Tomnateci aşteptăm să se-nnopteze

Îmbătrânim în fiecare iarnă

Ce trece peste inimi,peste noi

Şi nici nu ştim că mai avem nevoi

Îmbătrânim în fiecare iarnă.

În primăvară-ntinerim puţin

Şi ochii ni-s înlăcrimaţi de soare

În fiecare zi e-o sărbătoare

În primăvară-ntinerim puţin.

Şi vara vine să ne păstorească

Să ne-ncălzească creştetele reci

De-atâta viscol,nins în veci de veci...

Şi vine vara să ne păstorească.

Tomnateci aşteptăm să se-nnopteze

Prin frunzele udate plâng dorinţi

Ne căţărăm visând pe metereze

Şi ne simţim curaţi ca nişte sfinţi.

E-atâta anotimp şi suferinţă,

E-atâta fericire în cuvânt

E-atâta lacrimă în nefiinţă

Că ne ajunge până în mormânt.

de  Felicia Feldiorean