Cu totii stim ca in viata nu exista decat clipe de fericire.O asemenea clipa am trait tot intr-o zi deosebita.De ziua femeii, in urma cu un an.M-am trezit si nu mare mi-a fost bucuria sa descopar ca primisem un trandafir virtual.Atat de putin, ve-ti spune, unii!.Da.Dar pentru mine nu stiti cat de mult a insemnat.Sunt o visatoare, recunosc.In acea clipa, am inchis ochii si am avut sentimentul ca cel ce mi-a trimis trandafirul e aievea, in camera mea, in brate cu un frumos buchet de trandafiri rosii.Si visul mi s-a implinit.Doua luni mai tarziu.Au trecut atatea zile si nopti de la acea clipa de fericire.Incomensurabila!
Azi dimineata, am indraznit sa visez din nou.Ma intrebam ce-as fi simtit daca as fi descoperit ca la usa e cel pe care-l iubesc cu un singur trandafir?Poate i-as fi daruit o calda imbratisare, poate i-as fi sters o lacrima abia aparuta in ochi?Poate nu l-as fi lasat sa-mi spuna cat regreta avalansa de cuvinte pe care-a trimis-o intr-o zi spre mine, parca dorindu-si sa nu mai ies niciodata din ea...Durerea si frigul ce le-am simtit citind acele cuvinte nu stiu daca ma vor mai parasi vreodata.Dar langa ele, eu am facut loc unui sentiment mult mai puternic si frumos, care se numeste IERTARE.Intotdeauna am iertat.Si pe prieteni si pe dusmani, dar mai ales pe cei dragi.E ziua mea azi.Ma numesc si Gabriela.Nimeni nu-mi spune Gabriela, si parca ma simt vinovata sa primesc La multi ani pentru un prenume care mi-e strain.Dar e si ziua multora dintre voi, Mihai, Mihaela,Gabriel, Gabriela.Va urez tuturor un cald "La multi ani!", fericire celor care cred ca ea exista, si nu numai, impliniri sufletesti si profesionale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu