marți, 22 martie 2011
duminică, 20 martie 2011
Citatul zilei 20.03.2011
"Cine fuge de suferinta, matematic rateaza fericirea"
(Alexandru Paleologu)
Din dragoste-au ramas doar cuvintele...
Din culori am gasit visele mele
Din nuante am gasit umbrele
Din intuneric am intalnit cosmarul
Din pasiune am descoperit romantismul
Din sentimente am descoperit iubirea
Din temperament am reusit performanta
Din vorbire am reusit sa cuceresc
Din cuvinte am reusit sa distrug
Din cuvinte am reusit sa iubesc
Din cuvinte am fost iubita
Din tandrete am gasit dorinta
Din atingeri am gasit placerea
Din dragoste...au ramas doar cuvintele!
Din nuante am gasit umbrele
Din intuneric am intalnit cosmarul
Din pasiune am descoperit romantismul
Din sentimente am descoperit iubirea
Din temperament am reusit performanta
Din vorbire am reusit sa cuceresc
Din cuvinte am reusit sa distrug
Din cuvinte am reusit sa iubesc
Din cuvinte am fost iubita
Din tandrete am gasit dorinta
Din atingeri am gasit placerea
Din dragoste...au ramas doar cuvintele!
sâmbătă, 19 martie 2011
In mine viata te doreste...
Asemanarea gandurilor noastre, sunt doar iluzii vechi,
Topite-n umbrele din noapte,cand rataceam sub stele
Privind cum dincolo de zari, zburau cu aripi neperechi,
Aceleasi vise-n care azi, ne regasim straini prin ele.
Chiar gesturile ravasite pe ochii tristi ce-au lacrimat,
Sunt doar carari pe-obrajii-n riduri a stropilor de vis
Si toate parca dintr-o data, din viata noastra au plecat,
Iar usi ce duc spre fericire, isi au mereu zavoru-nchis.
In mine inca mai ard flacari, in mine viata te doreste,
Cu trupul tau sub pomii-n floare din primaverile tarzii,
Desi se sting mereu in valuri lumina din adancuri creste
Pentru ca stelele-s cuvinte, rostite-ncet prin galaxii.
Si te iubesc in timp de zi, cu fiecare clipa trecatoare,
Sub cerul care-a-mbatranit, de-atatea ploi care-au cazut,
Si-asemanarea gandurilor noastre, e doar iluzia ce moare
In doua lacrimi ce-au cazut, din ochii care i-ai pierdut.
Topite-n umbrele din noapte,cand rataceam sub stele
Privind cum dincolo de zari, zburau cu aripi neperechi,
Aceleasi vise-n care azi, ne regasim straini prin ele.
Chiar gesturile ravasite pe ochii tristi ce-au lacrimat,
Sunt doar carari pe-obrajii-n riduri a stropilor de vis
Si toate parca dintr-o data, din viata noastra au plecat,
Iar usi ce duc spre fericire, isi au mereu zavoru-nchis.
In mine inca mai ard flacari, in mine viata te doreste,
Cu trupul tau sub pomii-n floare din primaverile tarzii,
Desi se sting mereu in valuri lumina din adancuri creste
Pentru ca stelele-s cuvinte, rostite-ncet prin galaxii.
Si te iubesc in timp de zi, cu fiecare clipa trecatoare,
Sub cerul care-a-mbatranit, de-atatea ploi care-au cazut,
Si-asemanarea gandurilor noastre, e doar iluzia ce moare
In doua lacrimi ce-au cazut, din ochii care i-ai pierdut.
Vinovatia sentimentului de vinovatie...
Daca prezentul nu ne multumeste,mintea noastra incepe sa lucreze,producand motive ce ne dau noua vina.In schimb cel mai bine este sa spunem noi si sa facem util acest atasament.Sa spunem:locul in care ne-a purtat viata este cel mai bun si de aici trebuie sa plec ,de aici trebuie sa incep din nou.Este inutil sa lipesti ceva daca sa rupt,cu siguranta nu va fi ca prima data,din acest motiv trebuie sa privim inainte.Regretele si sentimentele de vinovatie construiesc in mintea noastra o serie definita de lumi paralele si comportamente pline de :”daca”,care nu numai nu or sa se realizeze niciodata dar ne impiedica sa traim si sa vedem cu adevarat ce vrem ,si ne facem iluzii ca aceste lumi paralele ne-ar fi putut sa ne dea fericirea.
Intotdeauna spunem “daca as fi ramas cu fostul sau cu fosta ar fi putut fi altfel”.Daca perioada care a trecut te-ai increzut in instinct ,trebuie sa te crezi in continuare in el.Trebuie sa redevenim noi insine in relatii importante in care sa investim fara “daca”si fara regrete.Razbunarea este primul lucru care ne vine prima data in minte atunci cand suferim o deceptie ,dar este lucrul pe care nu ar trebui sa i-l facem,este greseala cea mai mare .Nu trebuie sa ne intrebam cum am putea sa ne razbunam,nu ne ajuta cu nimic.Trebuie sa reflectam asupra capacitatii noastre de organizare,sa punem pe primul plan dorintele noastre.
Sunt evenimente din trecut care raman inauntrul nostru si daca le hranim cu atentia noastra ne fac sa suferim.Sunt evenimente negative care au lasat un semn in viata noastra sunt ca niste fosile inca active ,care continua sa ne marcheze viata mai mult sau mai putin.Daca le alimentam,vedem peste tot o confirmare in care spunem ca am fost ghinionisti,ca nu avem noroc in viata ,si dezvoltam un mare sentiment de vinovatie pe care ne-o asumam .Din acest motiv renuntam la opotunitatile pe care le intalnim in viata si suntem foarte usor stresati.
In final eu cred ca nu trebuie sa permitem ca energia noastra sa aiba o implozie,sentimentul de vinovatie trebuie invins de semplicitate si intalnirea cu prietenii sau familia sa ne faca aceasta energie exploziva ,numai atunci noi suntem cei invingatori,numai atunci vina pe care noi o luam in spatele nostru de ceva timp,din ceva negativ a devenit ceva pozitiv.Trebuie doar sa avem curajul de a nu lua noi vina ,pentru ca doar in acel moment autostima este intr-adevar prezenta inauntrul nostru.
Sa fim noi insine ,sa ne aratam asa cum suntem noi ,fara sa ne ascundem si fara sa incercam sa fim altfel decat suntem ,si poate asa incet dar sigur castigam sinceritatea intr-o lume care de ceva vreme tinde spre o falsitate ce face numai rau.
(Sorin 22)
Curajul de a nu avea curaj...
De multe ori suntem pusi in situatia de schimba ceva in viata noastra.Nu odata spunem ca suntem nemultumiti de ceea ce ni se intampla,suntem nemultumiti de ceea ce facem ,suntem nemultumiti de ceea ce avem.Spunem mereu ca am merita mai mult,ca nu este drept sa ni se intample unele lucruri.Dar noi oamenii suntem sadomasochisti la un moment dat.Ajung la parerea ca durerea ne place .De ce spun asta?datorita faptului ca ,avand posibilitatea de a schimba ceva nu o facem din teama de a nu face rau altcuiva,sau unei persoane,sau din teama ca nu stim ceea ce s-ar putea intampla.Trebuie sa ai un mare curaj atunci cand decizi de a nu avea curajul sa schimbi ceva ce poate ca iti aduce bine.Dar asta depinde de persoana,si cand spun asta ma refer la unele persoane care neavand curajul de a schimba ceva ,de a incepe un nou inceput decid ca este mai bine sa se complaca intr-o situatie care cu siguranta nu ii aduce mari satisfactii dar sunt mandre cu faptul ca lumea vedea in acea persoana un erou,vad pe cineva care lupta in continuu.
De multe ori alergam dupa fericire,sau cand nu o avem ne dorim cu inversunare ceva ce ne-ar aduce un zambet ,un suras.De multe ori alergam dupa o mangaiere, dupa o alintare,suntem singuri si ne dorim aceste lucruri ,si atunci cand o oportuniatate ni se deschide nu avem curajul sa spunem:trebuie sa profit de aceasta ocazie,trebuie sa ma bucur de aceasta usa ce mi se deschide.Nu intotdeauna avem curajul de a spune :cred ca acest capitol se apropie de sfarsit si ar trebui sa incep un altul.
Aici intervine durerea care sincer pentru unele persoane aduce placere.Mai exact ,sunt unele persoane carora le place sa joace rolul de victima,sunt mereu in postura in care rolul lor este acela de a interpreta un erou,dar de fapt nu eroismul lor iese in evidenta ,ci privind in profunditate noi vedem curajul lor de a nu avea curaj.Ele vor de fapt compasiune vor sa arate lumii ca de fapt lupta lor cu destinul le epuizeaza dar nu au curajul sa schimbe ceva major care cu siguranta o schimbare ar aduce.
Cu siguranta ca acest curaj incearca sa fie mascat de “eroismul lor” dar de fapt adevaratul pierzator este persoana in cauza.Multe din aceste persoane cred ca ele insasi gandesc si au o parere proasta la adresa lor .Se cred inferioare si de aici si vine aceasta lasitate si aceasta nepasare la adresa lor.Cuvintele sau motto-ul lor spune in felul urmator :asta este viata ,asta merit ,am gresit,nu am ce face ,imi duc crucea cu “mandrie “inainte.Dar gandind asa ele elimina din start provocarea pe care viata uneori o ofera.Se spune ca destinul este unul singur si nu poate fi schimbat.Eu inclin sa cred ca noi trebuie sa luam de la destin ceea ce ni se ofera si sa profitam de acest lucru.Nu putem schimba destinul dar uneori avem posibilitatea de ii schimba cursul.Toate se intampla cu un rost in viata ,spune o vorba si eu incet, incet am ajuns la concluzia ca este foarte adevarat.Unele lucruri,unele evenimente se intampla si nu ii gasim un rost,si trec neobservate,dar numai dupa un anumit timp vedem adevaratul scop cu care sa produs.Sunt o multime de lucruri care par mici la momentul respectiv ,dar care atunci cand le privim in trecut observam adevarata maretie.
Nu am vrut sa acuz persoanele care nu au curajul sa incerce sa schimbe ceva in acest ciclu pe care noi il numim viata pentru ca este decizia fiecaruia de a folosi energia care cu siguranta o avem fiecare din noi,ci doar am vrut sa imi exprim dezamagirea ca noi umanii suntem fiinte care in loc sa profitam de oportunitati si in loc sa avem spiritul de luptator ne multumim sa traim intr-o monotonie care in sinea noastra o uram si in exterior incercam sa jucam rolul celui care i-si aduce jertfa pe altarul vietii si vrea sa ii fie recunoscute meritele de erou.
Trebuie ca in fiecare dintre noi sa existe spiritul de invingator si atunci cand viata ne provoaca la disputa sa stim sa ne folosim de armele pe care noi in prim moment le credem inamice.Trebuie sa invigem aceste dispute cu armele vietii si acestea sunt momentele in care avem posibilitate de a schimba ceva in bine in viata noastra.Nu trebuie sa avem frica de viitor.Eu cred ca noi toti avem destinul dinainte prestabilit,dar stiti care este frumusetea?De multe ori avem posibilitatea de a-l schimba,trebuie doar sa credem in acest lucru.
(Sorin22)
Habar nu ai de ce esti in stare !!!
De multe ori in viata ne intalnim cu obstacole care noi le percem ca unele esecuri,doar din motivul ca am fi vrut sa se termine cum am fi vrut noi.Se spune ca ceea ce nu te omoara te intareste,si sunt perfect de acord cu acest lucru.Ar trebui sa privim unele esecuri,poate sunt prea dur in exprimare dar acesta este cuvantul care l-am gasit nu ca o nerealizare ci ca o treapta care ne-a facut sa urcam.Trebuie sa o luam ca o evolutie a noastra ca o treapta ce trebuia pasita pentru a ajunge la ceea ce noi ne dorim in dezvoltarea noastra spirituala .Pentru ca la sfarsit in viata, singura dezvoltare care conteaza cred ca este dezvoltarea noastra interioara.Fara ea nu putem ajunge nicaieri.Dezvoltarea materiala este ceva trecator,putem fi acum milionari ,pentru ca dupa o saptamana sa redevenim oameni simpli si singura bogatie ce o purtam cu noi este bogatia interioara.
Trebuie sa stim sa privim fiecare lucru care nu ne-a reusit ca pe un succes si in momentul acela putem spune ca suntem intr-adevar invingatori,pentru ca in acel moment ceea ce conteaza este ca nu stim de cuvantul esec sau nerealizare.Am mai spus si altadata ca toate se intampla cu un scop in viata,si daca reusim sa vedem in fiecare lucru pozitivitatea atunci realizam ca fiecare lucru are un rol constructiv in viata.Fiecare intamplare este o caramida zidita in acel zid pe care noi il numim”viata”.Fiecare caramida ce noi o zidim are un rol anume, are functia sa si trebuie sa ne ajute sa intelegem ca viata este o constructie pe care noi trebiue sa stim rolul fiecarei caramizi.Trebuie sa stim ca fiecare intamplare ,fiacare lucru ce sa petrecut are un rol anume.Depinde doar de noi sa privim partea plina a paharului.Trebuie sa stim sa pastram persoanele deosebite langa noi atunci cand le intalnim,si sa apreciem fiecare lucru la adevarata lui valoare.
Depinde doar de noi sa avem curajul de a lua decizii care ne-ar putea schimba viata.Fiecare are puterea de lua decizia sa isi faca viata asa cum vrea,fiecare are aceasta putere si nu ar trebui sa asteptam alte ocazii in viata pentru ca fiecare ocazie are farmecul si castigul ei.Frica de viitor sau nostalgia trecutului ne fac sa ne gandim mult atunci cand suntem in fata unui lucru ce apare in viata noastra,este ca si atunci cand vrem sa luam un bibelou sa il ducem la noi si ne este teama sa nu il scapam si sa se sparga in momentul in care il avem in mana.Habar nu avem de ce putem fi in stare pentru ca nu avem incredere in noi.Trebuie sa gasim forta sa vedem in fiecare clipa petrecuta in viata noastra un castig si numai atunci realizam ca bogatia noastra interioara este cea mai de pret.
(Sorin 22)
Exista un om care ar vrea...
Precum Pamantul se invarte
Si noi nu il putem vedea
Asa iubirea zboara-n juru-ti
O simti,n-o vezi ,dar e a ta.
O ai cu tine de cand lumea
Oriunde mergi o ai pe ea
Dar sta ascunsa,fara viata
Cand nu ai cui i-o arata.
Dar undeva,departe in lume
Exista un om care ar vrea
Si el sa daruie iubire
Dar n-are nici el cui i-o da.
Si astfel calator in lume
Iubirea e mereu cu tine
Nu e nevoie de-o minune
S-o poti impartasi cu mine.
Sunt calator si eu prin viata
Si port cu mine dragostea
Dar,viata asta se grabeste
Si-o sa raman mereu cu ea
AUTOR Ramona Dragos
Si noi nu il putem vedea
Asa iubirea zboara-n juru-ti
O simti,n-o vezi ,dar e a ta.
O ai cu tine de cand lumea
Oriunde mergi o ai pe ea
Dar sta ascunsa,fara viata
Cand nu ai cui i-o arata.
Dar undeva,departe in lume
Exista un om care ar vrea
Si el sa daruie iubire
Dar n-are nici el cui i-o da.
Si astfel calator in lume
Iubirea e mereu cu tine
Nu e nevoie de-o minune
S-o poti impartasi cu mine.
Sunt calator si eu prin viata
Si port cu mine dragostea
Dar,viata asta se grabeste
Si-o sa raman mereu cu ea
AUTOR Ramona Dragos
vineri, 18 martie 2011
Sentimentul primaverii
Suave astenii de primavara
si cugetarea-ntr-un impas difuz
si verb rotund ca un sigil in ceara
abia ghicit si dulce la auz.
Prin varsta iarasi iezere alpine
privind, spre cer, orbite de lumini -
Poetul va previne : vremea vine
pana si-n cer sa fim printre vecini.
Venim cu sentimentul primaverii
acut, in toti, uitand ca ore bat.
Genealogic arbori, merii, perii
ne smulg din varsta timpului uscat.
Acum pe umeri ridicam lumina
si ducem orele, distrati pe maini.
Albi de nesomn suntem precum hermina
si stravezii de parc-am fi fantani,
si stravezii de parc-am fi fantani.
Alexandru Andritoiu
si cugetarea-ntr-un impas difuz
si verb rotund ca un sigil in ceara
abia ghicit si dulce la auz.
Prin varsta iarasi iezere alpine
privind, spre cer, orbite de lumini -
Poetul va previne : vremea vine
pana si-n cer sa fim printre vecini.
Venim cu sentimentul primaverii
acut, in toti, uitand ca ore bat.
Genealogic arbori, merii, perii
ne smulg din varsta timpului uscat.
Acum pe umeri ridicam lumina
si ducem orele, distrati pe maini.
Albi de nesomn suntem precum hermina
si stravezii de parc-am fi fantani,
si stravezii de parc-am fi fantani.
Alexandru Andritoiu
Florile raului
Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O,Frumuseţe?Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul,vitează stârpitura.
Răsari din hăul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;
Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.
Orbitul flutur zboară spre tine,lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.
Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O,Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi,surâsul,piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?
Sirenă rea sau înger,drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă,ritm,lucire,o!singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?
Charles-Pierre Baudelaire
O,Frumuseţe?Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul,vitează stârpitura.
Răsari din hăul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;
Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.
Orbitul flutur zboară spre tine,lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.
Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O,Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi,surâsul,piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?
Sirenă rea sau înger,drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă,ritm,lucire,o!singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?
Charles-Pierre Baudelaire
Nimic, nici chiar speranta...
Nimic, nici chiar speranţa în suflet nu mai cântă
Când mut e viitorul şi aripa ţi-e frântă...
Departe laşi în urmă al visurilor rai...
Şi lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca îngheţul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranţa în ochi nu licăreşte
Când ziua după ziuă bolnavă se târăşte...
Şi poate ca să fie de aur cerul plin,
Şi poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeaţă nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Şi râul alb, — suspin!
Nimic, nici chiar speranţa în groapă după tine
Atunci nu mai voieşte să vie, — şi nu vine!...
Şi poate ca să fie orice după mormânt:
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viaţă viitoare, şi-n tainica ei lume
Noi aripi, — nou avânt!
Alexandru Macedonski
Când mut e viitorul şi aripa ţi-e frântă...
Departe laşi în urmă al visurilor rai...
Şi lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca îngheţul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranţa în ochi nu licăreşte
Când ziua după ziuă bolnavă se târăşte...
Şi poate ca să fie de aur cerul plin,
Şi poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeaţă nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Şi râul alb, — suspin!
Nimic, nici chiar speranţa în groapă după tine
Atunci nu mai voieşte să vie, — şi nu vine!...
Şi poate ca să fie orice după mormânt:
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viaţă viitoare, şi-n tainica ei lume
Noi aripi, — nou avânt!
Alexandru Macedonski
joi, 17 martie 2011
Daca...
Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă.
Iona - Marin Sorescu
Oda
Nu credeam sa-nvat a muri vrodata;
Pururi tânar, înfasurat în manta-mi,
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.
Când deodata tu rasarisi în cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pân-în fund baui voluptatea mortii
Ne'nduratoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.
De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc în flacari...
Pot sa mai re'nviu luminos din el ca
Pasarea Phoenix?
Piara-mi ochii turburatori din cale,
Vino iar în sân, nepasare trista;
Ca sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma!
(Mihai Eminescu)
miercuri, 16 martie 2011
Manipularea sufletelor...
Am mai scris, cu ceva vreme in urma, despre manipulari si placerea unora de a manipula.
De ce le place ? Pentru ca asa s-au obisnuit, de mici copii, cand mamica ii punea sa spele vase si ei pasau operatiunea fratiorilor mai mici.
Sunt doua feluri de manipulari - pozitve si negative. La cele pozitve, rezultatul este benefic "victimei". La cele negative este invers. Foarte multi, cand vorbesc de manipulare, le amesteca sau o ignora pe prima si vad in manipulare ceva strict malefic.
Am observat un obicei al pasionatilor de strategii - acela de a manipula suflete. Pur si simplu nu fac diferenta intre obtinerea unui rezultat material si al unuia sentimental. Pe romaneste, la ei totul trece prin stomac si se numara cash. Am avut ocazia sa intalnesc asemenea personaje, care au incercat sa ma manipuleze sentimental. Din fericire nu au reusit. Ii sfatuiesc ca data viitoare sa se gandeasca la urmatoarele ...
Manipularea sufletelor mi se pare o chestiune foarte delicata. Uneori mai delicata decat pirueta unui elefant intr-un magazin de portelanuri. Sunt unii pragmatici, care accepta jocul de la bun inceput, si trateaza sentimentul ca pe o marfa. Oameni care, pana la urma, descopera ca nu totul se cumpara.
Iubirea nu o poti cumpara. Daca iubirea s-ar cumpara, ar disparea tot ce e bun in noi.
Cand incerci sa manipulezi sentimente, pierzi intotdeauna.
Dupa parerea mea, cand incerci sa patrunzi in sufletul cuiva ar trebui s-o faci cu manusi chirurgicale, deschis, sincer, exact ca un cowboy cand se apropie neanuntat de ranchul unui fermier texan. Este bine sa avertizezi inainte si in niciun caz sa incerci sa manipulezi pozitiv sau negativ. Pentru ca, celalalt ar putea sa interpreteze chiar si o buna intentie, ca pe o agresiune. Si nu e pacat sa pierzi, poate, o sansa unica ?
Manipularea o gasim pretutindeni, incepand cu floarea care miroase frumos si catelul care ne cere o bucatica de paine, pana la massmedia si finante. Cand admiri un trup frumos sau o minte pe masura, inseamna ca esti manipulat. Manipularea este reactia mintii la senzatii si emotii. Inseamna frumusete, bunatate, mult, putin etc.
Cand ne imaginam, ne automanipulam. Nu e ingrat sa aruncam vina pe celalalt ? De cate ori nu am auzit: "Sa-ti fie rusine, m-ai amagit, pacalit, mintit ... !". Oare nu ne-am amagit, pacalit, mintit singuri ?
Sunt oameni si oameni .... Eu, de exemplu, prefer abordarile directe. Altii in schimb, prefera jocul de-a v-ati ascunselea. Le plac introducerile lungi, ambalate in strategii elaborate. A nu se confunda cu preludiul. Acesta ii musai sa fie lung in orice pozitie, cu tot cu manipulari.
De ce le place ? Pentru ca asa s-au obisnuit, de mici copii, cand mamica ii punea sa spele vase si ei pasau operatiunea fratiorilor mai mici.
Sunt doua feluri de manipulari - pozitve si negative. La cele pozitve, rezultatul este benefic "victimei". La cele negative este invers. Foarte multi, cand vorbesc de manipulare, le amesteca sau o ignora pe prima si vad in manipulare ceva strict malefic.
Am observat un obicei al pasionatilor de strategii - acela de a manipula suflete. Pur si simplu nu fac diferenta intre obtinerea unui rezultat material si al unuia sentimental. Pe romaneste, la ei totul trece prin stomac si se numara cash. Am avut ocazia sa intalnesc asemenea personaje, care au incercat sa ma manipuleze sentimental. Din fericire nu au reusit. Ii sfatuiesc ca data viitoare sa se gandeasca la urmatoarele ...
Manipularea sufletelor mi se pare o chestiune foarte delicata. Uneori mai delicata decat pirueta unui elefant intr-un magazin de portelanuri. Sunt unii pragmatici, care accepta jocul de la bun inceput, si trateaza sentimentul ca pe o marfa. Oameni care, pana la urma, descopera ca nu totul se cumpara.
Iubirea nu o poti cumpara. Daca iubirea s-ar cumpara, ar disparea tot ce e bun in noi.
Cand incerci sa manipulezi sentimente, pierzi intotdeauna.
Dupa parerea mea, cand incerci sa patrunzi in sufletul cuiva ar trebui s-o faci cu manusi chirurgicale, deschis, sincer, exact ca un cowboy cand se apropie neanuntat de ranchul unui fermier texan. Este bine sa avertizezi inainte si in niciun caz sa incerci sa manipulezi pozitiv sau negativ. Pentru ca, celalalt ar putea sa interpreteze chiar si o buna intentie, ca pe o agresiune. Si nu e pacat sa pierzi, poate, o sansa unica ?
Manipularea o gasim pretutindeni, incepand cu floarea care miroase frumos si catelul care ne cere o bucatica de paine, pana la massmedia si finante. Cand admiri un trup frumos sau o minte pe masura, inseamna ca esti manipulat. Manipularea este reactia mintii la senzatii si emotii. Inseamna frumusete, bunatate, mult, putin etc.
Cand ne imaginam, ne automanipulam. Nu e ingrat sa aruncam vina pe celalalt ? De cate ori nu am auzit: "Sa-ti fie rusine, m-ai amagit, pacalit, mintit ... !". Oare nu ne-am amagit, pacalit, mintit singuri ?
Sunt oameni si oameni .... Eu, de exemplu, prefer abordarile directe. Altii in schimb, prefera jocul de-a v-ati ascunselea. Le plac introducerile lungi, ambalate in strategii elaborate. A nu se confunda cu preludiul. Acesta ii musai sa fie lung in orice pozitie, cu tot cu manipulari.
Pulicat de Pheideas
Abonați-vă la:
Postări (Atom)