sâmbătă, 27 octombrie 2012
Te vad si-acum
Te vad si-acum in
camera-mi pe canapea,
Privrea-ti albastra, e
in inima mea,
Imbratisarea-ti calda,
n-am cum uita,
Nesiguranta, totul ne
fermeca.
Cand ai plecat, mult
dupa tine am privit,
Brusc sufletul mi-era
golit.
Un polizor in
departare suna zgomotos,
Sunet ce insa recenta-ti
aparitie-l facea parca frumos
Au trecut ani, si nu
te-ai mai intors,
Viata doar adesea e un
basm frumos.
Te port in inima
si-acum,
Dar nu pot, nu vreau
sa te intorc din drum.
Camelia Ciobanu
vineri, 26 octombrie 2012
Scrisoare pentru Dumnezeu
Bunul meu tata,
Ma poti ierta ca
pentru prima oara-n viata am simtit o dorinta atat de mare sa vorbesc cu tine,
incat m-am asezat si-am inceput sa-ti scriu o scrisoare? De ce nu-ti vorbesc ca
de obicei? Nu stiu. Poate pentru ca mi-e rusine sa ridic ochii spre tine. Imi e
rusine de mine tatal meu drag. Mereu am pretins ca te iubesc. Si chiar cred ca
te-am iubit…in felul meu. Dar am gresit, stiind ca te supar.Si nu o data.
Si-aseara am gresit. Si tu stii asta. Am facut aproape imposibilul pentru a
atinge o inima, ce nu-mi poate apartine, nici dac-ar vrea. De aproape trei ani,
iubesc o inima, un om, care nu poate fi al meu. Stiam ca nu am voie, stiam c-o
sa te superi rau, dar am continuat. Poate a fost iubirea vietii mele, dar nu e
o scuza buna pentru tine. Mereu m-ai invatat sa nu-mi doresc ce apartine
altcuiva. Si eu te-am ascultat. Pana la el. Sigur nu tu ai vrut sa vad acea
fotografie, nici sa ma indragostesc de ea. Dar s-a intamplat. Bunul meu tata,
tu esti iubire, teoretic n-ar trebui sa te superi cand vezi o iubire adevarata.
Dar eu simt ca te-ai necajit rau. Poate si pentru cat te-am rugat sa-mi dai
voie sa iubesc aceasta inima.Stiam ca nu-mi vei da acceptul, dar am continuat.
Ca-mi merge cumplit de rau, stii. Cobor, in loc sa urc, si-am fost aproape de a
nu-mi mai dori sa pot urca din nou. Ca alta data. Da. Am fost pe punctual de a
renunta. Ma simteam obosita, atat de obosita si infranta incat singurul gand
care ma consola era ca-mi pot revedea parintii mai repede decat credeam. Si
aproape ma bucuram. Dar atunci ai ridicat tu mana tamaduitoare asupra mea, si
m-ai salvat. Apoi am vazut clar ca am doi copii care ar muri de durere sa ma
piarda si pe mine. Si-am inceput sa lupt din nou. Atat pentru a-mi gasi un job,
cat si …in continuare pentru a ma apropia de inima aleasa. Am fost plecata sa
muncesc. Dorul de fata m-a adus inapoi. Nu m-am inselat in privinta asta.
Niciodata nu mi-au placut banii atat de mult incat sa pot sta departe de cei
dragi. Dar odata revenita, lupta mea pentru a gasi un job pare zadarnica.
Trimit zilnic cv-uri, merg la interviuri, dar angajarea nu se concretizeaza.
Stiu ca tu iubesti rabdarea si energia calma. Sunt si zile cand uit, si plang.
Sunt la un pas de deznadejde, care iarasi stiu ca nu e a ta. Tu aduci bucurie
in inimi, nu indoiala, teama si deznadejde. Stiu bine. Si totusi ceva nu merge.
Si-atunci m-am gandit sa-ti scriu. Sa te rog sa ma ierti pentru tot ce-am
gresit in viata asta. Dar mai ales pentru ultima iubire. Teoretic, daca ma
ierti, nu trebuie sa mai gresesc. Dar, tata!. Eu iubesc! Cum sa opresc un
sentiment pe care oricat am vrut sa mi-l inabus…n-am reusit. Pana si acea inima
a vrut sa “ma ajute”. Mi-a trimis un mail in care mi-a vorbit urat.Lucru care
lui nu-I sta in fire. E deosebit, si bun.Tu stii bine asta. Dar a fost convins
ca daca-mi va “ordona” sa stau departe de el, eu voi fi o fetita ascultatoare
si asa voi face. E adevarat, un timp, de durere(tu stii ca un cuvant rau, doare
mai abitir decat o palma ),
am batut in retragere. Am plans, am vorbit cu tine si cu toti sfintii.V-am
rugat sa-mi explicati de ce un om se poate supara pe alt om, fiindca acela il
iubeste?Si daca chiar s-a suparat, de ce nu mi-a explicat frumos? De ce-a
trebuit sa foloseasca cuvinte incarcate de rautate ? Grele? Dar dupa un timp,
am realizat ca si daca m-ar ura, eu tot l-as iubi. Doar ca nu trebuia sa-I mai
si spun asta. Luni de zile m-am abtinut sa-I mai scriu. Nu mi-a iesit pana la
capat. Uneori ma surprind ca deschid mail-ul si-I scriu. Nu neaparat ce simt
pentru el. Incerc sa-I explic ca-l iubesc atat de mult incat nu-mi doresc decat
sa fie fericit. Dar gresesc cu siguranta. Eu nu-l mai interezez. Si e corect.
Intalnirea noastra a fost o greseala. Acum suntem pe doua drumuri paralele.
Mergem amandoi doar ca eu cobor, in timp ce el urca. Si daca printr-o minine eu
as reusi sa urc din nou, nu l-as mai putea ajunge din urma. Poate si pentru ca
el, cand e vorba de mine, nu merge, ci fuge. Si totusi il iubesc.Si-as minti
daca n-as recunoaste ca mi-e tare dor de el.Ca-mi doresc sa-l mai vad macar o
data-n viata asta. Ca-mi doresc sa ma imbratiseze, si sa ma lase sa plang pe
umarul lui, pentru tot ce-am suferit de cand nu ne-am vazut. Ca-mi doresc sa
mi-l stiu prieten si nu dusman. Si prietenia e un pacat tata? Vreau doar
prietenia lui…sau am vrut. Stiu c-am pierdut aproape tot. Si ca bruma de curaj
ce-mi sta in inima e doar mila si bunatatea ta. Tata pot sa-ti promit ca n-o
sa-I mai scriu niciodata, nici macar pentru a-I ura La multi ani. Promit. Dar
asta nu va insemna ca nu-l voi mai iubi. Si-atunci? Cat de grav este? Te rog
iarta-ma , atat cat poti si da-mi din nou dorinta de a trai. De a ma uita in
oglinda si a vedea o Cami vesela, pozitiva, optimista, luptatoare. De a nu ma
mai teme de ziua de maine
desi nu mai am nici casa nici servici. Ajuta-ma sa cred ca tu te afli langa mine
si ca-mi vei da inapoi ce-am pierdut, ca lucrurile nu conteaza atata timp cat
ai un suflet bun sub soare. Sunt plina de defecte si pacate. Dar m-am nascut cu
doua calitati: bunatate si sinceritate. Tu stii asta cel mai bine.
Cred in tine bunul meu
tata. Te rog iarta-ma si da-mi viata inapoi. Caci am piedut bucuria de a mai
trai in ziua cand am pierdut apropierea de acea inima. Si-mi simt inca sufletul
sfasiat de cuvintele lui. Vindeca-mi inima Tata! Doar tu poti. Eu te iubesc…in
felul meu.Si n-o sa te mai rog sa ma ajuti sa ating o inima niciodata. Promit!
joi, 25 octombrie 2012
Cu totii imbatranim...
Oare poate fi ceva mai frumos, decat sa simti ca ai atins printr-o vorba buna, inima celui iubit? E ca si cum ai zbura pana la Dumnezeu, doar ca sa-i multumesti, apoi sa te intorci pt a simti ca acea inima nu-i sloi...e vie si calda..
Ai vrea sa-ti asezi capul pe inima aceea.Sa-i marturisesti cat de teama ti-a fost ca n-o vei mai simti niciodata. Si da, ai vrea si o calda imbratisare. Caci e firesc.Dar nu poti. Te multumesti sa stii ca ai atins-o de departe. Si ca poate i-ai adus bucurie.
Cat as vrea sa reapari...suflet singur pazit de ingeri...
Ai vrea sa-ti asezi capul pe inima aceea.Sa-i marturisesti cat de teama ti-a fost ca n-o vei mai simti niciodata. Si da, ai vrea si o calda imbratisare. Caci e firesc.Dar nu poti. Te multumesti sa stii ca ai atins-o de departe. Si ca poate i-ai adus bucurie.
Cat as vrea sa reapari...suflet singur pazit de ingeri...
Copilul pierdut
Am patruzeci şi opt de ani
şi asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.
Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l ştie
care priveşte dintr-un iaz
Am patruzeci şi opt de ani
şi asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.
Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l ştie
care priveşte dintr-un iaz
de-oglindă fumurie
spre tâmpla-mi dreaptă grea de scrum,
apoi spre tâmpla stângă
şi nu se bucură, şi-ar vrea
să plângă, doar să plângă.
poezie de Eugen Jebeleanu
spre tâmpla-mi dreaptă grea de scrum,
apoi spre tâmpla stângă
şi nu se bucură, şi-ar vrea
să plângă, doar să plângă.
poezie de Eugen Jebeleanu
Tu eşti...
Tu eşti ca pasărea aceea,
care, cândva,-ntr-o zi de vară,
când ploaia se lasă din ceruri
parcă plutind, atât de rară,
zbura de-afară în odaia
în care stam şi, fără veste,
în timp ce, albăstrie, ploaia
care, cândva,-ntr-o zi de vară,
când ploaia se lasă din ceruri
parcă plutind, atât de rară,
zbura de-afară în odaia
în care stam şi, fără veste,
în timp ce, albăstrie, ploaia
se prelingea lin pe ferestre,
mi se opri pe umeri, mică,
şi mă-ntrebă din ochi: - Tu eşti?
şi, nemaiaşteptând răspunsul,
sclipind, pieri pe veci.
Tu eşti...
poezie de Eugen Jebelean
mi se opri pe umeri, mică,
şi mă-ntrebă din ochi: - Tu eşti?
şi, nemaiaşteptând răspunsul,
sclipind, pieri pe veci.
Tu eşti...
poezie de Eugen Jebelean
Cred in tot ceea ce-i legat de tine
"Cred in tot ceea ce-i legat de tine
si-atatea sunt, doar orbii nu vad;
esti pe cea mai apropiata
stea;ce firesc ar fi de-ai aparea!
Nu cred in adevarul omului traind
chiar si un secol, si-apoi disparand,
Absurdu-l vad, insa nu cred in el...
Nu tot ce nu se vede e fantasma.
Durerea spiritului e mult mai adanca
decat a trupului. Cred in puterea
a ceea ce sa sboare-a invatat.
Nu cred in resemnare si-n pustiu.
Nu cred in nedreptate, nici macar
in vanturile sortii care-mpart
arzande roti de spini celor mai multi,
si catorva-roti de masini solare.
Sunt vasul de pamant; cel ce pastreaza
sarutul amintirilor; am toarte
pe care le sustine bratul tau
mult mai puternic azi decat odata.
Nu cred in ranjetul ticalosiei,
in cei ce-apasa nu numai pamantul,
cat si pe fratii lor, nu pot sa cred,
cum nu pot crede in taftaua mlastinii.
Nu cred in cei ce vor sa uite,
si cat mai repede, pe cei plecati din viata,
fiindca ei sunt cei care astfel
vor sa dea prada Mortii Spiritul.
Nu cred in corbul care vrea
cu fosnetele beznei s-acopere vapaia
si croncane: "Urmati-ma, eu sunt
orga luminii". Cred in licurici.
Cred in vazduhul tau, azi fara lanturi,
in frumusetea ta cred.
Cred in vesmantul gandurilor tale
si nu cred in uitare. NICIODATA."
Eugen Jebeleanu
si-atatea sunt, doar orbii nu vad;
esti pe cea mai apropiata
stea;ce firesc ar fi de-ai aparea!
Nu cred in adevarul omului traind
chiar si un secol, si-apoi disparand,
Absurdu-l vad, insa nu cred in el...
Nu tot ce nu se vede e fantasma.
Durerea spiritului e mult mai adanca
decat a trupului. Cred in puterea
a ceea ce sa sboare-a invatat.
Nu cred in resemnare si-n pustiu.
Nu cred in nedreptate, nici macar
in vanturile sortii care-mpart
arzande roti de spini celor mai multi,
si catorva-roti de masini solare.
Sunt vasul de pamant; cel ce pastreaza
sarutul amintirilor; am toarte
pe care le sustine bratul tau
mult mai puternic azi decat odata.
Nu cred in ranjetul ticalosiei,
in cei ce-apasa nu numai pamantul,
cat si pe fratii lor, nu pot sa cred,
cum nu pot crede in taftaua mlastinii.
Nu cred in cei ce vor sa uite,
si cat mai repede, pe cei plecati din viata,
fiindca ei sunt cei care astfel
vor sa dea prada Mortii Spiritul.
Nu cred in corbul care vrea
cu fosnetele beznei s-acopere vapaia
si croncane: "Urmati-ma, eu sunt
orga luminii". Cred in licurici.
Cred in vazduhul tau, azi fara lanturi,
in frumusetea ta cred.
Cred in vesmantul gandurilor tale
si nu cred in uitare. NICIODATA."
Eugen Jebeleanu
miercuri, 24 octombrie 2012
"Vine o zi în care te simţi dat la o parte. Te simţi neprotejat. Parcă tot ce-ai făcut s-a spulberat în aer . Simţi că ai avut încredere degeaba , sentimentele bune ţi-au fost călcate în picioare de oameni prea răi, prea invidioşi, prea nepă
sători.
Oricât ai încerca , oricât ai ascunde lacrimile, de dezamăgire nu te poţi ascunde. La un moment dat ai vrea să renunţi, pentru că nu vezi niciun viitor, măcar o undă de optimism. Avem nevoie de susţinere. Avem nevoie de mâna unui prieten adevărat atunci când ne lovim de dubii.
Suntem cei mai răi critici când citim cartea vieţii noastre. Avem nevoie oameni simpli, oameni calzi, de vorbe sincere, de susţinere adevărată .Am obosit să tot explic lumii că nu sunt un om perfect. Am obosit să tot explic lumii că nu mă consider un exemplu.
Sunt complicat. Sunt încăpăţânat. Sunt optimist.
Însă din când în când sunt cea mai pesimista, trista, plângăcioasa şi demoralizata persoană. Este de ajuns un gest şi mă prăbuşesc la pământ . Sunt o persoană sensibilă, sunt o persoană cu multe defecte. Din când în când reuşesc să-mi ascund slăbiciunile de cei care nu mă cunosc .
Doar cei care mi-au descoperit sufletul ştiu ce pot , ce nu pot şi ce-mi doresc cu adevărat. Nu va grabiti sa raniti...:("
Ionescu Marius
Oricât ai încerca , oricât ai ascunde lacrimile, de dezamăgire nu te poţi ascunde. La un moment dat ai vrea să renunţi, pentru că nu vezi niciun viitor, măcar o undă de optimism. Avem nevoie de susţinere. Avem nevoie de mâna unui prieten adevărat atunci când ne lovim de dubii.
Suntem cei mai răi critici când citim cartea vieţii noastre. Avem nevoie oameni simpli, oameni calzi, de vorbe sincere, de susţinere adevărată .Am obosit să tot explic lumii că nu sunt un om perfect. Am obosit să tot explic lumii că nu mă consider un exemplu.
Sunt complicat. Sunt încăpăţânat. Sunt optimist.
Însă din când în când sunt cea mai pesimista, trista, plângăcioasa şi demoralizata persoană. Este de ajuns un gest şi mă prăbuşesc la pământ . Sunt o persoană sensibilă, sunt o persoană cu multe defecte. Din când în când reuşesc să-mi ascund slăbiciunile de cei care nu mă cunosc .
Doar cei care mi-au descoperit sufletul ştiu ce pot , ce nu pot şi ce-mi doresc cu adevărat. Nu va grabiti sa raniti...:("
Ionescu Marius
sâmbătă, 20 octombrie 2012
Ploile nopţilor
Se lasă noaptea şi tăcut
Din întuneric îţi faci scut
Şi nu auzi, încetişor
Cum plânge ploaia ca un dor.
Dacă-ai ieşi în calea sa
Cu stropii dulci te-ar mângâia,
Ţi-ar şterge-n taină, lacrima
Şi-atunci poate că ''m-ai vedea''.
Şi n-ar fi noapte, mai frumoasă
Şi nici inimă mai voioasă
Ca noaptea ploii încălzită
De-o inimă îndrăgostită!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Se lasă noaptea şi tăcut
Din întuneric îţi faci scut
Şi nu auzi, încetişor
Cum plânge ploaia ca un dor.
Dacă-ai ieşi în calea sa
Cu stropii dulci te-ar mângâia,
Ţi-ar şterge-n taină, lacrima
Şi-atunci poate că ''m-ai vedea''.
Şi n-ar fi noapte, mai frumoasă
Şi nici inimă mai voioasă
Ca noaptea ploii încălzită
De-o inimă îndrăgostită!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
miercuri, 17 octombrie 2012
duminică, 14 octombrie 2012
sâmbătă, 13 octombrie 2012
vineri, 12 octombrie 2012
Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire.
Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.
Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea.
poezie de Rabindranath Tagore
joi, 11 octombrie 2012
marți, 9 octombrie 2012
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în
dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Nicolae Steinhardt
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Nicolae Steinhardt
luni, 8 octombrie 2012
Mulţi oameni spun că visele
Nu sunt decât fabule şi minciuni.
Nu sunt decât fabule şi minciuni.
Dar poţi să visezi aşa un vis,
Care cu siguranţă să nu fie minciună
Şi mai apoi să se arate adevărat.
Clară este dovada
Adusă de celebra viziune
Arătată regelui Scipio
Despre care a scris Macrobiu
Pentru că în vise binevoia să creadă.
Mai mult, dacă cineva crede sau spune,
Că e o prostie sau o nebunie
Să crezi că ele se realizează,
Atunci aceia nebun să mă numească;
Căci eu sincer cred
Că un vis este un avertisment
Al bunelor şi relelor ce ne aşteaptă;
Şi mulţi, visând, pretind
Că noaptea lucrurile sunt confuze
Şi doar apoi limpezi se văd.
poezie de Guillaume de Lorris
Care cu siguranţă să nu fie minciună
Şi mai apoi să se arate adevărat.
Clară este dovada
Adusă de celebra viziune
Arătată regelui Scipio
Despre care a scris Macrobiu
Pentru că în vise binevoia să creadă.
Mai mult, dacă cineva crede sau spune,
Că e o prostie sau o nebunie
Să crezi că ele se realizează,
Atunci aceia nebun să mă numească;
Căci eu sincer cred
Că un vis este un avertisment
Al bunelor şi relelor ce ne aşteaptă;
Şi mulţi, visând, pretind
Că noaptea lucrurile sunt confuze
Şi doar apoi limpezi se văd.
poezie de Guillaume de Lorris
duminică, 7 octombrie 2012
Trecea un om pe drum - Elena Farago
Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum –?
Trecea şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui...
Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum –?
Trecea şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui...
Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.
sâmbătă, 6 octombrie 2012
.. Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrăţişare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună...
Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă
Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă şi multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot...
Elena Farago - Scrisoare
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrăţişare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună...
Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă
Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă şi multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot...
Elena Farago - Scrisoare
Cele mai frumoase zile din viata sunt cele pe care le inchidem in cripta amintirilor.
Garabet Ibraileanu
Garabet Ibraileanu
Am greşit c-am încercat să te visez
Şi chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ţi-aud ecoul în ascunse şoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare
Şi chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ţi-aud ecoul în ascunse şoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare
Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Şi mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greşit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care aşteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Şi-am aşteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greşesc că-ţi dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ţi pas-acum de ea
Mă-ntreb şi-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu şi încă te visez...
Greşeala mea a fost că te-am crezut
Şi poate de aceea te-am pierdut...
Când fericirea ta va fi deplină
Îţi voi trimite o rază de lumină
Te va-mbrăca-n albastru infinit
Iar eu mă voi ierta că te-am iubit…
Mariana Eftimie Kabbout -
Şi mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greşit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care aşteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Şi-am aşteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greşesc că-ţi dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ţi pas-acum de ea
Mă-ntreb şi-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu şi încă te visez...
Greşeala mea a fost că te-am crezut
Şi poate de aceea te-am pierdut...
Când fericirea ta va fi deplină
Îţi voi trimite o rază de lumină
Te va-mbrăca-n albastru infinit
Iar eu mă voi ierta că te-am iubit…
Mariana Eftimie Kabbout -
joi, 4 octombrie 2012
Mihai Eminescu - Speranţa
Cum mângâie dulce, alina usor
Speranta pe toti muritorii!
Tristete, durere si lacrimi, amorAzilul îsi afla în sânu-i de dor
Si pier, cum de boare pier norii.
Precum calatorul, prin munti ratacind,
Prin umbra padurii cei dese,
La slaba lumina ce-o vede lucind
Alearga purtat ca de vânt
Din noaptea padurii de iese:
Asa si speranta - c-un licur usor,
Cu slaba-i lumina palinda -
Anima-nc-o data tremândul picior,
De uita de sarcini, de uita de nori,
Si unde o vede s-avânta.
La cel ce în carcere plânge amar
Si blestema cerul si soartea.
La neagra-i durere îi pune hotar,
Facând sa-i apara în negru talar
A lumii par?nimfa - moartea.
Si maicii ce strânge pruncutu-i la sân,
Privirea de lacrime plina,
Vazând cum geniile mortii se-nclin
Pe fruntea-i copila cu spasmuri si chin,
Speranta durerea i-alina.
Caci vede surâsu-i de gratie plin
Si uita pericolul mare,
L-apleaca mai dulce la sânu-i de crin
Si fata-i umbreste cu par ebenin,
La pieptu-i îl strânge mai tare.
Asa marinarii, pe mare umblând,
Izbiti de talazuri, furtune,
Izbiti de orcanul ghetos si urlând,
Speranta îi face de uita de vânt,
Si spera la timpuri mai bune.
Asa virtuosii murind nu desper,
Speranta-a lor frunte-nsenina,
Speranta cea dulce de plata în cer,
Si face de uita de-a mortii dureri,
Pleoapele-n pace le-nchina.
Cum mângâie dulce, alina usor
Speranta pe toti muritorii!
Tristete, durere si lacrimi, amor
Azilul îsi afla în sânu-i de dor
Si pier, cum de boare pier norii.
1866 11/23 septembrie
A fi indragostit de cineva inseamna mult mai mult decat a fi stapinit de un sentiment coplesitor - inseamna a lua o hotarare, a face o judecata, a te angaja printr-o promisiune. Daca dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n-ar exista
nici o baza pentru fagaduinta de a iubi pe cineva pe toata durata vietii. Sentimentele vin si se duc. Cum as putea promite statornicie daca m-as baza numai pe ele, fara sa ma biziuesc pe judecata mintii si pe vointa caracterului?
Eric Fromm
Eric Fromm
marți, 2 octombrie 2012
Rugăciune puternică pentru momentele grele ale vieţii
O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.
În numele Tatălui care a creeat lumea, în numele Fiului care a răscumparat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.
Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine ......!
Binecuvântarea Domnului Isus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine.....!
Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine ... !
Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărarilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângăi că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nadejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.
La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate şi..........(se spune o singură dorinţă).
Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugaciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.
Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi....(se spune numele) şi necunoscuţi şi iîdreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.
Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, ma desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua. AMIN!
,,Poate gresim cand daruim la intamplare,
Un sentiment, un gand, sau un suspin,
Si regretam de nu primim o-mbratisare,
Cand ratacim cararea prin destin.
Ne doare gestul nefacut, dar asteptat,
Un sentiment, un gand, sau un suspin,
Si regretam de nu primim o-mbratisare,
Cand ratacim cararea prin destin.
Ne doare gestul nefacut, dar asteptat,
Atunci cand toate-n viata n-au culoare,
Si retraim placerea-ntr-un oftat,
Sperand ca mai exista-o data viitoare.
Sunt ochii tristi ascunsi intr-o oglinda,
Din care curg aievea lacrimi peste rand,
Iar bratele-si doresc, sa mai cuprinda
Sinceritatea nestiuta, dintr-un gand.
Am invatat sa plangem mult si in tacere,
Sa cumparam iluzii de la calatori,
Sa dam iubire si caldura cand se cere
La templul fara trepte, cladit de visatori.,,
Si retraim placerea-ntr-un oftat,
Sperand ca mai exista-o data viitoare.
Sunt ochii tristi ascunsi intr-o oglinda,
Din care curg aievea lacrimi peste rand,
Iar bratele-si doresc, sa mai cuprinda
Sinceritatea nestiuta, dintr-un gand.
Am invatat sa plangem mult si in tacere,
Sa cumparam iluzii de la calatori,
Sa dam iubire si caldura cand se cere
La templul fara trepte, cladit de visatori.,,
duminică, 30 septembrie 2012
Iarta-ma!
"Inima mi s-a-mpietrit
Foame mi-e de rugăciune
Crede-mă că Te-am iubit,
Dar nu-i felul meu de-a spune.
Foame mi-e de rugăciune
Crede-mă că Te-am iubit,
Dar nu-i felul meu de-a spune.
Fapte bune dă-mi în gânduri,
Mâinile le-mpreunează
Şi genunchii m-i îndoaie,
Să spun după cum urmeză:
Mâinile le-mpreunează
Şi genunchii m-i îndoaie,
Să spun după cum urmeză:
Aş vrea să mă rog Ţie ca să mă pot ruga,
Aş vrea să plâng cu jale şi să Te pot chema,
Şi poate-aş face asta, dar nu cred că-mi doresc,
Păcatului mă-nchin spunând că Te iubesc.
Aş vrea să plâng cu jale şi să Te pot chema,
Şi poate-aş face asta, dar nu cred că-mi doresc,
Păcatului mă-nchin spunând că Te iubesc.
Aştept ca să mă ierţi, deşi nu Te-am rugat
Şi vreau să Te întorci, deşi eu am plecat.
Cuvinte seci pe foaie mă chinui să le-adun,
Dar gura mi se-ndoaie, când vrei să Ţi le spun.
Şi vreau să Te întorci, deşi eu am plecat.
Cuvinte seci pe foaie mă chinui să le-adun,
Dar gura mi se-ndoaie, când vrei să Ţi le spun.
Când plâng să nu mă crezi, sau când Te chem la mine,
Căci dacă dor mi-ar fi, aş sta mereu cu Tine.
Privirea-mi s-a uscat, iar gura-mi este stâncă
Şi oricât ai săpa nu poate fi adâncă.
Căci dacă dor mi-ar fi, aş sta mereu cu Tine.
Privirea-mi s-a uscat, iar gura-mi este stâncă
Şi oricât ai săpa nu poate fi adâncă.
Treimea Ta cea Sfântă în mâini ne-mpreunate,
Iar degetele-mi trei ţin loc pentru păcate.
Doresc să mă întorc să fiu din nou cu Tine
Mai iartă-mă o dată şi ai milă de mine!
Iar degetele-mi trei ţin loc pentru păcate.
Doresc să mă întorc să fiu din nou cu Tine
Mai iartă-mă o dată şi ai milă de mine!
În Sfânta Ta grădină promit că voi rămâne.
Promit c-am să mă rog de astăzi, nu de mâine,
Căci sufletul meu plânge şi cere mântuire
La Tine să se-ntoarcă şi să îi dai iubire.."
Promit c-am să mă rog de astăzi, nu de mâine,
Căci sufletul meu plânge şi cere mântuire
La Tine să se-ntoarcă şi să îi dai iubire.."
sâmbătă, 29 septembrie 2012
vineri, 28 septembrie 2012
"Mi-a trecut acum ceva prin minte : ce-i deosebeste pe "oamenii buni" de "oamenii rai"?
Oamenii buni sunt sinceri. Ei traiesc clipa cu pasiune si o recunosc. O spun asa cum este ea, fara remuscari, fara complexe, fara ocolisuri.
Oamenii rai ascund. Poarta mereu o masca. Prefac mereu ceva in altceva...si sta se simte.
Oameni cu suflete frumoase, oameni cu suflete urate... Oameni frumosi, oameni urati...
Viata nu e mereu un zambet deschis, uneori e un zambet amar. Minciuna si rautatea schimonosesc sufletul chiar daca acesta este ascuns inlauntrul unui trup frumos.Si asta se simte. E discordant. Hai sa ramanem NOI in fata vietii si a adevarului ei. Vom avea mai mult de castigat. Si vom fi mai frumosi, vom fi mai VII. Vom iubi mai mult si vom fi, la randul nostru, mai iubiti. Pentru ca, in spatele a tot ceea ce vrem sa ascundem, suntem si ramanem NOI..."
Oamenii buni sunt sinceri. Ei traiesc clipa cu pasiune si o recunosc. O spun asa cum este ea, fara remuscari, fara complexe, fara ocolisuri.
Oamenii rai ascund. Poarta mereu o masca. Prefac mereu ceva in altceva...si sta se simte.
Oameni cu suflete frumoase, oameni cu suflete urate... Oameni frumosi, oameni urati...
Viata nu e mereu un zambet deschis, uneori e un zambet amar. Minciuna si rautatea schimonosesc sufletul chiar daca acesta este ascuns inlauntrul unui trup frumos.Si asta se simte. E discordant. Hai sa ramanem NOI in fata vietii si a adevarului ei. Vom avea mai mult de castigat. Si vom fi mai frumosi, vom fi mai VII. Vom iubi mai mult si vom fi, la randul nostru, mai iubiti. Pentru ca, in spatele a tot ceea ce vrem sa ascundem, suntem si ramanem NOI..."
joi, 27 septembrie 2012
"Invata de la toate sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra cat trebuie sa spui.
Invata de la vantul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate ti-s surori,
Cum treci frumos prin viata,
Cum poti frumos sa mori."
Invata de la piatra cat trebuie sa spui.
Invata de la vantul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate ti-s surori,
Cum treci frumos prin viata,
Cum poti frumos sa mori."
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.
Ziua cea mai frumoasã? Azi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai usor? Sã greşeşti.
Greseala cea mai mare? Sã te auto-distrugi.
Cauza tuturor relelor? Egoismul.
Cea mai mare înfrângere? Descurajarea.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai usor? Sã greşeşti.
Greseala cea mai mare? Sã te auto-distrugi.
Cauza tuturor relelor? Egoismul.
Cea mai mare înfrângere? Descurajarea.
Cel mai bun profesor? Copiii.
Prima necesitate? Sã comunici.
Ceea ce te face mai fericit? Sã fii util celorlalţi.
Misterul cel mai mare? Moartea.
Cel mai rãu defect? Proasta dispoziţie.
Cel mai rãu sentiment? Ranchiuna.
Cadoul cel mai frumos? Înţelegerea.
Calea cea mai rapidã? Drumul corect.
Senzaţia cea mai plãcutã? Pacea interioarã.
Refugiul cel mai fericit? Sã zâmbeşti.
Remediul cel mai bun? Optimismul.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.
Maica Teresa de Calcutta
Prima necesitate? Sã comunici.
Ceea ce te face mai fericit? Sã fii util celorlalţi.
Misterul cel mai mare? Moartea.
Cel mai rãu defect? Proasta dispoziţie.
Cel mai rãu sentiment? Ranchiuna.
Cadoul cel mai frumos? Înţelegerea.
Calea cea mai rapidã? Drumul corect.
Senzaţia cea mai plãcutã? Pacea interioarã.
Refugiul cel mai fericit? Sã zâmbeşti.
Remediul cel mai bun? Optimismul.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.
Maica Teresa de Calcutta
Multumesc!
Am creat acest blog, dintr-o uriasa dorinta de a transmite iubirea-mi. Daca am reusit sau nu, e posibil sa aflu niciodata. Au fost momente cand am vrut sa ma despart de acest blog.N-am putut sta prea mult departe de el. A devenit o parte din mine, din inima mea, din sufletul meu.Desi nu mai postez la fel de mult, si nu mai incerc sa bat la usi inchise, iubesc acest blog. Si multumesc tuturor, pentru frumoasele cuvinte pe care mi le-ati transmis cand ati simtit ca nu mi-e bine. Va iubesc si va doresc tot binele de pe pamant. Pace in inimi, liniste sufleteasca, bucurie si...fericire... pe cat posbil!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)