As vrea sa ma uiti complet,

As vrea sa ma uiti complet,
Asa te-as putea cunoaste din nou...
Tu m-ai privi si n-ai sti ca sunt eu,
Iar eu te-as iubi de mii de ori mai mult,
Ca prima oara...

Am incercat sa te inlocuiesc in mintea mea

"Am incercat sa te inlocuiesc in mintea mea
Cu altceva…
Cu un zimbet sau cu o lacrima
Cu un moment de fericire 
Sau cu o unda de indoiala
Cu o simpla aducere aminte
Sau cu tine insuti 
Intoarsa pe dos….?
Cu o ruga de indurare
Sau chiar cu tine 
Dar miine…
Poate cu un gol mic cit un univers
Sau cu orice altceva care sa te inlocuiasca 
Pentru a nu mai fi atit de ocupat de tine…
Si n-am reusit.
Acum nu-mi ramine decit sa ma supun 
Si sa 
Te iubesc"

Intalnire cu un inger trist...

"Am invitat la mine acasa 
Sa bem o cafea un inger
Gasit pe marginea unui suris
Stins
Deprimat si fara vointa
Care balanganea din picioarele
Goale
Atirninde
Deasupra unui suvoi de ginduri
Tulburi
Improscind in toate partile
Stropi intunecati si reci
De sperante desarte.

Cu aripile mici atirnindu-i
Pe linga trupul firav
Si cu un zimbet trist
M-a refuzat politicos spunindu-mi
Ca mai bine sta acolo singur
Decit sa se intoarca-n preajma mea
De unde tocmai evadase
Si unde avusese grija de
Dragostea mea pentru
Tine."
(Cel care nu exista)

Am inteles...

"Am inteles abia acum 
Ca nu ne apartin iubirile 
Ca nu le inventam noi
Si nici nu le dam nastere
Pentru ca nu sintem in stare 
Sa aducem pe lume din noi 
Ceva atit de frumos
Ci doar Dumnezeu
Ne imparte si ne aseaza 
In cite o iubire
Pe care o are in depozit,
Ne intoarce cu cheia
Si ne lasa sa ne consumam
Pina la capat
Incet si
Sigur.
Iar daca sintem cuminti
Si meritam,
Ne aseaza cite doi
In functie de noroc
Sau de merite

Pesemne ca in ceea ce ne
Priveste
Ori sintem foarte norocosi
Ori ne iubeste Dumnezeu
Pentru ca altfel
N-ar fi lasat sa ne intilnim
Amindoi
In aceiasi dragoste"

Céline Dion - Je t'aime encore

Dragostea este o fiara care sta toata viata la panda si te ucide atunci cand iubesti cel mai tare.
Ionut Caragea

Forţa indiferenţei

“Forţa indiferenţei! Ea e cea care a permis pietrelor să dureze fără să se schimbe, timp de milioane de ani”, citesc în Meseria de a trăi. Numai că “meseria de a trăi” nu se învaţă. Mă tem că toate lecţiile pe care mi le-a dat viaţa (cu mare blândeţe, de altfel!) au fost zadarnice. N-am reţinut nimic din ele. Nu mi-am corectat nici un defect, nu mi-am reparat nici o greşeală. Şi, într-un anume sens, mi-am visat viaţa mai degrabă decât am trăit-o. Am visat lucruri pe care nu eram în stare să mi le doresc în realitate şi cu atât mai puţin nu eram în stare să le obţin. Mi-am oferit compensaţii fictive şi, nu o dată, m-am justificat cu argumentul că visul face parte şi el, cumva, din realitate. Dar să zicem că ai deprins “meseria”. Ce faci cu ea dacă nu întâlneşti “marea pasiune”? Rămâi un bun cârpaci.”(Octavian Paler)

Eu am avut şansa de a întâlni marea pasiune, pasiune care m-a ars până m-am transformat în cenuşă. Iar abia în cenuşă gasim iubirea, gasim puterea de a ne iubi, fiindca iubirea este însăşi cenuşa…cenuşa visurilor noastre de a iubi şi de a fi iubiţi. Acum, mă voi iubi numai pe mine…şi pe aproapele meu… dar nu mai mult decât pe mine însămi. Am reuşit să înving forţa indiferenţei, a indiferenţei faţă de propria-mi viaţă. De acum viaţa nu va mai fi ea cea care mă va trăi, ci eu o voi trăi pe ea. Până la capăt, până la capătul muzicii, dincolo de care tăcerea va fi mai puternică decât muzica.

FloriPloiesteanu

Dorul...

Privind tăcuta undă,
Pe gânduri am rămas:
Cât este de profundă
La fiecare pas;
Şi totuşi izvorăşte
Din depărtate văi,
Apoi se risipeşte
Prin mii şi mii de căi!

Asemenea-i şi dorul
În pieptul meu sădit:
E depărtat izvorul
Din care mi-a venit,
Şi-n multe lumi străine
Cărările-i s-ascund,
Dar revărsat în mine
Cât este de profund!

Bogdan Petriceicu Haşdeu - Dorul

Multumesc voua!

În urma ta...

Am înţeles

Că nu te pot ajunge;

E-atât amar de drum

În urma ta...

Când să te-ajung,

Încet se frânge

Şi ultima speranţă

Ce te caută...

Şi-am înţeles

Că nu mă poţi ajunge;

E-atât amar de drum

Şi-n urma mea...

Ar trebui să poţi iubi

Şi plânge

Pentru femeia

Care te-ar avea.

Viorica Sălăjeanu

Aş vrea să uit amintirea din mine

Apus în răsăritul dorului de tine
Şi-un vers ce rătăceşte în uitare,
Amintiri uitate şi-atât de puţine
Îmi bântuie trupul într-o visare...

Şi-ascund o lacrimă-ntre uitări,
E tot ce mi-a rămas din trecut,
O scrisoare pierdută-n călimări
Şi-un dor uitat, parcă nenăscut...

Rescriu tristeţea-ntr-un poem,
Un cânt ce-mi răzbate-n timpane,
Parcă totul îmi sună a blestem,
O furtună de sentimente umane...

Mă-nchin să uit dorul, dar şi clipa
Ce mi-au răpit şi liniştea tăcerii
Sufletului ce fără-ncetare tot ţipa
Să-ţi audă şoapta dulce a iubirii...

Aş vrea să uit amintirea din mine,
Aş vrea să rătăcesc iar în visare
Şi să-mi amintesc uitarea de tine,
Să mă regăsesc într-o îmbrăţişare...

Mihai Florian Dumitrescu

Kiss the rain - Bella's lullaby (Twilight)

De ce-ar gresi copiii unui medic...

De ce-ar gresi copiii unui medic renumit?Si copiii mei au comis greseli, ne neiertat. Eu i-am iertat, pentru ca sunt ai mei.Dar societatea nu stiu daca-i va ierta. Si i-am mai iertat pentru ca m-am simtit vinovata. Atat de vinovata...Poate n-au avut echilibrul emotional, afectiv...si multe altele , la o varsta la care aveau nevoie sa aiba. M-am simtit atat de vinovata, incat la un momentdat m-am considerat nedemna de iubirea celui pe care fara doar si poate l-am iubit la fel de mult ca pe Dumnezeu. 
Dar acei copii, cu un tata vestit si medic pe deasupra...cu un unchi politician...Si la o varsta la care sigur puteau avea un viitor frumos.De ce?Toata dupa amiaza m-am gandit la ei. Parca i-as fi cunoscut personal, atat am suferit pentru alegerea lor de a-si distruge viata.Dar nu-i cunosc. Am si plans. Poate pentru multe altele...dat fiind faptul ca e si sambata...O zi ce ramane speciala in inima mea...oricat as vrea s-o transform intr-o zi obisnuita...Nu mai spun "mi-e dor"...si fug de ce simt...poate nici nu mai simt... 

Doare...

Obisnuit sa-mi strang durerea in palme, imi curge esenta durerilor calme.
Ionut Caragea -

Stelelor...

C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi
în mine,
mă-nchin luminii voastre, stelelor,
şi flăcări de ardoare
îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.
Fiori ce vin din ţara voastră, îmi sărută
cu buze reci de gheaţă
şi-nmărmurit vă-ntreb :
spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri ?
Pribeag cum sunt
mă simt azi cel mai singuratic suflet
şi străbătut de-avînt alerg, dar nu ştiu - unde.
Un singur gînd mi-e rază şi putere :
o, stelelor, nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea !


Lucian Blaga

Conexiuni - Tu