele.De-as putea s-o protejez si eu de tot ce-i rau....
-Buna seara, Luna draga!
-O, Doamne ce tare m-ai speriat!Apari atat de rar in fata mea....cum ti-as putea multumi pentru toata stralucirea cu care m-ai inconjurat, in vesnicia-mi?
-Ca oricine-mi multumeste...ma multumesc cu atat de putin...sa fie doar din toata inima!Dar la cine te uitai cu-atata dragoste?
-La "fetita"mea...am o fata nespus de draga acolo jos,tocmai aveam impresia ca ti-a trimis o rugaminte...
Dumnezeu privind cu toata iubirea-i pe Pamant dupa ce medita cateva clipe ii raspunse Lunei:
-E si "fetita"mea....sa fii convinsa!Si da.Am primit o mare rugaminte din partea-i.
-I-o vei implini, nu-i asa?
-E o poveste lunga cu ea,Luna mea...n-ai tu rabdare s-o auzi!
-Ba da,te rog!
-Ei bine...exact acum un an,sufletul ei s-a transformat intr-o frumoasa floare.A crescut-o cu grija si s-a bucurat de mununata floare ce a aparut in luna mai.A denumit-o chiar.Iubire!Si a continuat s-o protejeze si s-o apere cum s-a priceput mai bine de ochii tuturor,in fata vicisitudinilor aparute,dar mai ales cand...speranta a parasit-o.
-Doamne,ma tem ca nu inteleg!
-S-a indragostit,Luna draga!De un barbat si frumos si destept si cu un suflet bun si sensibil.Toate bune pana aici.Doar ca acest barbat,din punctul meu de vedere traieste intr-un cerc ermetic inchis.Oricat si-ar dori ea...nu v-a reusi niciodata sa ajunga la el.
-Pari convins!
-Sunt.Am avut si cateva clipe de indoiala insa.O priveam cum seri intregi inainte de culcare isi indrepta ochii spre mine,isi impreuna manutele si-mi trimitea aceeasi rugaminte.Nu-si dorea prea mult.Doar ca eu am considerat ca nu e posibil.Eiiii....dar nu mi-a fost usor s-o tot refuz.Stii ce ma frapa cel mai mult?Convingerea-i!Credea, cum putini o fac, in ce simte ea.Si nu i-a fost usor,crede-ma.Intr-un an s-au intalnit o singura data.Si ulterior...a venit si o perioada buna in care nici macar nu si-au vorbit.Cu toate acestea ea il iubea si continua sa creada in minunea ...ce n-a venit in fapt.
-E trist ce-mi povestesti...Si azi ce te-a rugat?
-Abia azi m-a surprins si m-a facut sa am mari indoieli in gandirea mea,logica si dreapta.Spre marea mea mirare...m-a rugat,exact intr-o zi deosebita pentru ei doi,cu o intelegere aparte,sa-i daruiesc putina liniste sufleteasca si o mare capacitate de a uita.Eram ferm convins ca va pleca pana la urma sa-i daruiasca micul ei cadou,pregatit cu atata minutiozitate luni de zile.Dar...nu i-a iesit in cale.Si mi-a dat de gandit.Unde e extazul si credinta ei?Si de ce a renuntat?Chiar imi pare rau.Imi propusesem,sa-l observ putin si pe el.Sa-i privesc atent privirea.Cum aveau sa fie ochii lui cand ar fi intalnit-o?Nepasatori?Mirati?Furiosi?Ori poate incarcati de o iubire despre care eu nu stiu inca nimic?De ce nu stiu?Pentru ca el reuseste sa ascunda ce simte atat de bine si fata de el insusi darmi-te de restul?Ei...din perspectiva asta ma simt putin neputincios...Oare nici macar eu nu voi sti vreodata ce e cu adevarat in inima acestui barbat care a fost fara doar si poate unul din cei mai iubiti pamaneteni in acest an trecut?.Sau poate mai este!Ceva imi scapa...Dar cred ca te-am plictisit,Luna mea..
-Deloc!Ma gandeam cu adevarat la cei doi...Dar nu mi-ai spus...ii vei implini aceasta dorinta?
-Liniste sufleteasca da!Cat priveste uitare....voi medita indelung.Poate fi uitata oare o asemenea iubire?Si-ar mai fi ceva deloc lipsit de importanta.Ea tot timpul a considerat ca eu i-am trimis aceasta iubire.Iar eu ...n-as fi crezut ca in cele din urma pot recunoaste.Iubirea sunt eu...si e in inima ei...bine inradacinata.Vreau eu sa plec de acolo?Dar...noaptea e un bun sfetnic...te las pe tine s-o veghezi.In stralucirea-ti...razele tale ii lumineaza frumos dragalasul chip..Eu incerc sa-mi arunc o privire si asupra celor care au la fel de multa nevoie de grija mea...apoi ma voi gandi la cum sa-i raspund rugamintii...
-Asa sa faci Doamne!Noapte buna!
E atat de multa stralucire in juru-mi in aceasta noapte speciala a iubitei mele copile.Imi pare sincer rau ca nu a putut participa la adevaratul spectacol astral ce ma inconjoara!Dar ceva imi spune ca bunul Dumnezeu ii va darui in asta noapte mult mai mult decat l-a rugat copila mea.
Noapte buna tuturor si permiteti-mi sa urez un sincer "LA MULTI ANI!" tuturor celor care azi isi sarbatoresc ziua de nastere...ori poate un alt eveniment deosebit in viata!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)