"Cartea nu e o joacă. Ea deschide un traseu iniţiatic, la capătul căruia te afli pe tine, mai înţelept un pic, poate mai receptiv, oricum mai înţelegător decât erai când ai început să o citeşti. Cărţile au construit lumea în care trăim, tindem să uităm asta. Trăim într-o lume greco-romană peste care s-a aplicat pecetea creştină, cea care aşază la începuturi Cuvântul. Ce vreţi mai clar de atât? Trăim, vorbim, murim, într-o lume ordonată de cuvinte, iar cărţile ne ajută să le pătrundem înţelesurile şi să le mânuim spre folosul nostru. Ce m-a fascinat totdeauna a fost că orice carte închide între copertele ei o invitaţie, aceea de a fi citită într-o zi de cineva. E o invitaţie binevoitoare către un altul. Poate de aceea mi-am numit primul meu volum de proză „Povestiri despre celălalt". Comunicarea este deschiderea necesară, cea care te primeneşte pe dinăuntru şi te ajută să verifici dacă ai într-adevăr ceva de spus."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu