luni, 15 noiembrie 2010
In ochii tai...citisem....
In ochii tai citisem iubire dinadins
Si-n calea vremii steaua mea
O clipa s-au aprins.
Apoi, ca foi uscate vazduhul coperind,
Vazui nadejdi si fericiri
Naintea mea pierind.
Dup-aceea dulce clipa ce-atata ma uimea,
Nainte chiar de-a rasari
Se stinse steaua mea.
(Mihai Eminescu)
Si-n calea vremii steaua mea
O clipa s-au aprins.
Apoi, ca foi uscate vazduhul coperind,
Vazui nadejdi si fericiri
Naintea mea pierind.
Dup-aceea dulce clipa ce-atata ma uimea,
Nainte chiar de-a rasari
Se stinse steaua mea.
(Mihai Eminescu)
duminică, 14 noiembrie 2010
Lacrimile
Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-1
lumina, zarea, norii -- si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul --¬
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al primaverii,
cu suflet de copil intaiul om
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
"Stapane, ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta impainjeneste-mi ochii
c-un giulgiu,
sa nu mai vad
nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici nori,
caci, vezi -- lumina lor ma doare".
Si-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete -- lacrimile.
(Nicolae Labis)
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-1
lumina, zarea, norii -- si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul --¬
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al primaverii,
cu suflet de copil intaiul om
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
"Stapane, ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta impainjeneste-mi ochii
c-un giulgiu,
sa nu mai vad
nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici nori,
caci, vezi -- lumina lor ma doare".
Si-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete -- lacrimile.
(Nicolae Labis)
vineri, 12 noiembrie 2010
Cei mai mari dusmani ai lui Basescu
Motto:
Noi ce-i care-i suntem aproape....sa-l aparam!E presedintele nostru!Nimeni n-ar putea face mai mult in situatia prezenta!
In ultimele luni reprezentantii puterii actuale au indentificat o serie de dusmani reali, posibili sau inchipuiti, care i-au afectat sau inca le pericliteaza buna oranduire a guvernarii.
In campania electorala principalul inamic, public desigur, era presa ticalosita. In general, in aceasta categorie intrau, potrivit declaratiilor lui Traian Basescu, cea mai mare parte a presei. Pe scurt, intreaga presa care nu era de acord cu el, care nu il sustinea si il critica, mai mult sau mai putin elegant. Atunci, Sebastian Lazaroiu, consilierul prezidential, chiar a formulat raspicat antagonismul: electoratul va avea de ales intre presa si democratie - unde, normal, democratia era reprezentata de Basescu, iar cealalta parte de toti oponentii sai.
Dupa alegeri, aceiasi reprezentanti ai democratiei unice au afirmat ca presa a falsificat si a mistificat democratia din Romania, transformandu-se in realitate intr-un promotor al orice, numai al democratiei nu. Intreaga ura si dusmanie acumulata in campania electorala s-a transferat de atunci incoace catre reprezentantii posturilor anatemizate. Au intrat aici toti cei care si-au permis luxul de a nu fi de acord cu Basescu si de a nu il sustine in campanie. Lor li s-a raspuns cu celebrele replici "nu va mai uitati la televizor doua saptamani si o sa vedeti adevarata realitate din Romania". Un exercitiu simplu, incercat, insa deloc cu efectul prezis de presedinte. Ba, dimpotriva.
Putini s-au gandit ca presa nu are cum sa devina un dusman al democratiei, indiferent cat de mult ar fi manipulata si manipulanta, indiferent cat de mult ar fi controlata de grupuri de interese, din moment ce nu este unica presa din tara. Insa cei mai multi au cazut in capcana intinsa de formula prezidentiala si au impartit la randul lor presa in doua. Ca si societatea. Ca intreaga clasa politica si toti reprezentantii breslelor din Romania.
Profesori contra medici, functionari contra functionari, angajati privati contra angajati de la stat, roman contra roman. O dihotomie care pe fondul aceleiasi crize nenorocite care ne sapa pe toti si ne afunda in egala masura, pentru unii este un instrument de manipulare mai eficient si mai de succes decat pentru presa.
Trecand de dusmanul cel mai periculos si mai pervers, respectiv presa, puterea a descoperit ca insasi criza economica risca sa devina un inamic mai hotarat si cu efecte mai catastrofice decat orice alt atac politic sau venit din partea presei. Revolte sociale, miscari in masa in randul bugetarilor sau disponibilizatilor, cresterea violentei pe fondul cresterii numarului somajului si a scaderilor de salarii... toate acestea s-ar putea concentra intr-o replica in fata careia puterea sa ramana fara raspuns.
Prima explicatie a "beneficiilor" aduse de criza economica ne-a fost dezvaluita recent chiar de presedintele tarii care s-a laudat in Japonia ca somajul romanesc adus de criza a determinat, de fapt, cresterea productivitatii.
Asadar, sa ne rugam ca recesiunea sa nu ne lase prea curand, sa nu isi slabeasca efectele, ba chiar dimpotriva, sa si le adanceasca pana acolo incat Romania sa devina lider mondial al productivitatii. Asta, desi atunci cand somajul va lua proportiile pe care le are deja in Spania sau Grecia, productivitatea va fi ultima satisfactie pe care o vom mai putea gusta.
Dincolo de majoritatile politice, care acum sunt bune (atunci cand ele coincid cu dorinta presedintelui) si rele (cand ele se opun intereselor lui Basescu si Partidului Democrat Liberal), dincolo de presa care poate vorbi in gol fara a mai fi crezuta si ascultata, dincolo de orice realitate care poate fi manipulata sau nu de un grup sau altul de interese, realitatea nevoilor si saraciei tot mai accentuate din Romania risca sa iasa la suprafata.
Degringolada si mai ales lipsa masurilor anticriza ale Guvernului Boc, filosofia lui "ce-o fi o fi, noi nu putem schimba mare lucru in privinta crizei", ideologie care nu o singura data a fost afirmata si sustinuta pe rand atat de presedinte cat si de premierul tarii, pot transforma criza in principalul lor dusman.
Cei care guverneaza si isi imagineaza ca acapararea intregii puteri in stat ii va ajuta sa ascunda la infinit problemele si nemultumirile unui numar tot mai mare de oameni se inseala intr-un singur punct: atunci cand incearca sa transforme fara rusine problemele adevarate ale romanilor in avantaje si beneficii de care ar trebui sa mai fim si bucurosi si mandri ca avem privilegiul de a fi contemporani cu ele.
Schimbarea majoritatilor parlamentare ar trebui sa fie o lectie pentru toti si sa ii faca constienti si pe cei care detin puterea ca in orice clipa se poate forma o majoritate atat de mare si de necontrolat a celor care nu mai suporta incompetentele guvernantilor, incat tehnicile de manipulare sa nu mai functioneze nici din partea presei, dar nici din partea celor care se considera unicii stapani ai democratiei.
(Iulian Leca)
sursa ZIARE COM
Noi ce-i care-i suntem aproape....sa-l aparam!E presedintele nostru!Nimeni n-ar putea face mai mult in situatia prezenta!
In ultimele luni reprezentantii puterii actuale au indentificat o serie de dusmani reali, posibili sau inchipuiti, care i-au afectat sau inca le pericliteaza buna oranduire a guvernarii.
In campania electorala principalul inamic, public desigur, era presa ticalosita. In general, in aceasta categorie intrau, potrivit declaratiilor lui Traian Basescu, cea mai mare parte a presei. Pe scurt, intreaga presa care nu era de acord cu el, care nu il sustinea si il critica, mai mult sau mai putin elegant. Atunci, Sebastian Lazaroiu, consilierul prezidential, chiar a formulat raspicat antagonismul: electoratul va avea de ales intre presa si democratie - unde, normal, democratia era reprezentata de Basescu, iar cealalta parte de toti oponentii sai.
Dupa alegeri, aceiasi reprezentanti ai democratiei unice au afirmat ca presa a falsificat si a mistificat democratia din Romania, transformandu-se in realitate intr-un promotor al orice, numai al democratiei nu. Intreaga ura si dusmanie acumulata in campania electorala s-a transferat de atunci incoace catre reprezentantii posturilor anatemizate. Au intrat aici toti cei care si-au permis luxul de a nu fi de acord cu Basescu si de a nu il sustine in campanie. Lor li s-a raspuns cu celebrele replici "nu va mai uitati la televizor doua saptamani si o sa vedeti adevarata realitate din Romania". Un exercitiu simplu, incercat, insa deloc cu efectul prezis de presedinte. Ba, dimpotriva.
Putini s-au gandit ca presa nu are cum sa devina un dusman al democratiei, indiferent cat de mult ar fi manipulata si manipulanta, indiferent cat de mult ar fi controlata de grupuri de interese, din moment ce nu este unica presa din tara. Insa cei mai multi au cazut in capcana intinsa de formula prezidentiala si au impartit la randul lor presa in doua. Ca si societatea. Ca intreaga clasa politica si toti reprezentantii breslelor din Romania.
Profesori contra medici, functionari contra functionari, angajati privati contra angajati de la stat, roman contra roman. O dihotomie care pe fondul aceleiasi crize nenorocite care ne sapa pe toti si ne afunda in egala masura, pentru unii este un instrument de manipulare mai eficient si mai de succes decat pentru presa.
Trecand de dusmanul cel mai periculos si mai pervers, respectiv presa, puterea a descoperit ca insasi criza economica risca sa devina un inamic mai hotarat si cu efecte mai catastrofice decat orice alt atac politic sau venit din partea presei. Revolte sociale, miscari in masa in randul bugetarilor sau disponibilizatilor, cresterea violentei pe fondul cresterii numarului somajului si a scaderilor de salarii... toate acestea s-ar putea concentra intr-o replica in fata careia puterea sa ramana fara raspuns.
Prima explicatie a "beneficiilor" aduse de criza economica ne-a fost dezvaluita recent chiar de presedintele tarii care s-a laudat in Japonia ca somajul romanesc adus de criza a determinat, de fapt, cresterea productivitatii.
Asadar, sa ne rugam ca recesiunea sa nu ne lase prea curand, sa nu isi slabeasca efectele, ba chiar dimpotriva, sa si le adanceasca pana acolo incat Romania sa devina lider mondial al productivitatii. Asta, desi atunci cand somajul va lua proportiile pe care le are deja in Spania sau Grecia, productivitatea va fi ultima satisfactie pe care o vom mai putea gusta.
Dincolo de majoritatile politice, care acum sunt bune (atunci cand ele coincid cu dorinta presedintelui) si rele (cand ele se opun intereselor lui Basescu si Partidului Democrat Liberal), dincolo de presa care poate vorbi in gol fara a mai fi crezuta si ascultata, dincolo de orice realitate care poate fi manipulata sau nu de un grup sau altul de interese, realitatea nevoilor si saraciei tot mai accentuate din Romania risca sa iasa la suprafata.
Degringolada si mai ales lipsa masurilor anticriza ale Guvernului Boc, filosofia lui "ce-o fi o fi, noi nu putem schimba mare lucru in privinta crizei", ideologie care nu o singura data a fost afirmata si sustinuta pe rand atat de presedinte cat si de premierul tarii, pot transforma criza in principalul lor dusman.
Cei care guverneaza si isi imagineaza ca acapararea intregii puteri in stat ii va ajuta sa ascunda la infinit problemele si nemultumirile unui numar tot mai mare de oameni se inseala intr-un singur punct: atunci cand incearca sa transforme fara rusine problemele adevarate ale romanilor in avantaje si beneficii de care ar trebui sa mai fim si bucurosi si mandri ca avem privilegiul de a fi contemporani cu ele.
Schimbarea majoritatilor parlamentare ar trebui sa fie o lectie pentru toti si sa ii faca constienti si pe cei care detin puterea ca in orice clipa se poate forma o majoritate atat de mare si de necontrolat a celor care nu mai suporta incompetentele guvernantilor, incat tehnicile de manipulare sa nu mai functioneze nici din partea presei, dar nici din partea celor care se considera unicii stapani ai democratiei.
(Iulian Leca)
sursa ZIARE COM
"SUNT UN OPTIMIST!"
“Sunt un optimist, desi m-am fript in 2009”, spune Presedintele Romaniei, Traian Basescu, increzator in progonozele de crestere economica pentru 2011. De cat de mare va fi acest avans va depinde numai de noi: 1% daca nu suntem performanti sau peste 1,5% daca reusim sa folosim banii pentru investitii programati pentru primele doua trimestre ale anului viitor.
Pentru prima oara, banii pentru investitii vin in primele 2 trimestre
Prezent in cadrul conferintei “Parteneriat pentru Crestere Economica in 2011”, presedintele Traian Basescu a afirmat ca banii pentru investitii au fost planificati pentru primele doua trimestre ale anului viitor. Vorbim de 6-7% din PIB si reprezinta premisele “de crestere pe o baza sanatoasa”, a spus Basescu.
“Visul cresterii bazate pe consum este mai putin pregnant. Cresterea trebuie sa fie bazata pe investitii. Am avut experienta anilor 2007-2008, cand din cauza ca ne-am axat pe consum ne-am prabusit in 2009 din varful muntelui: de la crestere de +7,4% la scadere de -7,4%”, a declarat Presedintele Romaniei.
Acesta a subliniat faptul ca nu orice crestere economica este buna, ci doar una bazata pe investitii.
“Sunt un optimist, desi m-am fript in 2009. Cred insa ca putem avea incredere in evaluarile FMI de 1,5% crestere economica anul viitor. Nu m-ar deranja deloc daca in 2011 vom avea o crestere economica de 1%, daca ea se bazeaza pe investitii. Daca banii pentru investitii vor fi absorbiti in primul semestru am putea vorbi chiar de o crestere economica mai mare. Tine numai de noi. Da, vom avea crestere economica in 2011, poate fi 1% daca nu suntem performanti, insa poate fi mai mare daca reusim sa folosim banii, sa-I investim”, argumenteaza Basescu.
Seful statului si-a aratat optimismul si in ceea ce priveste finalizarea cu succes a acordului cu institutiile financiare internationale. El a declarat ca se intentioneaza incheierea unui nou acord "preventiv" cu aceleasi institutii cu scopul continuarii reformelor structurale.
Una dintre masurile de reducere a aparatului bugetar vizeaza concedierea pana la 31 decembrie a inca 26.000 de angajati. Astfel, structura bugetara va cuprinde la data respectiva 1.290.000 de salariati.
(preluat din WALL STREET)
Citatul zilei 12.11.2010
“M-am intrebat atunci daca nu cumva e nevoie sa suferim ca sa discutam serios despre fericire. Daca nu cumva drumul spre Paradis trece obligatoriu prin Infern. Numai cel ce a cunoscut deznadejdea poate intelege violenta luminii din pictura lui Van Gogh.“ A treia iubire . Scrisori imaginare.(Octavian Paler)
Cu tine...
Cu tine viata mea se lumineaza,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.
Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.
Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine poezia mea exista,
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.
Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.
Cu tine e lumina si-ntuneric,
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.
Cu tine e mai rau si e mai bine,
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea.
(ADRIAN PAUNESCU)
Scrisoarea ta...
A visului beteala,
Ce vipera ti-a-mprumutat
Veninul drept cerneala?...
Cu slova ta vin anii toti,
Si-n vraja lor ma fura...
În rostul ei marunt cum poti
Sa-nchizi atâta ura?...
Cetind-o azi, ca alte dati,
În mine-un gând tresare:
Ce-ar fi s-o sfârtic în bucati
Si s-o arunc în mare?
Din ale scrisului tau vesti
Otrava s-ar desprinde,
Ca mâine-atât amar de pesti
Pescarii n-ar mai prinde...
(Octavian Goga)
joi, 11 noiembrie 2010
În lumina feroce
Învaţă-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Şi purific-o de orice culoare.
Sau,
Şi mai bine,
Dă-mi o sămânţă de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Şi-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci păduri şi lanuri,
Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoşi, nici buni,
Ci doar singuri,
Şi nemaitrebuind să privim,
Închizând ochii, am putea vedea.
(Ana Blandiana)
marți, 9 noiembrie 2010
Daca....
Este normal sa nu te simti bine atunci cand suferi o pierdere, cand esti dezamagita, cand viata ta se schimba. Manifestam o puternica rezistenta la schimbare, iar atunci cand simtim ca pierdem controlul, ca variabilele sunt manipulate de altcineva, ne bantuie emotii negative. Cel mai dureros este atunci cand trebuie sa ne schimbam pe noi insene.
Daca treci printr-o perioada mai proasta, nu iti camufla sentimentele. Nu incerca sa ascunzi ceea ce simti cu adevarat, pentru ca nu vei face decat sa amani momentul izbucnirii si gandurile negre te vor intoxica.
Daca simti ca nu poti gasi in tine resorturile necesare pentru a te ridica din nou, cere ajutorul unui prieten. Nu il vei impovara cu grijile tale, ci dimpotriva te va aprecia pentru ca ai apelat la el.
In urma cu cateva luni imi asteptam o prietena si ea intarziase deja o ora, desi nu ii statea in fire. In momentul in care a sosit am simtit ca ceva nu este in neregula si am indraznit sa o intreb ce se intamplase. Avusese o mica dezamagire si incercase sa camufleze acest fapt plimbandu-se prin fata blocului meu si facand incercari disperate de a se calma si de a se comporta ca si cand nimic nu se intamplase. Nu vroia sa ma impovareze si pe mine cu problemele ei... Nu trebuie sa gandesti niciodata astfel. Simplul fapt de a vorbi cu cineva despre ce ai pe suflet te ajuta sa iti pui ordine in ganduri, sa analizezi situatia, sa intelegi mai bine. Poate nu vei primi un sfat inspirat, dar important este ca ai fost ascultata, ca ai lasat o parte din manie, din tristete sa iasa la suprafata.
"Si maine e o zi" spunea Scarlett O’Hara. Planuieste-ti momentul in care iti "permiti" sa fii trista. Daca nu poti in clipa asta sa iti dai in vileag trairile adevarate, atunci acorda-ti cateva momente mai tarziu pentru a te descarca, dar nu amana la nesfarsit momentul. Este chiar linistitor sentimentul ca ai dreptul sa fii trista intr-un anumit interval de timp. Ideea de planificare te ajuta sa detii controlul chiar si asupra aspectelor negative. Discuta cu tine insati, fa-ti promisiunea ca in intervalul x iti vei reveni.
Adeseori cauza tristetii nu este evidenta. Cei din jur observa schimbari in comportamentul tau si trag semnalul de alarma. Incearca sa depistezi cauzele care te-au determinat sa fii trista si taie raul de la radacina.
(preluat din GARBO)
Candva arborii aveau ochi...
Cândva arborii aveau ochi,
Pot sa jur,
Stiu sigur
Ca vedeam când eram arbore,
Îmi amintesc ca ma mirau
Ciudatele aripi ale pasarilor
Care-mi treceau pe dinainte,
Dar daca pasarile banuiau
Ochii mei,
Asta nu îmi mai aduc aminte.
Caut zadarnic ochii arborilor acum.
Poate nu-i vad
Pentru ca arbore nu mai sunt,
Sau poate-au coborât pe radacini
În pamânt,
Sau poate,
Cine stie,
Mi s-a parut numai mie
Si arborii sunt orbi dintru-nceput...
Dar atunci de ce
Când trec de ei aproape
Simt cum
Ma urmaresc cu privirile,
Într-un fel cunoscut,
De ce, când fosnesc si clipesc
Din miile lor de pleoape,
Îmi vine sa strig -
Ce-ati vazut?...
(Ana Blandiana)
Pot sa jur,
Stiu sigur
Ca vedeam când eram arbore,
Îmi amintesc ca ma mirau
Ciudatele aripi ale pasarilor
Care-mi treceau pe dinainte,
Dar daca pasarile banuiau
Ochii mei,
Asta nu îmi mai aduc aminte.
Caut zadarnic ochii arborilor acum.
Poate nu-i vad
Pentru ca arbore nu mai sunt,
Sau poate-au coborât pe radacini
În pamânt,
Sau poate,
Cine stie,
Mi s-a parut numai mie
Si arborii sunt orbi dintru-nceput...
Dar atunci de ce
Când trec de ei aproape
Simt cum
Ma urmaresc cu privirile,
Într-un fel cunoscut,
De ce, când fosnesc si clipesc
Din miile lor de pleoape,
Îmi vine sa strig -
Ce-ati vazut?...
(Ana Blandiana)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)