Înţelepciunea inseamna si a aduce momentul renunţării cît mai aproape de începutul dorinţei?

Tot ceea ce ţi-ai dorit şi îţi doreşti va deveni la un moment dat obiectul renunţării tale. Vei renunţa cu inima împăcată la tot ceea ce ai obţinut vreodată, indiferent de eforturile pe care le-ai depus pentru a obţine acel lucru. După vreo cîţiva ani de conştientizări ale acestui fenomen straniu reuşiţi să înţelegeţi absurditatea jocului vieţii, dar spre surprinderea voastră înşivă veţi contnua să vă doriţi lucruri. Dezvoltaţi filozofii care să vă justifice comportamentul bazat pe dorinţă sau ridicaţi pur şi simplu din umeri şi spuneţi că aşa este viaţa: ”să-ţi doreşti una sau alta, să te dai peste cap ca să obţii nu ştiu ce pentru ca pînă la urmă să abanodenzi ceea ce ai obţinut, dacă nu chiar să arunci!”. Şi numeşti asta experienţă de viaţă! Absurd. Aş putea spune comic de absurd dacă n-ar fi de fapt dureros de absurd. Noroc că absurdul totuşi nu doare!

Ne dorim ceva, muncim să obţinem acel ceva, începe să se deterioreze acel ceva, facem eforturi să reparăm acel ceva pentru ca pînă la urmă să aruncăm acel ceva sau să-l pierdem. Şi acest scenariu se repetă întruna pe toate planurile şi numim aceasta viaţă! Ba uneori numim ”jocul” acesta chiar ”arta de a trăi”. Singura şansă a noastră este să reuşim să  strîngem un dram de înţelepciune după fiecare renunţare sau pierdere. Înţelepciunea se manifestă prin aceea că reuşim să aducem momentul renunţării cît mai aproape de începutul dorinţei. Dar pentru a dobîndi o asemenea înţelepciune este nevoie de foarte multe merite şi de multă experienţă de viaţă! Am putea spune că sîntem într-un cerc vicios şi în mare parte aşa şi este. Analizaţi-vă mai bine dorinţele. Vedeţi de unde vin ele şi mai ales de ce acest continuu vînt al dorinţelor? Ce ascund ele de fapt? Ce s-ar petrece dacă am opri măcar pentru un timp focul dorinţelor, ataşamentul faţă de orice. Ce se întîmplă dacă rămîi doar cu tine, faţă în faţă cu fiinţa ta interioară? Sper să rezistaţi spaimei care vă va cuprinde în primul moment! Apoi doar împlinire, pace şi abandon!

C.Turcanu