sâmbătă, 25 septembrie 2010

Iubirea de transfer - de la ”logica supei cu argumente de galuste” pana azi


Iubirea de transfer la Freud

Freud scria in 1915 lucrarea sa despre iubirea de transfer, lucrare despre care Ernest Jones ne spune ca ar el fi apreciat-o cel mai mult din seria scrierilor sale din acea perioada.  Si cum sa nu ne intrebam, precum Merton Gill, cum ar putea fi uitate observatii precum:
Neindoielnic, iubirea sexuala este unul din cele mai importante lucruri din viata si reunirea satisfactiei psihice cu cea trupeasca in placerile iubirii constituie chiar o culme a acesteia. Toti oamenii stiu aceasta, in afara de cativa fanatici absurzi, si isi conduc viata in consecinta; numai in stiinta ne codim sa o marturisim.
Astfel, Freud prezinta iubirea de transfer, conform practicii sale de la acea epoca, ca fiind indragostirea
pacientei de medicul sau, dar numai in anumite circumstante. Indragostirea pacientei este determinata desituatia analitica si nu de persoana medicului. Asadar, medicul nu are si el o influenta in transferul pacientei, cumva se sustrage “responsabilitatii” in aparitia acestei trairi, si in acelasi timp nu are nici “meritul” unei cuceriri. In aceasta situatie de indragostire, pacienta poate opta fie pentru renuntarea la tratamentul psihanalitic, fie va trebui sa accepte aceasta situatie, in calitate de “destin inevitabil”. In situatia renuntarii la tratamentul psihanalitic, pacienta nu va avea ocazia “analizei acestei indragostiri”, si deci a vindecarii, iar in cazul in care, ulterior, ar alege sa faca o alta incercare analitica, ar constata ca va ajunge indragostita si de acest al doilea medic.

In conceptia lui Freud iubirea de transfer reia unul din mecanismele esentiale ale oricarei indragostiri, calcierea relatiei actuale pe relatii afective infantile, personalitatea analistului nejucand vreun rol in determinarea acestei situatii. Freud compara iubirea de transfer cu cea ivita in viata cotidiana. Astfel, starea de indragostire in cadrul analitic are rolul de rezistenta pentru a inhiba continuarea curei si a abate interesul de la travaliul analitic. O diferenta in acest sens intre cele doua iubiri ar fi una de ordin cantitativ, in sensul ca iubirea de transfer este potentata intr-un grad foarte inalt de catre rezistenta din motivele mentionate. Apoi, atat iubirea de transfer, cat si iubirea cotidiana au caracter de spontaneitate.

In continuare, el ofera unele considerente de tehnica psihanalitica, cum ar fi: refuzul cererii amoroase a pacientei si practicarea psihanalizei in conditii de abstinenta; aplicarea postulatului de baza de a lasa sa subziste la pacient trebuinta si dorul, in calitate de forte care imping catre travaliu analitic si schimbare psihica; a folosi transferul ca motor al curei si, in niciun caz, a nu se solicita pacientului reprimarea pulsiunilor, renuntarea la sentimentele aparute. Freud pune sub semnul intrebarii autenticitatea iubirii de transfer. Pe de o parte aduce argumente contra, in exprimarea nedumeririi cu privire la modul de functionare al femeilor cu o pasionalitate elementara, care nu doresc sa ia ceva psihic drept ceva material, avand o
logica de supa cu argumente de galuste,
pe cand o adevarata indragostire ar fi trebuit sa o faca pe pacienta supusa si diponibila in indeplinirea dorintei celui iubit, respectiv de a rezolva problema cazului ei. Aceasta explicatie pare a avea un ton acuzator si, in acelasi timp, a nu integra in natura umana si dorinta fireasca de satisfactie trupeasca in exprimarea iubirii. Alt argument pe care il aduce impotriva autenticitatii iubirii de transfer este faptul ca nu are nicio trasatura noua, care sa izvorasca din situatia prezenta, ci provine din trairi si scheme infantile. Acest argument provine din modelul stiintific al spiritului epocii, conform caruia
psihanalistul trebuia sa fie un observator impartial, neutru, pe deplin obiectiv, care sa nu modifice in niciun fel fenomenul observat, asemeni fizicianului.
Din perspectiva moderna, contemporana a psihanalizei, la polul opus conceptiei lui Freud, Thomȁ si Kächele afirma ca in formarea si in incetarea transferului circumstantele declansatoare si inovative ale situatiei analitice trebuie luate in serios mai mult decat trecutul si repetitia lui partiala, caci numai in prezent exista sansa schimbarii si, prin aceasta, sansa pentru dezvoltarea viitoare a pacientului.

Argumentele aduse de Freud in favoarea autenticitatii iubirii de transfer au in vedere urmatoarele trasaturi ale iubirii de transfer: rolul de rezistenta al acesteia nu-i anuleaza exprimarea, trairea, “realul”; nu exista indragostire care sa nu repete prototipuri infantile; capacitatea de actiune a iubirii de transfer, similara indragostirii curente, care lasa impresia ca de la ea se poate obtine totul. In ceea ce priveste ultima afirmatie a lui Freud, mi se pare mai mult a reda omnipotenta unei iubiri, si nu neaparat o caracteristica esentiala a starii de iubire. Autenticitatea unei trairi, respectiv a iubirii, imi apare mai degraba ca fiind data de adecvarea la realitatea, actualitatea, caracteristicile obiectului iubirii si mai putin la caracteristicile unui obiect infantil sau ale unui eu ideal, vorbind desigur in termeni cantitativi. Din aceasta perspectiva, iubirea de transfer contine atat elemente provenind din scheme infantile, cat si raspunsuri la ceea ce reprezinta persoana analistului. Deci, pot afirma ca intruneste specificul unei iubiri autentice.

Aceasta este si concluzia lui Freud, dupa argumentele pro si contra, oferite, ca nu avem dreptul de a contesta caracterul de dragoste “adevarata”, indragostirii care apare in tratamentul analitic. Recomandarea tehnica din finalul lucrarii suna clar si fara drept de apel, din considerente tehnice si etice, medicul trebuie sa refuze consimtirea la iubirea pacientei, oricat de mult ar aprecia aceasta iubire, avand in vedere scopul curei, respectiv:
...de a restitui femeii a carei capacitate de a iubi fusese limitata de fixari infantile libera disponibilitate asupra acestei functii.
Freud evoca “cele trei mari batalii” ale psihanalistului. In interiorul lui, el se lupta impotriva fortelor lui care vor sa il coboare de la nivelul analitic. Deci, se lupta cu contransferul sau/si cu propriul transfer din relatia cu analizandul. In afara analizei se lupta impotriva adversarilor care contesta semnificatia fortelor pulsionale sexuale si ii intezic sa se foloseasca de ele in tehnica stiintifica. Putem constata efortul si preocuparea lui Freud in vederea acceptarii psihanalizei si a metodelor ei in randul comunitatii stiintifice a epocii. Din pacate, se pare ca aceasta “lupta/dezbatere” ramane un subiect actual si in zilele noastre... In analiza se lupta impotriva pacientilor sai, care la inceput se poarta ca niste adversari, dar apoi isi manifesta acea supraestimare a vietii sexuale care ii domina si care vor sa il prinda pe medic cu pasionalitatea lor elementara. Din aceasta afirmatie reiese ca transferul pacientului, mai exact transferul erotizat, ii da de furca analistului. Putem intelege tonul incarcat de repros al lui Freud, daca tinem seama de “lupta” in care se angajase pentru licentierea psihanalizei, precum si de natura clientelei lui din perioada victoriana.



Comentariile lui Merton Gill asupra lucrării lui Freud din perspectiva psihologiei unipersonale si a psihologiei bipersonale


Merton Gill ne infatiseaza lucrarea lui Freud despre iubirea de transfer, pornind de la perspectiva psihologiei unipersonale si a celei bipersonale. Gill remarca faptul ca una din caracteristicile lucrarii lui Freud este tensiunea dialectica intalnita in sustinerea argumentelor, de genul:
pe de o parte este asta, pe de alta parte...
Aceasta tensiune dialectica poate fi inteleasa, in masura in care orice analiza poate fi tratata atat din perspectiva psihologiei bipersonale, cat si a celei unipersonale. Psihologia unipersonala presupune privirea analizandului ca un sistem inchis de forte, iar psihologia bipersonala aduce in prim planul situatiei analitice relatia din cadrul cuplului analist-analizand, in care analistul detine si pozitia de participant. Din perspectiva psihologiei unipersonale, dinamicile nevrozelor analizandului sunt in prim plan, iar din cea a psihologiei bipersonale, in centru sta relatia transfer-contratransfer. Viziunea pe care o propune Gill este cea in care amandoua perspectivele apar ca fiind intrinseci si valabile in acelasi timp, fiind pe rand in prim plan.

Gill remarca faptul ca, in aceasta lucrare, uneori Freud aduce argumente din perspectiva psihologiei unipersonale, alteori din perspectiva psihologiei bipersonale. Astfel, pe de o parte, adopta pozitia “clasica” a psihologiei unipersonale, conform careia transferul este opera exclusiva a pacientului; daca acesta va cauta un alt analist se va intampla din nou acelasi lucru, analistul fiind o cantitate inlocuibila in situatia analitica; farmecul si caracteristicile personale ale analistului nu au nimic de-a face cu ceea ce se intampla, analistul nu este o imagine noua si unica derivand din situatia prezenta. Tot din acest punct de vedere, Freud argumenteaza ca acelorasi reguli se supune si indragostirea din viata cotidiana, astfel incat a fi indragostit
aminteste mai degraba de fenomenele psihice anormale decat de cele normale.
Pe de alta parte, Freud aduce argumente din perspectiva psihologiei bipersonale: ca nu avem niciun drept a contesta caracterul de dragoste al iubirii de transfer, ca nu rezistenta a creat iubirea, ca analistul a evocat aceasta iubire prin instituirea tratamentului analitic, ca iubirea de transfer este provocata de situatia analitica (invocarea cu incantatii a unui spirit subteran). Totusi, ceea ce surprinde in aceste observatii este faptul ca Freud reuseste intrucatva sa prezinte aparitia iubirii de transfer intr-un mod aproape impersonal, pentru ca accentul nu este pus asupra analistului ca persoana care a generat situatia, ci asupra situatiei. O alta afirmatie a lui Freud din perspectiva psihologiei bipersonale este observatia referitoare la faptul ca transferul erotic in situatia analitica este diferit de iubirea in viata cotidiana, chiar daca numai cantitativ, intrucat este ridicat pe culmi de rezistenta si ii lipseste foarte mult consideratia fata de realitate. Apoi, adauga parca facand o concesie, din perspectiva psihologiei unipersonale:
tocmai aceste trasaturi care se abat de la norma formeaza ceea ce este esential intr-o indragostire.
Aceasta pendulare intre perspectivele psihologiei unipersonale si bipersonale apare si in alte lucrari ale sale, un exemplu in sensul viziunii psihologiei bipersonale fiind intalnit in “Psihologia colectiva si analiza eului”, in care afirma:
De aceea trebuie sa fim pregatiti pentru declaratia ca sugestia reprezinta un fenomen ireductibil primitiv, un fapt fundamental in viata omului.
Astfel, Freud a oscilat intre perspective ale psihologiei individuale si perspective ale psihologiei bipersonale. Merton Gill considera ca Freud nu si-a dat seama de aceasta pendulare a sa, el sustinand, ca in multe alte analize contemporane, doar perspectiva psihologiei unipersonale ca fiind “cu adevarat” analitica. Gill ne propune, incluzandu-l si pe Hoffman in aceasta afirmatie, amandoua perspectivele ca fiind intrinseci si valabile in acelasi timp, fiind pe rand in prim plan in functie de implicarea/participarea analistului. El afirma ca probabil cel mai mare obstacol in recunoasterea de catre analist a participarii lui la situatia analitica este presupunerea ca analistul poate decide daca sa participe sau nu. Ceea ce as adauga eu este ca si tacerea, “neparticiparea” este tot o participare, adica un raspuns al analistului; iar aceasta va fi perceputa de analizand in toate momentele de frustrare, gratificare.

Aceasta situatie are o implicatie directa asupra tehnicii psihanalitice, in sensul ca analistul care crede ca-si poate reprima participarea va avea un mare handicap in recunoasterea modului in care participarea lui este experimentata de analizand. Vorbind despre lucrarea lui Freud, Merton Gill ne face cunoscut si conceptul de “transfer negativ nesuparator” in paralel cu “transferul pozitiv nesuparator”, propus de dr. Nella Guidi’s. Astfel, el se intreaba daca nu este rezonabil ca la inceptul analizei, analizandul sa fie intr-un anume fel si sceptic, prevazator, precaut? Si, oare, n-ar trebui ca analistii sa-si doreasca ca analizandul sa-si pastreze aceasta atitudine pe tot parcursul analizei, astfel incat cand el accepta o interpretare sa fie din propria convingere si nu din supunere? Aceasta intrebare are in vedere afirmatia lui Freud care atribuie un transfer pozitiv experientelor timpurii care leaga analistul de imago-ul unor persoane pe care pacientul le-a perceput ca avand grija de el cu afectiune.

Prin acest concept propus, Nella Guidi’s si Merton Gill sustin, pe buna dreptate, ideea pastrarii spiritului critic al analizandului pe tot parcursul curei, chiar si in cazul unui transfer pozitiv puternic, respectiv al iubirii de transfer, pentru ca interpretarea sa fie acceptata intrucat este in conformitate cu adevarul lui intern, si nu doar de dragul analistului. Pastrarea acestei atitudini de catre analizand apare chiar ca o necesitate, pentru ca numai o interpretare valida, conforma propriei realitati interne, pe fundalul unui transfer pozitiv si, iata, in conditiile pastrarii spiritului critic, poate avea un efect mutativ. Gill aminteste si faptul ca, de multe ori, un transfer aparent pozitiv poate servi ca rezistenta impotriva unui transfer negativ, intocmai cum si un transfer aparent negativ poate servi ca rezistenta impotriva unui transfer pozitiv.

Iubirea de transfer - perspective actuale (W. Mertens, O. Kernberg, H. Thomä si H. Kächele)

H. Thomä si H. Kächele lanseaza intrebarea cu privire la existenta si acum, in zilele noastre, a unei grupe de pacienti care se indragostesc de analistul lor (dezvolta transferuri erotizate), astfel incat terapia sa stagneze. Ei considera ca s-au schimbat prea multe de la descoperirea iubirii de transfer pentru a o mai atribui acelei clase de femei care nu suporta decat “logica de tipul supei, cu argumente de tipul galustelor”. Thomä si H. Kächele afirma ca revolutia sexuala a femeii ar fi permis acestora sa-si schimbe comportamentul sexual. Dar, in acest context, sunt de acord cu Jacques André care sustine ca, asa cum o doveste clinica psihanalitica, sexualitatea feminina nu este astazi mai putin conflictuala decat in trecut, chiar daca cuvintele si uneori simptomele s-au schimbat. Astfel, el arata ca daca morala secolului XIX-lea era:
munceste, economiseste, renunta la trup,
imperativul zilelor noastre este:
fii fericita, rasfata-te, pe scurt: juiseaza!
Ori acest imperativ “eliberator” se dovedeste a fi la fel de costisitor din punct de vedere psihic la fel ca si vechiul obicei de a descoperi erectia masculina, pentru prima oara, in “noaptea nuntii”. Pe de alta parte, Thomä si H. Kächele vorbesc despre incidenta abuzurilor/incesturilor intalnite, poate destul de frecvent, cu efecte traumatice asupra pacientilor, ceea ce duce la formarea unei logici de tipul: daca atunci acel lucru a fost posibil, atunci orice este posibil. Autorii mentionati conchid ca, in aceste conditii, si in zilele noastre analistii se confrunta cu paciente isterice care nu doar ca se indragostesc de analistii lor, dar cauta in terapie si un substitut pentru insatisfactiile din viata cotidiana. Thomä si H. Kächele, ca si Freud, afirma caracterul autentic al iubirii de transfer, dar, spre deosebire de acesta o prezinta ca avand si un caracter diadic, fiind dictata de predispozitia particulara a pacientului in conditiile in care varsta si caracteristicile analistului se potrivesc dupa cum spun ei, ca o cheie in broasca, ducand mai degraba la confuzia sentimentelor decat la integrarea lor in viata.

Ei recomanda, precum Freud, ca analistul sa ramana in fundal, pentru a-si indeplini mai bine functia lui si pentru a prelua rolurile infantile de care are nevoie pacientul pentru completarea schemei sale inconstiente. Vorbind despre iubirea de transfer, O. Kernberg o compara ca si Freud cu iubirea cotidiana. Astfel, el afirma ca diferenta intre cele doua iubiri ar consta in absenta reciprocitatii,
in acelasi fel in care explorarea constienta a conflictelor oedipiene o diferentiaza de situatia oedipiana originara.
Totusi, ma intreb, oare cum putem defini iubirea de transfer prin absenta reciprocitatii, in conditiile in care impartasim conceptia conform careia analistul este si el participant la situatia analitica, fiind un factor determinant al transferului, poate chiar “coautor” al transferului impreuna cu analizandul? Imi apare aceasta afirmatie legata de absenta reciprocitatii valabila intr-un registru al termenilor cantitativi sau/si in dorinta de a obtine satisfactie materiala, pe langa cea psihica, din aceasta relatie. Nu putem risca sa situam analistul in afara “sensibilului uman”, sa-i lasam macar dreptul castigat de-a lungul anilor de a fi, in acelasi timp regizor, observator si participant, liber in a simti, a fantasma, avand masura lui a intelege si a sti.

Kernberg aduce si registrul comun tuturor relatiilor de iubire, ca si Freud si Bergmann, respectiv permanenta cautare a obiectului oedipian. Isi expliciteaza afirmatia sustinand ca aceasta inseamna nu ca toate iubirile viitoare deriva din situatia oedipana, ci ca structura oedipiana influenteaza cadrul experientelor individului si ale cuplului. Iubirea de transfer in conceptia lui Kernberg aduce cu sine experienta iubirii romantice impregnate de dorinte sexuale, spune el, intr-o masura concisa si tranzitorie, sentimente care in mod normal sunt atenuate prin deplasari la obiecte disponibile din viata pacientului. Considera ca un caracter pronuntat, rigid si persistent al iubirii de transfer ar fi explicat de natura masochista.

Emit ipoteza ca un astfel de caracter al iubirii de transfer ar putea fi explicat si prin experienta relationala din situatia analitica, mai ales in cazul in care analizandul nu a experimentat aceasta traire intr-un mod satisfacator in relatiile infantile si, poate, nici in viata sa adulta de pana atunci. As aseza aceasta premisa in contextul celor afirmate de W. Mertens, conform caruia dizolvarea iubirii de transfer apare ca o pretentie nerealista, cu atat mai mult cu cat relatia analitica poate constitui pentru analizand si o experienta de gratificare care repara deficite afectiv-comunicationale din viata acestuia.

Kernberg afirma ca natura iubirii de transfer variaza in functie de transferul participantilor. Pacientele nevrotice tratate de analisti barbati au tendinta de a dezvolta transferuri oedipiene pozitive tipice, precum cazurile descrise de Freud in lucrarea sa despre iubirea de transfer. Pacientele cu personalitate narcisica in analiza cu analisti barbati tind sa nu dezvolte o iubire de transfer sau sa o dezvolte mai tarziu, estompat, pacienta resimtind dorintele sexuale pentru analist ca fiind umilitoare pentru ea. Pacientii nevrotici de sex masculin tratati de femei analiste au tendinta de a deplasa iubirea catre alte obiecte disponibile. Pacientii narcisici de sex masculin tratati de femei analiste manifesta aparent o iubire de transfer aparent intensa, dar care reprezinta de fapt o seductie agresiva, sexualizata ce reflecta rezistenta de transfer impotriva sentimentului de dependenta fata de o analista idealizata.

Wolfgang Mertens descrie transferul erotizat (iubirea de transfer) ca o preocupare erotica intensa pentru analist, cu trebuinte puternice de a fi iubit si a avea impliniri sexuale. Fantasmele sexuale se pot intinde pe tot parcursul desfasurarii analizei, iar pacientului nu ii apar acestea ca fiind nerationale sau nejustificate. Pearson, ca si Freud, vorbeste despre faptul ca
in aceasta atmosfera de identificare proiectiva, terapeutii mai nesiguri si insuficient analizati pot sa cada in pericolul de a consimti trecerea la act.
Pentru acesti pacienti sentimentele de culpabilitate, daca exista, sunt refulate si izolate. In mod constient, ei nu se tem de regresie, cat mai mult de a fi dezamagiti si respinsi. Mertens, citandu-i pe Greenson si Rappaport, afirma ca la pacientii cu un transfer erotizat sunt afectate functii ale Eului, cum sunt verificarea realitatii si autocritica, iar comportamentul seducator si cererea sexuala apar pentru a nu fi nevoiti sa perceapa deficite orale, narcisice precoce.

Dizolvarea iubirii de transfer - deziderat sau pretentie nerealista?

W. Mertens afirma ca din punctul de vedere al psihanalizei moderne cerinta conceptiei clasice despre dizolvarea iubirii de transfer nu se poate confirma nici empiric. El aduce ca argumente in acest sens faptul ca in analizele contemporane nu sunt analizate numai fantasme inconstiente oedipiene, ci in multe cazuri are loc un fel de postsocializare, adica analizandul face experientele relationale de care are nevoie pentru dezvoltarea propriei identitati, experiente pe care nu le-a putut trai cu parintii sai. Aceasta echilibrare a experientelor socializante deficitare joaca un anumit rol in destule analize, din acest motiv nu putem vorbi despre o dizolvare completa a transferului. Thomä si H. Kächele impartasesc opinia lui Mertens, explicand ca exista pacienti care nu pot realiza decat in mod limitat tranzitia de la actiunea de proba la viata de zi cu zi, din motive exterioare si interioare. Cu cat un pacient este mai putin capabil sa ajunga cu un partener la o reciprocitate profunda, cu atat mai fascinanta ramane atitudinea empatica, intelegatoare, a analistului, care stimuleaza noi descoperiri ale analizandului, mai ales ca idealizarea nu e supusa dezamagirilor din viata cotidiana.


Bergmann (citat de Mertens) vede mai multe destine posibile ale iubirii de transfer dupa terminarea analizei. Pierderea analistului il lasa pe analizand intr-o stare dureroasa, el fiind incapabil sa transforme iubirea de transfer intr-o alta iubire in viata de zi cu zi. Analizandul isi gaseste un nou partener, care este modelat dupa analist, incercand repetarea relatiei transferentiale. Este gasit un nou partener care are caracteristici ale figurii parintelui- in principal traumatizant, si unele trasaturi ale analistului. Figura analistului este internalizata, astfel ca analizandul incearca sa semene cat mai mult cu analistul.  In sfarsit, se ajunge la eliberarea unor noi capacitati integrative ale analizandului, astfel ca el fie isi transforma relatiile existente, fie de a gasi un nou partener de iubire care prezinta trasaturile iubite ale parintelui, dar si pe cele ale analistului.


”Ca și cum” ...as conchide:


Asa cum remarcau H. Thomä si H. Kächele, 
Psihanaliza in intregul sau traieste din integrare, in timp ce diferitele scoli particulare incearca sa-si impuna unilateralitatile.
(Corina Marin)
Intrebarea decisiva pentru om este: Este el legat de ceva infinit sau nu? Aceasta este intrebarea care spune tot despre viata acestuia.

Carl Gustav Jung

Istoria religiilor coboara si ia contact cu ceea ce este in mod esential uman: relatia omului cu sacrul. Istoria religiilor poate juca un rol extrem de important in crizele pe care le traim de-a lungul vietii. Crizele omului modern sunt, la un nivel mai larg, crize religioase, in masura in care ele sunt o trezire a constientizarii sale cat priveste intelegerea anumitor fenomene.
Mircea Eliade

Dans in ploaie

 
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.

De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.

Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!

Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul,
lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!
(Ana Blandiana)

Citatul zilei 25.09.2010

Lucrurile se întâmplă întotdeauna dacă crezi că se vor întâmpla; încrederea că se vor întâmpla face să se întâmple. Frank Lloyd Wright

Ascultand....primul gand romantic...

Vad cercuri de lumina salbatic ancorate in univers
si paginile vorbesc cu timpul invesmantat de sarbatoare;
imaginea panoramica e inca incarcata de zambet,
zapada pare un intins imperiu a tot stapanitor…
Natura e ca o coperta de carte invaluita de mister,
iar umbrele tremura undeva pe o alee uitata de soare.
Lungi si neincheiate sunt povestile lor avand aura unui mit,
incuiat de atata vreme in subconstient,
ca o fantasma nocturna nascuta din frunze si petale.
Ierarhic stau frunzele pe aceeasi tulpina,
dupa rangul lor, insufletind peisajul reintregit
din valurile inspumate luand ceea ce le ofera plutire
sau intaietate in lumea oligarhica a iubirii pamantene…
Noi
suntem aici caci oamenii au incetat sa mai ucida vise;
naivitatea le-a sedat simturile cu serul adevarului.
Acum nimic nu ne va mai zadarnici zborul
si vom atinge norii cu parfum de ploaie.
Voi gusta fiecare picatura dulce aflata pe buzele tale
si vom inota in infinte mari de roua argintata
zadarnicind ivirea soarelui pe bolta incremenita de tacere
ascultand primul gand romantic, sau prima evadare
din lumea copacilor goi.
(Parvan Andrei Alexandru)

vineri, 24 septembrie 2010

Citatul zilei 24.09.2010

Nu este de ajuns sa stim; trebuie sa aplicam. Nu este de ajuns sa vrem; trebuie sa facem.
Johann von Goethe

Chilian "Viata ca o curva" Autistul, nu-l mai goniti pe Brancusi!


Viata nu-i o curva
Lasa!...
Lasa-i sa-ti cunoasca inima
N-o zidi in piatra..
Lasa!
Lasa viata sa ajunga-n viata ta
Hai, lasa!
Nu fugi de lume
Lasa lumea-n lumea ta
Cu adevarat...
Cu adevarat nu au cum sa-ti ia
nu au ce, nu au cum...
Stiu eu, cateodata
Chiar ajungi sa te saturi, de toate oglinzile lumii,
Cateodata chiar esti...
Stiu eu, cateodata
Chiar ajungi sa te saturi, de toate legile lumii,
Cateodata traiesti...
Stiu eu, cateodata
Chiar ajungi sa te saturi de toate dovezile lumii,
Cateodata chiar vezi...
Stiu eu, cateodata
Chiar ajungi sa te saturi, de toate credintele lumii,
Cateodata chiar crezi...
Stiu eu cateodata
Chiar ajungi sa te saturi de toate necuvintele lumii
Cateodata zidesti...
Stiu eu cateodata
Chiar ajungi sa te saturi de toate minunile lumii
Cateodata zambesti...
Stiu eu cateodata
Chiar ajungi sa te saturi de toate mirarile lumii
Un miracol chiar esti...
Stiu eu cateodata
Chiar ajungi sa te saturi de toate iubirile lumii
Cateodata iubestï!

Ce e viata-as vrea sa stiu...

De ce, oare ,
Cand in ceruri nu-i un soare,
Inima in piept ma doare ?
De ce, oare !?
Mort sa fiu, tot n-am scapare
De dusmani si suparare.
De ce, oare !?
Eu, un prost, ca fiecare
I’mi prefac iubirea-n floare.
De ce, oare !?
Ma gandesc doar la plecare,
La ce-o fi cand omul moare.
De ce, oare !?
Viata-ti da o limba, care
Te indeamna la-ntrebare:
De ce, oare !?
Lumea-ti pare mult prea mare
Si nu ai de ea scapare.
De ce, oare ?
De ce, oare ?
În piept inima te doare,
Ai dusmani si suparare,
Î-ti prefaci iubirea-n floare,
Te gandesti cand omul moare,
Stii ca n-ai defel scapare
S-un raspuns la intrebare:
De ce, oare ?
Ma intreb fara-ncetare
Ce e viata, ce e lumea,
Ce sunt eu, ce-i fiecare,
Ce e dealul, ce e culmea,
Ce e omul pe pamant,
Ce inseamna frunza-n vant,
Ce e moartea cat esti viu,
Ce e viata as vrea sa stiu,
Ce sunt eu, ce suntem toti,
Ce inseamna sa fim morti,
Ce sunt fapte,
Ce sunt lucruri,
Ce sunt soapte,
Ce sunt trucuri,
Ce-i lumina,
Ce-i o floare,
Ce e vina,
Ce-i un soare,
Ce-o sa vina, ce-o sa fiu,
Ce-o sa treaca, ce-o sa stiu …
…………………………………………………
O-ntrebare de mi-o pun,
Naste alta intrebare.
Si de vreau raspuns sa-mi spun,
Mor de lunga-mi asteptare.
Dar ramane o-ntrebare
Ce si-o pune fiecare:
“De ce, oare ?”
(versuri de Logica)

joi, 23 septembrie 2010

Inca te-astept....

Inca te-astept ....chiar te doresc!
Chipul tau frumos mi-l amintesc...
Te-apropii de a mea suflare
Te-apleci usor si-mi dai o sarutare...
Cu mainile amandoua fata iti cuprind
Ochii fac schimburi de idei in gand,
M-asez in bratele-ti larg deschise,
Suntem reali,iubire..nu sunt vise!
Caldura inimilor canta-a fericire
E doar o alta fila desprinsa
Din cartea marilor iubiri deschisa...
Si buzele ni se atIng incet si dulce
Tot ce-a fost rau si trist acuma fuge..
Caci amandoi dorit-am clipa asta
Si-am asteptat prea mult o da.
Mult peste tot ce e rabdarea noastra...
E ceasul nostru..ziua noastra...
Sa nu lasam pe nimeni s-o goneasca...
Esti langa mine mult adanc in mine...
Si chiar de plang,e-un strigat de iubire!
Nimeni n-o sti cat te-am dorit in lipsa-ti
Doar a mea inima,lacas de suferinta,
Nimeni n-o sti ce dor mi-a fost de tine!
Doar frunzele ce-au galbenit de vreme..
Acum esti aici,nimic nu mai conteaza
Esti al meu inger..ce somnul mi-l vegheaza!

Mi-e dor de tine !

Sentimente

Un Adevar!

Tot ce ai scris...e un adevar!Suntem intr-adevar doar niste firave marionete in maini a caror putere vine doar de la multi f multi bani.Eu recent impreuna cu dir economic si inca un coleg am fost pur si simplu demisi,fara sa fi gresit cu nimic,fara nici cea mai mica explicatie,fara puterea de face ceva sa schimbam decizia administratorului.Eu mai firava din fire,in fata acestui incident,lipsita de "cercul doi"(in viata unui om.spune un psiholog trebuie sa existe trei cercuri:in primul se afla familia,in al doilea prietenii si in al treilea cunostintele),am ajuns in spital unde am vazut cazuri mult mai grave ca al meu,m-am linistit,mi-am pus ordine in idei si incerc s-o iau de la capat.Dar teama ca in mana altui administrator fiind as putea pati la fel,imi da o durere greu de descris in cuvinte.Deci suntem fara doar si poate doar marionete in maini care din punctul meu de vedere sunt si vor ramane murdare oricat de puternice sunt in prezent.De ce nu face nimeni nimic?Mai sunt oameni de buna credinta sinceri cu destul curaj si dornici sa schimbe raul in bine?Poate ca da.Putini insa si ....cred nu cu destul curaj pentru a transforma gandurile in fapte,mai concret..pt a..lupta cu nemernicii care ne conduc vietile!

Romania o marioneta condusa din umbra?

Poate nu e momentul sa scriu despre asta , tocmai ca spuneam ca e o luna speciala pentru mine si nu mi-as dori sa o stric cu nimic , insa acum am citit acest articol care m-a impresionat pentru ca va spun cu sinceritate ca e o opinie care o impartasesc de mult timp .. Si anume, faptul ca Romania e o marioneta condusa din umbra de oameni de afaceri care isi vad propriile interese si castiguri .. Nu am studii economice , nu sunt un doctorand in ale economiei sau a stiintelor politice insa inainte de alegei am tras o concluzie simpla .. indiferent cine va iesi presedinte Romania va fi condusa tot de altii carora nu le pasa cine e acolo pus in fata
  Cu parere de rau spun ca e posibil sa am dreptate ..
Citind articolul vad ca totusi in spatele acestui joc murdar sta o munca de aproape 4 ani de zile ..un plan bine pus la punct de a destrama tot ceea ce inseamna institutii ,oameni de afaceri si piata din Romania ..Se pare ca naivitatea caracteristica romanilor a ajuns faimoasa si chiar a constituit temelia pierzaniei noastre .Acum 4 ani de zile primeam in Romania vizita lui Bill Clinton care ne spunea la acel moment :”Fiecare tara trebuie sa-si dezvolte economia intr-un echilibru perfect cu masurile de protectie sociala. Nu poti avea un guvern credibil, popular si incoruptibil dupa ce a esuat din punct de vedere economic. ” Am esuat lamentabil in a avea vreodata un guvern orientat spre dezvoltarea economiei ..noi am avut guverne orientate spre dezvoltarea propriilor economii in conturi bancare grase . Mi-e sila cand ma gandesc din nou ce oameni am avut in Guvern , nu reusesc sa-mi aduc aminte de un ministru care sa fi facut ceva .. sa-mi ramana asa in cap cu o reusita .. Mi-e sila de marionetele noastre de la conducerea acestei tari .. mi se par libidinosi ..
  Multe din necazurile noastre isi gasesc o explicatie plauzibila in randurile scrise in acest articol…concluzia , simpla: suntem cu toti marionete a unor oameni cu influenta si multi bani care controleaza lumea … jucam un spectacol regizat,dupa reguli decise de ei .. suntem atat de bine manipulati incat nu ne dam seama si credem ca suntem fericiti .. Credeti ca ati fost fericiti cand va luati case si masini in rate si aveati ultimul telefon la moda si ala luat in rate … va puteti imagina ca cei din spatele acestui spectacol erau de ”n” ori mai fericiti .. Ma gandesc cum vedeam pe strada oameni imbracati modest , cu blugi tociti si adidasi ramuliti dar care tineau in mana cu mandrete telefoane mobile .. Vanitatea noastra si setea de a avea mai mult si mai mult , de a ne afisa cu masini straine ne-au adus aici . Setea noastra de a arata vecinului ca suntem ceea ce nu suntem ne-a adus aici .Altii au vazut toate aceste slabiciuni si au profitat de ele . Ne-am lasat orbiti de lux, de un lux pe care nu ni-l puteam insa permite .. Am colegi care au venit din afara , din tari precum Olanda sau Anglia care au fost socati sa vada masinile de lux ce stateau in parcari … la ei le vedeai mai mult in showroom decat pe strazi … Nimic nu ne-a multumit si mereu am vrut mai mult ..pana la urma unde era loc de o rata putea sa se mai fac una in plus ..pana la urma ce e o rata in plus ..
De ce nu a iesit atunci un analist sa ne spuna : Stop romanilor ! nu e bine ceea ce faceti , incercati sa va vedeti limitele … Chiar sa nu fi stiut niciunul din conducatorii care ii avem ce urmeaza sa se intample? Nu cred , stiti de cce ..pentru ca Romania are oameni destepti si daca eu un simplu om am fost in stare sa vad nu vad cum altii nu au vazut . Au vazut dar au tacut .. pentru ca uneori e mai usor sa taci decat sa vorbesti ..cu atat mai mult cu cat tacerea le-a adus si foloase materiale .
Mi-a fost greu sa accept ca acest articol a venit din partea unui senator si mai ales din partea unui senator PDL , sincer nu mai am incredere in acesti oameni , insa poate de asta m-a intrigat si mai mult ..chiar sa inceapa sa apuna adevarul sau e doar o tentativa marsava de a scrie pe 04 decembrie un articol atat de profund cat sa ne dea pe spate si sa dea vina pe cei puternici care duc fraiele de afara nu de neputinta lui Basescu de a conduce o tara .. pt ca daca ne uitam la ce scrie in acest articol ..altii sunt de vina pt acest colaps ..nu deciziile neinspirate ale Guvernelor si a lui Basescu …O fi fost acest articol o noua tentativa de a profita de naivitatea noastra , a romanilor ..posibil …
Oricum m-a intrigat intratat incat sa postez acest articol.
(Logica)

Citatul zilei 23.09.2010

Intreaga lume se da la o parte din fata omului care stie unde merge.
Anonim

miercuri, 22 septembrie 2010

Calimara destinului...

deşi în povestea aceasta
------------------------
visele se întrepătrund, e seara ceasurilor
cu limbi tăcute şi a cioburilor de lună-mbufnată
mica femeie ce-şi traversează povestea
e geloasă pe multele sale chipuri descoperite
într-o singură privire, a lui
noaptea îi aşează pe umerii străvezii
şalul tesut din speranţele îndelung tăinuite
fiecare foşnet e un cântec prea dureros
fiecare alunecare imploră mut oglinzile
să-i întoarcă imaginea de odinioară
pe ochiul bărbatului coboară o pleoapă albastră
un surâs nemărginit se iveşte
lângă buzele ce împing cuvintele înspre inimă
dacă l-ar întreba cineva - deşi în povestea aceasta
nu mai locuiesc de mult decât fiecare în celălalt -
ar spune că abia acum a desluşit
în călimara destinului ei
singurătatea femeii
(versuri de Logica)

Sorry I love U - M4U

A SUMMER NIGHT WITH YOU

De ce Piatra Neamt va fi cea mai frumoasa sarbatoare a artei?

Pe varful muntelui Cozia se vor juca piese de teatru, iar in timpul apusului vor fi concerte. Dupa ce se innopteaza, vor avea loc proiectii. In perioada 24 - 26 septembrie, la Piatra Neamt, are loc o editie inedita a festivalului de film de scurt-metraj Filmul de Piatra.
Comunicat de presa
In perioada 24 - 26 septembrie, la Piatra Neamt, are loc o editie inedita a festivalului de film de scurt-metraj Filmul de Piatra.
Timp de trei zile, orasul va fi cuprins de o sarbatoare a filmului si a artelor, organizatorii pregatind un program inedit care contine, pe langa proiectiile de film, concerte, spectacole multimedia si chiar piese de teatru. Totul, in aer liber si gratuit!
Ceea ce face festivalul si mai special sunt cele doua locatii principale:
Vineri, proiectiile, concertele si celelalte surprize au loc in inima orasului, in Piata de la Turnul lui Stefan.
Sambata si duminica, festivalul se muta intr-un loc magic: pe varful muntelui Cozla. Aici se poate ajunge printr-o spectaculoasa plimbare cu telegondola, noua mandrie a Piatra Neamt-ului, care pleaca din fata garii, trece pe deasupra orasului si ajunge pe varful muntelui, pe platoul unde se desfasoara festivalul. De ce Piatra-Neamt va fi cea mai frumoasa sarbatoare a artei
"Varful muntelui Cozla, la apus, e unul dintre cele mai frumoase locuri din lume. Peisajul e uimitor: orasul, muntii din jur, lacul, masivul Ceahlau, apusul de soare... Visam de multa vreme la acest moment, si promitem tuturor celor care ne vor fi alaturi ca vor trai o experienta magica, de neuitat.", a declarat Andrei Dascalescu, directorul festivalului.
Aici, pe varful muntelui, se vor juca piese de teatru, iar in timpul apusului vor fi concertele. Dupa ce se innopteaza, vor avea loc proiectii.
Printre programele de film ale acestei editii, sunt un "best of" Animest, un program de filme islandeze, si filmele castigatoare la prima editie a festivalului Filmul de Piatra.
"Filmul de Piatra e conceput ca o competitie nationala a filmului scurt, tanar. Desi prima editie a avut un succes enorm, din motive financiare, nu am fi putut organiza, anul acesta, o a doua editie care sa se ridice la nivelul asteptarilor create de succesul de la debut. Am decis sa nu acceptam compromisul, sa amanam a doua editie, dar sa organizam o editie intermediara, cu buget redus, pe care am numit-o "1.5" si am dedicat-o in intregime publicului. Fiind obligati sa incepem proiectiile dupa ce se intuneca, am tot venit cu idei: piese de teatru, spectacole multimedia, concerte, care sa umple dupa-amiezele si sa transforme aceasta editie "mini" intr-o sarbatoare "maxi", adauga Andrei Dascalescu, directorul festivalului:
Pe site-ul festivalului, www.filmuldepiatra.ro, cinefilii din toata tara pot participa la un concurs ale carui premii consta in cazare si masa la Piatra Neamt, in cele trei zile si nopti de festival. Cu ocazia evenimentului din weekend, va fi lansat Entry Call-ul pentru editia "2.0", programata pentru ianuarie 2011. "Filmul de Piatra - Editia 1.5" este organizata de Filmlab cu sprijinul CNC si al Primariei Piatra Neamt.
(articol preluat din Garbo)

Citatul zilei 22.09.2010

Daca ar fi sa imi traiesc din nou viata, as face aceleasi greseli doar ca mai devreme. 
Tallulah Bankhead

Un vis frumos cu tine...

Mi-e dor de-al tau suras in zori,
Mai dulce ca razele de soare
Cand sunt cu tine nu sunt nori,
Dar ne desparte o cruda departare.
Te chem, te caut, dar nu te gasesc,
Speranta insa nu dispare,
Ea-mi da putere sa privesc
Al tau suras, mai dulce ca razele de soare.
Cu rasul tau zglobiu si cristalin,
Alungi tristetea gandurilor mele
Cu-a ta privire singuratatea mi-o alin,
Si depasesc obstacolele grele.
Gandu-mi devine-un mare pictor,
Ce-n suflet mi te zugraveste cu mult dor
Si-apoi porneste-n lume calator,
Al tau gand sa-l intalneasca,
De-al meu tainic dor sa-i povesteasca.
O noua zi a mai trecut hoinara,
Fara ca drumurile noastre sa se-mbine,
Ma rog lui Dumnezeu ca viata-mi solitara,
Sa se transforme intr-un vis frumos, cu tine.
(versuri de Logica)

marți, 21 septembrie 2010

Au fost si perioade mai bune in sistemul sanitar....

Suntem martorii unor intense dezbateri în presă şi televiziune despre modul în care trebuie reformat sistemul sanitar românesc. Expresii ca "sănătatea pe butuci", "criza din sănătate" sau "sănătatea în comă" au devenit uzuale. M-am întrebat dacă aşa a fost întotdeauna în această ţară şi dacă nu au existat şi perioade mai bune.
Răsfoind tomuri mai vechi, din biblioteca mea, am descoperit că se împlinesc exact o sută de ani de când în România a fost elaborată Legea sanitară. Autorul ei a fost o personalitate deosebită, care, în acea vreme, era directorul general al Serviciului Sanitar, profesorul Ion Cantacuzino. Iată părerea unui contemporan cu privire la această lege:
"Prin Legea din 1910, lupta devenea mai efectivă contra cauzelor generale ale bolilor şi se asigura stabilitatea în funcţiuni a medicilor care erau scoşi de sub tirania administraţiilor locale, deseori invadate de politicianism. Medicul dobândea dreptul, în raza circumscripţiei lui, să ia măsurile impuse de nevoile sanitare şi să ceară executarea lor. Spitalele erau trecute, pentru a le da o conducere unitară, la autoritatea centrală. Medicii, selecţionaţi prin concurs, erau numiţi definitiv numai după un anumit stagiu în locul pe care îl ocupau. Retribuţia lor a fost mărită, a fost introdusă gradaţia în salarii şi au fost prevăzute pensii. Pentru a le da posibilitatea de a-şi împrospăta cunoştinţele şi a se ţine în curent cu progresele realizate, au fost întocmite cursuri de perfecţionare, la care medicii erau obligaţi să ia parte pe serii. Prin lege, pentru a se combate epidemiile, se înfiinţau spitale şi pavilioane de izolare precum şi infirmerii rurale şi se creau laboratoare de bacteriologie în diferite regiuni ale ţării".
Şi toate acestea - la nivelul anului 1910!
După cum se vede, o sută de ani mai târziu se iau măsuri contrare, şi anume descentralizare, închiderea unor spitale, scăderea salariului personalului sanitar şi depopularea sistemului...
Pentru cei care nu ştiu, Ion Cantacuzino (1863-1934) a fost un adevărat enciclopedist. A studiat la Paris, obţinând, pe rând, titluri universitare în domeniul filosofiei, ştiinţelor naturale şi medicinei. După terminarea studiilor a lucrat la celebrul Institut Pasteur din Paris, în domeniul nou apărut al imunologiei. Revenit în ţară, la Facultatea de Medicină din Bucureşti, a fondat şi organizat "Institutul de seruri şi vaccinuri", care astăzi îi poartă numele. A realizat, printr-o metodă originală, un vaccin antiholeric, a introdus în România vaccinarea antituberculoasă şi a fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice în timpul Primului Război Mondial. S-a remarcat şi în calitate de colaborator la "Viaţa Românească" şi la "Revista Ştiinţelor Medicale".
Iubitor de artă, a fost un colecţionar pasionat, posedând în colecţia sa, printre altele, lucrări de Dürer, Rembrandt şi Daumier (care se află astăzi în Muzeul Naţional). A fost membru titular al Academiei Române şi Doctor Honoris Causa al unor prestigioase universităţi din Franţa, Grecia şi Belgia.
De remarcat că, înainte de a fi numit profesor la Bucureşti, Ion Cantacuzino a fost, timp de doi ani, profesor la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. Prin întreaga sa activitate, prin erudiţie, inteligenţă şi perseverenţă, Ion Cantacuzino a fost una dintre cele mai remarcabile personalităţi din România şi un model pentru discipolii săi.
(articol preluat din Ziarul Lumina)

Esti o minune...TE IUBESC!

Dormi atat de frumos
Se vede luna sclipitoare prin perdeaua alba
Se aud picaturi de ploaie in linistea profunda
Ca un copil tu dormi frumos in asternutul nostru pufos
Esti un inger dintre ingeri, dar cel mai frumos
Dormi atat de frumos
Esti atat de frumoasa iar eu atat de norocos
As putea sa te privesc mereu in fiecare noapte
Pana dimineata
Ti-as indulci somnul cu vise rostite in soapte
Sa iti implinesc viata
TU TU TU ..esti atat de perfecta
Emotia ce ma cuprinde in ochi se reflecta
Te privesc si zambesc si simt atata iubire
Iar pe obraz cade o lacrima de fericire
Chipul tau dragalas, inocent si dulce
Alint, oftat, placere, mangaiere imi aduce
Sa opresc timpul in loc doar la asta ma gandesc
Caci te privesc fara sa pot sa ma opresc
M-as strecura in visul tau sa iti soptesc:
"Esti o minune- TE IUBESC!"
Pana dimineata astept sarutul tau cu dor
Iubita mea, Somnic usor!
(versuri de Logica)

Citatul zilei 21.09.2010

Pentru a face un lucru bine trebuie sa nu iti pese cine va primi rasplata.
Benjamin Jowett

Poarta dintre noi...

Asa e.In fata iubirii noastre e o poarta.Initial m-am bucurat ca nu e zid.O poarta aparent poate fi deschisa mai usor decat s-ar sparge zidul.In realitate..daca cheia e la el..sau si mai rau...e aruncata..ai nevoie de ajutor ca s-o deschizi..Si cum eu nu pot cere decat ajutorul lui Dumnezeu...voi reusi s-o mai deschid vreodat...?Vrea Dumnezeu sa ma ajute sa pacatuiesc?Probabil ca..nu!Atunci de ce-o privesc ca si cum...printr-un miracol s-ar deschide singura?..De ce ma-ntorc in fiece secunda la ea?De ce cad frunzele afara..amintindu-mi dureros de bine ca nu e mai ci septembrie?Si dincolo de poarta ma mai asteapta cineva?

Participare la concurs

concurspcnews@gmail.com

Poate te vei intorce....

Ai plecat şi dorul meu l-ai lăsat în urma ta,
Nici rămas bun nu ai vrut să-mi dai,
Ochii mei sunt trişti cu lacrimi de dor,
De dorul tău cu mireasma ta fiinţă.
Iubirea mea să nu fie ca în basme,
Interzisă cu dragostea mea eternă,
Cu dorul meu atânc, dar dureros,
Cu gândul la chipul tău etern şi frumos.
În faţa iubirii noastra a rămas o poartă,
Iar lacrimile dureri-mi ies cu amintirea ta,
Spre cuibul nostru de petalele amorului,
Făcut cu speranţă, tainicie cu iubirea noastră.
Îmi aduc aminte cum mânuţa ta de înger,
Mi-o treceai prin părul meu des şi fin,
Şi privesc locul unde tu stăteai…,
Şi este gol în care te aşteaptă să te întorci.
Mă gândesc şi la ziua de mâine,
Poate că te vei întoarce înapoi,
Că mâine ori toti anii ce vor urma,
Cu viaţa mea fără tine.
(versuri de Enigma)

duminică, 19 septembrie 2010

Te caut....

"Te caut
O speranta as vrea
Sa-mi cauti rasuflarea
Sa adormi cu ea
In viata ta.
Cu tine m-as duce
In nopti si as plange
De bucurie as trai
Din vis nu m-as trezi.
caut un suflet cinstit
dar e greu de gasit
si in zadar ma chinuesc
sa te gasesc.
In stele mii ti-as scrie
“te iubesc”dar nu stie
nici in valuri de mine
nici in grai de mine.
Scriitor de-as fi
Nici nu vei sti
Ca eu la tine ma gandesc
Si in versuri iti vorbesc."

Marc Lavoine-Tu m'as renversé

Umbra uitata intr-un colb de primaveri...?

Mă-ngrop adânc şi azi în mine.
Încerc să cred că-mi va fi bine,
Mi-acopăr suflet îngheţat
Cu huma unui timp uitat.
Ochii mi-i sting cu o suflare.
În fumul lor de lumânare
Mai dăinuie tăcut abis
Din noaptea care m-a cupris.
Îmi prind şi gându-n spiţă frântă
Ca roata lui să nu m-ajungă
Şi cruce-mi pun la subsuori
Sfinţită într-un pat de flori.
Mă tot rostogolesc chircit
În lacrima ce s-a ivit
Din neaua ce-a-nceput să ţeasă
O umbră-ntr-o perdea prea deasă.
E umbra ce-a rămas de ieri
Uitată-n colb de primăveri.
E umbra ta ce se-mpreună
Cu umbra-mi ce nu vrea s-apună."

De mi-as adormi plecarea...

De mi-aş adormi plecarea
dincolo de lumea asta,
mi-ar rămâne oare timp
să te iubesc aşa cum se cuvine?
Ar înţelege toamnele
să topească brume
şi să alunge norii din calea mea?
Ori poate primăverile
să-mi înfigă în carne florile
şi să-mi prindă de oase muguri
ca să renasc mereu pentru tine?
De mi-aş adormi plecarea,
noaptea ar fi lungă,
iar ziua doar un strop
pe care roua din ochii tăi
l-ar lăsa lângă o cruce albă!
(versuri de Logica)

sâmbătă, 18 septembrie 2010

La capatul fiecarei dureri zambeste SPERANTA.....

Tu esti darul dat de Dumnezeu..

Esti darul dat de la dumnezeu
Intotdeauna am visat
Sa iubesc cu-adevarat,
Dar dupa ce te-am aflat
Imi doresc sa nu se fi-ntamplat,
Imi doresc sa nu ma fi nascut,
Pe tine sa nu te fi cunoscut,
Dragostea sa nu mi-o gasesc,
Pe tine sa nu te iubesc.
Tot ce-am vrut
Dumnezeu mi-a dat
Si tot ce-am avut
De la El a fost luat,
Dar mi-am dorit iubire
Si El mi te-a dat pe tine,
Insa n-am cerut si fericire,
Iar tu ai plecat de langa mine.
Atat de rau m-am suparat,
Ca din tot ceea ce aveam
Cel mai mult la tine tineam,
Iar Dumnezeu mi te-a luat.
Te-a luat de langa mine,
Iar tu i-ai daruit alteia iubire.
Am fost suparata si nu i-am mai vorbit lui Dumnezeu!
Cum sa dea alteia cel mai de pret dar al meu?!?
Dupa catva timp mi-a trecut supararea
Si I-am cerut Lui sa-mi redea iubirea.
I-am promis ca-I voi da toata averea
Doar sa-ti mai pot simtii mangaierea,
I-am promis ca-I dau sufletul,inima,viata
Si tot ceea ce de la mine El ar mai vrea,
In schimb I-am cerut o eternitate langa tine,
O eternitate plina de iubire si fericire.
El m-a refuzat si mi-a zis ca am fost rea,
Ca El mi-a luat iubirea pentru a ma-ncerca.
I-am spus ca-mi pare rau si I-am cerut iertare,
Dar mi-a spus ca trebuie sa traiesc cu-aceasta pieredere
Pentru ca El i l-a dat unei alte fete
Si ca voi acum sunteti suflete pereche.
I-am cerut atunci o alta fericire,
Dar El mi-a spus ca-n viata ai o singura iubire.
Asa iubirea mea a devenit din vis,cosmar
Si-asa viata mea a devenit un calvar.
De aceea imi doresc sa nu te fi cunoscut
Ca poate as fi avut parte de fericire
Si ca poate acum as fi putut sa lupt
Pentru o adevarata iubire,
Dar nu pot pentru ca tu esti darul dat de la Dumnezeu,
Tu esti iubirea mea si cel ce-l port in gand mereu,
Tu ai locul de cinste in sufletul meu,
Dar tu nu stii cat de mult imi faci rau.
Te-am iubit
Si te voi iubii la infinit!
Si pentru ca te iubesc imi este atat de greu,
Tu esti darul dat de la Dumnezeu,
Tu esti cel mai mare cosmar al meu!!!
(versuri de Enigma)

ana maria daca pleci maine

De ce.......

imi este teama de ziua rea ce o sa vina
imi este teama ca intr-o zi...
o sa dispara prea luminata ...lumina
imi este teama de cuvintele reci ce altii le rostesc...
imi este teama ca nu toti au harul Dumnezeesc,
ce cred altii de ziua de maine?
ce cred altii despre rau sau bine?
ce cred altii despre bunatate sau ispita?
ce cred altii despre soarele ce dimineata se ridica?
de ce nu toti au curajul de a spune?
adevarul...
de ce nu toti au curajul de a marturisi?
pacatul...
de ce nu toti au curajul de a ajuta?
un neajutorat...
de ce nu toti au curajul de a recunoaste?
un bine ce i s-a facut...
DE CE LUMEA ESTE REA?
(versuri de Logica)

marți, 7 septembrie 2010

O lacrima curge...

Intr-o seara linistita,
Stele mici si mari
Stralucesc puternic.
Luna de pe cer
Ilumineaza calea,
Iar dragostea pluteste.
Sub cerul limpede
O lacrima curge
Pana la un izvor.
Petalele de trandafir
Is mai dulci decat mierea,
Iar tu esti dragostea mea!
Poezie trimisa de Camy
Ma privesti te privesc si apoi ma saruti, ma alinti ma infiori ,te doresc te doresc de privesc,iti vorbesc,esti al meu sunt a ta .Daca as fi o lacrima nu mi-ar mai trebiu apa daca as fi foc nu mi-ar mai trebiu caldura daca ai fi langa mine nu mi-ar mai trebui nimic Ochii plini de vraja anume mai frumosi ca anume sunt ochii tai caprui Ai grija de zabetul tau,tau de buzele tale de sufletul meu Ai grija de inima mea Ai grija de noi si de dragostea mea
(text  Logica)

Ploua cu dragoste

"plouă cu dragoste
când tu te apropii
toamna se dă la o parte
depărtarea e cerc aruncat de delfini
aşteptării
te visam între cânt şi tăcere de mult
nu ştiam
ce lumină pierdusem
prin rana aceea dintre moarte şi dor
când ai venit s-a lăsat o mirare
ca o strigare albastră de păsări
ca o punte subţire de in
între două vârtejuri de spaimă
o ruptură de gânduri timpul strâns într-un nod
lângă drumul de ieri
nicăieriul săpa
ascunziş"

vineri, 3 septembrie 2010

Proba de sinceritate by Alin Nicolescu

MARIA NAZIONALE "CIAO CIAO" -video ufficiale-

Clipa...aceea...

am intins palma sufletului neatinsa de buze
catre malul marii ce-si pierde valurile in norii ce-ti agata talpile
catre vantul ce iti saruta fruntea lacrimilor agatate de cerul iubirii
ce-mi plimba in mii de nori clipele ratacite de tine
si..ahh!!! clipa aceea in care buzele sufletului
mi le vei atinge sa ramai in secunda stransa intre pleoapele
mele...
clipa aceea as vrea sa mi-o aseze viata pe palma sa o ridic sus...sus
acolo unde numai noi putem exista goi de lume,
goi de timp pierdut...plini de imbratisari si sa te privesc nesaturandu-mi privirea
sa adorm in sfarsit linistita langa trupul tau
sa te scald in iubirea atat de plina de dor de noi 

(LOGICA)

Te voi astepta...

Ascunde-mă în visul tău de noapte,
Mai am de plâns atât, o lacrimă, şi poate
Voi reuşi să scap de marea mea durere.
Ascunde-mă de poţi în visul tău de noapte,
Să nu mă vadă nimeni înfiorat în tăcere.
Se şterg din amintiri tristeţile demult trecute
De azi fiinţa-mi toată aş vrea să îmi inunde,
Doar şoaptele de dor,nu îmbraţişări durute
Ce au venit cândva chemate, de nici unde.
Iubito, ascunde-mă în visul tău de noapte,
Gândeşte-te la mine de parcă chiar aş fi,
Imbraţişează-mă, iubeşte-mă, şi poate
Voi reveni din vis şi-aievea, mereu te voi iubi.
Imi place să te ştiu de mine mai aproape
Să uiţi ce te-nconjoară, să uiţi că mai exişti,
Eu să însemn, vapoarele pe-nvolburate ape,
Şi certitudinea că inca poti durerii sa rezişti.
Aseară te-am vazut făcând un pat din stele,
Lumina lor facea din ochii tăi diamante.
Ai aşternut apoi cearceaf din dorul tău pe ele,
Şi mă chemai sa vin cu dragoste şi şoapte

(LOGICA)

Te-am intrebat...odata....

Te-am întrebat, de nu mă înșel odată,
Ce faci în viața ta privată,
Cu cine stai, pe cine ai,
De iei mașină sau tramvai
Când pleci- de-ai zilnic- la servici,
Cine ți-e șef, de-ai copii mici,
Părinții dacă-ți mai trăiesc...
Ce te iubesc, ce te iubesc...
Nu mi-ai răspuns, doar mai privit
O clipă, m-ai descumpănit,
Aveai doar aerul absent,
Eu îl aveam..., de repetent.
Picasem proba, cu succes,
Pierdusem singurul acces.
Tu, erai tu, eu nefiresc...
Cât te iubesc, cât te iubesc....
Te-am prins din nou, cu gând fugară,
Păreai pierdută, selenară...
Te-am salutat și n-ai răspuns.
Probabil, nu-s ”șarmant” de-ajuns ?!
Mergeai cu pasul hotărât,
Eu m-am pierdut și m-a durut,
Doream să-ți spun că te doresc...
Oh te iubesc, oh te iubesc...
Și azi eram în colț, la ceas,
Eram plouat, tot am rămas.
Te-am revăzut, eram topit.
Te știu, în veci nu mi-ai zâmbit,
Aveai umbrelă, m-ai privit,
Din ochi o lacrimă ai strivit...
Am insistat să te privesc...
Cum te iubesc, cum te iubesc...
Mergeai încet și erai frântă,
Umbrela-i grea, era o stâncă...
M-apropii, tremurând, suspin,
Nu mai aud, sunt tot un chin...
Îți spun spășit, cu voce stinsă;
”Te ador, fi pururi neatinsă,
Te pot păstra, vis, îngeresc...
Să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc...” 

(LOGICA)

joi, 2 septembrie 2010

Nu vreau sa te...pierd!

Ce soare a facut magia?
Ce lume am descoperit?
Si cerul a facut lumina cand tu mi-ai zambit.
Ce putere calda a deschis poarta raiului pt mine?
Si ca prin magie-ntr-un seif a inchis Durerea ce prizionera ma tine!
Valuri de fericire ma-neaca intr-un ocean fara griji sau nevoi.
Si nimicesc durerea seaca....ce se mai tine inca dupa noi!
Obstacolele dispar precum gandul cum ca vreodata ceva ne va lovi iubirea...
Vom zbura prin rai secole de-a randul,pe aripa ce ne-a intins-o MAGIA!!!!
Plutind pe-un nor de gheata ating,cerul...
Prind pulberea soarelui si o arunc spre tine!
Ma prind in vraja noptii si ma pierd printre stele ce ma conduc in noaptea eterna,
in visul in care tu apari fara sa spui nimic....
Ma trezesc in cantu iubirii si te simt langa mine.....
Te ating, dar esti de gheata, ma pierd in caldura ochilor tai, dar tu nu ma vezi...
Si atunci din nou privesc cerul si te zaresc printre stele stiind ca macar acolo,te voi pastra......
IN NOAPTEA ETERNA. Iubitel,te iubesc enorm si nu vreau sa te pierd.
Esti viata mea si vreau sa stie toata lumea ca nu te las pt nimeni!!!!!
(LOGICA)

Cu..tine...

Esti departe
Si-ai asupra mea o putere imensa
Ma trezesc zambind
In fiecare zi.
Ce sansa ca te-am cunoscut
Nu mai credeam in iubire demult.
Vreau sa raman in lumea ta
Plina de iubire
N-am mai fost indragostita asa
Nicicand
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine
Vreau s-o traiesc
Cu tine
Invat sa iubesc...... 

(LOGICA)

impreuna...vom lupta...

n fiecare noapte,
In fiecare zi
Stiu k esti alaturi de mine
Simt prezenta ta.

Nu rostesti nimik

Ci doar am privesti
Ti-e frica sa-mi vb
Nu vrei sa ma ranesti.

E fara rost k-mi ceri

Sa scriu in continuare
Deoarece,nevoia de u
Ma atrage spre absurd

Orice ar fi

Oriunde ne-am afla
Nu ne vom desparti
De fericirea care ne e data.

Impreuna vom lupta,

Cu dragostea ne vom juca,
Reciproc vom spera
Si vom triumfa.

Vino si nu te lasa invins

Asculta glasul inimii tale
Speranta in noi nu ti-o pierde
Caci ea ne va ajuta.
II una dintre poeziile scrise de mine pe care o dedic tuturor indragostitilor

(LOGICA)

prietenie..

Cred ca abia acum voi realiza valoarea unui prieten...eu mi-am dat si sufletul pt cei cei apropiati...acum cand am eu nevoie....voi vedea....si....viata merge mai departe...rea si insensibila si ascunsa n-as putea fi...niciodata...va pup...trec prin momente grele...nu sunt unicat...spuneam doar ca sunt una din milioanele de persoane care...sufera pentru o nedreptate...pup

marți, 31 august 2010

MADALINA MANOLE- MI-E DOR DE TINE.mpg

Iubirea nu moare ...@

Caderi.....

Cineva crede ca o iubire la prima vedere se poate stinge cum s-a aprins.....si eu vad lucrurile la fel..daca nu lupta amandoi ca acel minunat sentiment nascut...sa traiasca...asta e....uneori trebuie sa acceptam realitatea..oricat ne-ar durea...pierderea..e..bilaterala..sau poate mai mare a celui care a crezut in acel sentiment...dar...pe langa toate..mai sunt atatea lucruri existentiale..nespus de importante care ne pot dobora...incat...poate iubirea...se uita trista la cei ce se zbat....loviti pe nedrept..cand se asteapta cel mai putin...

tatiana stepa - duminica de ieri

SI TOTUSI EXISTA IUBIRE!TATIANA STEPA,

luni, 30 august 2010

Madalina Manole Remember (As da orice).

Apar...cu..incetul...

Sprijinindu-şi
în mâini capul,
căzu pe gânduri
cu ochii uscaţi
şi fierbinţi,
cuprins de dezgust,
simţind
viaţa perindându-se
ca o stafie rătăcită
cu braţele desfăcute
înspre soarele
amurgului prelins
spre noaptea
luminată de lună
într-o măreţie liniştită
în flori, în pietre
şi-n furtună…
Apar încetul cu încetul,
stelele drumului
din noaptea picăturilor
unei fântâni
cu vocea înecată
în lacrimi, găsise…
drumul spre casă.
S-a regăsit.

(ENIGMA)

Zambet inflorit..intr-o tacere..

De multe ori te vad ca printr-un vis, cum imi patrunzi sub pleoape,
Covorul lor de lacrimi, ti-mbratiseaza gandul si tampla ce suspina,
E doar un vis, dar eu traiesc minunea, cand tu-mi revii aproape,
Si te cersesc iubirii ce se coboara-n suflet, cu stelele la cina.
Te-adun de prin lumina si te numesc comoara, cu gesturile salba,
Petala fara pret, rapita unei flori cand zorile o-mpodobesc cu roua,
Un voal desprins din par, plecat in intuneric lasa-n pustiu cararea alba,
Fara sa stiu ca ochii mei, ti-mugureau priviri, pe mainile-amandoua.
Cad in genunchi cuvintelor ce pleaca si dor atat de mult cand nu revin,
Si nu mai vreau sa cred, ca toate visele in care te-ntalnesc sunt efemere,
Din orice lacrima, iti strang miresmele si le-mpletesc cu un suspin,
Facand sa para fiecare clipa , eternitate, zambet inflorit intr-o tacere.

(LOGICA)

Melodie si versuri despre dragoste :X {BESTIALA} :X

Multumiri....sincere

Sunt extrem de singura,trista si speriata...Si...am atatea suflete care se gandesc cu drag la mine...Nu e..iubire..probabil simpatie..respect...si eu i-am neglijat...nici de aici incolo nu voi putea fi atenta la micile lor gesturi...pentru ca...din multe motive...Oricum...ei urmarind mica mea viata pe acest  blog...vor observa ca stiu de ei..si ..le multumesc pentru...tot....azi..si..cand voi mai avea ocazia...In felul meu...nu va voi uita....

DESCANTEC DE PLOAIE de ANA BLANDIANA

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să mă plimb cu ele în dinţi,
Să amuţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept,
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te îndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei...


(descopar azi...dupa  atatea zile cati oameni mi-au trimis flori si urari de La multi ani...mi-e rusine..in egoismul meu am asteptat un singur om...multumesc tuturor pe aceasta umila cale..multumesc din inima...pup)

duminică, 29 august 2010

Am intrebat de ce ?

Speranta Eram copil

Frumoasa-n amintire....

Tăcere
Şi tac, tăcerea-mi doare, însă şi-a ta pe mine,
Ne-au mai rămas priviri ce se ating febrile,
Ce multe-ar fi de spus şi nu mă pot abţine,
Eternele-ntrebări, răspunsuri puerile...
Şi-s rece de căldura-ţi ce ţi-o încui temeinic,
Fără chip de-ndoială, printre adânci suspine,
Se conturează riduri pe chipul tău edenic,
Ce radiază parcă, eterne caudine.
Frumoasă şi-n durere, frumoasă-n amintire,
Frumoasă-n gând şi-n vise ce se topesc strivite,
De lacrima-ţi ce cade legată de-o ursire,
Pe care o acceptă concepţiile-ţi zidite.
Iar eu sunt încă mut, chiar de-ţi vorbesc cu chipul,
Suprim urlete goale, reproşuri şi durere,
Ce vor fi vindecate, sau nu, ştie doar timpul...
Închise vor fi însă, în veşnica-mi amplitudine de sentimente incerte

(qe)

Daca greseste fata de tine,fii gata sa ierti,daca tu gresesti fii gata sa-i ceri iertare.

”Prietenul la nevoie se cunoaste,deci ajuta-l cand are greutati,aceasta inseamna jertfa cateodata,inseamna sa renunti la ceva valoros in beneficiul lui.Poate esti nevoit sa renunti la o calatorie in strainatate pentru a-ti ajuta prietenul si pentru ai fii aproape cand are nevoie de tine.” “Accepta-l pe prietenul tau asa cum este.Probabil ca,la fel ca si el,ai obiceiuri sau defecte care il enerveaza.Dar nu va intrerupe relatia voastra din aceasta cauza daca e un prieten adevarat.”
“Daca greseste fata de tine,fii gata sa ierti,daca tu gresesti fii gata sa-i ceri iertare.Astfel,prietenia voastra va inainta perfect.”
“Daca ai succese mai mari decat el,nu te considera superior,mai degraba incurajeaza-l,iar daca are realizari mai mari ca tine nu-l invidia si bucura-te impreuna cu el.”
“E bine sa ai in vedere ca daca ai o relatie de prietenie cu o persoana de sex opus,te poti astepta ca prietenia voastra sa se transforme foarte usor in dragoste.”
1.Bogatia o apreciezi dupa ce ai primit-o,prietenia o apreciezi dupa ce ai pierdut-o.
2.Adevaratul prieten e acela care nu trece nimic cu vederea dar iti iarta totul.
3.Departarea nu poate distruge niciodata o prietenie adevarata.
4.O comoara nu este intotdeauna un prieten,dar un prieten adevarat e cea mai pretioasa comoara.
5.Nu vinde ieftin prietenia veche, caci vei plati scump pentru cea noua.
6.Singurul lucru pentru care merita sa lupti este prietenia adevarata.
7.In viata,daca ai de ales intre suflet si frumusete,alege sufletul,caci el intrece orice frumusete.
8.Prietenul adevarat este acela care te sfatuieste spre bine si nu acela care iti lauda nebuniile.
9.Sa nu legi prietenie cu omul pe care nu-l poti respecta.
10.Prietenul sigur il cunosti din imprejurari nesigure.

(...LOGICA)

Drag tu ce-mi iesti...e...peste fiinta...

A iubi...verb
Eu, te iubesc !
Uff...tu, iubire ?!
Te mai doresc !
Ehh...fericire...!
Iubim noi, oare ?
Unul... iubește !
Bis...că mă doare !
Eeii... dragoste, este !
Să ne dorim !...
Ce mai iubire...!!!
Mai mult te simt...
Unde-i trăire !
”Love” de povești !?
Totu-i dorință.
Drag, tu ce-mi ești
E... peste ființă !
Tare îmi ești dragă !
Oare-i o fragă,
Terra întreagă ??? 

(versuri de LOGICA)

Si-i...trist....

Mister in ochii tai,
Pe buze legamant,
Dar pasii ti-s de lut.
Astept plangand.
Tu nu mai vii…
Nu vrei, sau nu mai poti
Destinul, inc-o data,
Alege pentru toti.
Si -i trist…
Sa vezi in fiecare seara
Aceiasi ochi incercanati
De lacrimi si povara.
Un suflet am
Si -i obosit de mult.
Sau poate mi l- ai luat
Cu acel ultim sarut.
E trist…
Sa spui in fiecare seara
Cu maini si lacrimi tremurande
Aceeasi rugaciune lunga, amara.
Dar tu nu vii…
Poate -ai uitat
De pura mea iubire
Nascuta din pacat.
Si de-ai uitat
Indreapta-ti pasii tai, de lut,
Spre alta viata, alt oras,
Alte-amintiri si alt sarut.
Dar nu..
Caci e prea sfant
Al nostru juramant.
O inima plangand.
Eu inca sper…
Sper si astept
Cu bratele deschise,
Cu inima curata,
Cu mii si mii de vise.
Alerg spre tine,
Spre-mplinire
Real, oniric si iubire. 

(versuri de ENIGMA)

Poemas de amor

Lady in Red

سعاد ماسى خلونى souad massi

Ocupat...dar disponibil pt a mai spune ...ca iubeste....

Ce poate fi mai frumos ca un prieten sa-ti marturiseasca in ceas tarziu de noapre ca-si iubeste sotia?Nimic....Felicitari celor..ca ei....

sâmbătă, 28 august 2010

Daca tu...ai disparea....

Daca tu ai disparea
Intr-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
As pleca nebun pe mare.
Cu un sac intreg de lut
Si-o spinare de nuiele
Sa te fac de la-nceput
Cu puterea mainii mele.
Lucru lung si monoton
Sa te inviez femeie
Eu, bolnav Pygmallyon
Hai, si umbla Galatee.
Daca tu ai disparea,
Fi-ti-ar moartea numai viata,
Dulcea mea, amara mea
As pleca in tari de gheata.
Sa te fac din turturi reci
Sa te-mbrac in promoroaca
Si apoi sa poti sa pleci
Ori si unde o sa iti placa.
De-ai cadea intr-adevar
In momentul marii frangeri
As veni la tine-ncet
Sa te recompun din ingeri.
Si pe urma voi pleca
Umilit si iluzoriu
Unde este casa mea
O mansarda-n purgatoriu.
Daca tu ai disparea
Si din rasu-mi si din plansu-mi
Te-as gasi in sinea mea
Te-as zidi din mine insumi. 

(versuri de Logica)

luni, 23 august 2010

DEFINIRE....

In cele din urma..apare cineva..totul e sa stii sa astepti...

Se spune ca omul iubeste o singura data in viata...Am auzit ca in viata fiecarei persoane exista sau au existat persoane speciale, care i-au schimbat intr-un fel sau altul cursul vietii. Au aparut de undeva si au plecat spre ceva, dar au reusit sa lase multe in urma lor. Persoanele speciale nu se cauta, ele vin singure. Nu trebuie sa spui tu "a fost special", iti vei da seama sigur, si e special numai pentru tine, pentru ceilalti nu inseamna nimic. Bunatatea, loialitatea, increderea, dragostea nu sunt sentimente care se schimba de la o zi la alta, si nu vin si pleaca cum am vrea noi sa credem. Ele ori sunt ori nu sunt. Bineinteles ca in multi dintre noi exista toate acestea, dar le tinem ascunse, deoarece ne e frica sa nu fim raniti. Dar in cele din urma va aparea cineva care va scoate la lumina toate acestea chiar daca asteptarea poate dura o viata; tot ceea ce conteaza este sa stii sa astepti.... 
(lOGICA)

duminică, 22 august 2010

Eu te-am gasit sau..tu pe mine?

Iubire, vis trandafiriu...
Cum aş putea să te descriu?
Eşti inocenţa unui zbor,
Copil atoateştiutor,
Felină ne-mblânzită-n veci,
Limanul undelor prea reci,
Freamăt şi anotimp torid
Într-al femeii trup candid,
Al apei murmur cristalin,
Talaz şi foşnet de satin,
Seva fiorului plăpând
Din gând pe buze-alunecând
Şi prea puţini mai ştiu că ai
Pe vârful degetelor, rai...
Iubire... nu-i cuvânt născut
Să-mi spună când ai apărut,
Cum n-au ştiut nici cei dintâi
Când vii şi cât ai să rămâi...
Săracă-mi este slova, ştiu...
Cum aş putea să te descriu?
Numele tău de unde vine?
Iubire, vis trandafiriu,
Eu te-am găsit?..sau tu pe mine?

9versuri de Enigma)

Cand nu iti spun ca ..te iubesc

Cand nu iti spun ca te iubesc sa stii ca te iubesc mai mult
Esti un parfum sublim ce-l simt, fara cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer sa tac si sa ascult
Cand numar printre picaturi vechi juraminte...
Cand uit sa-ti spun ca te iubesc, sa nu tresari in visul tau
Si sa nu crezi ca te-am pierdut printr-o uitare...
Secunda-ti sunt intr-un abis, esti clipa sufletului meu
Prin intunericul prea dens te-mbrac in soare...
Cand nu ti-am spus ca te iubesc, te-am mai iubit inca odata
Si nestiind ca te ador, mi-ai plans in brate
Smaraldul trist din ochii tai m-a tot strigat ca altadata
Lasand durerea ce-o simteai sa ma agate
Cand nu-ti voi spune te iubesc, sa stii ca te iubesc din nou
Si-ti scriu pe buze un sarut ce nu te minte
Nu ma-nvata cum sa te chem in noapte cu al meu ecou!
Eu stiu sa-ti spun ca te iubesc fara cuvinte... 

(versuri de Mariana Eftimie Kabbout))

Puritatea...

De imi curg lacrimile calde ,
pe obrazul fara de amor,
Tu sa le stergi incet pe toate
cu palmele ce-ti ard de dor .
Sa lasi in urma gelozia
e rugamintea mea de pret
Adu-mi in suflet bucuria
caci fara tine ma topesc.
Ai framantat din lut amorul,
ce-n taina noptii ne -nalta,
Mi-ai daruit doar dulci fioruri
iar hrana, mi-a fost dragostea.
Intinde mana catre mine
si lasa-ma sa ti-o sarut ,
Doar puritatea-mi face bine
minciunile , m-au omorat demult.
(versuri de Logica)

LARA FABIAN - Je t'aime

vineri, 20 august 2010

Pentru...voi!

S-a asternut peste sufletul meu..o pace....frumoasa...N-am vrut sa va tulbur cu trairile mele...mai mult decat am facut-o...Blogul meu e...am vrut ...sa ramana ceva...pentru cei ce m-au cunoscut...pentru copii...Daca as fi scris doar ce simt..poate...plictiseam...Am adus multe texte...proza,versuri...care mi-au placut...Cei ce ma iubesc si cunosc...prin ceea ce aduc aici...ma vor cunoaste si mai bine...Cei straini...nu se vor plictisi...Si cand nu voi mai..fi...ceva....sper eu...frumos...va...ramane!Va pup si va doresc un sfarsit frumos de saptamana!

Zambind..durerii..de..maine..

Căutam oraşele de întristare ale îngerilor
zâmbind durerii de mâine peste durerea de azi
să zidim necugetate cuvinte de iubire
în jurul nostru, închizându-ne împreunã acolo

urmele noastre apăsate pe aripile lor albe,

pas cu pas, însemnau clipele îndepărtării,
neînţelese, de ce-a mai rămas din noi înşine
căutând oraşele de întristare ale îngerilor

(versuri de Logica)

Demis Roussos-The One That I Loved

Revedere...

Când timpul îşi va pierde clipele,
Când nu vom regăsi secundele
Ascunse unde nu există moarte,
Unde nu ştii de este zi ori noapte,
Acolo să mă laşi aş vrea,
Cu mine şi singurătatea
Rămasă-n colbul amintirilor,
Fără să ştiu dacă trăiesc
Sau poate încă mai visez,
Nevrând la viaţă să mă mai trezesc...
Când Timpul...
Această unitate fără de măsură,
Fără-nceput şi fără de sfârşit,
Cutreieră atâtea veşnicii
Trecând din noapte înspre zi,
Spre a întoarce-apoi
Apusul... răsăritului din noi...
La margine de Clipa înnoptată,
Cu sufletul curat, fără de pată,
Să mă găseşti aş vrea
Îmbătrânind... cu Veşnicia... 
(versuri de Logica)