De mi-aş adormi plecarea
dincolo de lumea asta,
mi-ar rămâne oare timp
să te iubesc aşa cum se cuvine?
Ar înţelege toamnele
să topească brume
şi să alunge norii din calea mea?
Ori poate primăverile
să-mi înfigă în carne florile
şi să-mi prindă de oase muguri
ca să renasc mereu pentru tine?
De mi-aş adormi plecarea,
noaptea ar fi lungă,
iar ziua doar un strop
pe care roua din ochii tăi
l-ar lăsa lângă o cruce albă!
(versuri de Logica)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu