Era târziu, era frig, şi vântul bătea
eu alergam prin întuneric să ajung la ea.
Era motivul pentru care mă trezeam,
şi o priveam, o adoram, o cuprindeam, o respiram...
pentru c-o iubeam, şi ea mă iubea,
şi-n seara asta o pierdeam, pentru totdeauna.
Ajuns la ea, ştiind ce va urma
zâmbindu-i trist, tremurând i-am spus aşa:
Au fost cei mai frumoşi ani din toată viaţa mea
şi nu o să mă supăr, orice s-ar întâmpla;
nu îţi port pică, să vreau şi n-aş putea
nu o să te uit - tu, nu mă uita!
Timpul pierdut, banii cheltuiţi - a meritat!
Dragoste, dorinţă, dor - a meritat!
Nu regret nici un moment întâmplat
în visul frumos care s-a terminat!
Dacă mâine n-aş mai fi,
de dorul tău dac-aş muri
ai regreta
tot ce n-ai făcut
să mă poţi păstra?
Am tras adânc în piept aerul de-afară,
şi-am luat-o în braţe pentru ultima oară;
mirosind părul ei, părul ei frumos
o ţineam strâns, dar simţeam că mă duc în jos.
Nu găseam cuvinte, oricum nu aveau rost
mureau la mine-n braţe şi ea, şi tot ce-a fost.
În momentu'-n care s-a desprins de pieptul meu...
A luat o parte din mine - Doamne, de ce eu?!
Ne ţineam de mâini, şi ea plângea;
priveam în ochii ei frumoşi de fată rea;
eram doar un copil care nu înţelegea
şi tremuram, cum n-am tremurat în viaţa mea.
Am pus un pas în spate, şi încă unul,
strângând din dinţi, încleştând pumnul;
m-am întors, şi i-a căzut mâna din a mea -
a renunţat la mine, am renunţat la ea...
Dacă mâine n-aş mai fi,
de dorul tău dac-aş muri,
ai regreta
tot ce n-ai făcut
să mă poţi păstra?
Dacă mâine n-aş mai fi,
de dorul tău dac-aş muri,
ai regreta
tot ce n-ai făcut
să mă poţi păstra?
