Esti ca un inger pazitor

Esti ca un inger pazitor,
Cand nu esti cu mine mor de al tau dor.
M-ai fascinat de la-nceput,
Acum te iubesc enorm de mult.
Ma gandesc mereu la tine,
Imaginea ta in gand imi vine.
Adu-ti aminte cum a inceput totul,
Nu stiam ca langa tine imi e locul.
M-am indragostit de ochii tai,
Mi-am dorit atat de mult sa fie-ai mei.
Iar buzele tale,izvor de fericire,
Au gust de miere,imi dovedesc iubire.
In brate cand ma strangi,eu simt dorinta,
Simt cum tremura a mea fiinta.
Privirea ta ma umple de iubire,
Ma topesc incet in a ta privire.
Esti talismanul meu,imi porti noroc,
Te iubesc,si nu-i un joc.
Te port in inima la orice pas,
Sufletul mi-e implinit,cand aud al tau glas.
Te ador cum nimeni n-ar putea,
Te doresc cu toata fiinta mea.
Esti al meu,iubire-ti daruiesc,
Esti totul pentru mine,te iubesc!

VALERIU STERIAN PARIU PE O LACRIMA

Ascultati-va glasul inimii!

"Daca-ti urmezi steaua, nu poti gresi destinatia divina."
citat din Dante Alighieri

Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
 De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.

Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.

Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.


Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.
(Aforisme Celebre)

Despre..ura...

"Ura e un mod de a exprima ceea ce simti, atunci cand s-au epuizat alte categorii de sentimente."

Cararea pierduta...

Motto:

« Am ales drumul cel mai puţin bătut şi asta a contat…»

Robert Frost

Ceea ce trăim noi, ceea ce ştim cu adevărat despre noi sau despre alţii, nu ne face sa părem mai umani sau mai plini de noi, nu ne determină să aspirăm la mai mult decât ne visăm, mai mult decât ne- am aştepta…aşteptăm, aşteptăm şi atât. Nu încercăm să construim un cerc mare, rotund, voluminos, ne încurcăm în colţuri şi pierdem, pierdem pentru că ne stă în fire, firea aceasta umană care ne debusolează, acel compas care ne-ar ajuta pe o scara crescendo, culmea, să creştem. Intuiţia este ceea ce fiecare om deţine, diferenţa este că unii o folosesc mai puţin, unii mai mult, iar alţii deloc, însă  faptul că trăim într-un ansamblu unitar, construit, ca un paradox, tot de către noi şi încercăm să trecem peste ceea ce gândim cu adevărat şi peste schimbările pe care am vrea, dar doar am vrea să le facem şi totuşi nu reuşim. De ce? Aceasta este o întrebare pe care nu toţi o evităm doar pentru că ne e teamă să dăm un răspuns, ci pentru că nu avem timp. Trăim o viaţă înghesuită şi plină de « materiale » care ne constrâng şi de care totodată nu am putea să ne dezlipim, pentru că  pur şi simplu ne place.

Vedem un om ce încearcă să aspire şi în cele mai bune sau reuşite cazuri dobândeşte putere să  clădească  ceva, acel ceva ce îi face spiritul să zboare şi buzele să i se mişte cu însemnătate spre un zâmbet al împlinirii, iar noi, ceilalţi, stăm şi ne plângem de milă pentru ceea ce nu am reuşit, pentru eşecurile noastre, eşecuri  doar ale noastre şi parcă nesimţite de către nimeni altcineva decât de noi. Nu ne gândim însă că, de fapt suntem doar oameni cu aspiraţii diferite, dar unite prin cuvântul aspiraţii, persoane cu sentimente, doar că unii le uită sau le lasă la voia întâmplării, aruncate undeva într-un colţ al uitării, iar alţii într-un loc al rememorării.

Ceea ce consider că ar merita menţionat, este faptul că individual sau împreună cu ajutorul  altora am reuşi să sădim câte puţin din timpul nostru de om şi să ajutăm la creşterea noastră pe un traseu stabilit şi la un anumit moment restabilit şi adaptat situaţiilor. Toţi ar trebui să înţelegem că suntem capabili să facem asta pentru că suntem oameni, suntem  creaţi pentru asta, pentru a eşua şi pentru a reuşi, depinde doar de drumul pe care ni-l alegem.

(Oana Radulescu)

Libertatea....

"Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agăţată de undeva, de sus. Te poţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creştine, sau poţi să cobori în întuneric."
PETRE TUTEA

Lectie de la..un barbat!

Placerea ce produce satisfactia sexuala este incomensurabila cand ea este produsul unei relatii bazate pe respect prietenie si iubire."In 99,99 % din cazuri ignor un articol cu un astfel de titlu intelegand faptul ca el nu reprezinta altceva decat refularea unor probleme personale in materie de sexe. De altfel din stima si respect pentru mama mea refuz sa accept formularea „Barbatii sunt porci” si asta pentru ca se poate lesne deduce faptul ca ei au fost crescuti de „scroafe”.
Da pot accepta insa ca unii din barbati sunt prost crescuti asa cum de altfel si unele dintre femei sunt prost crescute si ca in anumite medii balanta poate inclina mai mult spre unul din cele doua sexe.
Ce este foarte important de ,inteles in dualitatea barbat femeie, este faptul ca sexele sunt complet diferite, egalitatea este o notiune ce tine de integrarea in societate. Consider o greseala de fond daca discutam despre aceasta egalitate prin prisma sexuala.
Daca ati aprofunda feminitatea deopotriva masculinitatii veti constata ca pe cat de neinteleasa este femeia pe atat de neinteles este barbatul chiar si aceste aspecte fac diferenta.
Cert este ca nu putem generaliza si fiecare individ (indiferent de sex) trebuie analizat separat. Din pacate aici sunt multi cei ce produc greseli si atunci oare nu avem o problema personala.
Sunt de acord si cu faptul ca femeia performeaza mai bine in sferele in care harul divin a inzestrat-o deopotriva faptului ca sunt zone unde tot ea, femeia, este neperformanta. Aceste aspecte iar nu trebuie sa le generalizam, ele fluctueaza de le persoana la persoana. Aceste insusiri sunt deopotriva valabile si barbatilor.
Daca este sa ne referim strict la comunicare, ar trebui sa analizati in primul rand cultura din care provine individul (persoana) mediul in care s-a format dar si educatia deprinsa. Precizand aceste ipoteze putem sa facem o analiza si sa tragem niste concluzii insa, cu riscul de a ma repeta, subliniez din nou, nu putem generaliza. Accept faptul ca unele trasaturi sunt comune dar sa nu facem greseala de a generaliza.
Este la fel de adevarat faptul ca in relatiile interpersonale conteaza foarte mult gradul de compatibilitate fie el intelectual, emotional sau fizic. Atata timp cat intre doi indivizi apartinand sexului opus nu exista nici cea mai mica urma de compatibilitate intelectuala este greu de crezut ca va exista comunicare sau intelegere intre ei.
Desigur, intelegand aceste lucruri este lesne de inteles faptul ca trebuie sa gasiti o persoana in care sa va identificati propria compatibilitate. Va dau dreptate nu este usor, dar ce este usor in zilele noastre?
Revenind la sex, el este la fel de important indiferent de vorbim de barbat sau de femeie, desigur perceptia este diferita si asta este normal. Sexul reprezinta o nevoie biologica la fel ca setea, foamea, De asemenea daca este sa facem o analiza trebuie sa tinem cont de cultura, mediul social din care provenim, educatia primita dar si diferentele cu care natura ne-a inzestrat. Exista extreme pe care trebuie sa le eliminam. Sa nu uitam ca pentru fiecare dintre noi normalitatea inseamna lucru pe care l-am deprins si pe care il practicam in mod curent, restul reprezinta bizarul.
Trebuie inteles si faptul ca in rasa umana exista si instinctul animal. Acesta se poate stapani numai prin educarea ratiunii si puterea de a actiona in conformitate. Desigur ambitia este esentiala dar nu si suficienta trebuie sa si vrei.
In final doresc sa subliniez faptul ca daca am reusit sa identificam un individ in care ne regasim compatibilitatea, respectiv cu acesta se stabileste o relatie bazata pe prietenie, respect, si dragoste, relatia sexuala va capata alte conotatii dar si valente ce se vor naste din profunzimea relatiei. Placerea ce produce satisfactia sexuala este incomensurabila cand ea este produsul unei relatii bazate pe respect prietenie si iubire. Daca acestea nu exista relatia sexuala este sinonima masturbarii chiar daca ea se produce intre doua sexe diferite.
Atentie, trebuie sa ne iubim aproapele prin cea ce este si face nu prin cea ce dorim sa fie si sa faca.


 Vasile C".
(preluat din Garbo)

Vine Craciunul....

Vine Crăciunul, pregătit-am Doamnă
din galantar piperul cel mai fin,
în rouă-oi fi...erbe cupa dolofană
a crinilor, cu abur şi cu vin
voi unge-ncet ferestrele şi clanţa,
de tocul uşii, fin şi decadent,
voi pune să se frece-apoi mătasa
motanilor cu nume indecent.
Şi cozonaci voi face-ntreaga noapte,
şi chifteluţe mov, de marţipan,
şi scrob de irişi incendiaţi cu lapte,
şi frigărui de fragi, şi pandişpan.
Şi-oi scoate Doamnă, din fîntîna veche,
ciuturi de-arome puse la dospit
şi-oi răzui toţi psalmii din perete
– promit să-nvăţ perfect să îi recit.
Şi-apoi, fiind gata cu acestea toate,
voi atîrna la poartă scorţişori
să te călăuzească lin prin noapte
de o să vrei la mine să cobori...
Afară roua-ncepe să se cearnă,
în suflet îmi cresc flori de rozmarin,
vine Crăciunul, pregătit-am Doamnă
din galantar piperul cel mai fin.Vezi mai mult

De: Fabian Anton

The Corrs - Everybody Hurts (Mtv Unplugged) HQ

Citatul zilei 22.12.2010

"Nu poti impeidica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare."
 Victor Hugo

Citatul zilei 21.12.2010

"Le-as dovedi oamenilor cat gresesc gandind ca inceteaza sa iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc numai cand inceteaza sa iubeasca."
Gabriel Garcia Marquez

Ploaia - Valeriu Sterian

Te-am iubit...

"Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim..."
Mircea Eliade

Nat King Cole - O Holy Night

Da-mi un oras in care sa dispar...

Dă-mi un oraş în care să dispar
sau poate-un sat, sau doar o simplă casă
o să-ţi a...duc halviţă de mărar
şi ceai de crini, şi checuri de mătasă,
şi melci haotici, îmbrăcaţi în frac,
şi vînători călare pe gazele,
şi tot trecutul meu de palid rac
şi clopoţei de prins la ciuboţele
de-o să trezeşti toţi murii înlemniţi
cînd treci cu pas vioi pe strada noastră
şi o să te ridice-n slavă sfinţi
şi-aromele vor exploda în glastră
şi-apoi atît să-mi dai, un loc peltic
în care să dispar în trei secunde
iar tu, privind cercelul din buric
să ştii că-n el de-acum mă voi ascunde
şi-o să mă plimb triumfător aşa
an după an şi seară după seară
pînă ce tot oraşul va-nvăţa
povestea noastră fiartă-n scorţişoară.

De: Fabian Anton

Love Me Tender - Norah Jones

Citatul zilei 20.12.2010

Un om de succes e acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el!

Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?

Cum să ne rugăm... în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile

Ai cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”...
Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca ea să se bizuie pe El în acest mod.
Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”¹ „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor...”²

Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?

Poate deoarece nu toţi oamenii au o legătură personală cu El... Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la rugăciunile lor... probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o relaţie personală cu Dumnezeu şi, mai mult, niciodată nu au primit de la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce legătură are una cu alta?! Îţi explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”³
Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta...” Apoi fac o pauză şi reiau: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă... că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru...” Iată, oamenii îşi dau seama că sunt păcătoşi... şi îşi mai dau seama că nu doar ei îşi dau seama de acest lucru, ci şi Dumnezeu! Şi atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei... este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că atunci Dumnezeu îi va auzi... Va lua aminte la rugăciunile lor.

Pe ce se bizuie rugăciunile noastre?

Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO. (Bine, pornim de la premiza că rectorul nu este un iresponsabil!) Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.
Cum stau lucrurile cu Dumnezeu? Ei bine, când persoana respectivă este un copil al lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o cunoaşte şi ia aminte la rugăciunile sale. Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine... Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”⁴
Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu cu adevărat? Dar El te cunoaşte? Ai o relaţie cu El, care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum: Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?

Iisus Hristos le face o ofertă extrem de generoasă acelora care Îl cunosc cu adevărat şi se bizuie pe El: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”⁵ Sintagmele „a rămâne” în El şi „dacă rămân în voi cuvintele Mele” înseamnă să ne ducem viaţa luându-L şi pe El în calcul, bizuindu-ne pe El, ascultând ce are să ne spună. Atunci putem să-L rugăm orice dorim. Iată o altă condiţie: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”⁶ Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.).
Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu... fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte firesc! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul istoriei. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea.

Ce doreşte Dumnezeu să facă pentru noi?

Aş putea umple pagini întregi cu intenţiile lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Toată Biblia ne descrie ce fel de relaţie doreşte Dumnezeu să aibă cu noi şi ce fel de viaţă vrea să ne dăruiască. Iată mai jos doar câteva exemple:
„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!”⁷ Ai auzit? „Domnul aşteaptă să Se milostivească de tine.” „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite... El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.”⁸ Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”⁹
Şi totuşi, cea mai mare dovadă de dragoste şi de devotament pe care ne-a arătat-o Dumnezeu este aceasta, descrisă de Iisus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”¹⁰ - adică exact ceea ce a făcut Isus pentru noi. Şi atunci: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”¹¹

De ce unele rugăciuni nu sunt „ascultate”?

Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?
Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”¹² Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este... Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu.
„Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus.”¹³ Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”¹⁴
În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare - să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”, după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.
În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea şi în caracterul Său... în îndurarea, în dragostea, în înţelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”¹⁵ „Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”¹⁶

În concluzie... Cum să ne rugăm

Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în viaţa lor şi caută să-L urmeze). El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă şi El se va ocupa de problema respectivă cât mai bine, potrivit voii Sale. Când ne confruntăm cu dificultăţi, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi vom primi pace de la El, în ciuda situaţiei neprielnice. Credinţa şi nădejdea noastră se bizuie pe caracterul lui Dumnezeu: cu cât Îl cunoaştem mai bine, cu atât ne putem încrede mai mult în El.
Dacă doreşti detalii despre caracterul lui Dumnezeu, te rog să citeşti articolul „Cine este Dumnezeu?” sau alte articole de pe acest site. Motivul pentru care ne rugăm este acela că ne încredem în caracterul lui Dumnezeu. Iar prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El.
Articol de Marilyn Adamson

Am fost si noi candva...copii...