Ce inseamna ...... DRAGOSTEA

Ce inseamna ...... DRAGOSTEA

Dragostea inseamna

sa te bucuri pentru celalalt, atunci cand este fericit
sa fii trist pentru el cand este suparat
sa fiti impreuna in vremuri bune si in vremuri grele

Dragostea e izvorul puterii.

Dragostea inseamna
sa fii mereu sincer cu tine insuti
sa fii mereu sincer cu celalalt
Sa stii sa-i vorbesti, sa stii sa-l asculti,
sa-i respecti increderea si sa nu te prefaci.

Dragostea este izvorul realitatii.

Dragostea inseamna
o intelegere atat de profunda incat
simti ca esti o parte din celalalt
acceptandu-l asa cum este
fara sa incerci sa-l transformi in altceva

Dragostea este izvorul unitatii

Dragostea este

libertatea de a-ti urma visele tale
impartasindu-ti experientele cu celalalt
evoluand ca individ alaturi
si impreuna cu cresterea celuilalt

Dragostea este izvorul succesului.

Dragostea inseamna

bucuria de a face planuri impreuna
bucuria de a face toate lucrurile impreuna

Dragostea e izvorul viitorului

Dragostea este
furia furtunii
si linistea curcubeului

Dragostea este izvorul pasiunii.

Dragostea inseamna
a darui si a primi in fiecare zi,
a intelege nevoile si dorintele celuilalt

Dragostea inseamna
sa stii ca celalalt va fi intotdeauna
langa tine, orice s-ar intampla
sa-i simti lipsa atunci cand e departe,
dar sa-ti fie mereu aproape in inima ta.

Dragostea e
izvorul sigurantei
sursa vietii

Dragostea e viata insasi, traieste-o!

(Alin)

Citatul zilei 09.01.2011

“Nu poti impiedica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare. Dumnezeu rascoleste deopotriva sufletul omului si apele oceanului.”

Stefan Banica - Mi-e dor de ochii tai

Declaratie de dragoste

 ... Azi, ca de o bună bucată de vreme,
Soarele si Luna au continuat să răsară şi să apună

... În ultima oră: oamenii au minţit sau au spus adevărul,
Si cam de tot atâtea ori au fost trişti sau veseli,
...În această ultimă ora,
Au mai izbucnit câteva certuri,
Şi au avut loc cam tot atâtea împăcări,

... În ultimele minute,
unii dintre noi au sperat, au plâns, au zâmbit,
Totul a depins de meridian
Şi de condiţiile atmosferice, sociale si psihice.

...În ultima secundă
S-au m-ai născut şi au mai pierit câţiva dintre semenii noştrii,

... Iar în această clipă
oamenii continuă fără încetare,
Fără să ţină seama de condiţiile atmosferice, sociale şi psihice
Să se îndrăgostească unii de alţii!

Dan Stoica - 2008 - din volumul "Declaratie de dragoste"  2011

Mult timp...

Mult după ce uşa casei tale s-a închis în urma mea,
Voi mai răsufla înca mângâierile tale,
Şi nu voi putea să plâng decât lacrimi furate din ochii tăi....
  
Mult timp după ce mă vei uita,
Vei mai locui în mine,
Ca aburul zorilor cautând adăpost sub dogoarea zilei,

Mult timp după ce nu voi mai fi,
Sub stelele celuilalt timp,
Surâsul tău îmi va îmbratişa şi încalzi Nefiinţa.

Dan Stoica - 2011 - aus dem Band  "Liebeserklärung" -

Si ma striga cu taina nerostitelor soapte....

Intre noi doi s-a facut un pod de lumina,
Cateva umbre trec peste el, din cand in cand,
Ca niste aripi, intinse peste-a lumii gradina,
Unindu-ne trupurile, cu aceeasi inima batand.
Si nu ne-am speriat, cand plutind peste viata,
Am vazut in oglinda, cum la tampla a nins,
Iar cuvintele,ca-ntr-un iglu de gheata,
Invelite cu lacrimi de tacere s-au prins.
Intre noi universul strabate aceeasi carare,
Insotit de furtuni, curcubee si ploi,
Si nimic nu se naste, dintr-o simpla-ntamplare,
Mirati ca, minunea traieste prin noi.
Tu pastreaza-mi din stele cand rasar in noapte,
Fa sa fie lumina, prin iubirea de ieri,
Si ma striga cu taina nerostitelor soapte,
Sub imensele aripi, indragite poveri.

Corespondenţă Mihai Eminescu – Veronica Micle

Dacă e vineri – e poezie pe pâine

Eminescu a recunoscut de nenumărate ori în scrisorile şi poeziile sale influenţa deosebită pe care Veronica a avut-o asupra sa. De exemplu, în ciorna scrisorii de condoleanţe la moartea lui Ştefan Micle, el scrie: „viaţa mea, ciudată şi azi şi neexplicabilă pentru toţi cunoscuţii mei, nu are nici un înţeles fără tine”. Sau în poezia Lumea îmi părea o cifră mărturiseşte că până când a întâlnit-o „n-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc”, pentru ca după aceea „începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult decât lumea”.

Din luna lui Iunie 1882.

A plâns scriind-o.

Îngerul meu blond,

Te-aş acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de faţă; aş face-o în gând, dacă n-aş fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ţi vorbesc de loc de amor – dar tu nu ştii că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Şi acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăşte şi când eşti de faţă, şi când nu eşti. Veronicuţa mea, dacă acest sentiment care tâmpeşte mintea şi stinge-n om orice curaj de viaţă, n-ar învenina pururea zilele şi nopţile mele, dacă n-ar fi ingredienţa fatală a oricărei gândiri la tine, aş fi poate în scrisorile mele mai expresiv şi mai vorbăreţ. Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Şi această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aş fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viaţa mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins şi înţeles, e drept că nu te-aş fi strâns în braţe, dulce şi albă amică, dar nici n-aş fi suferit atât, nici n-aş fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-şi arunca viaţa pentru acel tezaur şi pururea în pericol de a-l pierde, nu-şi zice în sine uneori că, cu toate că iubeşte tezaurul, ar fi fost – nu mai fericit, dar mai puţin nefericit să nu-l fi avut? Aşa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasă în pădure, cu toate acestea-l iubeşte mai mult decât viaţa. Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde. Ţi-am spus, Nicuţă, că pentru mine viaţa s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu uşurinţă şi că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare şi nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine.

Dac-ai cunoaşte această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai şti cu câtă amărăciune, cu câtă neagră şi urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ţi scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aş săruta, te-aş desmierda, dar te-aş ucide totodată.

Momoţelule, îţi sărut mânile tale mici şi genunchii tăi cu gropiţe şi gura ta cea dulce şi părul şi ochii şi coatele şi toată, toată te sărut şi te rog, te rog mult să nu mă uiţi deloc, deşi poate tocmai când vei şti că te iubesc ***, nu vei mai pune nici un preţ pe iubirea

lui Emin

Departe sunt de tine…

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţa-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţş parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sărutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult…
Voi fi bătran şi singur, vei fi murit de mult!

Vis piedut...

Cand ma uit la mine cel ce-a fost
Am iesit rebelul fara rost
Nu am trait decat pentru o zi
Nu m-a mirat a fi..

Am pierdut si nici ca am stiut
Zile-au fost un joc neintrerupt
Nu am stiut decat sa uit mereu
Ca maine voi fi tot eu …


Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea
Nu mai mult ca viata mea
Nu-mi pare rau de anii ce-au trecut
Ei mi-au dat ce n-am avut.

….totzi plecam ca un vis pïerdut

Singurătatea

Stranie făptură-n noapte,
e iubirea spusă-n şoapte,
între vise şi suspine,
de la mine către cine?

Îndoiala mă cuprinde,
dacă gându-mi se întinde,
aruncând trăiri divine,
de la mine către cine?

Arătări în ochi fugare,
printre stele căzătoare,
le-aş întoarce să aline,
de la mine către cine?

Scoase-n dar din trează minte,
slove spuse în cuvinte,
azvârlite-n nopţi senine,
de la mine către cine?

Val zdrobit întorc în mare,
veşnic adâncind cărare,
spre neantul ce revine,
de la mine către mine.
(Silviu Craciunas)

Citatul zilei 08.01.2011

În această clipă, sunt singur. Ce mi-aş putea dori mai mult? O bucurie mai intensă nu există. Ba da, aceea de a auzi cum, de atâta tăcere, singurătatea-mi creşte.

Emil Cioran

Asteptandu-l pe el...

Motto:

Aşteptându-l pe el, au trecut clipele; cu ele a trecut o zi, cu zilele a trecut o lună, cu lunile a trecut şi un an şi cu el am lasat toate nădejdile vieţii.

Vidyapati

....in viata, exista o zi, speciala in care ti se da o sansa.Am pierdut-o! Si toate eforturile ulterioare pentru...o a doua sansa....au fost in zadar...Eu iert mereu...De ce n-am primit si eu iertarea cand...mi-am dorit atat de mult?Sau macar o...ocara!Tacerea e cred cel mai cumplit raspuns pe care-l poti primi...cand astepti un zambet, o privire, doua cuvinte!

Emeric Imre - Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale

Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie

Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii

Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind spre zari uscate

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chïp slavon si nume de regina

A Woman's Heart - Chris de Burgh

Adi Cristescu - Nu vreau poveste de amor [official][slideshow][HD]

TIE

Tu mi-ai adus in suflet bucurie,
O bucurie nesperat de mare.
Posibil e sa fie-o stare trecatoare,
Nu vreau inca sa-mi pun aceasta intrebare.

Ma aflu la intersectia trecutului cu viitorul,
Si lupt cu mine insami sa uit cat doare dorul.
Cu tine aproape trecutul e departe,
De viitor doar o iluzie ma mai desparte.

Cand vei pleca vei lua cu tine
Lumina ce-ai adus in mine,
Iar eu iti voi pastra o amintire,
A clipelor ce tu mi-ai daruit de fericire.

Cand sufletul de-o grea durere imi era amortit,
Avandu-te alaturi ca prin minune el si-a revenit.
Azi tu ai fost salvarea de care nu stiam ca am nevoie,
Maine altcineva sa-ti incalzeasca inima-ti va cere voie.

Intre ce-a fost si ce va fi,
Privirea-ti calda in inima-mi va dainui.
Rogu-ma-voi sa-ti fie bine
Din cand in cand sa-ti amintesti de mine.

Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor!

......a fost!

sa nu ma-ntrebi iubitul meu
in lipsa ta daca mi-e greu
sa nu ma-ntrebi daca iubesc
sa nu ma-ntrebi daca traiesc.

sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor
sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor
sa nu ma-ntrebi daca mai plang
sa nu ma-ntrebi ce am in gand.

sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea
si suferinta si tristetea
sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea
nici dac-am cunoscut iubirea.

sa nu ma-ntrebi daca zambesc
in jur de pot sa mai privesc
sa nu ma-ntrebi daca ma doare
nici daca vad pe cer ca-i soare.

fara sa-ntrebi am sa-ti raspund
frumosul meu cu suflet bland
la orice-ai vrut sau vrei sa stii
raspunsuri inger vei primi.

in lipsa ta mi-e greu iubire
iubesc,traiesc in amintire
de chipul tau imi este dor
eu fara tine vreau sa.....mor.

in noapte lacrima-mi ascund
de dragul tau iubire plang
cu tine-n gand adorm cu greu
in vis apari si esti al meu.

ce-i frumusetea?-chipul tau
ce-i suferinta?-dorul meu
ce e tristetea?-viata mea
de-ar fi s-o pierd nu mi-ar pasa.

ca am putut sa te cunosc
sa te ating suflet frumos
si am putut sa-ti simt iubirea
si am aflat ce-i fericirea.

daca zambesc o fac prin lacrimi
daca privesc nu-s ochii mei
ca nu mai au lumina inger
de cand te-ai departat de ei.

nu stiu,nu vad daca e soare
nimic acum nu are rost
secunda fara tine doare
a fost frumos,frumos......a fost!

Iubind in taina..

Iubind in taina am pastrat tacere,
Gandind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii... vin’ la sanu-mi.

(Mihai Eminescu)

Drumul spre o ...stea...

Astazi se implinesc 11 luni de cand mi-am ascultat glasul inimii din nou, dupa multi ani,foarte multi.Ce m-a sfatuit ea?Si bune si mai putin bune.Stiu ca am ascultat-o...N-am reusit sa ating nici o stea.Dar oare stelele apar pentru a fi atise de noi muritorii de rand?Ma tem ca nu. Si daca am reusi, oare atingerea lor ne-ar bucura?Am sti sa intelegem raceala lor?Tacerea lor?Poate frumusetea visului e mai mult in drumul parcurs catre o stea. Atunci de ce ne intristam adesea in urcus? De ce ne cuprinde teama ca nu vom reusi niciodata? Poate nici nu vom reusi. Dar am incercat...Am visat si cu ochii inchisi si cu ei deschisi. Si n-am lasat lacrimile sa ma opreasca din a mea visare.Un prieten drag ma tachina cu luni in urma spunandu-mi ca sunt o mica mare visatoare...Poate!Dar e asa frumos sa inchizi ochii si sa-ti imaginezi ca ai ajuns laga steaua draga tie...Doar visand stii cum ar fi...Si trezindu-te mergi mai departe cand esti frant de dezamagiri, oprit de usi inchise, cand pana si speranta parca   vrea sa te paraseasca...Poate la capatul drumului, ma va astepta ce-am visat...sau poate nu. Nu voi sti...decat la capat...Oare stelele au suflet? Au inima? Simt? Ne vad cand ne indreptam spre ele? Si daca da, ar vrea oare sa ne ajute sa ajungem cu adevarat la ele? Sau ne pivesc si-atat? Si sunt fericite pentru ca stiu, ceea ce noi nu stim. Stiu ca noua nu ne e scris sa le atingem niciodata...Dar si noi stim...Si totusi urcam spre ele sperand poate intr-o minune...Seara de seara asteptam sa apara...sa ne invaluie cu scipirile lor argintii...Si inchizand ochii adormim mai impacati dupa ce le-am vazut chiar si putin.Alteori...sa le zarim ne e imposibil. Si adormim mai tristi...Dar nu le uitam.Le cautam, din nou, in fiecare noapte. Si chiar credem, ca am ajuns ceva mai aproape de ele...Poate acesta e si adevarul...Si noi nu...stim...

HURTS - Stay

My whole life waiting for the right time
To tell you how I feel.
Know I try to tell you that I need you.
Here I am without you.
I feel so lost but what can I do?
'Cause I know this love seems real
But I don't know how to feel.

We say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.

Alright, everything is alright
Since you came along
And before you
I had nowhere to run to
Nothing to hold on to
I came so close to giving it up.
And I wonder if you know
How it feels to let you go?

You say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.

So you change your mind
And say you're mine.
Don't leave tonight
Stay.

Say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.

Stay with me, stay with me,
Stay with me, stay with me,
Stay, stay, stay, stay with me.

Citatul zilei 07.01.2011

"Nu ne putem ridica la adevaruri mari fara entuziasm.Si...rabdarea este...arta de a spera."
Luc de Clapiers

Incertitudine

Imi atarna la fereastra
Iarba cerului, albastra,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n nestire.
Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rand,
Sticlind alb si tremurand.
Scama tristetelor mele
Se-ncurca noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad in calimarul meu.
Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
As canta: nu cant si sunt
Parc-as fi si nu mai sunt.
Gandul meu al cui gand este?
In ce gand, in ce poveste,
Imi aduc aminte, poate,
Ca facui parte din toate?
Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultand glasul ciudat
Al mlastinii si livezii.
Si semnez:
Tudor Arghezi

Citatul zilei 06.01.2011

Pentru a aprecia pasiunea unui om, ar trebui sa stim ce pret au pentru el, toate lucrurile pe care le sacrifica pasiunii lui.
Stendhal

Nu plange...

Nu plange ca te dau uitarii,
 Si nici nu plange ca te las...
 Sosit-a ceasu-nstrainarii
Si ceasul bunului ramas.
 Se rupe-un lant plin de tarie
 Ca firul cel mai subtirel;
 Cand soarta vrea asa sa fie,
 Zadarnic vrei sa faci altfel.
 Si nu mai e nimic in stare
 Sa-ntoarca vremile-napoi
 Si-acea iubire-atat de mare
 Ce-a fost odata intre noi.
 Ramai tu, dar ramai cu bine,
 Ramai cu suflet linistit...
 Un dor se duce si-altul vine
Si vei uita ca te-am iubit.
(Veronica Micle)

Fugi

“Fugi”, iti zic, caci a mea minte
Prevesteste numai rau;
“Nu te du”, sopteste-n taina
Sufletul si dorul meu.
Tu cunosti cata iubire
Pentru tine eu pastrez,
Si-apoi cu cuvinte rele
Cum mereu te departez;
Si nu stii cui a te-ncrede
Vorbelor ce ti-am rostit,
Sau iubirii far' de margini
Ce tu-n ochii-mi ai cetit.
Vai! Si eu nedumerita
Ma muncesc cu mult mai mult
Caci nu stiu ce-a fi mai bine :
Mintea, inima s-ascult?

(Veronica Micle)

Singuratatea

"Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi „bună seara”
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe o uşă tăcând."

Singurătatea este singurul lucru care ne învaţă să murim. Pe uşa morţii nu încape toată familia, toţi prietenii, sau toţi duşmanii, poţi intra doar singur, fără să spui „bună seara”  căci te întorci acasă, şi acasă fiinţa ta eliberată de toţi ceilalţi, şi de toate celelalte lucruri, spune – nespunând – prin ea însăşi „Bună dimineaţa” ! iar abia atunci ţi-ncepe viaţa!
Octavian Paler trăieşte! pentru că timpul nu există, este numai o invenţie a minţii, căreia îî plac amânările şi tergiversările, pentru că doar moartea te aduce la viaţă! Doar moartea te face viu! Ea vine singură, şi în singurătatea cea mai deplină şi pură. Trebuie! Trebuie să rămâi singur, să poţi învăţa cum se întâmpina ea, cum se întâmpină moartea, căci ea merită tot efortul, îţi aduce viaţa, ea te aduce din nou acasă. Câtă bucurie şi fericire îţi eliberează ea apoi, în singurătate, rupând zăgazurile fiinţei încătuşate de tristeţea eului ce râvneşte neîncetat la ceva…şi la cineva…detestabil eul acesta…şi doar el este mortal deci,  vital! mortal de vital!
(Flory Ploiesteanu)

Dorinta...

Sa ma-nvesmint in cint
Si sa ma-mbrac in slava.
Din gind sa fac cuvint
Si din cuvint, podoaba.

Sa spun ce-i de nespus
Sa simt ce-i peste simturi
Si sa ma urc mai sus
Spre-naltele intinsuri.

Sa strig in glas de mut,
Sa glasui prin tacere
Si sa iau cu-mprumut
De la un orb, vedere.

Sa merg in nevazut,
Sa urc spre nefiinta,
Sa trec dincol^ de trup,
Sa urc prin umilinta.

In lumea cea de-acum
Vreau sa ma pierd pe mine
Si nevazut pe drum,
Sa fiu gasit cu Tine.
(Daniel Branzei)

Enrique Iglesias - Ring my bells

Azi poate sa fie ultima zi...

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât, dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut, şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.Gabriel Garcia Marquez

Risc

Inima, daca ti-o cunosti cu adevarat, nu poate urma un om care sa nu fie ce astepti.Exista doar nesansa ca acel om sa nu te placa, sa nu te primeasca in inima-i.Dar si riscul sa te placa si totusi sa nu te lase sa te apropii.Poti face pasi mici in continuare spre inima lui.Cine stie?Poate intr-o zi...vei fi neasteptat de aproape de acea inima.Sau...poate nu.Eu cred ca merita...sa riscam...macar o data in viata!

Femeia

Femeia e un alfabet
Pe care îl înveţi încet
Şi-l uiţi - deşi nu-ţi prea convine -
Exact când îl cunoşti mai bine.

Prin nopti tacute

Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.

Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu plang si cânt.
(Mihai Eminescu)

¦dERNESTO CORTAZAR - When the soul cries¦d

ERNESTO CORTAZAR - Secrets of my heart

Sfaturi intelepte...

Reguli pentru a fi om

Putem fi creatorii propriilor noastre vieti

Putem fi creatorii propriilor noastre vieti si chiar putem realiza orice ne propunem. Pentru a imprima calitatea pe care o dorim vietii pe care ne-o cream , trebuie insa sa parcurgem cateva etape obligatorii:

• Sa acceptam ca posibila ideea ca avem puteri nelimitate
• Sa ne cautam sinele si sa intelegem cine suntem
• Sa ne deschidem mintea, pentru a ne desprinde de conceptele rigide, care ne-au fost sistematic inoculate
• Sa fim curajosi si sa avem puterea de a ne recunoaste si infrunta fricile, slabiciunile si defectele
• Sa ne alimentam curiozitatea, imaginatia, creativitatea si intuitia
• Sa ascultam glasul copilului din noi, pentru a avea acces la puritate si inocenta
• Sa fim atenti la cei din jurul nostru, care ne pot transmite ceva important si sa fim dispusi sa acceptam ajutorul lor, atunci cand situatia ne depaseste
• Sa acceptam faptul ca suntem singurii care pot decide cum decurge viata noastra, indiferent ca ne place sau nu acest lucru
• Sa intelegem si sa ne asumam responsabilitatea uriasa, care decurge din orice gand, orice cuvant, orice actiune a noastra
• Sa fim sinceri, mai ales cu noi insine
• Sa nu uitam ca renuntarea la egoul propriu si angajarea intr-o actiune pentru binele celorlalti, ne poate face nesperat de fericiti

Poveste despre frumusetea imperfectiunii

Un caraus de apa din India avea doua vase mari de lut legate la capetele cobilitei pe care o cara pe umeri. Unul dintre ele era in buna stare, in timp ce celalalt avea o fisura si, pana ajungea carausul cu apa la stapanul sau, acesta pierdea mereu jumatate din cantitatea de apa ce fusese pusa in el la fantana.
Doi ani la rand s-a intamplat acest lucru, in fiecare zi la fel, carausul ajungand acasa la stapanul sau cu numai un vas si jumatate de apa. Vasul perfect se simtea multumit de realizarile sale, dar vasul fisurat era complexat de imperfectiunea sa si de faptul ca nu a realizat decat jumatate din ceea ce era prevazut sa faca, astfel ca simti necesar sa ceara iertare carausului:
- As vrea sa ma ierti!
- De ce? – l-a intrebat carausul.
- De-a lungul celor doi ani, am dus doar jumatate din apa ce trebuia dusa la stapanul tau, restul scurgandu-se din cauza fisurii pe care o am. Astfel tu a trebuit sa muncesti in plus pentru a obtine acelasi rezultat, a zis vasul fisurat.
Carausul i-a cerut vasului:
- Pe drumul de intoarcere spre casa stapanului, sa privesti cu atentie pe unde vom trece! Vei vedea minunatul strat de flori ce ne insoteste pe cale.
Intr-adevar, pe masura ce urcau dealul, vasul a vazut soarele luminand si incalzind florile de pe marginea cararii.
- Ai observat ca erau flori numai pe partea ta de carare in timp ce pe partea cealalta nu era nimic? S-a intamplat asa pentru ca eu, stiind de fisura ta, am profitat de acest lucru. Am pus seminte de flori pe partea ta de carare si de fiecare data cand ne reintorceam de la izvor, tu le udai. Am putut astfel culege cele mai frumoase flori pentru a decora masa stapanului. Fara ca tu sa fii exact asa cum esti, el nu ar fi avut parte de aceasta frumusete care sa-i lumineze casa.

Cand vei gasi...o floare...

Am citit o idee care mi-a placut mult.De fapt m-a pus pe ganduri.
"Poti incerca sa afli daca Dumnezeu are simtul umorului.Cum?Facandu-ti planuri!"
Cumva stiam asta...doar ca sub o alta forma.Parintii mei nu au avut posibilitatile necesare pentru a termina scoli inalte.Dar erau intelepti,credinciosi,buni.Mi-au transmis tot ce aveau mai pur si bun din inimile lor.Din mintea lor.Tin minte cum mama, cand am facut primii pasi spre tinerete, mi-a spus:sa nu cauti niciodata iubirea!Ea trebuie sa-ti apara in fata.Iar cand va aparea...urmeaz-o!Avea dreptate.Nu poti planifica cand si pentru cine va incepe inima ta sa bata.Credeti-ma.Iar daca totusi reusesti...nu fii prea sigur de desfasurarea lucrurilor.Eu...am incercat,o singura data.Si am gasit ce cautam.Ulterior insa...desi am facut atat cat poate un muritor sa faca pentru a dovedi incredere,respect..admiratie..intelegere..iubire de fapt...n-a mers!Cum spuneam mai sus...Dumnezeu avea alte planuri decat mine...Si nu m-a consultat fireste...Poate daca nu-l cautam eu singura..intr-o zi tot ne-am fi intersectat...Intr-o zi in care planul meu de a cunoaste un om deosebit..ar fi coincis cu planul lui Dumnezeu de a-mi reda bucuria si sensul vietii...
Va intrebati..de ce n-a mers?Din multe motive...Unul mai obiectiv ca altul.Printre care si..timpul!Tot azi citind o alta idee parca as fi vazut-o pentru prima oara in viata:
"Cand iubesti pe cineva, iti faci timp..pentru acea persoana.Nu exista..n-am timp!"
Si e,  fireste,  ceva ce stim cu totii.Doar ca iubirea mea probabil trecea si peste asta..doar din iubire.Am gresit.Oricat am vrea nu putem forta pe nimeni sa ne iubeasca.Si oricat am merita.E atata liniste si pace, acum, in sufletul meu....in mintea mea....Putin prea...multa!Ce-o sa ma fac cu ea?Si maine e o zi....Prea multe intrebari pentru prima zi din acest an...

ERNESTO CORTAZAR - Sentiments

Citatul zilei 01.01.2011

Fiecare problema are in mainile ei un dar pentru tine.
Richard Bach

Dorul...la trecerea dintre ani...

Poate trecerea dintr-un an, in altul, sa dea o noua dimensiune sentimentului de ..dor? Adanc fiind inradacinat in suflet, simti cum deodata se desprinde. Si esti gata sa crezi..ca..va pleca din inima-ti Dar nu se intampla. De fapt el...creste..si e mai trist si nu-si gaseste locul. Te priveste cu ochi mari si tristi. Te ia de mana si te face cu neegalatu-i farmec sa-ti intorci privirea spre anul din care tocmai ai plecat... Si iti arata cu o precizie de invidiat...tot ce doreai poate...sa uiti....Clipe de prea mare fericire ori de prea mare intristare.Zile cu soare si nopti de visare...Iar dupa ce se asigura ca te-a plimbat exact pe unde si-a dorit...se aseaza umil, cu capul aplecat..asteptandu-si parca  sentinta.
-Ai vrut sa plec din inima-ti...si nu pot sa te condamn...ti-am pricinuit atata rau...ma vei ierta vreodat?
-Nu ai de ce sa-ti ceri iertare.Nu tu mi-ai facut rau.Ci singura...Am dorit...o fericire ca-n povesti...si..m-am ales..cu tine! 
Iar de te vede zambind...nu mai conteaza ca ai ochii plini de lacrimi...De fapt asta-si dorea...Sa se asigure ca el...e din nou important ...Si cu un an mai mare...in viata ta...Il vezi cum se strecoara linistit in coltul stiut doar de tine... si-adoarme... Efortul sau din noaptea de revelion n-a fost in...zadar. E ferm convins ca-n zori...ii vei povesti ca altadat...cum aparea cel drag...in vis... Iar el are si-un raspuns...o intrebare de-i vei adresa...
-Doar pentru ca tace...nu inseamna si ca nu mai existi pentru el...Si maine e o zi!

Happy New Year (ABBA)

Citatul zilei 31.12.2010

Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea.
Buddha

Unde esti...copilarie?...

...PRIVESTE-MI SUFLETUL...

Mi-ai spus tu...candva...

Mi-ai spus într-o dimineaţă
(sau poate într-o seară)
nişte lucruri foarte grave.
Eu,
nu ştiu de ce,
nu pot să le uit.
Mă fac că le-am uitat
şi mă mint că doar le-ai spus,
fără să le crezi.
Că le-ai spus ca să te convingi
că eu cred altfel.
Vieţi paralele...
Paralelele însă nu se întâlnesc niciodată,
Dar niciodată...
Să fi demonstrat noi
pentru prima oară în lume
că presupunerea prin absurd
că paralelele s-ar întâlni
e adevărată?
Îti dai seama ce grav ?
Le-am dat toată geometria peste cap...
(ENIGMA)

Era ..tot in decembrie...

Doar cateva ore..pana la un nou inceput de an...Pentru mine "Revelionul"..a incetat sa mai existe in anul in care l-am pierdut pe tata.Il chema Vasile.Mama se pregatea atat de minutios pentru sarbatorile de iarna...Am trait ani de autentica fericire in acasta perioada..Apoi i-am pierdut..Unele pierderi isi pun amprenta pe vietile noastre...Nu stiu de ce azi mi-am amintit cum l-am cunoscut pe sotul meu...pierdut acum si el...
Era tot in decembrie.Afara ningea frumos si linistit...iar eu eram..desi nu prea vroiam..la balul bobocilor celor din anul intai.Mama mi-a adus o superba rochie..mustar aurie,lunga.Si a tinut mult ca eu sa merg la acel bal.La un moment dat am vazut un tanar inalt,saten indreptandu-se spre mine cu o ceasca de cafea in maini.Sigur nu putea fi pentru mine.Nu-l cunosteam.Am intors capul in spate.Probabil altineva astepta canita aia.Nu am si apucat sa vad mai mult.Ne-am ciocnit...si cafeaua a ajuns pe frumoasa mea rochie...Cu lacrimi in ochi l-am apucat furioasa de maini...Cand i-am intalnit privirea..am inghetat!Avea cei mai mari,albastri si tristi ochi pe care ii vazusem vreodata.Un par bogat si ondulat..Un chip...atat de strain..si totusi atat de cald...L-am auzit spunandu-mi:
-Mii de scuze...era pt logodnica mea cafeaua...
Toti ochii erau atintiti spre noi...sala se invartea cu mine...deci avea o logodnica...trebuia sa fug..si am fugit!Dar el m-a ajuns din urma,mi-a luat mainile in ale lui si mi-a soptit:
-Te rog sa te intorci!
Si m-am intors...Am dansat un dans..si inca un dans...de fapt aproape toate care au urmat...Iar in zilele urmatoare....a trebuit si el si eu..sa luptam cu propriile familii..sa-i convingem ca iubirea noastra e frumoasa si puternica...Ca doar moartea ne va desparti...Si...asa a fost!
Anul acesta...am iubit pentru a doua oara..cel putin la fel de puternic ca in acea noapte...N-am dat dovada de mai multa intelepciune ca atunci...Cand l-am vazut..logic era sa omor sentimentul ce-mi incoltise in inima..in loc sa-i trimit un mesaj...Iar cand ne-am intalnit...poate-am gresit spunandu-i tot ce simt....Inimile noastre au batut la unison in clipa cand ne-am intalnit...Stiu asta...Daca ulterior s-au instrainat...inseamna ca asa trebuia sa se intample...Tot ce stiu e ca n-a fost dimineata in care sa nu sper intr-un miracol..si noapte in care intrata fiind, sa nu visez ca ziua urmatoare..va fi una mai aproape de inima lui...Acum...trec intr-un an nou...cu dorinta de a uita....tot ce-am visat... de ami vedea linistita de viata mea...cum am facut-o mereu...
Va doresc tuturor...o trecere frumoasa in noul an...sa iubiti si sa fiti iubiti..sa fiti mai buni in anul care va urma.
"La multi ani"..tuturor!

schiller | i need you | HD | live 2008

Nicu Alifantis - Numai noaptea

Colt de cer...

Dragostea e chiar parte din suflet. E de aceeaşi natură. Dragostea e o scânteie divină ca şi sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge. Il simţi arzând până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului.

Victor Hugo

Laurentiu Duta - Visator (High Quality)

Ninge

Când iar începe-a ninge
Ma simt de-un dor cuprins.
Ma vad, pe-un drum, departe,
Mergând, încet, si nins.
Sub stresina, cerdacul
Se-ntuneca mâhnit;
Sta rezemata-o fata
De stâlpu-nzapadit.
(George Bacovia)

Ciss Revolution 1

Ai vrea sa printezi mai mult dar este prea scump ?
Sistemul de alimentare continua Ciss Revolution este solutia perfecta !
CISS Revolution
-Aceasta te va ajuta sa faci economii incredibile
-Nu vei mai fi nevoit sa cumperi cartuse noi sau sa cauti cele mai ieftine centre de refil
-Sistemele sunt dotate cu ultimile cipuri autoresetabile
-Castigi din start,aceste sisteme sunt unplute cu 100ml cerneala,pentru fiecare culoare,echivalentul a 14 seturi de cartuse originale
-Rezervoarele exterioare pot fi umplute ori de cate ori este nevoie,chiar si in timp ce imprimanta listeaza
-Beneficiezi de garantie & suport timp de un an de zile pentru oricare din sistemele Ciss Revolution
CISS

Cu acest sistem revolutionar vei putea sa iti printezi toate fotografiile si documentele in cele mai vii culori chiar la tine acasa.
Calitatea cernelii furnizate cu aceste sisteme este comparabila cu cea a cartuselor originale si indiferent de clasa imprimantei (standard,fotografica,multifunctionala) aceste sisteme fac fata oricarei cerinte castigand in fiecare zi din ce in ce mai multi adepti.

O farama de...visare...

O fărâmă de visare e bună ca un narcotic în doză mică; visarea adoarme febrele cateodată prea mari ale inteligenţei care se frămantă şi dă naştere unui abur blajin şi proaspăt ce îndulceşte contururile prea aspre ale gândirii pure, umple golurile şi intervalurile şi netezeşte ascunzişurile ideilor.

Victor Hugo

Moartea ...cuvintelor..

Un chip de nisip
şi mîini de nisip
şi limba în gurã mi-e tot de nisip
nu mai pot sã spun nimic în apãrarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care-ntoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecãtori de nisip
mã judecã
şi mã condamnã la moarte
pe un eşafod de nisip.
(Octavian Paler)

Iubirea adevarata in viziunea lui OSHO

Osho (pe numele său adevărat Bhagwan Shree Rajneesh) este considerat unul dintre cei mai mari înţelepţi, un  lider spirituali numărând discipoli în întreaga lume, fiind şi unul dintre cei mai bine vânduţi şi citiţi autori.

Printre variatele teme abordate, găsim şi pe cea a iubirii, atât de intens promovată în această lună. Vă invit să vă delectaţi cu câteva citate, semnate Osho, ce dezvăluie viziunea originală despre iubire şi modul profound în care ne influenţează viaţa.

"Iubirea este foarte rară. A cunoaşte sufletul unui om înseamnă a trece printr-o revoluţie, pentru că dacă vrei să cunoşti sufletul unui om trebuie să-l laşi şi tu să ajungă la sufletul tău. Trebuie să devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant să laşi pe cineva să-ţi ajungă la suflet, e periculos, pentru că niciodată nu ştii ce îţi va face acel om o dată ce va ajunge să-ţi cunoască toate secretele, toate ascunzişurile. De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoaştem pe cineva superficial şi credem că ne-am îndrăgostit. Periferiile se întâlnesc iar noi credem că noi ne-am întâlnit. Dar de fapt nu este aşa. Nu eşti periferia ta. De fapt, periferia este graniţa unde sfârşeşti, ea doar te înconjoară ca un gard. Periferia este locul unde sfârşeşti tu şi începe lumea."

“Iubirea e pur şi simplu nebună. Nu apare niciodată când şi unde crezi că va apare. E firesc să fie aşa. Iubirea e altceva decât minte şi asta înseamnă că atunci când e iubire adevărată mintea nu mai contează. De aceea marile iubiri par imposibile minţilor obişnuite. Nu e nimic neobişnuit aici. Iubirea care nu trece de barierele minţii nu e iubire adevărată. Şi viaţa, existenţa vrea iubire adevărată. Dar pentru aceasta ne verifică şi ne pune faţă în faţă cu iubiri aparent imposibile. Dacă trecem examenul, atunci suntem făcuţi pentru iubire, dacă nu îl trecem atunci mai avem nevoie de timp ca să înţelegem ce e cu adevărat important în viaţă”.           

“Iubirea trebuie să fie o relaţie plină de prietenie, în care nimeni nu este superior, în care nimeni nu decide cum să se desfăşoare lucrurile, în care partenerii sunt pe deplin conştienţi că sunt diferiţi, că abordarea lor în ceea ce priveşte viaţa este diferită, că modul lor de viaţă este diferit şi, cu toate aceste diferenţe, se iubesc. Ei nu vor găsi nici o problemă. Nu încercaţi să creaţi ceva suprauman. Fiţi umani şi acceptaţi omenescul celuilalt, cu toate slăbiciunile inerente naturii umane. Celălalt va comite probabil greşeli, tot aşa cum comiteţi şi voi, şi va trebui să învăţaţi. A fi împreună înseamnă a învăţa să iertaţi, să uitaţi, să înţelegeţi că şi celălalt este la fel de uman ca şi voi.”

“Într-o relaţie profundă, dragostea cuiva poate avea rezonanţe în tine şi îţi aduce adâncimile în fiinţă. Sunt două modalităţi de a te descoperi: una este meditaţia, cealaltă este dragostea. Prin celălalt devii conştient de fiinţa ta interioară. El devine un drum pentru a ajunge la tine însuţi. Cu cât dragostea este mai profundă, cu atât voi sunteţi mai profunzi. Dacă iubeşti pe cineva şi profunzimile tale vorbesc cu ale lui, ai o întâlnire în Fiinţă; dacă nu se întâmplă aceasta, renunţă - dar nu crea nici un conflict, bătălie sau luptă pentru aceasta, nu vă distrugeţi unul pe altul. Căutaţi în altă parte persoana care există şi care vă va iubi. Nu vă stabiliţi alături de cineva care nu este pentru voi.”

“Adevărul este că majoritatea poeţilor nu au iubit vreodată. Ei sunt îndrăgostiţi de ideea de iubire, astfel încât creează poezii frumoase, poveşti frumoase. Sau poate că au iubit, dar au eşuat, astfel încât pentru a se consola, ei creează situaţia spusă în poeziile lor ... Este o compensaţie. În viaţă, ei ratează, aşa că transpun în scris. În scris, poetul creează fantezia pe care ar fi vrut să o trăiască aievea, pentru a-şi uita viaţa, pentru a-i uita urâţenia. Deci fie poeţii nu au iubit niciodată şi nu au cunsocut agonia iubirii, ori dacă au iubit au cunoscut agonia ei şi au vrut să cunoască şi extazul ...”

“Odată ce ai înţeles că propriii tăi copii nu-ţi aparţin, că ei aparţin existenţei, iar tu ai fost numai un vehicul, trebuie să fii recunoscător existenţei că te-a ales ca intermediar pentru venirea pe lume a unor copii minunaţi. Însă nu trebuie să intervii în dezvoltarea lor, în potenţialul lor. Nu le impune propria ta gândire. Ei nu vor trăi aceleaşi vremuri, ei nu vor avea de înfruntat aceleaşi probleme. Vor face parte dintr-o altă lume. Nu îi pregăti pentru această lume, pentru această societate, pentru acest timp, deoarece le vei crea probleme. Nu-şi vor găsi locul, nu vor fi pregătiţi.”

O frumoasa urare de..Mos Craciun....

Sa ninga cu-mpliniri in noaptea de Ajun ,
Tot ce-ti doresti sa-ti daruiasca Mos Craciun ,
Iar de nu-ti poate da ceva , nu iti iesi din fire ,
Voi compensa orice , din plin, cu-a mea iubire !
Colindele in casa sa va intre , vestitoare
De sanatate si belsug si-mprospatare ,
Caldura iubitoare v-o strecoare
In suflete si-n inimi primitoare.
Fie ca-n seara sfanta de Craciun
Sa te ajunga gandul meu cel bun :
Prosperitatea sa te insoteasca peste poate ,
Multi ani si fericire , sanatate !
Ah , Mos Craciun sa fiu de s-ar putea ,
Din ceruri as culege-o stea
Si-n casa ti-as lasa-o chiar sub brad ,
Sa lumineze-al vietii tale vad .
In geamul tau va bate-un fulg de nea
Si iti va face gratios o temenea ,
Cu glas de clopotel va zice-a mea urare
De sanatate , fericire si imbelsugare.
De-ai fost cuminte , in seara de Ajun
Va poposi si pe la tine Mos Craciun .
De-ai fost poznas , nu ai noroc ,
Te-o vizita cu coasa chiar Mos Boc !
Aseara m-am gasit cu Mos Craciun si a lui ceata ,
L-am mituit cu-o ceasca de fierbinte ciocolata
Sa mi te-aduca-n dar pe tine de Ajun ,
Sa te gasesc , cadou poznas, sub bradul de Craciun.
Fie-ti Craciunul prilej de bucurie si izbanda ,
Din impliniri destinul sa iti dea dobanda
De sanatate , imbelsugare si prisos de bani ,
Preafericite sarbatori si la multi ani !
Priveste cerul cu puderia-i de stele
Si vei zari o sanie inaripata printre ele ,
Ea zboara catre tine , sa-ti aduca de Ajun
Cadouri fermecate , gandul meu cel bun.
Pe-un fulg de nea , urarea-mi iti trimit ,
Ca dupa el belsugul sa se-apropie , momit ,
Si sa s-astearna primenit, gramada
Pe-al vietii tale drum ca o zapada.
In bradul de Craciun , cu luare-aminte
Am asezat o stea aparte , ca oricand
De tine sa mi-aduca aminte
Si sa te port mereu in gand.
Chiar de-ai facut obraznicii , eu tot te mai iubesc ,
Nu-ti dau ca Mosul o nuia si nu iti daruiesc
Un sac cu jucarii frumoase , mesterite bine ,
Ci o papusa-nsufletita, chiar pe mine !
Mereu am fost cuminte , Mos Craciun ,
Asa ca te-as ruga ca-n seara de Ajun
Sa-i daruiesti iubitei o tandra jucarie ,
Iubirea ce i-o port cu bucurie !
In noaptea cea vrajita de Craciun , tu lasa
Sa se imprastie in patru zari tot ce te-apasa ,
Deschide-ti inima si cugetul deplin
Spre-al bucuriei instelat senin.
Fie ca-n fermecata noapte de Ajun
Sa n-ai nevoie de rabdare si tutun ,
Sa iti aduca-n traista Mos Craciun
Tot ce-ti doresti si nu o creanga de alun.
Cu Mos Craciun iti expediez al meu mesaj

Poveste de Craciun...

" Nu am intenţionat să scriu o poveste de Crăciun, nu am mai făcut asta până acum şi nu aş fi scris-o dacă o persoană dragă nu mi-ar fi scris într-un e-mail: ,, Moşul nu vine pentru că nu am fost cuminte...”. Mi-am imaginat la câte şi la ce s-a gândit dar mai cu seamă la cum s-a simţit când, trăgând linie sub acţiunile întreprinse de-a lungul anului, a concluzionat că nu este o persoană suficient de merituoasă încât să i se împlinească visele de Crăciun. Extrapolând, m-am gândit la noi toţi, la ce oferim, la ce primim şi astfel s-a născut nevoia de a scrie o ,,Poveste de Craciun’’, o poveste atipică, lipsită de strălucire, de magie, dar care se constituie într-o invitaţie. Aşadar, vă invit să vorbim, unii cu alţii şi fiecare cu sine, despre Crăciunul adevărat, altul decât ceea ce trăim cei mai mulţi dintre noi, în mijlocul mizeriei citadine.

O să vă spun, deci, o poveste despre preţuirea valorilor adevărate, despre oameni şi despre întoarcerea la sine. Am să încep prin a va provoca să va gândiţi la ce au devenit ultimele sărbători din viaţa noastră, vă provoc să evaluaţi acel surogat în care s-a transformat Crăciunul, asemeni prinţului care s-a transformat în broscoi şi să va gândiţi dacă aceasta este sărbătoarea pe care v-o doriţi cu adevărat, dacă mai păstrează ceva din sărbătoarea magică care v-a luminat copilăria, care v-a împodobit casa şi v-a înobilat sufletul.

Vă provoc să vă gândiţi când aţi ales ultima oară, în adevăratul sens al noţiunii de a alege, un cadou. Vă provoc să vă gândiţi când aţi gătit ultima oară mâncarea pentru Crăciun cu propriile voastre mâini, umplând casa cu aromă de colaci calzi şi cozonac aburind. Când aţi aşteptat şi aţi primit ultima dată colindatorii, cu mere roşii, covrigi şi cu inima deschisă? Și când aţi chemat ultima dată prietenii la o seară de Ajun cu ţuica fiartă, colinde româneşti şi multă dragoste? De când nu aţi mai mers să-i comemoraţi pe cei dragi ai voştrii plecaţi în Marea călătorie, ducând cu voi o crenguţă verde de brad şi o candelă?

Dragilor, dacă spunând acestea am pus pe gânduri fie şi pe unul singur dintre voi, înseamnă că ,,Poveste de Craciun” şi-a împlinit rostul. Căci ideal ar fi să ne dăm câţiva paşi înapoi cu toţii şi să privim de la distanţă unde suntem acum şi mai cu seamă cum am ajuns aici. Să analizăm dacă în realitate acestea sunt aşteptările noastre referitoare la drumul pe care-l avem de parcurs şi mai cu seamă dacă acestea ne sunt aşteptările faţă de felul în care-l parcurgem. Să ne dezmeticim, deci, cât încă mai avem vreme să facem asta, cât nu este încă prea târziu…

Crăciunul comercial, cu care ne facem de lucru mulţi dintre noi în ultima vreme, nu este nici pe departe ceea ce Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului ar trebui să fie pentru întreaga suflare omenească. Atâţia oameni pe străzi, târând după ei sacoşile gemând sub greutatea cumpărăturilor, încrâncenaţi, nervoşi, rigizi, gata să-şi îndrepte ocările spre oricine are neşansa să le tulbure cu un gest cât de mic haosul! Atâtea cumpărături care nu şi-au găsit utilitatea de-a lungul anului, sunt făcute de Crăciun pe premiza ,,poate că o să ne trebuiasca”. Atâta hrană, cu mult peste trebuinţă, gadgeturi de fel şi fel, zgomot şi atâtea colinde americane! Totul până la refuz! În plus, pentru a completa tabloul, Moşi Crăciuni de tot soiul, pretutindeni.....

Ei bine, tocmai de aceea, haideţi să ne întoarcem cu toţii la normalitate, să vedem în Crăciun ceea ce ar trebui să vedem şi ceea ce ar trebui să fie o sărbătoare a bucuriei, caldă, tandră, înobilată de sentimente deosebite, dosptite în căldura sufletelor noastre. Haideţi să începem prin a împodobi bradul cu cei dragi ai noştri căci de prea mulţi ani copiii împodobesc bradul în absenţa unor mame sau a unor taţi cărora mai degrabă le este potrivit apelativul ,,roboţi corporatişti” decât acela de părinţi.

Haideţi să ne reinventăm, să redescoperim plăcerea şi modul sănătos de a pregăti şi de a trăi Sărbătoarea Crăciunului. Să vorbim mai puţin despre Moș Crăciun şi mai mult despre Isus, precum şi despre visele noastre, despre ceea ce ne dorim cu adevărat. Haideţi să ne punem de Crăciun dorinţe din care să eludăm factorul material, să nu mai îmbâcsim Crăciunul cu dorinţe de genul ,,Vreau să-mi mărească şeful salariul de trei ori”; ,,Vreau o masina mai tare”, etc. De Crăciun să ne punem mai degrabă dorinţe altruiste, generoase, în care aşa cum însuşi spiritul acestei sărbători o cere, să încorporăm factorul suflet. Haideţi să aruncăm măştile personalităţilor, să rupem lanţurile ce ne leagă de Ego-uri, să ne orientăm spre viaţa adevărată, spre sinele rătăcit, pe undeva, pe drumul haotic şi iluzoriu pe care-l străbatem zilnic ca într-o transă. De Crăciun, dezbrăcaţi de orgolii, de vise mărunte, bani, maşină, conturi, funcţii, nume, să ne întoarcem acasă. Să ne întoarcem la tot ce ne încălzeşte sufletul, să ne întoarcem la părinţi, la bunici, la copii, la prieteni. Să ne punem dorinţe care să-i vizeze mai mult pe ei şi mai puţin pe noi, să le dăruim tuturor iubirea, prietenia, dar mai cu seamă preţuirea noastră. De Crăciun să reinvăţăm să auzim clopoţeii, să ne lăsăm visele să colinde pe la porţi ştiute şi neştiute, să mâncăm mere coapte cu scorţisoară, să bem vin fiert cu mirodenii, să lăsăm cerul să ne ningă, să fim oameni…...... (Bozomic) "

De Sarbatori, vă doresc tuturor sa aveţi parte de armonie, de iubire, de preţuire şi nu în ultimul rând de protecţie divină. De sarbatori si mereu…...

UN AN NOU MAI BOGAT IN IMPLINIRI, MAI INALT IN ASPIRATII SI PLIN DE SUCCESE PERSONALE SI PROFESIONALE !

CRACIUN  FERICIT  SI  LA  MULTI  ANI  !!!

(Constantin Ioan Brancus)

Esti ca un inger pazitor

Esti ca un inger pazitor,
Cand nu esti cu mine mor de al tau dor.
M-ai fascinat de la-nceput,
Acum te iubesc enorm de mult.
Ma gandesc mereu la tine,
Imaginea ta in gand imi vine.
Adu-ti aminte cum a inceput totul,
Nu stiam ca langa tine imi e locul.
M-am indragostit de ochii tai,
Mi-am dorit atat de mult sa fie-ai mei.
Iar buzele tale,izvor de fericire,
Au gust de miere,imi dovedesc iubire.
In brate cand ma strangi,eu simt dorinta,
Simt cum tremura a mea fiinta.
Privirea ta ma umple de iubire,
Ma topesc incet in a ta privire.
Esti talismanul meu,imi porti noroc,
Te iubesc,si nu-i un joc.
Te port in inima la orice pas,
Sufletul mi-e implinit,cand aud al tau glas.
Te ador cum nimeni n-ar putea,
Te doresc cu toata fiinta mea.
Esti al meu,iubire-ti daruiesc,
Esti totul pentru mine,te iubesc!

VALERIU STERIAN PARIU PE O LACRIMA

Ascultati-va glasul inimii!

"Daca-ti urmezi steaua, nu poti gresi destinatia divina."
citat din Dante Alighieri

Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
 De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.

Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.

Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.


Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.
(Aforisme Celebre)

Despre..ura...

"Ura e un mod de a exprima ceea ce simti, atunci cand s-au epuizat alte categorii de sentimente."

Cararea pierduta...

Motto:

« Am ales drumul cel mai puţin bătut şi asta a contat…»

Robert Frost

Ceea ce trăim noi, ceea ce ştim cu adevărat despre noi sau despre alţii, nu ne face sa părem mai umani sau mai plini de noi, nu ne determină să aspirăm la mai mult decât ne visăm, mai mult decât ne- am aştepta…aşteptăm, aşteptăm şi atât. Nu încercăm să construim un cerc mare, rotund, voluminos, ne încurcăm în colţuri şi pierdem, pierdem pentru că ne stă în fire, firea aceasta umană care ne debusolează, acel compas care ne-ar ajuta pe o scara crescendo, culmea, să creştem. Intuiţia este ceea ce fiecare om deţine, diferenţa este că unii o folosesc mai puţin, unii mai mult, iar alţii deloc, însă  faptul că trăim într-un ansamblu unitar, construit, ca un paradox, tot de către noi şi încercăm să trecem peste ceea ce gândim cu adevărat şi peste schimbările pe care am vrea, dar doar am vrea să le facem şi totuşi nu reuşim. De ce? Aceasta este o întrebare pe care nu toţi o evităm doar pentru că ne e teamă să dăm un răspuns, ci pentru că nu avem timp. Trăim o viaţă înghesuită şi plină de « materiale » care ne constrâng şi de care totodată nu am putea să ne dezlipim, pentru că  pur şi simplu ne place.

Vedem un om ce încearcă să aspire şi în cele mai bune sau reuşite cazuri dobândeşte putere să  clădească  ceva, acel ceva ce îi face spiritul să zboare şi buzele să i se mişte cu însemnătate spre un zâmbet al împlinirii, iar noi, ceilalţi, stăm şi ne plângem de milă pentru ceea ce nu am reuşit, pentru eşecurile noastre, eşecuri  doar ale noastre şi parcă nesimţite de către nimeni altcineva decât de noi. Nu ne gândim însă că, de fapt suntem doar oameni cu aspiraţii diferite, dar unite prin cuvântul aspiraţii, persoane cu sentimente, doar că unii le uită sau le lasă la voia întâmplării, aruncate undeva într-un colţ al uitării, iar alţii într-un loc al rememorării.

Ceea ce consider că ar merita menţionat, este faptul că individual sau împreună cu ajutorul  altora am reuşi să sădim câte puţin din timpul nostru de om şi să ajutăm la creşterea noastră pe un traseu stabilit şi la un anumit moment restabilit şi adaptat situaţiilor. Toţi ar trebui să înţelegem că suntem capabili să facem asta pentru că suntem oameni, suntem  creaţi pentru asta, pentru a eşua şi pentru a reuşi, depinde doar de drumul pe care ni-l alegem.

(Oana Radulescu)

Libertatea....

"Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agăţată de undeva, de sus. Te poţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creştine, sau poţi să cobori în întuneric."
PETRE TUTEA

Lectie de la..un barbat!

Placerea ce produce satisfactia sexuala este incomensurabila cand ea este produsul unei relatii bazate pe respect prietenie si iubire."In 99,99 % din cazuri ignor un articol cu un astfel de titlu intelegand faptul ca el nu reprezinta altceva decat refularea unor probleme personale in materie de sexe. De altfel din stima si respect pentru mama mea refuz sa accept formularea „Barbatii sunt porci” si asta pentru ca se poate lesne deduce faptul ca ei au fost crescuti de „scroafe”.
Da pot accepta insa ca unii din barbati sunt prost crescuti asa cum de altfel si unele dintre femei sunt prost crescute si ca in anumite medii balanta poate inclina mai mult spre unul din cele doua sexe.
Ce este foarte important de ,inteles in dualitatea barbat femeie, este faptul ca sexele sunt complet diferite, egalitatea este o notiune ce tine de integrarea in societate. Consider o greseala de fond daca discutam despre aceasta egalitate prin prisma sexuala.
Daca ati aprofunda feminitatea deopotriva masculinitatii veti constata ca pe cat de neinteleasa este femeia pe atat de neinteles este barbatul chiar si aceste aspecte fac diferenta.
Cert este ca nu putem generaliza si fiecare individ (indiferent de sex) trebuie analizat separat. Din pacate aici sunt multi cei ce produc greseli si atunci oare nu avem o problema personala.
Sunt de acord si cu faptul ca femeia performeaza mai bine in sferele in care harul divin a inzestrat-o deopotriva faptului ca sunt zone unde tot ea, femeia, este neperformanta. Aceste aspecte iar nu trebuie sa le generalizam, ele fluctueaza de le persoana la persoana. Aceste insusiri sunt deopotriva valabile si barbatilor.
Daca este sa ne referim strict la comunicare, ar trebui sa analizati in primul rand cultura din care provine individul (persoana) mediul in care s-a format dar si educatia deprinsa. Precizand aceste ipoteze putem sa facem o analiza si sa tragem niste concluzii insa, cu riscul de a ma repeta, subliniez din nou, nu putem generaliza. Accept faptul ca unele trasaturi sunt comune dar sa nu facem greseala de a generaliza.
Este la fel de adevarat faptul ca in relatiile interpersonale conteaza foarte mult gradul de compatibilitate fie el intelectual, emotional sau fizic. Atata timp cat intre doi indivizi apartinand sexului opus nu exista nici cea mai mica urma de compatibilitate intelectuala este greu de crezut ca va exista comunicare sau intelegere intre ei.
Desigur, intelegand aceste lucruri este lesne de inteles faptul ca trebuie sa gasiti o persoana in care sa va identificati propria compatibilitate. Va dau dreptate nu este usor, dar ce este usor in zilele noastre?
Revenind la sex, el este la fel de important indiferent de vorbim de barbat sau de femeie, desigur perceptia este diferita si asta este normal. Sexul reprezinta o nevoie biologica la fel ca setea, foamea, De asemenea daca este sa facem o analiza trebuie sa tinem cont de cultura, mediul social din care provenim, educatia primita dar si diferentele cu care natura ne-a inzestrat. Exista extreme pe care trebuie sa le eliminam. Sa nu uitam ca pentru fiecare dintre noi normalitatea inseamna lucru pe care l-am deprins si pe care il practicam in mod curent, restul reprezinta bizarul.
Trebuie inteles si faptul ca in rasa umana exista si instinctul animal. Acesta se poate stapani numai prin educarea ratiunii si puterea de a actiona in conformitate. Desigur ambitia este esentiala dar nu si suficienta trebuie sa si vrei.
In final doresc sa subliniez faptul ca daca am reusit sa identificam un individ in care ne regasim compatibilitatea, respectiv cu acesta se stabileste o relatie bazata pe prietenie, respect, si dragoste, relatia sexuala va capata alte conotatii dar si valente ce se vor naste din profunzimea relatiei. Placerea ce produce satisfactia sexuala este incomensurabila cand ea este produsul unei relatii bazate pe respect prietenie si iubire. Daca acestea nu exista relatia sexuala este sinonima masturbarii chiar daca ea se produce intre doua sexe diferite.
Atentie, trebuie sa ne iubim aproapele prin cea ce este si face nu prin cea ce dorim sa fie si sa faca.


 Vasile C".
(preluat din Garbo)

Vine Craciunul....

Vine Crăciunul, pregătit-am Doamnă
din galantar piperul cel mai fin,
în rouă-oi fi...erbe cupa dolofană
a crinilor, cu abur şi cu vin
voi unge-ncet ferestrele şi clanţa,
de tocul uşii, fin şi decadent,
voi pune să se frece-apoi mătasa
motanilor cu nume indecent.
Şi cozonaci voi face-ntreaga noapte,
şi chifteluţe mov, de marţipan,
şi scrob de irişi incendiaţi cu lapte,
şi frigărui de fragi, şi pandişpan.
Şi-oi scoate Doamnă, din fîntîna veche,
ciuturi de-arome puse la dospit
şi-oi răzui toţi psalmii din perete
– promit să-nvăţ perfect să îi recit.
Şi-apoi, fiind gata cu acestea toate,
voi atîrna la poartă scorţişori
să te călăuzească lin prin noapte
de o să vrei la mine să cobori...
Afară roua-ncepe să se cearnă,
în suflet îmi cresc flori de rozmarin,
vine Crăciunul, pregătit-am Doamnă
din galantar piperul cel mai fin.Vezi mai mult

De: Fabian Anton

The Corrs - Everybody Hurts (Mtv Unplugged) HQ

Citatul zilei 22.12.2010

"Nu poti impeidica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare."
 Victor Hugo

Citatul zilei 21.12.2010

"Le-as dovedi oamenilor cat gresesc gandind ca inceteaza sa iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc numai cand inceteaza sa iubeasca."
Gabriel Garcia Marquez

Ploaia - Valeriu Sterian

Te-am iubit...

"Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim..."
Mircea Eliade

Nat King Cole - O Holy Night

Da-mi un oras in care sa dispar...

Dă-mi un oraş în care să dispar
sau poate-un sat, sau doar o simplă casă
o să-ţi a...duc halviţă de mărar
şi ceai de crini, şi checuri de mătasă,
şi melci haotici, îmbrăcaţi în frac,
şi vînători călare pe gazele,
şi tot trecutul meu de palid rac
şi clopoţei de prins la ciuboţele
de-o să trezeşti toţi murii înlemniţi
cînd treci cu pas vioi pe strada noastră
şi o să te ridice-n slavă sfinţi
şi-aromele vor exploda în glastră
şi-apoi atît să-mi dai, un loc peltic
în care să dispar în trei secunde
iar tu, privind cercelul din buric
să ştii că-n el de-acum mă voi ascunde
şi-o să mă plimb triumfător aşa
an după an şi seară după seară
pînă ce tot oraşul va-nvăţa
povestea noastră fiartă-n scorţişoară.

De: Fabian Anton

Love Me Tender - Norah Jones

Citatul zilei 20.12.2010

Un om de succes e acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el!