marți, 20 martie 2012
luni, 19 martie 2012
duminică, 18 martie 2012
sâmbătă, 17 martie 2012
O inima ce bate...
Nu vreau sa te interesez, nu vreau sa crezi ca de fapt nu delirez, nu vreau sa-ti inspir altceva decat ce-ti inspir, nu vreau sa simti ce mi-ai spus ca simti.Vreau sa traiesti! Vreau sa stiu ca esti fericit.Vreau sa nu te stiu bolnav si ingrijorat. Pentru ca ...tu mi-ai daruit o inima care bate, si chiar nu conteaza ca bate degeaba.Important e ca bate Fie si la vederea unei vechi fotografii.Iubita fotografie.
Seri triste....
"Seri triste, nopti indurerate
de multa vreme ma subjuga.
Atatea vise irosite-n ploi,
in ploi de lacrimi argintii.
Seri triste, nopti indurerate,
pierdut in durere le petrec.
Descumpanit dau recitaluri scurte
prin ploi de lacrimi, lacrimi argintii.
Seri triste, nopti indurerate,
imagini ce ating regretul.
Se sting luminile si-n suflet
cad ploi de lacrimi argintii.
Seri triste, nopti indurerate
vin si trec - trec si vin.
Seri triste, nopti indurerate
Si ploi de lacrimi, lacrimi argintii."
de multa vreme ma subjuga.
Atatea vise irosite-n ploi,
in ploi de lacrimi argintii.
Seri triste, nopti indurerate,
pierdut in durere le petrec.
Descumpanit dau recitaluri scurte
prin ploi de lacrimi, lacrimi argintii.
Seri triste, nopti indurerate,
imagini ce ating regretul.
Se sting luminile si-n suflet
cad ploi de lacrimi argintii.
Seri triste, nopti indurerate
vin si trec - trec si vin.
Seri triste, nopti indurerate
Si ploi de lacrimi, lacrimi argintii."
Ce vreau...?
Nu vreau o briză
şi nici o boare de vânt
nu vreau o ploaie
şi nici o mocănească
nu vreau burniţă
dar nici chiciură
şi nici rouă de dimineaţă
nu vreau fulguială
şi nici măcar ninsoare
Ce vreau?
Vreau o furtună
plină de iubire
vreau un tsunami
încărcat cu dragoste
şi mai vreau
dacă se poate
şi
un ger puternic
care
să îngheţe
pe vecie
...iubirea noastră!
Viorel Vintila
şi nici o boare de vânt
nu vreau o ploaie
şi nici o mocănească
nu vreau burniţă
dar nici chiciură
şi nici rouă de dimineaţă
nu vreau fulguială
şi nici măcar ninsoare
Ce vreau?
Vreau o furtună
plină de iubire
vreau un tsunami
încărcat cu dragoste
şi mai vreau
dacă se poate
şi
un ger puternic
care
să îngheţe
pe vecie
...iubirea noastră!
Viorel Vintila
In zbucim se sparge o inima in doua
In zbucim se sparge o inima in doua
Si stanca se rupe spalandu-se-n roua
Un tunet de vrajba si ura se scurge
Pamantu-i mocirla si plange in sange
Durerea din piept sufletu-mi strapunge
Viata-n minute trecutul mi-l suge
Din stele lumina ma bate in crestet
Si-n noapte imi canta al inimii clopot
Ceasul tresare in noaptea cu stele
O ramura cade plina de margele
In raul de smola o umbra rasare
Si vine spre mine sortit din nascare
Fug ! frica-mi strapunge in suflet
Ma arde durerea ma prinde incet
Otelul fierbinte in carne imi curge
Luna apune si-i plina de sange
Colind prin durere si strig catre tine
Ma cheama in lacrimi cei dragi inapoi
Privesc spre lumina a ingerilor fete
O soarta are omul si-o viata in doi
Si stanca se rupe spalandu-se-n roua
Un tunet de vrajba si ura se scurge
Pamantu-i mocirla si plange in sange
Durerea din piept sufletu-mi strapunge
Viata-n minute trecutul mi-l suge
Din stele lumina ma bate in crestet
Si-n noapte imi canta al inimii clopot
Ceasul tresare in noaptea cu stele
O ramura cade plina de margele
In raul de smola o umbra rasare
Si vine spre mine sortit din nascare
Fug ! frica-mi strapunge in suflet
Ma arde durerea ma prinde incet
Otelul fierbinte in carne imi curge
Luna apune si-i plina de sange
Colind prin durere si strig catre tine
Ma cheama in lacrimi cei dragi inapoi
Privesc spre lumina a ingerilor fete
O soarta are omul si-o viata in doi
Sa te pot uita pe tine...sufletul meu moare...
„Ce n-ar da un mort în groapa pentr-un rasarit de luna!
Ai zis tu, si eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Dusi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreuna –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.
„Ce n-ar da un mort din groapa pentru-o jerbie de raza”
Ce din luna se coboara si pamântul îl atinge;
Sa mai simta înca-o data fruntea ca i-o lumineaza
Si ca-n pieptul sau viata cu caldura sa rasfrânge!
Sigur, noi credeam ca dânsul ar schimba cu bucurie
A sa liniste eterna, pacea lui nestramutata
Pentr-o raza de la luna, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipa de iubire din viata de-alta-data.
Însa clipa de iubire zboara, zboara far-de urma
Si în locul ei amarul si pustiul ne ramâne;
Ah! si ca sa porti povara unui chin ce nu se curma
Tu cu moartea ta în suflet te târasti de azi pe mâne;
Dac-ar da un mort din groapa pentr-un rasarit de luna
A sa liniste eterna, eu as da de voie buna
Toate razele de luna, toate razele din soare
Sa te pot uita pe tine, sa simt sufletul ca-mi moare. "
Veronica Micle
Ai zis tu, si eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Dusi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreuna –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.
„Ce n-ar da un mort din groapa pentru-o jerbie de raza”
Ce din luna se coboara si pamântul îl atinge;
Sa mai simta înca-o data fruntea ca i-o lumineaza
Si ca-n pieptul sau viata cu caldura sa rasfrânge!
Sigur, noi credeam ca dânsul ar schimba cu bucurie
A sa liniste eterna, pacea lui nestramutata
Pentr-o raza de la luna, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipa de iubire din viata de-alta-data.
Însa clipa de iubire zboara, zboara far-de urma
Si în locul ei amarul si pustiul ne ramâne;
Ah! si ca sa porti povara unui chin ce nu se curma
Tu cu moartea ta în suflet te târasti de azi pe mâne;
Dac-ar da un mort din groapa pentr-un rasarit de luna
A sa liniste eterna, eu as da de voie buna
Toate razele de luna, toate razele din soare
Sa te pot uita pe tine, sa simt sufletul ca-mi moare. "
Veronica Micle
Învaţă-mă să te uit, iubite, Şi, de nu poţi, întoarce-te-napoi!
"Învaţă-mă să te uit, iubite,
Învaţă-mă să trăiesc în lipsa ta!
Poţi? Poţi să-mi scoţi din suflet primăverile tale?
Dar verile în care adormeam de tine,
În noapte,
Când tu îmi făceai veşmânt doar din norii lăptoşi
Şi îmi lăsai feliede lună feciorelnică pe pântecu-mi?
Era o vreme când îngerii cântau în ochii-mi pământii,
Şi poposeau pe patul îmbrăţişărilor noastre.
Era...
Învaţă-mă să te uit, iubite, ca şi când nu ai fi existat
în viaţa mea. Învaţă-mă să uit gustul buzelor tale,
Care păreau, nici dulci, nici amare.
Te uită cum sângerez în apusuri,
Şi noaptea de dor, încă mă doare,
Şi zorii de zi /mă prind în picioare,
Măturând cenuşă de iubire.
Învaţă-mă să uit mirosul tău cu care mă îmbătam clipă de clipă,
Ameţită de... tine, de fericire.
Învaţă-mi corpul să uite atingerea mâinilor tale, spre ziuă,
Când mă ploua de tine, în mine,
Şi-ardeam apoi, ca un rug, în dimineţile fierbinţi de... noi.
Învaţă-mă să te uit, iubite,
Şi, de nu poţi, întoarce-te-napoi!"
Sunt val dintr-o mare ce povesteşte...
"Am atâtea să-ţi spun când trece noapte de tine,
Şi-mi târâi umbră de mine, prin casă!
Am atâtea de spus; în fine,
Mă-ndoiesc că ţie îţi mai pasă!
Sunt o cădere de ape din cerurile tulburi,
Şi-adorm băltind de tine, în triste, simple gânduri.
Am atâta dragoste de dăruit, cât o mare de mare,
Iar tu nu vrei nimic, şi mă doare.
Sunt lacrimă de Dumnezeu în răsărit,
Sunt tâmplă de ceruri , pe pat dintr-un munte,
Şi-mi plâng o dragoste în asfinţit,
Când dor de tine, gândurile ciunte.
Am atâtea să-ţi spun, când fac din noapte, zi,
Şi lumea-i prea mică să mă încapă,
Când luna-i bolnavă de trăiri sângerii,
Şi ceruri pângărite se îneacă în apă.
Culc suflet de mine în iarbă ce creşte,
Şi-n primăvară, încerc să adorm.
Sunt val dintr-o mare ce povesteşte
De dragostea noastră, şi plâng, nu am somn.
Culc trup de vioară în note ce dor;
Atât de mult te iubesc,
Că vezi, nu îmi pasă de mor,
Nu îmi pasă nici de trăiesc!
Am atâtea să-ţi spun în noapte aromată
De dulce cădere de flori de cais,
Dar cred că nu ţi-a păsat niciodată,
Şi tot ce-am iubit, a fost doar un vis.
Visam că ţi-s dragă, că sunt floare de tine,
Visam că nu poţi trăi o zi fără mine,
Şi-acum, în lotuşi de ceaţă, în noapte adâncă,
Visez încă de tine, tu, suflet de stâncă!
Am atâtea să-ţi spun când îngeri rătăcesc în cerurile gri,
Şi-mi bat de aripi grele în geamurile-nchise,
Când plâng, şi rog în noapte, să mă cuprinzi în vise,
Să te-nfiori de mine, şi-n răsărit să-mi vii!"
Şi-mi târâi umbră de mine, prin casă!
Am atâtea de spus; în fine,
Mă-ndoiesc că ţie îţi mai pasă!
Sunt o cădere de ape din cerurile tulburi,
Şi-adorm băltind de tine, în triste, simple gânduri.
Am atâta dragoste de dăruit, cât o mare de mare,
Iar tu nu vrei nimic, şi mă doare.
Sunt lacrimă de Dumnezeu în răsărit,
Sunt tâmplă de ceruri , pe pat dintr-un munte,
Şi-mi plâng o dragoste în asfinţit,
Când dor de tine, gândurile ciunte.
Am atâtea să-ţi spun, când fac din noapte, zi,
Şi lumea-i prea mică să mă încapă,
Când luna-i bolnavă de trăiri sângerii,
Şi ceruri pângărite se îneacă în apă.
Culc suflet de mine în iarbă ce creşte,
Şi-n primăvară, încerc să adorm.
Sunt val dintr-o mare ce povesteşte
De dragostea noastră, şi plâng, nu am somn.
Culc trup de vioară în note ce dor;
Atât de mult te iubesc,
Că vezi, nu îmi pasă de mor,
Nu îmi pasă nici de trăiesc!
Am atâtea să-ţi spun în noapte aromată
De dulce cădere de flori de cais,
Dar cred că nu ţi-a păsat niciodată,
Şi tot ce-am iubit, a fost doar un vis.
Visam că ţi-s dragă, că sunt floare de tine,
Visam că nu poţi trăi o zi fără mine,
Şi-acum, în lotuşi de ceaţă, în noapte adâncă,
Visez încă de tine, tu, suflet de stâncă!
Am atâtea să-ţi spun când îngeri rătăcesc în cerurile gri,
Şi-mi bat de aripi grele în geamurile-nchise,
Când plâng, şi rog în noapte, să mă cuprinzi în vise,
Să te-nfiori de mine, şi-n răsărit să-mi vii!"
vineri, 16 martie 2012
In noaptea aceea a căzut o stea...
"In noaptea aceea a căzut
o stea. o privea şi i-a căzut
privirea. pe jos
frunzele au început să fremete
vîntul s-a înteţit. stătea pe o piatră acoperită
de muşchi. piatra nu stătea pe nimic
sau nu părea să atingă
pămîntul. era umed mirosea a muguri ce dădeau
să iasă. picioarele atingeau iarba şi o simţeau.
verde.
în noaptea aceea s-a urcat
la cer. un înger îşi aranja aripile pentru
o coborîre
pe pămînt. e frig şi pietrele aşzate una lîngă
cealaltă albe levitează aşteptînd
muritori."
o stea. o privea şi i-a căzut
privirea. pe jos
frunzele au început să fremete
vîntul s-a înteţit. stătea pe o piatră acoperită
de muşchi. piatra nu stătea pe nimic
sau nu părea să atingă
pămîntul. era umed mirosea a muguri ce dădeau
să iasă. picioarele atingeau iarba şi o simţeau.
verde.
în noaptea aceea s-a urcat
la cer. un înger îşi aranja aripile pentru
o coborîre
pe pămînt. e frig şi pietrele aşzate una lîngă
cealaltă albe levitează aşteptînd
muritori."
Durerea...
Durerea inalta pe omul de valoare si coboara pe cel de rand. Nu in orice noapte se arata stelele, numai in noaptea cea senina.
Titu Liviu Maiorescu
Titu Liviu Maiorescu
joi, 15 martie 2012
Si daca astazi stau si-astept...
"Si daca astazi stau ... si-astept ... in asteptare ,
E doar speranta-n vise ... ca dragostea nu moare ..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)