The Rose - Gheorghe Zamfir

Enrique Iglesias - Somebody's Me

You, do you remember me?,
Like, I remember you?
Do you spend your life, going back in your mind to that time?,
Cause I, I walk the streets alone,
I hate being on my own, and everyone can see that,
I really fell, and I'm going through hell.
Thinking about you with somebody else.

Somebody wants you,
Somebody needs you.
Somebody dreams about you every single night.
Somebody cant breathe, without you it's lonely.
Somebody hopes that one day you will see, that somebody's me.
That somebody's me. yeaa...

How, how did we go wrong?
It was so good, and now it's gone,
And I pray at night, that our path's soon will cross.
What we had, isn't lost.
Cause you are always right here in my thoughts..

Somebody wants you,
Versuri Enrique Iglesias - Somebody is me
de pe http://www.versuri.ro
Somebody needs you.


Somebody dreams about you every single night.
Somebody can't breathe, without you it's lonely.
Somebody hopes that someday you will see,
That somebody's me. Oh yeah...

You will always be in my life, even if im not in your life.
Cause you're in my memory...

You, when you remember me?...
And before you set me free, oh listen please...


Somebody wants you,
Somebody needs you.
Somebody dreams about you every single night.
Somebody cant breathe, without you it's lonely.
Somebody hopes that someday you wïll see, that somebody's me.
That somebody's me.
Somebody's me...
That somebody's me...
That somebody's me...
Oh yeah...

Doar in vis poti fi al meu

Putem fi ceea ce ne dorim cu adevarat sa fim...

In 1960, Maxwell Maltz, unul dintre cei mai apreciati chirurgi plasticieni ai secolului XX, a scris despre un aspect bizar al practicii sale: cazurile in care, desi infatisarea fizica li se imbunatatise vizibil, clientii sai continuau sa se simta nemultumiti, complexati, lipsiti tocmai de castigurile pe care sperau sa le obtina de pe urma operatiei estetice.
Ideea principala din cartea sa, "Psiho-cibernetica: un nou mod de a obtine mai mult de la viata", este ca este necesar sa ai o imagine pozitiva si clara asupra propriei persoane inainte de a fixa obiective, in caz contrar ramanand prins intr-un ciclu continuu de credinte limitative si esecuri. Din "Psiho-cibernetica" si cartile care i-au urmat s-au inspirat staruri precum Zig Ziglar, Brian Tracy, Anthony Robbins.

Dupa Dr. Maltz, credintele negative sunt o forma de hipnoza autosustinuta. La inceputul capitolului al patrulea din carte, apare exemplul unui coleg si prieten medic, Dr. Alder. In copilarie, acesta intampinase dificultati la matematica. Profesorul lui devenise convins ca Alder era "prost la matematica" si i-a convins apoi si pe parintii lui. Notele au inceput sa reflecte aceasta convingere ca era "prost la matematica". Apoi, intr-o zi, i-a venit inspiratia sa rezolve o problema la care colegii lui se blocasera. Cand a iesit la tabla si a inceput sa rezove problema, si el si intreaga clasa au fost uimiti. Apoi a inceput sa inteleaga cum functiona aritmetica si a devenit un elev eminent. A reusit aceasta cand s-a dehipnotizat de convingerea ca era "prost la matematica".
Sentimentele de inferioritate nu vin din "fapte" sau experiente. Ele se bazeaza pe convingerile noastre si pe concluziile pe care le tragem, pe baza acestora, din experiente.
Majoritatea trairilor noastre de inferioritate se trezesc atunci cand ne comparam cu norma altcuiva. Un complex de inferioritate si toate manierismele lui apar cand ai in minte o "stacheta" sau o "medie" si apoi te convingi ca nu te ridici la inaltime. Apare sentimentul de inferioritate, o stare care se generalizeaza si afecteaza intreaga imagine de sine, in loc sa reflecte o realitate precum: "Nu alerg (acum) asa de repede cum alerga Asafa Powell" sau "nu joc (acum) baschet la nivelul lui Magic Johnson" Cei care traiesc sub imperiul acestui sentiment ajung adesea sa creada ca nu pot avea succes in general si chiar ca nu merita sa aiba succes.
Inferioritatea si superioritatea sunt fatete ale aceleiasi monede. Adevarul despre tine este urmatorul:
- Nu esti "inferior";
- nu esti "superior";
- Pur si simplu esti tu.
Dr. Norton L Williams a afirmat ca anxietatile si insecuritatile omului modern provin din faptul ca nu ne cunoastem, nu ne autoapreciem si nu ne exploram unicitatea, individualitatea si distinctivitatea. Din cauza acestora nu te poti compara cu adevarat cu altcineva. Fiecare este unic si distinct in felul sau. Nu se poate masura nimeni cu tine in tot ce faci si nici tu cu altii.
Ca sa te dehipnotizezi de credintele negative si limitative, este esential sa te relaxezi si fizic. Dr. Maltz spune ca daca te straduiesti din greu sa te "dehipnotizezi", cu mari eforturi de vointa, obtii efectul invers si ti se reintaresc convingerile negative . Dr. Matthew N. Chappell afirma ca, adesea, stradania sau efortul de vointa folosit pentru a lupta impotriva ingrijorarii sau pentru a-i rezista este exact ceea ce o hraneste pe aceasta si o perpetueaza. Convingerile negative s-au format cel mai adesea fara efort, iar celel pozitive cer aceeasi stare deschisa pentru a prinde radacini.
Cand practici relaxarea fizica, ajungi sa te relaxezi si mental, sa ai o "atitudine relaxata" din care sa-ti ghidezi mai usor si eficient mecanismele automate prin care ne reconstruim imaginea de sine. Relaxarea fizica in sine este un instrument pentru dehipnotizarea de atitudini negativiste si credinte limitative.

Surse:
- http://psycho-cybernetics-study.blogspot.com/;
- Dr. Maltz, Maxwell, “Psiho-Cibernetica: Imaginea de sine – cheia spre o viata mai buna”, Curtea Veche Publishing, 1999.

Citatul zilei 09.07.2010

"Omul a fost facut dintr-un lemn asa de noduros, incat e lucru indoielnic ca s-ar putea ciopli vreodata din el ceva absolut drept."
Immanuel Kant

Manifest pentru viata

„A-ţi fi frică de dragoste înseamnă a-ţi fi frică de viaţă, iar cînd îţi este frică de viaţă eşti pe trei sferturi mort.” Bertrand Russell

Cînd m-am gîndit să abordez acest subiect, atît de controversat, am fost convinsă că va fi cea mai uşoară scriere de pînă acum. Că totul va merge de la sine şi cuvintele se vor bate între ele în ambiţia de a-şi asigura cît mai repede un prim loc pe hîrtie.

Surprinzător pentru mine, nu a fost deloc aşa. De ce? Pentru că nu poţi să scrii despre ceva ce nu poţi prinde în mînă şi analiza; despre ceva ce nu poţi vedea, pipăi, întoarce pe toate părţile. Singurul reper de care te-ai putea folosi ar fi gustul ei, al vieţii: acrişor, după cum te-ai grăbit să-i culegi fructul mai devreme, prea devreme - sau dulceag, dacă ai aşteptat şi ai avut grijă să atingă perioada maturităţii depline. Şi atunci, cum să scrii despre ceva ce se simte, se gustă... se trăieşte?!...

Dar pentru că am început deja să scriu, voi continua expunerea, cu riscul ca în următoarele rînduri să mă trezesc dansînd cu propria mediocritate în raport cu măreţia şi complexitatea acestui subiect...

„Acela care se lăsă purtat de curent, care nu se ghidează după principii înalte, care nu are idealuri, nici convingeri – un astfel de om este... un obiect mutat de ici-colo, în loc să fie o fiinţă vie şi mobilă – un ecou, nu o voce. Omul care nu are viaţa interioară este un sclav al celor ce-l înconjoară, aşa cum barometrul este servitorul obedient al aerului” Henry Frederic Amiel

Să fii un sclav într-o existenţă care nu îţi aparţine, căci nu o pot numi viaţă - aceasta este frica mea cea mai mare. Nu mă tem de furtuni, de cutremure, de incendii. Căci pe acestea nu le pot influenţa singură şi direct cu aproape nimic, nu am nici o contribuţie în naşterea lor, nu sînt rezultatul unei alegeri conştiente. Dar să fiu înrobită în cătuşele invizibile ale falsului sine – iată coşmarul care mă chinuie; iată coşmarul care ar trebui să ne trezească pe toţi la realitate.

Smuls din propria viaţă ce ţi-a fost dăruită la naştere, te trezeşti aruncat într-o vîltoare în care nu ştii ce se întîmplă cu tine. La început te zbaţi din reflex, din instinct de supravieţuire. Faci eforturi să pricepi unde ai ajuns, de ce eşti acolo şi ce ai de făcut mai departe. Forţele încep să îţi scadă şi eşti din ce în ce mai dezorientat, pe măsură ce îţi dai seama că cea mai mare parte a celor de care te pocneşti în această rătăcire nebună nu are habar de ce se întîmplă în jur. Problema este că ei deja au obosit şi nici măcar nu îşi mai pun întrebări. Au renunţat la luptă. S-au resemnat.

Dacă eşti puţin mai puternic, te mai agiţi un timp. Forţa valurilor spumegînde te izbeşte de pereţii grotei în care te zbaţi, te trage la fund şi, cînd falsul sine simte că eşti gata să renunţi, te scoate puţin la aer, ca să nu te piardă atît de repede – cu cît rezişti mai mult, cu atît devii jucăria lui preferată şi nu poate renunţa la tine.

Între două asemenea lupte zilnice, apuci la un moment dat să te urci pe pereţi – la propriu şi la figurat. Respirînd cu spaimă îţi revii puţin şi te întrebi ce-i cu tine. Ce naiba să fie?! Nu a zis nimeni că viaţa e uşoară. La un moment dat, ai făcut nişte alegeri. Ai obosit şi ai căzut rob ispitei nimicului.

„Viaţa noastră este rezultatul alegerilor pe care le le facem, a da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalţi factori, înseamnă a da acestor lucruri puterea de a ne controla.” Stephen Covey

Pentru toate aceste alegeri, sîntem răspunzători în totalitate – noi şi numai noi, nimeni altcineva. Dar nu este prea tîrziu. Trebuie să privim înainte. Şi să alegem luptă. Să alegem viaţa. Să ne alegem pe noi.

Pentru a putea atinge acest prag al existenţei noastre, cred că trebuie să conştientizăm urgenţa şi importanţa acestei priorităţi. Înainte de toate, să respirăm adînc şi să încercăm să ne cunoaştem, sau, mai bine zis, să ne aducem aminte de noi... aşa cum eram cînd eram mici... inocenţi şi veseli... cum ne amuzam neştiutori în fata reprezentaţiilor din lumea largă; spectacole în care marionete ghidate de sfori invizibile se agitau în nişte piese tragi-comice fără de sfîrşit – priviţi acum şi învăţaţi să vă feriţi!

Trebuie să te chinui şi să lupţi. Să te lupţi cu cel care te-a sufocat de-a lungul anilor, dîndu-ţi impresia că eşti TU. Tu, cel adevărat, poţi mai mult. Vrei mai mult. Meriţi mai mult. Meriţi să te trezeşti dimineaţa liniştit, senin, respirînd uşor şi zîmbind frumos. Meriţi să faci lucrurile care îţi plac, care îţi dau energie, care te pasionează, care pulsează în sîngele tău odată cu bătaia inimii tale. Meriţi să fii cineva în viaţa ta. Meriţi să fii cineva pentru tine. Meriţi să fii TU.

Ia o carte şi citeşte mai mult despre tine. Despre alţii care au reuşit să cîştige acest război. Despre cei care au făcut paşi mai mici şi care au cîştigat luptă după luptă pînă la victoria finală. Du-te într-un loc unde îţi poţi auzi gîndurile. Închide ochii şi adu-ţi aminte cînd erai mic şi te jucai cu prietenii tăi. Ce ziceai atunci că vrei să te faci cînd vei fi mare? Acela este drumul pe care trebuie să îl urmezi. Numai tu, cel de atunci, poate găsi viaţa care îţi aparţine. Dacă între timp te-ai pierdut pe tine, cum ai pretenţia să trăieşti Viaţa Ta?

„Despre viaţa nu se poate scrie decît cu un toc înmuiat în lacrimi” Emil Cioran

Nu te înfricoşa, nu te speria, nu dispera şi, mai ales, nu renunţa. Poţi însă să plîngi. Plîngi în voie, cu lacrimi fierbinţi şi sărate. Plîngi şi îngroapă-l pe cel de acum. Şi regăseşte-l pe cel de odinioară.

Scrie un necrolog şi aminteşte în el tot ceea ce ai ajuns să fii acum – egoist, rău, materialist, fals, ipocrit. Memorează-le. Trăieşte-le pentru ultima dată şi apoi UITĂ-LE!. Ai voie să iei cu tine un singur lucru: încrederea în oameni. Căci, altfel, viaţa nu ar mai avea nici gust, nici miros, nici chip, nici sens – NIMIC. Nu mai amîna, nu mai sta să analizezi atîta. Crezi că ai în faţă nemurirea? Te înşeli amarnic, nici nu ştii cît de preţioasă este fiecare clipă. Pe cît de uşor te ridici pe vîrfuri, păşeşti şi parcurgi prima jumătate a existenţei tale, pe atît de repede, abrupt şi dintr-o dată începi să cobori pe drumul celeilalte jumătăţi a acesteia.

Ai grijă de tine, de sufletul tău, de mintea ta. Pune-le pe toate la muncă în această călătorie. Odată ajuns la tine, vei vedea că abia de acolo începe adevărata călătorie. Ai grijă la alegerile pe care le vei face în continuare. Ai grijă cu cine te vei însoţi la drum. Ai grijă în ce jocuri te vei avînta şi la ce hore vei mai participa. Ai grijă de tine pentru că în final numai cu tine vei rămîne.

Vei vedea, astfel, că viaţa adevărată merită trăită. Că dimineţile pot fi senine şi nopţile poţi fi liniştite. Că încet-încet drumul tău se va intersecta cu cel al unui alt seamăn, la fel ca tine – că cineva te va ţine de mîna, acel cineva care credeai că nu a existat şi nu va exista niciodată. Că vei avea cîţiva prieteni adevăraţi, puţini ce-i drept, dar care vor fi alături de tine pentru a se bucura împreună cu tine de reuşitele obţinute, pentru a plînge alături de tine cînd vei simţi că te părăsesc puterile şi pentru a te ridica de jos atunci cînd vei fi prea obosit şi vei risca să rătăceşti drumul corect.

Dar pentru toate acestea va trebui să munceşti. Să speri, Să te ridici de jos şi să mergi mai departe. Să rîzi cu poftă. Să nu te uiţi în lături ci numai spre orizont, spre destinaţia ta – şi să te bucuri de această călătorie minunată spre propia ta viaţă adevărată!

„Viaţa nu e sentimentală, nu e nici rea, nici bună. Viaţa e dreaptă: recompeneseaza pe cei merituoşi, pedepseşte pe cei leneşi, loveşte pe cei care îi încalca legile.” Pavel Corut

M-as bucura sa accesati urmatorul link....viata...e fantastic de frumos surprinsa de cineva care cu siguranta o iubeste...
Laura Mariana

//www.flickr.com/photos/urugallu/show/with/4288334337/

Gandurile unei...inimi...

Goo Goo Dolls - Here Is Gone [Official Video]

Flori...frumose flori..

Roger Sanchez - Another chance - Original Mix (Music Video)

Citatul zilei 08.07.2010

"Dupa ce ai eliminat imposibilul, ceea ce ramane, indiferent cat de improbabil este, trebuie sa fie adevarat."
Arthur Conan Doyle

Si...ziua aproape a trecut...Daca sunt trista sau vreau sa plang nu mai conteaza.Si am si ore la conducere...Va pup...si...va iubesc..nu stiti cat de mult...

EDERA (Ricordi del cuore) - Amedeo Minghi

IZVORUL NOPTII de Lucian BLAGA

niclae labis.primele iubiri

Dorinta si iubire-Maria Ionita

Holograf-Sa nu imi iei niciodata dragostea!

ABBA-The Winner Takes It All Live 1980

Pink Floyd - Remember a Day

E iubirea adevarata un vis curajos?

Astazi se implinesc sase luni de cand am indraznit sa sper in apropierea de o fiinta …de care,  mai intai m-a apropiat destinul.Am avut curaj inseamna?Stiu doar ca mi-am urmat calea,fara sa urmaresc experientele celorlalti,fara sa ma intreb daca ei m-ar aproba sau nu,fara..teama.Fiecare din noi.ne aflam pe propria cale a vietii si trebuie s-o parcurgem singuri.Avem dreptul la propriile alegeri,si actionam desigur in functie de nivelul de crestere spirituala si intelegere.

Stuart Wilde afirma undeva..”viata n-a fost niciodata menita sa fie zbatere si lupta, ci doar o inaintare lina de a un punct la altul, cam asa cum ar fi plimbarea printr-o vale, intr-o zi cu soare.”Foarte frumoasa ideea.

   Zadarnic as incerca sa-mi amintesc toate punctele prin care am trecut de-a lungul anilor.Dar daca vreau,  chiar pot sa reconstitui toate momentele prin care am trecut in ultimele sase luni,incepand cu momentul cand tremurand de emotie,am trimis un mesaj, continuand cu fericirea serii urmatoare cand,aproape trei ore am vorbit cu..visul meu cel curajos.Nu mai era vis…incepea sa fie real.Intr-o alta zi de sapte…se implineau trei luni de cand am schimbat primele cuvinte..si am fost intrebata:

-trei luni de la o intalnire virtuala?

Si avea dreptate.Doar ca pentru mine insemna ceva….acel ceva ce te face sa simti ca de fapt traiesti, nu doar existi…

   Acelasi Stuart considera ca daca atragi atentia celor puternici ei pot deveni si mai puternici.Am atentionat eu fara sa vreau un suflet ca poate iubi si a ajuns sa iubeasca mai mult?Chiar daca nu pe mine…Importanta e dezvaluirea comorii ce se cheama iubire si dorinta de a o darui cuiva…poate celei care are nevoie de ea sau…careia vrea el sa i-o ofere.

     Apoi a fost si o o intalnire reala…putin spus emotinananta.Mai tin minte pasii grabiti prin ploaie catre cel care…fusese doar un vis…curajos.Si apropierea a doua maini si buze si caldura imbratisarii care…ramane…e doar…unul din punctele prin care am trecut lin in aceste sase luni.Si serile fara somn si dorul unei revederi ce..n-a mai fost si cata speranta si dorinta si…lacrimi de neputinta..si apoi din nou soare,speranta..intrebari…resemnare…revolta…impacare..cuvinte fara inteles…gesturi fara inteles…dar mai ales..fiecare inceput de zi pus sub semnul aceleeasi intrebari : si daca azi primesc ce astept in dar?...daca m-as trezi cu chipul lui in fata,in brate?Poate…

daca continui sa sper….chiar va veni.

   Alberto Villoldo ne invata “ca pentru a crea bucuria pe care o dorim,avem nevoie..doar de..curaj”

E oare alimentarea unui sentiment…curaj?Cred ca da.Iti trebuie mult curaj sa nu stii ce simte,ce gandeste un om pe care il iubesti cu toata fiinta ta…si tu sa continui sa il iubesti.Sa crezi ca el…chiar te-a uitat..si sa continui sa-l iubesti,sa te rogi pentru fericirea lui,sa uiti de tine,sa simti ca nu mai existi decat pentru a transmite celui de sus ca ai cunoscut un om care merita sa fie iubit si sa iubeasca.Chiar daca nu pe tine…Da…e nevoie de mult curaj.

  Si tot ce traim este doar..destin..parte a unui plan Divin.Parcurgem acele puncte si prin iubire avem…lumina noastra.O mare iubire constituie o mare lumina cred eu.Oricat de intuneric si teama e in interiorul nostru,cand exista acest minunat sentiment de iubire pentru un EL special….avem lumina in fata..si mergem mai departe.Cat de puternic straluceste aceasta lumina?Pe masura sentimentului ce il purtam in inima.Daca e un sentiment, curat, puternic, lipsit de egoism…lumina poate fi fantastica.Poti fi lovit,speriat,nedreptatit…nimic nu conteaza pe langa caldura ce o simti, odata ajuns in interiorul tau si reflectand la cata iubire porti cuiva….si chiar daca el nu stie…nu mai conteaza.Dar eu cred ca e imposibil ca energia transmisa de un sentiment puternic luminos sa nu ajunga si in cea mai indepartata dintre inimi..

  Dar..”realitatea in care traim este selectata de catre definitiile noastre conceptuale.Si tu si eu putem exista in cadrul aceluiasi spatiu fizic, dar fiecare dintre noi il vedem cu totul altfel” .E greu sa evoluam…chiar si cand e vorba de iubire pentru ca “ne e greu sa renuntam la imaginea despre noi insine in care am investit atat de mult.”

  O iubire te poate schimba mult…nu in rau,nici in bine nici in urat sau frumos.Te face…sa nu mai existi de fapt decat pentru cel pe care ai ales sa-l iubesti.Inseamna deci renuntare…Si…oamenii..castigandu-se greu se…pierd greu…sau..chiar deloc.Care ar fi pierderea?Eu…o vad mare.Dar pentru ca cineva sa inteleaga trebuie sa ajunga in starea despre care scriu eu acum.Caci e o stare doar…Si din pacate n-o pot defini…poate cum n-au reusit nici altii mult superiori mie…

In aceste luni m-am indreptat continuu spre o lumina ce imbratiseaza tot intunericul din jurul meu.Am pus mult suflet in aceasta iubire…pentru ca e adevarata..absoluta si nepieritoare.Si e doar a mea.Nimeni nu poate trai iubirea altcuiva,deci..nici intelege.

Si mai sunt inca oameni care nu cred ca o iubire mare nu moare niciodata.

  Jose Ortega y Gasset,considera ca “o dragoste deplina, care s-a nascut in adancul unei persoane,nu poate sa moara.Ramane grefata pentru totdeauna in sufletul senzitiv.Circumstantele-bunaoara departarea, ii vor putea impiedica nutrirea necesara, si atunci iubirea va mai pierde din volum, se va preface intr-un firisor sentimental,scurta vena de emotie ce va continua sa izvorasca in subsolul constiintei.Nu va muri insa:calitatea ei sentimentala dainuie intacta.In acea profunzime radicala, persoana care a iubit continua sa se simta absolute atasata de fiinta iubita.Hazardul o va putea duce de colo-colo in spatiul fizic si in cel social.Nu conteaza;ea va continua sa fie alaturi de obiectul iubit, intr-un contact si o proximitate mai profunde decat cele spatiale.Este o convietuire de tip vital cu celalalt”.E si povestea mea…a ultimelor luni.Poti iubi deci…si inca mult …foarte mult….desi nu vezi si nu esti langa cel iubit.Cred insa ca am simtit nevoia sa fiu si crezuta….Inca nu stiu daca am fost,sunt sau voi fi vreodat…Si asta doare.Rau de tot.Va si trece…cum toate trec…si vor ramane petalele reale ale primilor trandafiri primiti.Da…ele vor ramane langa inima mea…in singuratatea tuturor noptilor ce vor urma….cu gingasia lor…si nu in ultimul rand cu un parfum doar de mine aflat…Si azi…ce mi-as fi dorit azi?Mult de tot o strangere in brate,un cap aplecat pe un umar increzator si bun…acea apropiere care nu cere cuvinte,un te iubesc…un prim sarut….

      E prea curajos visul meu?Si daca da….e al meu…doar al meu.