Mă-ngrop adânc şi azi în mine.
Încerc să cred că-mi va fi bine,
Mi-acopăr suflet îngheţat
Cu huma unui timp uitat.
Ochii mi-i sting cu o suflare.
În fumul lor de lumânare
Mai dăinuie tăcut abis
Din noaptea care m-a cupris.
Îmi prind şi gându-n spiţă frântă
Ca roata lui să nu m-ajungă
Şi cruce-mi pun la subsuori
Sfinţită într-un pat de flori.
Mă tot rostogolesc chircit
În lacrima ce s-a ivit
Din neaua ce-a-nceput să ţeasă
O umbră-ntr-o perdea prea deasă.
E umbra ce-a rămas de ieri
Uitată-n colb de primăveri.
E umbra ta ce se-mpreună
Cu umbra-mi ce nu vrea s-apună."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu