Dacă nu-ţi asculţi sufletul, trăieşti o viaţă greşită şi nu
te simţi în largul tău! Dă ascultare sufletului şi activează-ţi viaţa adevărată, aceea care
ţi-a fost menită de Dumnezeu. Sufletul este scînteia Divină a vieţii. Dacă sufletul îţi sugerează că trebuie să faci altceva decît faci
acum şi dacă te cheamă în altă direcţie, este sigur că, dacă îi
vei da ascultare, ţi se va oferi tot ce îţi trebuie pentru ca să
îţi croieşti drum spre chemarea sufletului! Pentru a auzi sufletul, e nevoie de un alt fel de ascultare, şi anume
de conştienţă. Cînd mintea şi ego-ul tac, se aude sufletul.
Atunci cînd sîntem conştienţi de ce ne spune sufletul, intrăm în
adevărata energie a vieţii, care este caracterizată de mister.
Misterul ne dă posibilitatea de a avea parte de experienţa unor pasiuni
unice şi a unor vise de neprevăzut, care înseamnă VIAŢA în toată bogăţia
ei. Odată ce ai auzit mesajul sufletului, trebuie să acţionezi în
conformitate. Te poţi preface că nu l-ai auzit dar vei fi îmboldit în
permanenţă de conştientizarea faptului că, de fapt, l-ai auzit. Atîta
timp cît nu vei acţiona, vei fi conştient că îţi lipseşte ceva. Vei
deveni tot mai neliniştit cu privire la viaţa ta, pentru că sufletul
ţi-a dat informaţii pertinente despre drumul pe care îl ai de urmat.
Dacă nu asculţi de acest mesaj vei risca să-ţi ratezi însuşi sensul
vieţii. Cînd îţi asculţi sufletul şi acţionezi în consecinţă, acea căutare
lipsită de bucurie a minţii încetează, şi asupra omului coboară un
sentiment de repaus absolut. O stare de conştientizare a unei puteri
imense şi universale, care îi transformă complet lumea din jur. Mesajul care ne vine din suflet este legătura noastră directă cu
Dumnezeu, cu Puterea Cea Mai Înaltă, cu Tot Ce Este. Atunci cînd asculţi
şi îţi acordezi astfel viaţa, în fiinţa ta va izbucni o limpezime şi o
hotărîre foarte puternice. Atunci cînd îţi vorbeşte sufletul, ai posibilitatea să accepţi sau să
respingi mesajul. Orice ai accepta, în orice ai avea încredere totală, orice cunoşti
drept adevărat şi alături de orice vei participa la co-creaţie, acel
lucru îţi va aparţine. Nu vei cunoaşte niciodată ceea ce respingi! Este nevoie de curaj pentru a face alegeri care ne alina sufletul, şi
să renunţăm la obiceiul vechi de victimă a vieţii. Cînd avem curajul de
a trăi o viaţă iluminată, izvorîtă din suflet, nu ne mai putem agăţa de
scuza că avem nevoie de timp... Mai mult timp nu ne va vindeca rănile
trecutului. Alegerile aliniate la suflet vor îndeplini vindecarea. Fă paşi zilnic către posibilitatea de a lua în seamă chemarea, şi
toate celelalte vor veni de la sine într-o ordine Divină corectă. Trăirea integrală a experienţei extazului înseamnă să ai credinţa,
curajul şi capacitatea de a te abandona în seama mesajului pe care ţi-l
trimite sufletul. (din "B.L.I.S.S. - Natura extazului" de Maureen Moss)
O pasiune n-are nevoie de motivari
…e de parere Octavian Paler.”Ea nu cere neaparat sa fie inteleasa si
explicabila.Dimpotriva,ea, incepe acolo unde nu mai e nimic de explicat,
sfarsind abia cand simte nevoia de lamuriri.”Pasiunea, inseamna sa descoperi că inima ta e plină de caldura.Ea îţi dă o putere de a iubi câteodată
greu de explicat. Ştergi din sufletul tău tot ce este întunecat şi dai frâu
liber pasiunii să îţi pădrundă în suflet.Pasiunea e ca un vânt ce te poate
dobori.Dar te doboarâ în iubire, în acea dorinţă imensă, în cele mai adânci
simţuri ale sufletului.
Pasiunea poate da drumul adevăratei personalitaţi, poate schimba destine.Iţi
poate schimba viaţa.Modul în care poţi să îţi exprimi adevărata iubire.
Să strigi "salvează-mă" şi pasiunea te va salva.Daca vrei să
trăieşti fericit dar nu ştii cum, pasiunea îţi va arăta calea spre fericire. Un
cuvant atât de romantic îţi poate dărui atâtea..Pentru a putea lupta şi trai în viaţă în sufletul tău
trebuie să existe pasiune.
Si totusi cata dreptate are Balzac cand
afirma :... si pasiunea moare cand speranta moare…”
"Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu...Iubirea este un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva." Rainer Maria Rilke
A fost odată o oarbă care se ura pe ea însăşi din cauză că era oarbă. Ea ura pe toată lumea, cu excepţia prietenului ei iubitor. El era întotdeauna gata să o ajute. Într-o zi ea i-a spus lui: „Dacă aş putea să văd lumea, eu m-aş căsători cu tine.” Într-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Când bandajele au fost luate jos, ea a putut să vadă totul, inclusiv pe prietenul ei. El a întrebat-o: „Acuma că tu poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?” Fata s-a uitat la el şi a văzut că el este orb. Numai văzând ochii lui închişi a şocat-o. Ea nu se aştepta la asta. Gândul că trebuie să se uite la ochii lui închişi toată viaţa ei a făcut-o să-l refuze. Prietenul ei a plecat şi a doua zi i-a scris o notă spunând: „Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte să fie ai tăi, au fost ai mei!” Aşa este şi cu mintea omenească care lucrează aproape intodeauna când starea noastră se schimbă. Numai câţiva dintre noi ne reamintim cum viaţa noastră a fost înainte, şi cine a fost alături de noi în cele mai dureroase situaţii... Viaţa este un cadou! Astăzi, înainte să spui cuiva un cuvânt rău, gândeşte-te la cineva care nu poate să vorbească. Înainte să spui că mâncarea nu este gustoasă, gândeşte-te la cineva care nu are ce să mănânce. Înainte să judeci soţul sau soţia, gândeşte-te la cineva care plânge la Dumnezeu pentru o companie. Astăzi, înainte să te plângi despre viaţa, gândeşte-te la cineva care a plecat de tânăr de pe acest pământ. Înainte să te plângi de copii, gândeşte-te la cineva care ar dori să aibă copii. Înainte să te plângi de cineva că nu ţi-a curăţat casă sau nu a măturat-o, gândeşte-te la oamenii care trăiesc pe stradă. Înainte să te plângi de distanţa parcursă cu maşina, gândeşte-te la cineva care merge pe jos aceeaşi distanţă. Şi când tu eşti obosit şi te plângi de serviciu, gândeşte-te la şomeri, la cei care ar dori să aibe un loc de muncă. Înainte să arăţi cu degetul şi să condamni pe cineva, adu-ţi aminte că nimeni dintre noi nu este fără păcat şi noi toţi trebuie să răspundem în faţa Făcătorului nostru. Şi când gânduri depresive te doboară, pune un zâmbet pe faţă şi mulţumeşte-i lui Dumnezeue că eşti în viaţă!
"Ce adanca e tacerea in care mor sperantele atator vieti care si-ar dori doar atat, propria lor menire, dar se ineaca in abisurile tacute.Acolo intalnesc de fiecare data epavele corabiilor atator ganduri care se vroiau candva semete escaladand culmile Destinului.Si au ajuns aici fiindca intotdeauna in viata va mai ramane un varf de cucerit pe care nimeni nu-l va putea atinge viu, si acela e moartea.De aceea o viata intreaga trebuie sa inotam peste valurile intamplarii, create si sortite de stelele cazatoare in oceanul compromisurilor cu noi insine pe patul mortii harazit de nastere." Sorin Cerin
În fiecare zi ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare
Şi nu băgăm de seamă că în loc
Rămâne un deşert de disperare.
Ne invadează lenea unui vis
Pe care îl anulăm cu o şovăire
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor să admire.
Ne răsucim pe un aşternut posac
Însinguraţi în doi, din laşitate
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură, sărutările uzate.
Ne pomenim prea goi într-un târziu
Pe o nepermis de joasă treaptă tristă
Prea sceptici şi prea singuri, prea în pustiu
Ca să mai ştim că dragostea există.