duminică, 12 decembrie 2010
Rostește-mă
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte
Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec
Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori
Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!
(Elena Armenescu)
Ceva ca rugăciunea
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.
Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.
Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.
Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?
De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.
(Marin Soresc)
Unde să pleci
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.
Clipă absurdă
Şi, noi, năuci,
Nici nu ştiu unde
Vrei să te duci.
Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.
Deocamdată,
Încă de ieri,
Acarii însuşi
Se simt şomeri.
Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?
Ce despărţire,
Când amândoi
Nu ne cunoaştem
Noi între noi?
Nu fi precoce,
Nu insista,
Încă-i abstractă
Iubirea mea,
Cât tu, pe lume
Nici n-ai venit
Şi, într-un pantec,
Suferi cumplit.
Creşte, sub cerul
Astrilor căşti,
Maternitatea
Unde urmează
Să mi te naşti.
(Adrian Paunescu)
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Mirabela Dauer & Marian Nistor ~ Frunza mea albastra
Ne-ar trebui
O mie de ani sa recladim
Ce-am sfaramat aseara
Cu despartirea noastra.
Si nici atunci nu-i sigur
C-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur
Tu frunza mea albastra.
Tristi vom cunoaste
Ceasul lung dupa dezmierdari
Si intreband in stanga si in drepata trecatorii,
Singuri si fara remuscari,
Ne vom cicni in cosmos
Doar uneori ca norii.
Linistea de-atunci
N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece
Cele din urma clipe
In timp ce pescarusul iubirii va muri,
Batand inca o dara
Din largile-i aripe
Linistea de-atunci
N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece
Cele din urma clipoe
In timp ce pescarusul iubirii va muri,
Batand inca o dara
Din largile-i arïpe.
Amintirile fetitei..ce..si-a dorit asa de mult...candva..doar..un pegas...
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ne sunt lectii de viata.
Cine nu a trecut prin astfel de momente, cine nu stie ce inseamna durerea, durerea ce provine din dragoste, dragostea care ne-a parasit, nu a inceput inca sa traiasca, sau viata lor a fost o iluzie.....
De ce doare dragostea? Pentru ca tot ceea ce depaseste pragul firescului doare: frigul aspru iti tortureaza pielea, caldura excesiva duce la pierderea cunostintei, iar dragostea provoaca o grava anemie sufleteasca. Orice sentiment ce se ridica deasupra sferei comune provoaca o pierdere subita a oricarui reflex de aparare. Si atunci doare. Fiindca nu stim sa ne aparam. Si nu ne pasa. Traim momentul, iar apoi traim de dragul momentului trecut, iar intr-un sfarsit, uitam momentul si nu mai stim bine de ce si pentru ce traim. Stim doar ca am iubit. Si doare. Intram zilnic pe acel site...si in mod inconstient vizualizam profilele ce mi-au facut vizite cu o zi in urma.Azi noapte am realizat...ca de fapt il cautam pe al lui....si..niciodat...nu l-am mai regasit..acolo...aproape de mine.Am realizat ca trebuie sa renunt si la acest site..in care am cunoscut...mai multe feluri de oameni...mai mult sau mai putin bine intentionati. diferiti..si buni si rai...oameni intr-un cuvant.Nu cred ca acolo voi gasi...ceva ce chiar nu stiu daca imi doresc sau mi-am mai dorit vreodata.Cred ca viata mea...eu...e putin diferita de a marei majoritati a oamenilor.Am ramas aceeasi fetita visatoare,care privind cu lacrimi in ochi,pe obraji chiar, acel pegas in vitrina,constientiza ca din cauza banilor nu si-l va putea avea acasa...la cativa anisori.Dar a continuat sa viseze la el ani intregi...pana a crescut si avand bani.. l-ar fi putut in sfarsit duce acasa.Era prea mare insa atunci...Avea bani...dar nu mai putea merge cu un..pegas...Cu toate astea...l-a iubit ...ani...a visat..ani la cat de fericita ar fi fost...cu el...aproape...
Si acum...luni...zile si nopti de-a randul...am privit cu ochii mintii un chip drag...intelegeam perfect cum stau lucrurile..dar speram..imi doream de fapt...vroiam sa cred ca o minune poate schimba mersul lucrurilor.Ca o voce sau cateva cuvinte...imi va aduce ce astept.Nu imi impuneam aceste lucruri.Exista in inima mea...acel sentiment unic..pe care-l avem cand il avem...nu voi sti niciodata de ce.Apare cand nu stim...si traieste in inimile unora dintre noi...pana la moarte.A uitat cineva vreodata prima iubire?Nu prea cred.Dar...unora dintre noi se pare ne e scris sa retraim acest sentiment...si...asa cu n-am uitat nimic din ce a fost..la ...nu stiu...douazeci de ani...nu vom uita nici ce ne-a daruit Dumnezeu...ani mai tarziu...Scriu azi...fiindca e sambata.Pentru ca luni de zile..sambata seara...scriam aici...vorbeam uneori si cu acel chip...adormem gandindu-ma daca el va citi vreodat ce scriu,intrebandu-ma daca vrea sa stie ce simt...ce scriu...cum o duc...constienti amandoi de ireversibilitatea drumurilor noastre.... Voi continua activitatea pe acest blog...mi-a devenit drag....E martorul..trairilor mele...a devenit...refugiul meu.Cand fiecare isi vede linistit de viata lui...incerc sa fac acelasi lucru...incerc sa renunt la intrebarea..."de ce"....si le spun lacrimilor ce cad acum pe obraji...sa curga daca asa vor...dar sa inteleaga..si ele...ca nimeni nu le vede...ca pe nimeni nu intereseaza ca ele si-au facut aparitia...ca durerea noastra e uneori doar a noastra...si ca lucrurile se intampla doar cum trebuie sa se intample..nu cum am vrea noi..si cand am vrea noi....Va doresc un sfarsit de saptamana frumos,linistit,sa va bucurati de iubirile voastre...si...sa nu-i uitati pe cei ce va iubesc.Ei exista..undeva...iubiti-i si voi...atat cat puteti....Plecarea lor e posibil sa va doara intr-o zi...Iar de nu va iubeste nimeni...iubiti-l pe Dumnezeu.El sigur va iubeste,va ocroteste,si sigur nu va va lasa cand va e greu...extrem de greu.Va pup
Citatul zilei 11.12.2010
Succesul nu este rezultatul unei arderi spontane. Trebuie sa arzi cu adevarat pentru el.
Reggie Leach
Reggie Leach
Nourii...
Privesc grăbiţii nouri ce-alunecă pe zări,
Topindu-se departe şi revenind întruna.
Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,
Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna.
Oceane mari de apă pe-a cerului genuni
Câteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă,
Revarsă altădată şi trăsnet şi furtuni -
Rămân aceleaşi totuşi oceane mari de apă.
Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi!
Centauri, turme, nave, creneluri de redută...
Noi îi urâm când grindini revarsă peste noi,
Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sărută.
(Nicolae Labis)
Topindu-se departe şi revenind întruna.
Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,
Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna.
Oceane mari de apă pe-a cerului genuni
Câteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă,
Revarsă altădată şi trăsnet şi furtuni -
Rămân aceleaşi totuşi oceane mari de apă.
Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi!
Centauri, turme, nave, creneluri de redută...
Noi îi urâm când grindini revarsă peste noi,
Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sărută.
(Nicolae Labis)
Poezia....
Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.
(Nicolae Labis)
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.
(Nicolae Labis)
DOR...
Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Şi vreau să treacă
Liniştea mea.
(Nicolae Labis)
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Şi vreau să treacă
Liniştea mea.
(Nicolae Labis)
Sa nu uitam...
Exista in fiecare dintre noi setea de a ne depasi pe noi insine, de a fi, in unele aspecte, ca Dumnezeu. Este reflexul copilului care doreste sa se asemene cu parintii sai. Dimineata ne rugam: “Doamne, ajuta-mi sa-Ti seman, pana ce chipul Tau va fi reprodus in mine.” Iar seara, dupa ce vedem efectele vantului potrivnic, lasam capul jos, rusinati “ Doamne, iarta-ma , caci nici azi nu am reusit.” Sa nu uitam ! Oricat de teribile ar fi valurile si vanturile care bat pe marea vietii noastre, dezamagirea nu e o solutie. Chiar daca nu e in mod fizic alaturi de noi in momentele de cumpana ale vietii, sa fim siguri ca Mantuitorul mijloceste pentru noi in Sanctuarul ceresc si se roaga pentru ca sa ajungem cu bine pe “tarmul celalalt”- tarmul mantuirii O noapte binecuvantata si un sfarsit de saptamana cu dragoste, pace si intelegere.
(Enigma)
(Enigma)
vineri, 10 decembrie 2010
Cât timp vorbesc...
Cu dinţii strânşi între vecii,
Orice cuvânt e o încredere
Pe linia frântă între cer şi mine -
Vorbindu-ţi, trebuie să fii.
Acolo-n munţi, unde şi brazii
Se prostern, jnepeni, pe pământ,
Şi norii se preling pe piatră,
Bate-n vârtejuri un cuvânt.
Cu siguranţă că al tău e
Tiranul sunet şi afund,
Vacarmul sângelui mi-l pierde,
Dar brazii, norii îl aud.
Iubitul meu pe care nimeni
Nu l-a văzut decât în somn,
Tată cuvintelor din mine
Şi peste nerostire domn,
Nesigur fiu
Născut din ruga
Pe care ţi-o înalţ,
Am obosit de-atâta cânt,
De-atâtea gânduri fără şir,
De-atâtea vorbe îngereşti.
Eşti fără milă,
Nu te văd, n-aud -
Cât timp vorbesc cu tine,
Eşti.
(Ana Blandiana)
Orice cuvânt e o încredere
Pe linia frântă între cer şi mine -
Vorbindu-ţi, trebuie să fii.
Acolo-n munţi, unde şi brazii
Se prostern, jnepeni, pe pământ,
Şi norii se preling pe piatră,
Bate-n vârtejuri un cuvânt.
Cu siguranţă că al tău e
Tiranul sunet şi afund,
Vacarmul sângelui mi-l pierde,
Dar brazii, norii îl aud.
Iubitul meu pe care nimeni
Nu l-a văzut decât în somn,
Tată cuvintelor din mine
Şi peste nerostire domn,
Nesigur fiu
Născut din ruga
Pe care ţi-o înalţ,
Am obosit de-atâta cânt,
De-atâtea gânduri fără şir,
De-atâtea vorbe îngereşti.
Eşti fără milă,
Nu te văd, n-aud -
Cât timp vorbesc cu tine,
Eşti.
(Ana Blandiana)
Te port in inima la orice pas...
Esti ca un inger pazitor,
Cand nu esti cu mine mor de al tau dor.
M-ai fascinat de la-nceput,
Acum te iubesc enorm de mult.
Ma gandesc mereu la tine,
Imaginea ta in gand imi vine.
Adu-ti aminte cum a inceput totul,
Nu stiam ca langa tine imi e locul.
M-am indragostit de ochii tai,
Mi-am dorit atat de mult sa fie-ai mei.
Iar buzele tale,izvor de fericire,
Au gust de miere,imi dovedesc iubire.
In brate cand ma strangi,eu simt dorinta,
Simt cum tremura a mea fiinta.
Privirea ta ma umple de iubire,
Ma topesc incet in a ta privire.
Esti talismanul meu,imi porti noroc,
Te iubesc,si nu-i un joc.
Te port in inima la orice pas,
Sufletul mi-e implinit,cand aud al tau glas.
Te ador cum nimeni n-ar putea,
Te doresc cu toata fiinta mea.
Esti al meu,iubire-ti daruiesc,
Esti totul pentru mine,te iubesc!
(Enigma)
Cand nu esti cu mine mor de al tau dor.
M-ai fascinat de la-nceput,
Acum te iubesc enorm de mult.
Ma gandesc mereu la tine,
Imaginea ta in gand imi vine.
Adu-ti aminte cum a inceput totul,
Nu stiam ca langa tine imi e locul.
M-am indragostit de ochii tai,
Mi-am dorit atat de mult sa fie-ai mei.
Iar buzele tale,izvor de fericire,
Au gust de miere,imi dovedesc iubire.
In brate cand ma strangi,eu simt dorinta,
Simt cum tremura a mea fiinta.
Privirea ta ma umple de iubire,
Ma topesc incet in a ta privire.
Esti talismanul meu,imi porti noroc,
Te iubesc,si nu-i un joc.
Te port in inima la orice pas,
Sufletul mi-e implinit,cand aud al tau glas.
Te ador cum nimeni n-ar putea,
Te doresc cu toata fiinta mea.
Esti al meu,iubire-ti daruiesc,
Esti totul pentru mine,te iubesc!
(Enigma)
Iubirea matura...mai putin curaj..mai multa tarie de caracter...tacuta si inteleapta
Este acea iubire care apare atunci cand s-au potolit hormonii, cand s-au stins toate nalucirile tineretii, cand lasi nelinistile deoparte pentru ca ai capatat intelepciunea de a sti ce vrei. Iubirea matura este implinire. Tinerete spre copilarie. Este calitate. Inseamna reinnoire. Dovezi. Gesturi marunte. Poate mai putin curaj. Dar mai multa tarie de caracter.
Multi nici nu vor sa auda ca exista un altfel de Ea, un altfel de El, o altfel de Poveste, o altfel de iubire… o Iubire Matura, batatorita de ploi, uscata de soare, improspatata de roua, trecuta prin foc si sabie. Dar rabdatoare, respectuoasa, frumoasa… incredibil de frumoasa... Multi nici nu vor sa o numeasca iubire. Numesc iubire doar focul acela pasional care iti curge rapid prin vene, se lasa cu tunete si fugere naprasnice, te lasa cu lacrimi si suferinti adanci, cu cicatrici de neiertare si neputinte de uitare, te consuma din cap pana in picioare… Multi numesc demodata aceasta iubire cu parfum de vechi si de nou, aceasta iubire tacuta si inteleapta… Multi nici nu vor sa inteleaga ca nu este neaparat necesar sa strigi acest sentiment cald si placut in toate colturile lumii, ca nu trebuie sa il expui galagios, ca nu trebuie sa faci parada de el, ca nu trebuie sa te bati cu pumnul de piept ca tu nu il lasi sa moara. Pentru ca il ai in ziua de astazi langa tine. Si il vrei si in ziua care va urma celei de astazi, celei de maine. Si il ai in continuare... Si de fapt sa faci ceva ca sa nu il lasi sa moara…
Multi cred ca fac referire la povesti de adormit copiii daca spun ca zilele, saptamanile, lunile, grijile, problemele, anul, anii, anii pot trece peste ea, iubirea matura, si ea, iubirea matura, sa nu se maturizeze de tot. Multi nici nu s-au gandit vreodata ca iubirea matura are gustul dulce amarui al vinului rosu. Acel vin rosu de esenta tare, mai bun pe masura ce trec anii, mai parfumat pe masura ce zace intre scandurile butoiului… Acel vin in care poti sa torni apa pentru ca tot nu o sa-i dezlegi savoarea, tot nu o sa-i alterezi gustul… acel pahar de vin caruia ii iubesti forma… acel pahar de vin caruia ii vezi zgarieturile, dar le accepti firesc gandind sagalnic ca vinul nu s-ar vedea atat de frumos in pahar daca zgarieturile nu ar fi acolo…. Acea iubire care accepta, cere, da, primeste… dar nu cere sa il transformi sau s ail schimbi pe celalalt ca sa il poti iubi. Acel vin care nu se oteteste peste noapte… aceasta iubire care nu se stinge brusc.
Iubirea matura nu iti da ameteli si batai de inima in stomac, dar iti da batai de inima regulate si pertinente, iti da echilibru. Nu te imbatraneste… nu, nu… iubirea matura este cea care te face sa te simti ca un copil, iubirea matura este cea in care pe chipul ridat al partenerului vezi ochii aprigi de adolescent. Iubirea matura este acea iubire care apare atunci cand s-au potolit toti hormonii, cand s-au stins toate nalucirile tineretii, cand lasi nelinistile deoparte pentru ca ai capatat intelepciunea de a sti ce vrei. Iubirea matura este implinire. Tinerete spre copilarie. Este calitate. Inseamna reinnoire. Dovezi. Gesturi marunte. Poate mai putin curaj. Dar mai multa tarie de caracter. Inseamna sa ajungi la destinatia calatoriilor tale. Sa gasesti sensul tuturor iubirilor care au trecut prin viata ta. Sa traiesti fericit. Sa-l lasi si pe celalalt sa traiasca fericit langa tine.
joi, 9 decembrie 2010
Amarele nelinisti
Cresc nelinistile-n noi ca veninul in guse de serpi.
Spre ireala zari ale gandului negru
ne indeamna haotice ascunzisuri
ale sufletului nostru bantuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da linistea,
linistea in care sa nu mai simtim ca suntem aievea,
dupa care tanjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde in colturi apar si cresc tristetile,
tristetile cenusii, tristetile mai sumbre dacat moartea?
Cine ne va lecui de nelinistile ce ne rod,
Cum viermii sfartecand un creier intr-un sicriu de lemn putred,
atunci cand planam in zbor frant dincolo de zarea constiintei
si gandurile noastre nu mai au sperante,
si sufletele noastre nu mai au vise?
Cand suntem pustii ca nesfarsitele, vastele deserturi
ce nu au nici nisip, nici gheturi eterne sa le acopere?
Cand dincolo de noi si de sufletele noastre nu mai e nimic,
Cand vantul negru-al nefiintei ne bantuie amar,
neinchipuit de amar si fara sens?...
(Charles Baudelaire)
Spre ireala zari ale gandului negru
ne indeamna haotice ascunzisuri
ale sufletului nostru bantuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da linistea,
linistea in care sa nu mai simtim ca suntem aievea,
dupa care tanjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde in colturi apar si cresc tristetile,
tristetile cenusii, tristetile mai sumbre dacat moartea?
Cine ne va lecui de nelinistile ce ne rod,
Cum viermii sfartecand un creier intr-un sicriu de lemn putred,
atunci cand planam in zbor frant dincolo de zarea constiintei
si gandurile noastre nu mai au sperante,
si sufletele noastre nu mai au vise?
Cand suntem pustii ca nesfarsitele, vastele deserturi
ce nu au nici nisip, nici gheturi eterne sa le acopere?
Cand dincolo de noi si de sufletele noastre nu mai e nimic,
Cand vantul negru-al nefiintei ne bantuie amar,
neinchipuit de amar si fara sens?...
(Charles Baudelaire)
Unei...trecatoare...
Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înalta si subtire, durere maiestuoasa
În voalurile-i negre de doliu, fastuoasa
Si mîndra, o femeie trecu prin fata mea
Cu sprinten mers si zvelte picioare statuare.
Eu ma-mbatam privind-o si beam ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vînat de uragane plin,
Placerea ce ucide si vraja care doare.
Un fulger... apoi noaptea! - Faptura fara drum,
Tu care cu-o privire m-ai renascut deodata,
Abia în vesnicie te voi vedea de-acum?
În alte parti, departe! tîrziu! sau niciodata!
Caci nu-mi cunosti cararea, nu stiu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic draga, o, tu care stiai!
Înalta si subtire, durere maiestuoasa
În voalurile-i negre de doliu, fastuoasa
Si mîndra, o femeie trecu prin fata mea
Cu sprinten mers si zvelte picioare statuare.
Eu ma-mbatam privind-o si beam ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vînat de uragane plin,
Placerea ce ucide si vraja care doare.
Un fulger... apoi noaptea! - Faptura fara drum,
Tu care cu-o privire m-ai renascut deodata,
Abia în vesnicie te voi vedea de-acum?
În alte parti, departe! tîrziu! sau niciodata!
Caci nu-mi cunosti cararea, nu stiu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic draga, o, tu care stiai!
Exista din punct de vedere psihologic asa numitele “suflete pereche”?
Exista din punct de vedere psihologic asa numitele “suflete pereche”? Si daca da, cum iti dai seama ca un anume suflet este tocmai sufletul TAU pereche? Facand abstractie de portretul sau fizic, care ar putea sa fie acele trasaturi de personalitate care te-ar determina sa crezi ca tocmai ai gasit persoana potrivita? Are sufletul tau pereche un anumit profil psihologic? Exista o lege a atractiei si la nivelul personalitatii umane? Cat de adevarat este faptul ca, ignorand celelalte personalitati existente, contrariile se atrag, incercand sa se gaseasca? Si cine este Paul Dobransky?
Paul Dobransky este un psiholog american renumit, autor al cartilor The Secret Psychology of How We Fall in Love (Psihologia secreta a iubirii) si The Power of Female Friendship (Puterea prieteniei feminine), expert in psihologia cuplului si a relatiilor. De ce este atat de interesant sistemul sau de clasificare a personalitatilor umane si a tipurilor de relatii care se stabilesc intre persoane? Iti spunem in articolul urmator. In “Psihologia secreta a iubirii’, psihologul dezbate o teorie mai mult decat incitanta. Iar daca ai putina rabdare si vrei sa descoperi carui tip de personalitate ii apartii si cum ar trebui sa fie sufletul tau pereche, testul KWML (King, Warrior, Magician, Lover) este extrem de interesant. Il poti face aici: http://www.kwml.com/contemplate/assembler.php?page=welcome
Conform unei legi neintelese a atractiei, energiile opuse graviteaza una in jurul celeilalte, atragandu-se si cautandu-se reciproc. Conform teoriei psihologului, energia care face ca doua fiinte umane sa fie perfect compatibile este STIMA DE SINE. Psihologul este de parere ca aceasta energie umana –stima de sine- poate fi impartita in doua categorii: ‘binele pe care il oferi celorlalti” si “increderea pe care le-o oferi celorlalti” care reprezinta polii opusi catre care fiecare personalitate umana graviteaza. Din punct de vedere emotional, exista doua categorii de persoane: persoanele cu un comportament maternal, protectiv, cele care urmaresc si se ingrijesc de binele celorlalti si persoanele cu un comportament “paternal”, increzator, orientate catre actiune, persoane care urmaresc sa sporeasca increderea celor in jur in ei insisi.
Totodata, dintr-un punct de vedere intelectual, exista persoane analitice, rationale, ordonate, care isi folosesc mai mult partea stanga a creierului si persoane creative, flexibile, pline de umor, care se folosesc mai mult de partea dreapta a creierului si care urmaresc sa te faca sa te simti bine in prezenta lor. Evident ca aceste persoane au si trasaturi negative: cei din prima categorie au tendinta de a dezvolta un comportament obsesiv, pot deveni tipicari, au tendinta de a tine lucrurile sub control. Cei din a doua categorie au tendinta de a fi dezordonati, distrati, lipsiti de concentrare si atentie.
Paul Dobransky este un psiholog american renumit, autor al cartilor The Secret Psychology of How We Fall in Love (Psihologia secreta a iubirii) si The Power of Female Friendship (Puterea prieteniei feminine), expert in psihologia cuplului si a relatiilor. De ce este atat de interesant sistemul sau de clasificare a personalitatilor umane si a tipurilor de relatii care se stabilesc intre persoane? Iti spunem in articolul urmator. In “Psihologia secreta a iubirii’, psihologul dezbate o teorie mai mult decat incitanta. Iar daca ai putina rabdare si vrei sa descoperi carui tip de personalitate ii apartii si cum ar trebui sa fie sufletul tau pereche, testul KWML (King, Warrior, Magician, Lover) este extrem de interesant. Il poti face aici: http://www.kwml.com/contemplate/assembler.php?page=welcome
Conform unei legi neintelese a atractiei, energiile opuse graviteaza una in jurul celeilalte, atragandu-se si cautandu-se reciproc. Conform teoriei psihologului, energia care face ca doua fiinte umane sa fie perfect compatibile este STIMA DE SINE. Psihologul este de parere ca aceasta energie umana –stima de sine- poate fi impartita in doua categorii: ‘binele pe care il oferi celorlalti” si “increderea pe care le-o oferi celorlalti” care reprezinta polii opusi catre care fiecare personalitate umana graviteaza. Din punct de vedere emotional, exista doua categorii de persoane: persoanele cu un comportament maternal, protectiv, cele care urmaresc si se ingrijesc de binele celorlalti si persoanele cu un comportament “paternal”, increzator, orientate catre actiune, persoane care urmaresc sa sporeasca increderea celor in jur in ei insisi.
Totodata, dintr-un punct de vedere intelectual, exista persoane analitice, rationale, ordonate, care isi folosesc mai mult partea stanga a creierului si persoane creative, flexibile, pline de umor, care se folosesc mai mult de partea dreapta a creierului si care urmaresc sa te faca sa te simti bine in prezenta lor. Evident ca aceste persoane au si trasaturi negative: cei din prima categorie au tendinta de a dezvolta un comportament obsesiv, pot deveni tipicari, au tendinta de a tine lucrurile sub control. Cei din a doua categorie au tendinta de a fi dezordonati, distrati, lipsiti de concentrare si atentie.
Luand ca punct de vedere cele doua aspecte (emotional si intelectual), Paul Dobransky ajunge la concluzia ca absolut fiecare individ (inclusiv propria persoana, cei dragi, persoanele de sex masculin, persoanele de sex feminin, etc.) apartine unuia dintre cele patru profile de personalitate cunoscute sub numele de REGE/ REGINA, RAZBOINIC, MAGICIAN, AMANT (simboluri folosite pentru prima oara in psihologia Jungiana).
Conform teoriei atractiei psihologice a lui Dobransky, Tipul Rege/ Regina este compatibil cu tipul Magician, iar tipul Razboinic este compatibil cu tipul Amant. Aceste perechi au o structura temperamentala diferita si exista, datorita acestor opozitii temperamentale, o mare putere de atractie intre ele. Profesorul Dobransky numeste aceste perechi “suflete pereche’, personalitati care tind sa se caute si sa se completeze unele pe altele din punct de vedere social, emotional si intelectual. Iata, conform viziunii lui Dobransky, care sunt cele patru tipuri de personalitati, trasaturile psihologice si comportamentale sociate si care le sunt sufletele pereche. Opozitiile nu doar se atrag, spune Dobransky, dar se si completeaza…
Regii/ Reginele – Regii si reginele medievale aveau intotdeauna grija de regatul si supusii lor, veghind totodata asupra binelui propriei persoane. Arhetipul regilor/ reginelor este asociat unui spirit nobil, unui spirit de organizare foarte dezvoltat, unui sentiment puternic al responsabilitatii si al datoriei, capacitatii de a lua decizii pentru binele celorlalti, abilitatii de a da directive, de a coordona oamenii si de a le oferi protectie. In societatea moderna de astazi, Regii/ Reginele sunt acele persoane care strang in jurul lor grupuri de oameni. Sunt persoane preocupate de binele emotional al celor din jur, avand tendinta de a proteja si de a ocroti. Regii/ Reginele exceleaza in a da cele mai eficiente sfaturi, adorand sa li se ceara opinia. Sunt diplomati/diplomate din fire. Ei sunt cei care planifica si fac regulile intr-un grup. Au uneori o atitudine pasiva, de superioritate si se asteapta sa fie iubiti, apreciati, respectati, curtati, amuzati de ceilalti. Sunt firi analitice, folosindu-se de partea stanga a creierului.
Psihologic vorbind, personalitatea compatibila Regilor/ Reginelor este cea a Magicienilor. Magicienii sunt efervescenti, spontani, “sufletul” grupurilor si al petrecerilor, cei care aduc non-conformism si noutate in viziunea traditionalista a Regilor/ Reginelor. Relatia dintre Magicieni si Regi/ Reginii este cea ideala, oferindu-si reciproc stimulare intelectuala si emotionala. Regina este fascinata de Magician, Magicianul nutreste o admiratie netarmuita pentru Regina.
Razboinicii – Razboinicii apartin si ei personalitatilor analitice, rationale si practice, folosindu-se ca si Reginele/ Regii de partea stanga a creierului. Spre deosebire de acestia, beneficiaza de mai multa incredere, mai mult curaj, avand tendinta de a insufla incredere in ei insisi si persoanelor din jur. Telurile lor au o finalitate practica si imediata, fiind capabili sa duca repede si eficient la bun sfarsit o sarcina pe care i-ai atribuit-o. Se bucura de un organism puternic si rezistent, iubind sportul si miscarea. Actioneaza rapid, sunt directi, disciplinati, combativi, nu se intind la vorba si doresc recunoasterea rolului pe care il au intr-un grup. Devin atasati rolului lor de razboinic-protejator. Chiar daca par uneori lipsiti de afectiune, isi apara cu strainicie grupul de care apartin, .
Razboinicii sunt atrasi si intrigati de personalitatea Amantilor (sensibili, afectuosi si emotionali, prea inceti in miscari ca sa se initieze in anumite actiuni). In Evul Mediu, razboinicii obisnuiau sa-i apere pe Amanti si sa-i instige la actiune, adorand in acelasi timp sa le asculte povestile si cantecele romantice de dupa batalie. Razboinicii si Amantii sunt suflete perfect compatibile. Razboinicii si-ar da si viata sa ii apere pe Amanti.
Magicienii - Magicienii sunt persoane vesele, joviale, pline de vitalitate, creative, increzatoare, cu o energie aproape inepuizabila si o emotionalitate ridicata, spune Paul Dobransky. Sunt oamenii momentului, adorand sa se bucure de “acum”, de clipa, de spectacol. Niste raritati…. Adora sa creeze spectacol, sa fie in centrul atentiei, sa straluceasca (uneori o fac fara intentie sau efort), sa daruiasca din talentele lor si celor din jur. Sunt si creativi, dar si orientati catre actiune. Se simt vii si fericiti de fiecare data cand au ocazia sa performeze in fata unui public sau a unui grup de oameni si cand pot sa-si manifeste darurile cu care au fost inzestrati. Din aceasta categorie fac parte artistii, speakerii, oamenii de afaceri remarcabili, agentii de vanzari remarcabili, etc, Se folosesc mai ales de partea dreapta a creierului si, din punct de vedere al Increderii in sine, urmaresc sa ofere binele celor din jur amuzandu-i, surprinzandu-i. Uneori, dispar din centrul atentiei la fel de repede pe cat se propulseaza.
Magicienii au nevoie de un partener protector, afectuos, rational, pe care sa se poate baza si care sa ii tempereze firea pasionala, aducandu-l cu picioarele pe pamant. Magicienii dezvolta o relatie frumoasa si armonioasa cu Regii/ Reginele ale caror sfaturi si sustinere le sunt necesare. Firea logica, analitica a Reginei/ Regelui se completeaza minunat cu firea inflacarata a Magicianului.
Amantii - In Evul Mediu, Amantii obisnuiau sa scrie poezii si povestiri pentru a-i amuza si a-i emotiona pe ceilalti, punand in ele tot patosul si toate trairile. Dupa batalie, Razboinicul adora sa-si linisteasca sufletul ascultand cantecele si istorioarele Amantului. Amantii sunt timizi in public si nu-si pot stapani o anumita stangacie atunci cand se afla in grupuri sociale mai mari. Atunci cand nu se simt in largul lor, au tendinta de a parea neincrezatori.
In societatea actuala, Amantii sunt firi pasnice, visatoare, cu o imaginatie bogata, blajine, cuceritoare prin delicatete, loiale si urmaresc sa ofere bine celor din jur. Sunt firi extrem de afectuoase si creative. Chiar daca sunt sensibili si emotionali, au tendinta de a-i proteja pe cei din jur. Multe din marile idei ale lumii vin din partea lor... Sunt receptivi, empatici si stiu sa asculte, putandu-se conecta cu usurinta la trairile si sentimentele celor din jur. Echilibrul si-l gasesc de multe ori in singuratate. Au dificultati in chestiuni precum gestionarea banilor, luarea de decizii importante pentru viitorul lor sau confruntarea fizica cu ceilalti.
Din aceasta categorie fac parte poetii, scriitorii, o anumita parte din muzicieni si cantareti (muzica soft, cu o oarecare sensibilitate), oamenii cu vadite inclinatii artistice. Psihologic vorbind, sufletul pereche al Amantului este Razboinicul. Amantul adora sa-si exercite afectiunea asupra Razboinicului, sa-l emotioneze, sa-i scoata la iveala latura sa sensibila. Razboinicul adora ca Amantul sa-l incante cu minunatele sale idei. Alaturi de el se deconecteaza de indatoririle sale practice.
(preluat GARBO)
Conform teoriei atractiei psihologice a lui Dobransky, Tipul Rege/ Regina este compatibil cu tipul Magician, iar tipul Razboinic este compatibil cu tipul Amant. Aceste perechi au o structura temperamentala diferita si exista, datorita acestor opozitii temperamentale, o mare putere de atractie intre ele. Profesorul Dobransky numeste aceste perechi “suflete pereche’, personalitati care tind sa se caute si sa se completeze unele pe altele din punct de vedere social, emotional si intelectual. Iata, conform viziunii lui Dobransky, care sunt cele patru tipuri de personalitati, trasaturile psihologice si comportamentale sociate si care le sunt sufletele pereche. Opozitiile nu doar se atrag, spune Dobransky, dar se si completeaza…
Regii/ Reginele – Regii si reginele medievale aveau intotdeauna grija de regatul si supusii lor, veghind totodata asupra binelui propriei persoane. Arhetipul regilor/ reginelor este asociat unui spirit nobil, unui spirit de organizare foarte dezvoltat, unui sentiment puternic al responsabilitatii si al datoriei, capacitatii de a lua decizii pentru binele celorlalti, abilitatii de a da directive, de a coordona oamenii si de a le oferi protectie. In societatea moderna de astazi, Regii/ Reginele sunt acele persoane care strang in jurul lor grupuri de oameni. Sunt persoane preocupate de binele emotional al celor din jur, avand tendinta de a proteja si de a ocroti. Regii/ Reginele exceleaza in a da cele mai eficiente sfaturi, adorand sa li se ceara opinia. Sunt diplomati/diplomate din fire. Ei sunt cei care planifica si fac regulile intr-un grup. Au uneori o atitudine pasiva, de superioritate si se asteapta sa fie iubiti, apreciati, respectati, curtati, amuzati de ceilalti. Sunt firi analitice, folosindu-se de partea stanga a creierului.
Psihologic vorbind, personalitatea compatibila Regilor/ Reginelor este cea a Magicienilor. Magicienii sunt efervescenti, spontani, “sufletul” grupurilor si al petrecerilor, cei care aduc non-conformism si noutate in viziunea traditionalista a Regilor/ Reginelor. Relatia dintre Magicieni si Regi/ Reginii este cea ideala, oferindu-si reciproc stimulare intelectuala si emotionala. Regina este fascinata de Magician, Magicianul nutreste o admiratie netarmuita pentru Regina.
Razboinicii – Razboinicii apartin si ei personalitatilor analitice, rationale si practice, folosindu-se ca si Reginele/ Regii de partea stanga a creierului. Spre deosebire de acestia, beneficiaza de mai multa incredere, mai mult curaj, avand tendinta de a insufla incredere in ei insisi si persoanelor din jur. Telurile lor au o finalitate practica si imediata, fiind capabili sa duca repede si eficient la bun sfarsit o sarcina pe care i-ai atribuit-o. Se bucura de un organism puternic si rezistent, iubind sportul si miscarea. Actioneaza rapid, sunt directi, disciplinati, combativi, nu se intind la vorba si doresc recunoasterea rolului pe care il au intr-un grup. Devin atasati rolului lor de razboinic-protejator. Chiar daca par uneori lipsiti de afectiune, isi apara cu strainicie grupul de care apartin, .
Razboinicii sunt atrasi si intrigati de personalitatea Amantilor (sensibili, afectuosi si emotionali, prea inceti in miscari ca sa se initieze in anumite actiuni). In Evul Mediu, razboinicii obisnuiau sa-i apere pe Amanti si sa-i instige la actiune, adorand in acelasi timp sa le asculte povestile si cantecele romantice de dupa batalie. Razboinicii si Amantii sunt suflete perfect compatibile. Razboinicii si-ar da si viata sa ii apere pe Amanti.
Magicienii - Magicienii sunt persoane vesele, joviale, pline de vitalitate, creative, increzatoare, cu o energie aproape inepuizabila si o emotionalitate ridicata, spune Paul Dobransky. Sunt oamenii momentului, adorand sa se bucure de “acum”, de clipa, de spectacol. Niste raritati…. Adora sa creeze spectacol, sa fie in centrul atentiei, sa straluceasca (uneori o fac fara intentie sau efort), sa daruiasca din talentele lor si celor din jur. Sunt si creativi, dar si orientati catre actiune. Se simt vii si fericiti de fiecare data cand au ocazia sa performeze in fata unui public sau a unui grup de oameni si cand pot sa-si manifeste darurile cu care au fost inzestrati. Din aceasta categorie fac parte artistii, speakerii, oamenii de afaceri remarcabili, agentii de vanzari remarcabili, etc, Se folosesc mai ales de partea dreapta a creierului si, din punct de vedere al Increderii in sine, urmaresc sa ofere binele celor din jur amuzandu-i, surprinzandu-i. Uneori, dispar din centrul atentiei la fel de repede pe cat se propulseaza.
Magicienii au nevoie de un partener protector, afectuos, rational, pe care sa se poate baza si care sa ii tempereze firea pasionala, aducandu-l cu picioarele pe pamant. Magicienii dezvolta o relatie frumoasa si armonioasa cu Regii/ Reginele ale caror sfaturi si sustinere le sunt necesare. Firea logica, analitica a Reginei/ Regelui se completeaza minunat cu firea inflacarata a Magicianului.
Amantii - In Evul Mediu, Amantii obisnuiau sa scrie poezii si povestiri pentru a-i amuza si a-i emotiona pe ceilalti, punand in ele tot patosul si toate trairile. Dupa batalie, Razboinicul adora sa-si linisteasca sufletul ascultand cantecele si istorioarele Amantului. Amantii sunt timizi in public si nu-si pot stapani o anumita stangacie atunci cand se afla in grupuri sociale mai mari. Atunci cand nu se simt in largul lor, au tendinta de a parea neincrezatori.
In societatea actuala, Amantii sunt firi pasnice, visatoare, cu o imaginatie bogata, blajine, cuceritoare prin delicatete, loiale si urmaresc sa ofere bine celor din jur. Sunt firi extrem de afectuoase si creative. Chiar daca sunt sensibili si emotionali, au tendinta de a-i proteja pe cei din jur. Multe din marile idei ale lumii vin din partea lor... Sunt receptivi, empatici si stiu sa asculte, putandu-se conecta cu usurinta la trairile si sentimentele celor din jur. Echilibrul si-l gasesc de multe ori in singuratate. Au dificultati in chestiuni precum gestionarea banilor, luarea de decizii importante pentru viitorul lor sau confruntarea fizica cu ceilalti.Din aceasta categorie fac parte poetii, scriitorii, o anumita parte din muzicieni si cantareti (muzica soft, cu o oarecare sensibilitate), oamenii cu vadite inclinatii artistice. Psihologic vorbind, sufletul pereche al Amantului este Razboinicul. Amantul adora sa-si exercite afectiunea asupra Razboinicului, sa-l emotioneze, sa-i scoata la iveala latura sa sensibila. Razboinicul adora ca Amantul sa-l incante cu minunatele sale idei. Alaturi de el se deconecteaza de indatoririle sale practice.
(preluat GARBO)
Citatul zilei 09.12.2010
Nu trai in trecut, nu visa la viitor, concentreaza-ti toate eforturile in prezent.
Buddha
Buddha
Abonați-vă la:
Postări (Atom)