În această clipă, sunt singur. Ce mi-aş putea dori mai mult? O bucurie mai intensă nu există. Ba da, aceea de a auzi cum, de atâta tăcere, singurătatea-mi creşte.
Aşteptându-l pe el, au trecut clipele; cu ele a trecut o zi, cu zilele a trecut o lună, cu lunile a trecut şi un an şi cu el am lasat toate nădejdile vieţii.
Vidyapati
....in viata, exista o zi, speciala in care ti se da o sansa.Am pierdut-o! Si toate eforturile ulterioare pentru...o a doua sansa....au fost in zadar...Eu iert mereu...De ce n-am primit si eu iertarea cand...mi-am dorit atat de mult?Sau macar o...ocara!Tacerea e cred cel mai cumplit raspuns pe care-l poti primi...cand astepti un zambet, o privire, doua cuvinte!
Tu mi-ai adus in suflet bucurie,
O bucurie nesperat de mare.
Posibil e sa fie-o stare trecatoare,
Nu vreau inca sa-mi pun aceasta intrebare.
Ma aflu la intersectia trecutului cu viitorul,
Si lupt cu mine insami sa uit cat doare dorul.
Cu tine aproape trecutul e departe,
De viitor doar o iluzie ma mai desparte.
Cand vei pleca vei lua cu tine
Lumina ce-ai adus in mine,
Iar eu iti voi pastra o amintire,
A clipelor ce tu mi-ai daruit de fericire.
Cand sufletul de-o grea durere imi era amortit,
Avandu-te alaturi ca prin minune el si-a revenit.
Azi tu ai fost salvarea de care nu stiam ca am nevoie,
Maine altcineva sa-ti incalzeasca inima-ti va cere voie.
Intre ce-a fost si ce va fi,
Privirea-ti calda in inima-mi va dainui.
Rogu-ma-voi sa-ti fie bine
Din cand in cand sa-ti amintesti de mine.
Iubind in taina am pastrat tacere,
Gandind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii... vin’ la sanu-mi.
Astazi se implinesc 11 luni de cand mi-am ascultat glasul inimii din nou, dupa multi ani,foarte multi.Ce m-a sfatuit ea?Si bune si mai putin bune.Stiu ca am ascultat-o...N-am reusit sa ating nici o stea.Dar oare stelele apar pentru a fi atise de noi muritorii de rand?Ma tem ca nu. Si daca am reusi, oare atingerea lor ne-ar bucura?Am sti sa intelegem raceala lor?Tacerea lor?Poate frumusetea visului e mai mult in drumul parcurs catre o stea. Atunci de ce ne intristam adesea in urcus? De ce ne cuprinde teama ca nu vom reusi niciodata? Poate nici nu vom reusi. Dar am incercat...Am visat si cu ochii inchisi si cu ei deschisi. Si n-am lasat lacrimile sa ma opreasca din a mea visare.Un prieten drag ma tachina cu luni in urma spunandu-mi ca sunt o mica mare visatoare...Poate!Dar e asa frumos sa inchizi ochii si sa-ti imaginezi ca ai ajuns laga steaua draga tie...Doar visand stii cum ar fi...Si trezindu-te mergi mai departe cand esti frant de dezamagiri, oprit de usi inchise, cand pana si speranta parca vrea sa te paraseasca...Poate la capatul drumului, ma va astepta ce-am visat...sau poate nu. Nu voi sti...decat la capat...Oare stelele au suflet? Au inima? Simt? Ne vad cand ne indreptam spre ele? Si daca da, ar vrea oare sa ne ajute sa ajungem cu adevarat la ele? Sau ne pivesc si-atat? Si sunt fericite pentru ca stiu, ceea ce noi nu stim. Stiu ca noua nu ne e scris sa le atingem niciodata...Dar si noi stim...Si totusi urcam spre ele sperand poate intr-o minune...Seara de seara asteptam sa apara...sa ne invaluie cu scipirile lor argintii...Si inchizand ochii adormim mai impacati dupa ce le-am vazut chiar si putin.Alteori...sa le zarim ne e imposibil. Si adormim mai tristi...Dar nu le uitam.Le cautam, din nou, in fiecare noapte. Si chiar credem, ca am ajuns ceva mai aproape de ele...Poate acesta e si adevarul...Si noi nu...stim...
My whole life waiting for the right time
To tell you how I feel.
Know I try to tell you that I need you.
Here I am without you.
I feel so lost but what can I do?
'Cause I know this love seems real
But I don't know how to feel.
We say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.
Alright, everything is alright
Since you came along
And before you
I had nowhere to run to
Nothing to hold on to
I came so close to giving it up.
And I wonder if you know
How it feels to let you go?
You say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.
So you change your mind
And say you're mine.
Don't leave tonight
Stay.
Say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.
Stay with me, stay with me,
Stay with me, stay with me,
Stay, stay, stay, stay with me.
Imi atarna la fereastra
Iarba cerului, albastra,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n nestire.
Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rand,
Sticlind alb si tremurand.
Scama tristetelor mele
Se-ncurca noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad in calimarul meu.
Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
As canta: nu cant si sunt
Parc-as fi si nu mai sunt.
Gandul meu al cui gand este?
In ce gand, in ce poveste,
Imi aduc aminte, poate,
Ca facui parte din toate?
Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultand glasul ciudat
Al mlastinii si livezii.
Si semnez: Tudor Arghezi
Nu plange ca te dau uitarii,
Si nici nu plange ca te las...
Sosit-a ceasu-nstrainarii
Si ceasul bunului ramas.
Se rupe-un lant plin de tarie
Ca firul cel mai subtirel;
Cand soarta vrea asa sa fie,
Zadarnic vrei sa faci altfel.
Si nu mai e nimic in stare
Sa-ntoarca vremile-napoi
Si-acea iubire-atat de mare
Ce-a fost odata intre noi.
Ramai tu, dar ramai cu bine,
Ramai cu suflet linistit...
Un dor se duce si-altul vine
Si vei uita ca te-am iubit.
(Veronica Micle)
“Fugi”, iti zic, caci a mea minte
Prevesteste numai rau;
“Nu te du”, sopteste-n taina
Sufletul si dorul meu.
Tu cunosti cata iubire
Pentru tine eu pastrez,
Si-apoi cu cuvinte rele
Cum mereu te departez;
Si nu stii cui a te-ncrede
Vorbelor ce ti-am rostit,
Sau iubirii far' de margini
Ce tu-n ochii-mi ai cetit.
Vai! Si eu nedumerita
Ma muncesc cu mult mai mult
Caci nu stiu ce-a fi mai bine :
Mintea, inima s-ascult?
"Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi „bună seara”
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe o uşă tăcând."
Singurătatea este singurul lucru care ne învaţă să murim. Pe uşa morţii nu încape toată familia, toţi prietenii, sau toţi duşmanii, poţi intra doar singur, fără să spui „bună seara” căci te întorci acasă, şi acasă fiinţa ta eliberată de toţi ceilalţi, şi de toate celelalte lucruri, spune – nespunând – prin ea însăşi „Bună dimineaţa” ! iar abia atunci ţi-ncepe viaţa! Octavian Paler trăieşte! pentru că timpul nu există, este numai o invenţie a minţii, căreia îî plac amânările şi tergiversările, pentru că doar moartea te aduce la viaţă! Doar moartea te face viu! Ea vine singură, şi în singurătatea cea mai deplină şi pură. Trebuie! Trebuie să rămâi singur, să poţi învăţa cum se întâmpina ea, cum se întâmpină moartea, căci ea merită tot efortul, îţi aduce viaţa, ea te aduce din nou acasă. Câtă bucurie şi fericire îţi eliberează ea apoi, în singurătate, rupând zăgazurile fiinţei încătuşate de tristeţea eului ce râvneşte neîncetat la ceva…şi la cineva…detestabil eul acesta…şi doar el este mortal deci, vital! mortal de vital! (Flory Ploiesteanu)
