Visez cum nimeni nu a mai visat Trăirea noastră dintre două clipe

Mă ascund uneori în formele tale
Şi-ţi intru în iubire prin sărut,
Şi nu mai vreau din tine să mă mut...
Adorm în formele perfect egale.

Visez cum nimeni nu a mai visat
Trăirea noastră dintre două clipe,
Un zbor de pescăruş fără să ţipe,
Şi o iubire fără de păcat...

Când dimineaţa se iveşte-n tine
Eu cad, un înger izgonit din cer,
Apoi se face frig, îmi este ger,
Şi-aprind o lumânare-n mine.


Mă ascund uneori în formele tale,
Asemuindu-te cu frunze şi petale...


Ionel Simota

Prietenii sunt acei oameni rari care te întreabă ce mai faci şi apoi aşteaptă să audă răspunsul.

de Ed Cunningham

Am să te strig cînd vei uita chemarea Să re-nnoim un vis de mult pierdut

Am să te strig cînd vei uita chemarea
Să re-nnoim un vis de mult pierdut
Să alungăm cu-n zîmbet depărtarea
Şi s-o luăm agale, din nou de la-nceput.

Te voi striga în albe nopţi cu lună
Cînd frigul va pătrunde încet sufletul meu
Şi-am să alerg în noapte ca nebună
Să te-ntîlnesc, să te cuprind, mereu.

Te voi striga la margini de genune
Să nu mă laşi, de mînă să mă prinzi
De cînd te-aştept iubire fără nume
Nu vreau pe-o sărutare să mă vinzi.

Te voi striga în zorii dimineţii
Cu şoapte de iubire şi vorbe de alint
Cu-n ultim strigăt, voi pretinde vieţii
Podoabe de cuvinte, în plete de argint.

Te voi striga într-una, chiar dincolo de moarte
Cînd nopţile vor cerne iubirile ce mor
Apusu-mi va fi casă, departe, mai departe
Voi fi din nou cu tine, în ultimul fior.

Apoi, tăcere neagră o să se-aştearnă-n tine
Uitate şi trecute chemările de dor,
Nu vor fi diferenţe în ce e rău sau bine
Iar eu, voi fi atomul de dincolo de nor.

Şi dacă, vreodată, cînd ploaia stă să cadă
Vei auzi cum plînge la geamul tău încet,
Sînt ochii mei ce încă ar vrea să te mai vadă
Şi plîng în noapte-afară, din suflet de poet.   Delia Staniloiu

Timpul

Prizonieri lui, inaintam in viata
Cu pasul, cu anii, cu mintea,
Ne pune pe fuga, pe ganduri,
Ne-ndeamna sa facem ca el
Sa nu ne oprim.
Atunci, de ce este obstacol?
De ce este piedica?, de ce este chin?
El este pretutindeni si este infinit,
Nu are si el candva, vreun sfarsit?
Lumea asta depinde de el oricum
O norma, este viata
Al carei sfarsit iti deschide un drum,
Si poate timpul e conditia
Doar pentru viata de acum.


Claudia

Faci lumea mai plăcută şi clipa nu prea grea!

Ieşi din abisuri sumbre sau vii din înălţime,
O, Frumuseţe! Ochiu-ţi demonic şi divin
Revarsă laolaltă mărinimii şi crime,
De-aceea te asemeni cu uimitorul vin.


În ochii tăi apusul şi zorii s-au unit;
Tu răspândeşti miresme ca un amurg frumos;
O amforă ţi-e gura, sărutul tău vrăjit
Făcând fricos eroul, copilul, curajos.


Vii din prăpăstii negre? Ai coborât din astre?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Tu semeni la-ntâmplare plăcere şi dezastre,
Stăpână eşti pe toate, dar nimeni peste tine.


Calci peste morţi de care, trufaşă, îţi baţi joc;
Odoare ai mulţime şi Groaza, dintre toate,
Nu-i cel mai slut, iar Crima e-un foarte scump breloc

Pe pântecul tău mândru dansând cu voluptate.


Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,
Arzând precum o torţă şi binecuvântând!
Iubitul când s-apleacă pe-a sa frumoasă pare
Un muribund fanatic, mormântul dezmierdând.

Că vii din iad sau ceruri, ce importanţă are,
O, Frumuseţe! monstru enorm, naiv, temut!
Când ochiul tău, surâsul, picioru-mi sunt cărare
Spre-un Infinit ce-mi este iubit şi neştiut?


Eşti Înger sau Sirenă, drăcească ori divină,
Ce-mi pasă când tu zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, sclipire, o, singura-mi regină! –
Faci lumea mai plăcută şi clipa nu prea grea!

Petru Dinca

Mondial - Iubire bibelou de portelan

Căci ultimele mele şoapte Se pierd încet,printre ninsori.

Striveşte-mi lacrima-ntre geneStriveşte-mi ultimul sarutCăci am jucat pe atâtea sceneDoar roluri dintr-un teatru mut.
Striveşte-mi visele în palmăStriveşte-mi sufletul sub paşiCaci a venit ultima toamnăŞi poţi prin frunze să mă laşi.
Striveşte-mi lacrima iubiriiStriveşte-mi şi privirea -n zoriDar nu uita că fericiriiI se cuvin atâtea flori.
Striveşte-mi lacrima-ntre valuriStriveşte-mi viaţa în zăpeziŞi vino-apoi cântând pe maluriDin când în când să mă mai vezi.
Striveşte-mi clipele în noapteStriveşte-mi nopţile în zoriCăci ultimele mele şoapteSe pierd încet,printre ninsori.
Striveşte-mi gândul şi-amintireaStriveşte-mi ochii verzi în floriŞi-n veci să nu-ţi întorci privireaCăci m-ai uitat de atâtea ori.
Noi am jucat pe atâtea sceneDoar roluri dintr-un teatru mutStriveşte-mi lacrima-ntre geneStriveşte-mi ultimul sărut. de Felicia Feldiorean ......

Raoul - Ochi albastri

Culoarea ochilor poate fi un mijloc de evaluare a personalitatii

De ani de zile , psihologii descriu o serie de aspecte comportamentale avand la baza reactiile ochilor.De exemplu , faptul ca un adolescent se fereste sa se uite in ochii unuia din parinti, in timp ce ii raspunde la o intrebare , poate semnala ca el nu este intru totul sincer. De fapt , ochii reprezinta “reflectii” ale emotiilor noastre si in acest sens ii putem asemui cu ferestre prin care cei din jur ne pot “vedea”.Aceasta nu este insa totul ....Ochiul si irisul in special reprezinta repere de evaluare a starii de sanatate a unei persoane , domeniul care se ocupa de acest studiu numindu-se “iridiologie”.Pentru “iridoliogi” , ochiul este o “fereastra” prin care pot evalua sanatatea unui individ .Ei studiaza irisul , pupila si sclera (tunica solida a globului ocular) unei persoane , luand in consideratie culoarea si particularitatile acestor parti ale ochiului.Apoi, ei compara rezultatele obtinute cu o harta a irisului , in care acesta este divizat in mai multe zone , corespunzatoare diferitelor parti ale corpului. Diagnosticul este dat in functie de discrepantele care apar in aceasta analiza comparativa. Dintr-o alta perspectiva , culoarea ochilor poate fi un mijloc de evaluare a personalitatii , caracterului sau abilitatilor unei persoane. Ochii albastri sunt un simbol consacrat al imaterialitatii angelice , al seninatatii si visarii.Nu intamplator , poate, oamenii de stiinta au apreciat ca oamenii cu astfel de ochi nu sunt foarte alerti, placandu-le sa se angajeze in sporturi in care nu se solicita viteza , precum golful .Aceasta caracteristica poate fi consecinta faptului ca raspund mai greu (fata de cei cu ochi de culoare inchisa) la stimulii vizuali sau auditivi.Pe de alta parte , au o gandire mai logica , si se angajeaza cu succes in activitati care necesita o planificare sau o structurare a timpului. Oamenii cu ochii albastri pot fi dulci ca mierea.Atunci cand se ataseaza de cineva , o fac de obicei in perspectiva unei relatii de o viata , iar alesul / aleasa are de profitat de o solicitudine , o prezenta de spirit si un rasfat iesit din comun.Orice medalie are , desigur, si un revers : dragostea ii poate determina sa ia haturile in maini cu prea multa hotarare , iar cei iubiti se pot simti asemeni unor jucarii carora le este interzis sa paraseasca raftul pe care au fost asezate. Desi se spune ca stiu sa sarute , uneori , pentru ei , acest lucru este mai mult o tehnica sau o stiinta decat expresia unui foc interior.

Ochii verzi sunt asociati cu cu hipnotism subtil .Ei aduc aminte ca “daca un om se uita prea mult in adancul unei prapastii, prapastia va incepe sa priveasca, la randul ei ,omul”. Ochii verzi pot marturisi despre aroma ademenitoare a unei plante carnivore sau despre adancul misterios al oceanului. Oamenii cu ochi verzi poseda, adeseori, un spirit alert mascat in mladierea senzuala si molateca a unei feline.Atunci cand se dedica unei activitati fizice sau intelectuale , nu isi arunca in joc intreg potentialul.In acest fel , cei din jurul lor nu sunt constienti de forta lor, putand fi oricand luati prin surprindere atunci cand pisica blanda se transforma intr-o pantera. Aspiratiile le sunt la fel de inalte ca si standardele pe care le impun celor din jurul lor.Din pacate, uneori , idealurile le sunt cu adevarat nepamantene.Dar, nu-i asa , nu tinta calatoriei este cu adevarat importanta , ci drumul (initiatic) pe care il ai de parcurs catre la ea. Senzualitatea ii poate impinge catre hedonism sau catre o degustare subtila a lucrurilor aparent semnificative sau comune in ochii altor oameni. Din acest motiv , sexualitatea lor imbina patima cu un rafinament ce poate ajunge la marginea perversiunii. Tocmai pentru ca sunt sigure pe ele insele, persoanelor cu ochi verzi le place sa traiasca viata pe o scena in care sunt si actori , dar si perfizi regizori.Asta , pana cand cad in propria lor capcana.Atunci cand sunt atinse de fiorul dragostei , nu se subjuga partenerului de cuplu, ci incearca sa instaureze o legatura de egalitate si incredere reciproca.Ochii negri sugereaza deopotriva profunzimea , partea obscura, ascunsa a lumii, dar si o focalizare acaparatoare sau nimicitoare. Ochii negri sunt ochii mitologicei Meduze . Asemeni oamenilor cu ochi caprui , cei cu ochii negri pot da dovada de o extrema agilitate si de o capacitate rapida de a raspunde la stimulii vizuali sau auditivi.Se pot implica fara nici o problema in sporturi de viteza , colective sau individuale. Asa cum soarele infierbanta tot ce are o nuanta inchisa , la fel persoanele cu ochi negri pot deveni stapanite de o manie sau o patima de o mare intensitate.Ele sunt inclinate sa vada partea intunecata a lucrurilor , fapt ce nu le conduce catre pesimism ( asta ar insemna o minimalizare a propriei persoane) , ci la aroganta si mandrie.Daca cineva indrazneste sa faca cea mai mica gluma legata de persoana lor, ei reactioneaza impulsiv , fiind gata de un atac violent sau de o provocare la un duel.Atunci cand se indragostesc , sunt in stare sa transfere intreaga pretuire de sine catre persoana iubita.Un lucru contradictoriu care le poate diviza personalitatea.Ochii caprui sugereaza privirea catifelata si inocenta a unei caprioare.De fapt, ei pot fi o dovada a agilitatii blandei creaturi a padurii ! Potrivit studiilor stiintifice , persoanele cu ochii caprui au reflexe mai rapide si sunt mai alerte fata de de cele cu o culoare deschisa a ochilor.Se pare ca , de multe ori, astfel de oameni se dedica cu succes unor sporturi care presupun agilitate si reactii imediate , precum fotbalul , baschetul , sau handbalul.De asemenea , spre deosebire de oamenii cu ochii albastri sau verzi , cei cu ochi caprui par a se implica mai greu intr-o conjunctura sociala.Pentru a compensa acest lucru , se acopera adesea cu platosa politetii.

Ochii caprui sunt o caracteristica a persoanelor romantice , care viseaza cu ochii deschisi si pot cadea uneori in capcana de a confunda realitatea cu fantezia.Atrase si stanjenite , in aceeasi masura , de viata sociala , au , uneori, perioade in care se delecteaza in singuratate, citind sau meditand asupra fiintei lor interioare.Aceasta capacitate introspectiva ii face sa treaca cu usurinta si intelegere peste conflicte sau suparari.Uneori , fac acest lucru numai de ochii lumii , pentru ca , desi nu le place sa recunoasca asta , pot fi egocentrici sau inclinati catre fanatism.Poseda mai mult decat un talent si , de obicei, si-l fructifica gratiei simtului responsabilitatii. In dragoste , merg pana la extreme ; pot fi cuprinsi fie de o iubire extrem de protectiva , fie de o gelozie salbatica.Sarutul inseamna pentru ei o adevarata pecete a dragostei dar si un mijloc de a comunica si de a-si impartasi senzualitatea.

Dorul a doi ochi albastri...

 Calugarul din vechiul schit

 O zi la el m-a gazduit
Si de-ale lumii mi-a vorbit
Si de amor, si de iubit

Si cand sa plec, l-am intrebat
Ce dor ascuns l-a indemnat
Sa-si duca viata-ntre sihastri
El mi-a raspuns: doi ochi albastri

Calugarul din vechiul schit
De-acelasi dor a-nnebunit
Si dintre-ai lui prieteni buni
L-au dus la casa de nebuni

 L-am revazut, l-am intrebat
Printre nebuni ce-a cautat
Eu il stiam printre sihastri
El mi-a raspuns: doi ochi albastri

 Calugarul din vechiul schit
De-acelasi dor a si murit
Iar la mormant, printre sihastri
Plangeau amar doi ochi albastri.

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut;

Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;

Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;

Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu...

de  Rudyard Kippling

Buna dimineata!

Am trait asa de mult si de multe incat acum imi dau seama ce putin si putine am trait.Imi iubesc trecutul dar a trecut,imi iubesc prezentul dar se face prea repede trecut,nu-mi iubesc viitorul decat cand il voi face prezent.

Noapte buna!

Ascundem mereu in adancul sufletului un ocean de vise...poate carti nescrise, poate e doar iluzia unor aripi ce nu ne lasa sa cadem, cu totii avem dorinte, VISE, sperante, indiferent cat de ciudate ar fi ele...oare cine nu are vise, oare cine nu are aripi?.

O seara cu vise implinite...

"Fericirea vine de acolo din strafunduri, si aduna totul, lacrimi, emotii, curaj, liniste si uneori suflet,iubire,bani…"

Roberta Rosca

Renee Innemee - Oh, Its You (Pke-Basement)

Cei 10 DACA...

Cei 10 "Daca"
 1. Daca vrei sa faci un bine, atunci fa-l cand este nevoie.
2. Daca poti sa faci pe cineva fericit, nu sta pe ganduri.
 3. Daca dai ceva, nu astepta ca fapta sa se intoarca.
 4. Daca primesti ceva, da mai departe.
5. Daca nu poti sa ajuti pe cineva, spune-i-o in asa fel incat sa nu o recepteze ca pe un refuz.
 6. Daca poti sa construiesti ceva, nu distruge.
7. Daca poti, fii hotarat in ceea ce spui si ceea ce faci.
8. Daca devii celebru, ramai modest.
9. Daca esti nervos, nu-ti descarca nervii pe altii .
10. Daca faci o observatie, nu jigni. .

Aurelian Andreescu - Copacul

Copacul meu

Copacul meu

Copacul meu,
de ramuri prea multe
uscate, rănite
sau, cu frunze căzute
prin toamna cea grea,
păşeşte molcom pe cărare
şi urcă încet, potolit
pe coamă de munte,
lăsând ici-colea
urme mărunte.

De rece ploaie şi vânt
multe frunze au căzut,
hrană să fie
pentru mama-pământ,
şi rădăcini au albit
dar, mai au de vorbit
şoapte dulci de sorbit,
da, mai au de trăit.

Nu ştie copacul,
câte clipe s-au scurs
şi nici cât mai e de parcurs,
priveşte-napoi, nemulţumit,
ar vrea să se-ntoarcă
în crâng luminos
dar, drumul s-a şters
şi timpu-i spinos,
el merge-nainte,
tăcut şi cuminte.

În toamna grea,
copacul ferm,
uscăturile-şi taie
şi pleacă prin ploaie
de toamnă târzie,
printr-o nouă fereastră
spre-o clipă senină, albastră.

...

 

Cititorului...

LXXXV


Cititorule, cine eşti tu oare
care-mi citeşti poemele acestea
şi după o sută de ani?
nu-ţi pot trimite nicio singură floare
din belşugul acestei primăveri
niciun singur licăr de aur
din norii de-acolo, împurpuraţi de lumini...
deschide-ţi larg uşile şi priveşte afară!
din propria ta grădină în floare
culege-ţi doar miresmate aduceri aminte
de flori pieritoare
cu o sută de ani mai'nainte.
şi-n bucuria inimii tale să simţi
bucuria vie care-ntr-o primăvară
cu zori diafani
a cântat şi vocea ei veselă
şi-a rostogolit-o şi peste o sută de ani.


Autor: Rabindranath Tagore

Mi-e draga padurea...

Mi-e draga padurea  si  murmurul ei

Mi-e plin iar rucsacul, bocancii sunt grei
Strabat iar poteca, vreau muntii sa-nfrunt
Si linistea pietrei din nou s-o ascult

 Nu sunt niciodata prea singur in munti
Ma-ntampina brazii si jepii marunti
Izvorul ma-ntreaba urcusul de-i greuSi-asteapta raspunsul din cantecul meu
 Caci cantul mi-e vesnic tovaras de drum
Il cant la tot pasul, il cant si acum
El stie tot dorul din sufletul meu
Mereu e cu mine la bine si greu

 Pornesc catre creste cu dorul hoinar
Si fluier intr-una si nu am habar
De vantul mi-aduna deasupra nori grei
De ploua sau ninge, nu-mi pasa de ei.. 

Romantic moments - ERNESTO CORTAZAR - Lonely island

Asculta glasul vietii,

Fericirea exista oriunde, doar ca nu-i dai atentie. Uita-te imprejur si vei vedea ca fiecare clipa, fiecare zi si noapte sunt unice. Asculta glasul vietii, asculta cum loveste apusul de soare pamintul, asculta norii cum pling, asculta aerul cum trece pe linga chipul tau, asculta apa susurind si iarba crescind si vei vedea ca totul are un rost si merita sa incerci si sa indraznesti sa fii fericit.

Gesturile mici.

Gesturile mici. O mana intinsa. O mangaiere pe obraz. Un telefon atunci cand nu te astepti. Un sandvis impartit in sala de mese, la ora pranzului. Un prieten care se gandeste la tine intr-o zi in care nu crezi ca o face. O invitatie la cafea intr-o seara in care nu mai ai chef de nimic. Desi nu am asteptat nimic din toate astea, le-am primit. Poate nu in aceeasi zi. Poate nu in fiecare zi. Dar astazi ma bucur pentru ceea ce mi s-a daruit pana acum. Si pentru ceea ce am primit azi. Si, desi nu e mult, in ochii multora, pentru mine inseamna enorm. Inseamna comunicare si intelegere, inseamna legatura si ceva mai mult in spate decat banalele schimburi de replici de "socializare". Inseamna ca cineva se gandeste la mine. Si asta conteaza. Pentru ca ,atunci cand te simti singura si la pamant, cineva stie sa te ridice si sa te surprinda cu un gest pe care nu l-ai fi banuit. La care nu te-ai fi asteptat atunci. Pentru mine, asta conteaza!..

Gandul prin care transmiti ca existi...

...Prietenia, fie ea chiar si virtuală, aduce in inima noastră, o atingere caldă şi plină de emoţia binecuvântată a gândului că  exişti... că poate cuiva îi lipseşti...dar mai ales...că poate cuiva îi eşti necesar, fie doar şi prin gândul curat, din zori de zi sau asfintit, sosit pe aripa unui simplu mesaj, prin care transmiţi ca exişti !

Gandurile unei femei, sunt esentiale pentru imaginea sa.

Orice femeie s-a gasit macar o data in situatia de a fi constienta, intr-un fel sau altul, de propria putere de seductie. Si multe au fost uimite sa constate ca nu conteaza numai frumusetea fizica. Si multe au fost uimite sa constate ca nu conteaza numai frumusetea fizica, inaltimea, greutatea sau culoarea ochilor. Farmecul unei femei nu consta numai in aspectul fizic atragator, caci barbatii sunt mult mai atrasi de insusirile interioare, de acel farmec inefabil, acea vraja ametitoare specific feminina. O femeie atragatoare are o anumita stralucire interioara, exprima feminitate, dinamism, radiaza frumusete, este constienta de calitatile ei si le foloseste. Barbatii sunt fascinati in general de acel farmec pe care il raspandeste in jurul ei o femeie superioara, calma, frumoasa, senzuala. Iata ce scria Richard B. Sheridan referitor la calitatile deosebite pe care le remarcase la o femeie: "Nu vrei sa vii in gradina? As vrea sa te priveasca trandafirii mei."

Increderea in fortele proprii este o calitate esentiala feminina, caci in lipsa ei acea persoana pare comuna. Femeia care are incredere in farmecul ei poate chiar sa nu aiba un fizic extraordinar, fiind de ajuns armonia interioara care se reflecta pe chipul si trupul ei. Aceasta femeie are un fel propriu de a fi, care lumineaza si incanta barbatul prin caldura sufleteasca pe care o emana.

Exista multe prejudecati despre calitatile absolut necesare unei femei, cum ar fi: tineretea, frumusetea, aspectul de manechin. Aceste "mituri" nu sunt valabile intotdeauna. O femeie de 50 de ani poate avea un farmec deosebit si o maturitate pe care nu le are o tanara de 20 de ani. Chiar si o femeie foarte plinuta poate fi foarte atragatoare prin dinamismul si bucuria de a trai pe care le emana. Iar un chip obisnuit poate fi transfigurat foarte mult prin iubire, caldura sufleteasca si tandrete. Fiecare femeie poate sa-si descopere propriul ei fel de a fi, acel "nu-stiu-ce si nu-stiu-cum" de care un barbat poate fi complet fascinat.

Gandurile unei femei, ceea ce simte fata de propria persoana si fata de barbati, sunt esentiale pentru imaginea sa, atat fizica, cat si subtila. Convingerea ca este atragatoare, frumoasa, senzuala, confirmata de contactele cu cei din jurul ei, este foarte importanta pentru o femeie. Claire Rainer, scria in New Woman: "Faptul de a fi constienta de propria senzualitate se afla intr-o stransa legatura cu respectul de sine, deoarece o asemenea persoana traieste constient placerea sexuala. Sa stii ca esti femeie, sa te bucuri de aceasta, sa ii lasi si pe altii sa imparta cu tine aceasta cunoastere, aceasta bucurie nu are nimic de a face cu insusirile sexuale evidente. O femeie care simte ca are farmec, il va avea si in realitate". Imaginea despre sine este extrem de importanta. Ea transforma o femeie obisnuita intr-una seducatoare.

Femeile atragatoare sunt mult mai multumite de felul cum arata, decat cele obisnuite. In general, femeile nu sunt incantate de propriul corp sau sunt obsedate ca s-au ingrasat. Sondaje repetate au aratat ca majoritatea femeilor se simt prea grase, chiar daca aprecierea lor nu corespunde realitatii. Barbatii percep farmecul unei femei atunci cand ea insasi este multumita de propriul trup. O femeie care se accepta are sanse mult mai mari de a fi considerata atragatoare decat cea careia nu-i place sa se priveasca in oglinda. Increderea unei femei in propria senzualitate este foarte incitanta pentru orice barbat. Daca o femeie umbla cu capul in jos, cu umerii cazuti, nu poate atrage privirile. Un mers vioi, plin de siguranta, cu spatele drept, isi face simtita prezenta. Barbatii receptioneaza aceste vibratii de incredere, iar increderea in propriul trup este extrem de seducatoare.

Articol extras din volumul "Cartea femeii" aparut la Editura Kamala.

Poveste de iubire  Mi-ai desenat  pe  vis  iubirea din poemeŞi din priviri mi-ai scris culoare de apusPierdută-n rătăciri tristeţea mea se temeDe umbra fericirii şi zâmbetul nespus...
M-am perindat în timp printre pereţii lumiiAm scris cerşind cuvinte petalelor de crinImperiala floare purtând culoarea spumiiE gol şi astăzi cerul... de freamătul divin
Ne vom întoarce-n gânduri pe leagănul lăsatTalazului de aur crescut în umbra măriiSă ne trăim puţinul din visul ce-am visatÎntr-o poveste scrisă din patima uitării. autor  Justitiarul

Spune-mi de unde încep şi de unde vin gîndurile?

Spune-mi
de unde încep
şi de unde vin gîndurile? –
aceste amintiri dintr-un trecut netrăit?
Unde s-a pierdut tărîmul
pe care, pînă şi noaptea,
florile sînt luminoase?

Spune-mi! unde este
cumpăna de sus a izvoarelor?
locul în care pînă şi sufletele uscate
pot înflori
măcar o dată?

De unde încep gândurile?Din lăcaşul amintirilor ancestrale păstrate în gena primordială, acolo undeLumina nu pătrundesă nu ucidă umbra...
De unde vin?Tot de acolo , de unde începsau poate , nu!Poate vin dintr-un alt gând uitat în Universul materiei cenuşiiîmprăştiat dincolo de înţelegerea noastră Acolo la cumpăna dintre izvoareSus, unde creşte şi înfloreşte gândul de început...Petre Violetta
 

http://youtu.be/DG4WTiupZwc

Noapte buna!

Iartă-mă că n-am ştiut...

Te-am luat de mână
într-o dimineaţă senină...
şi am pornit
în al vieţii tumult
împreună...
- tu şi eu –
tinereţe nebună!
spre drum necunoscut
prin hăţişul vieţii
am pornit...

Te-am iubit ...atât de mult...
c-am să te pierd într-o zi –
m-am temut...m-am temut...

Te-am culcat în iarbă
sub soare...
te-am tolănit în nisip
lângă mare...
pe margine de drum
te-am culcat...
şi-n hoteluri albe
cu tine –am înoptat.

Te-am privit în nopţile senine,
scăldându-te în pulbere de stele –
drumul cu spini
şi noroiul...
nu-ţi păreau prea grele!

O, niciodată n-am crezut...
“ Tinereţe”! –
c-ai să pleci şi...
n-ai să-mi dai “Bineţe”!
cărările ţi-am pierdut
în furtună...
şi-am rămas cu mâna întinsă...
“Tinereţe nebună!”

Iartă-mă că n-am ştiut...
şi n-am putut
să te păstrez...
cu fiecare zi – de tine –
tot mai mult – mă-nstrăinez!

Cer un colţ de pace-n suflet

Din trecuţii paşi de rouă
adun frunze umezite
sau din scorburi putrezite
din trecutul pătimaş.

Dintre ramuri aplecate
alfabet desprind în palme.
În nervuri simt încă dorul,
zilelor senin curmate
printre ierni...

Dintr-o rădăcină dulce
rup o ramură-nviată.
Verde mugur se arată...
Către cer zâmbeşte bietul.
Cere-n miez, lumina blândă.

Dinspre creste simt înaltul
cum mă cheamă în ecouri.
Cer un colţ de pace-n suflet.
Umil, mă îndrept spre Tine...
Doamne! Să îmi dai povaţă!

Despre viaţă, susur dulce
de izvoare se aude.
Plec urechea spre pământul
liniştit ce-mi poartă pasul
în cadenţa fericirii...
de AnMar

Un sarut este un truc dragut planuit de natura pentru a opri vorbirea cand cuvintele devin de prisos.
Ingrid Bergman

Poţi insă să mergi liber atunci când ştii că fericirea ta e zămislită din lacrimile celor pe care i-ai lăsat în urmă?

Liniştea din jur nu anunţa nimic bun. Din postul său îşi arcui simţurile în speranţa că un sunet va trăda universul dându-i de ştire unde se află. Cerul acoperit părea de smoală şi apa de sub el era precum cerul. Din vârful catargului nu se desluşeau nici măcar valurile care loveau vasul cu putere. Liniştea era frate bun cu scârţâitul velelor şi cu navigarea în derivă. De săptămâni întregi, vasul plutea stingher în voia apelor şi pământul întârzia să le iasă în cale. În cabină, colegii lui dormeau încuiaţi de frica stafiilor şi teama de apă îi cuprinse pe toţi. Trebuiau să găsească pământ în cel mai scurt timp, altfel nebunia i-ar fi răpus curând. Noaptea punea zăvorul pe uşă pentru a evita surpriza ca cineva să se arunce din neştire în mare. Se urca apoi în vârful cel mai înalt în speranţa că va descoperi tărâmul mult visat… Furtuna porni pe neaşteptate. Prima rafală de vânt lovi catargul şi îl dezechilibră.

Vântul se inteţise brus şi marea deveni agitată. În bezna neagră se desluşeau doar vârfuri de valuri spumoase sărind peste bord. Recunoscu furtuna şi ştia că vasul nu avea nici o şansă să rămână întreg până dimineaţă. Valurile uriaşe, ajutate de vântul puternic urmau să distrugă corabia în cel mai scurt timp. Singura lui şansă era să stea legat de catarg şi să aştepte ca totul în jurul lui să se prăbuşească. Corabia se va înclina puternic în momentul în care va începe să se scufunde şi catargul se va rupe sub presiunea creată. Dacă va supravieţui impactului cu apa ar pluti apoi până când cineva îl va găsi în intinderea uriaşă a oceanului. Asta era şansa lui. Şi era o sansa uriaşă. Îşi alungă repede gândul supravieţuirii din minte şi simţi că pluteşte. Pentru o clipa a avut senzatia că poate zbura.

Colegii lui erau încuiaţi şi doar el putea să-i elibereze. Impactul îl trezi la realitate, lovindu-l de un maldăr uriaş de frânghii. Se ridica cu greu, în balansul corabiei şi tipă spre colegi. Însă ţipătul se opri ca un nod în gât şi vântul acoperi cu ironie orice urmă de sunet. Ţipă din nou şi ecoul se sparse în mii de voci ce îl loviră cu ciudă. Colegii săi aveau să se înece în scurt timp. Cabina era deja plină cu apă. Trebuia să ajungă la ei să-i elibereze. Corabia se înclină în derivă şi un val uriaş trecu peste bord. Ud şi lovit încercă slăbit să se târască spre un colac de salvare. Trebuia să se agaţe de ceva. Următorul val l-ar fi aruncat în mare. Ploaia amestecată cu valurile spumegând îi biciuia trupul în mii de aschii. Întreg corpul şi-l simţea rană, hainele erau ude şi se mişca greoi. Valul îl lovi din nou aruncându-l departe. Trebuia să reziste. Ridică ochii şi preţ de o clipă în jurul lui timpul se opri. Văzu uşa încuiată a cabinei si dincolo de ea colegii ce îi cerşeau din priviri şansa la viaţă. Zăvorul uriaş pus pentru siguranţa lor le interzicea acum dreptul de a lupta pentru supravieţuire. Înarmat cu voinţa, înfruntă următorul val şi se avântă vitejeşte spre uşă. Viaţa lui nu ar mai fi avut rost dacă vieţile lor aveau să se sfârşească aici. Trebuia să reuşească. Dincolo de uşa deschisă, fiecare din ei va avea şansa să-şi scrie propriul destin, însă până să elibereze zăvorul, destinul lor era în mâinile sale. Ochii ce-l priveau cu jale de după uşă îi marcau gândurile pentru eternitate. De acolo din vârful catargului ar fi putut alege să se salveze, dar sufleteşte ar fi fost oare salvat cu adevărat?

Mereu te loveşti în viaţă de “furtuni”. Mai mici, mai puternice, le eviti aşa cum crezi mai bine, mergând mai departe pe cărarea ce o consideri a fi viaţa ta. Poţi insă să mergi liber atunci când ştii că fericirea ta e zămislită din lacrimile celor pe care i-ai lăsat în urmă? Ai putea să te simţi descătuşat de toate relele când ai trecut prin viaţa şi ai omis să îţi ajuţi omul care a căzut lângă tine?

Ai curajul să stai în picioare semeţ când ştii că ai călcat pe demnitatea semenilor mai slabi pentru succesul tău?

Nu ezitaţi în viaţa de zi cu zi să vă ajutaţi aproapele. Orice lucru mărunt făcut pentru binele altuia e un bine uriaş pentru sufletul vostru! Dincolo de furtună e soare pentru toţi!

autor Tudor Enea

Si usa o deschid-speranta, Si te iubesc si-mi pare rau.

Ma tot invart in cercul magic,

Si sper in nemurirea mea,

Ascult privirea ta de antic,

Si am iubit un fulg de nea.

Pastrezi ce lumea acum uita,

Si cauti drumul-labirint,

Am ascultat privirea muta,

Cu dorul ce se vrea sorgint.

Scaldat in unduiri de lacrimi,

Trecutul larg in adormire,

Se implineste printre datini,

Si te cuprinde in iubire.

Alerg pe drumul din romanta,

Si prind in mana firul rau,

Si usa o deschid-speranta,

Si te iubesc si-mi pare rau.

1985

 Puzdreac Gheorghe

Nu-mi pare rău de anii ce-adormiră, Nici rău nu-mi pare că nu-i pot trezi.

S'au pus la sfat mestecenii de aur
În lunca trândăvită, de la drum.
Şi' n zbor mâhnit pluteşte câte-un graur
Ce după nimeni nu regretă- acum.


Ce-ar regreta? Toţi sunt drumeţi prin lume,
Trec, intră'n case şi iar calea-şi fac...
Doar cânepa-i mai cheamă'ncet pe nume,
C'o lună largă peste-un vânăt lac.


Stau singur pe câmpia dimineţii,
Trec graurii spre zarea unui rost,
Sunt plin de amintirea tinereţii
Dar nu regret nimic din câte-au fost.


Nu-mi pare rău de anii ce-adormiră,
Nici rău nu-mi pare că nu-i pot trezi.
Arzând scoruşul flacăra-şi resfiră
Dar nici un suflet nu poate' ncălzi.


Arzând scoruşul nu se mistuieşte,
Nu piere iarba ruginind mereu.
Cum frunzele copacul risipeşte,
Cuvinte triste risipesc şi eu.


Şi dacă vântul vremii pe coclaur
Le-o spulbera, cu mine, către vis,
Spuneţi aşa... că lumea mea de aur
Cu glas iubit aceasta mi-a prezis.


Serghei Esenin

Tu al cui zambet esti?

“Surasul este deja un salut, un semn de recunostinta adresat de fiecare persoanelor intalnite inainte chiar de a o face prin cuvant, si de aceea este important sa veghem la ceea ce exprimam printr-un suras. Acest suras care trebuie sa exprime bunatatea, blandetea, intelegerea, vine in mod natural din sine.”

Si totusi, de cate ori intr-o zi ne este adresat un astfel de suras? Sau de cate ori avem noi insine unul de oferit?

Primul zambet pe care l-am vazut a fost cel al mamei mele, zambet care cu siguranta este undeva, in ochii mei! Si acel zambet a ramas acelasi chiar si atunci cand nu am mai fost copil. Acel zambet care de prea multe ori ascundea durere, dar care imi invaluia sufletul de fiecare data. Acel zambet valoreaza cat fiecare rasarit de soare!

Acum a venit randul meu sa zambesc si chiar incerc in fiecare dimineata. La inceput trebuia sa-mi impun acest gest, ca si atunci, in copilarie, cand era nevoie sa-mi amintesc sa merg cu spatele drept, ori sa stau pe scaun dreapta. Atunci o aveam pe mama care ma tragea de “coada” si ma indreptam imediat. Acum sunt singura in masura sa ma corectez, chiar daca uneori imi este greu.

Am vazut zambetul omului care te minte, al omului care se crede superior tie, al omului plin de sine. Am primit zambete in spatele carora se ascundea rautatea, invidia si dorinta de razbunare. Zambete care nu valoreaza nimic.

Dar am zambetul celui iubit! Un zambet pe care il simt in fiecare dimineata inca inainte de a-mi deschide ochii, cand incearca sa ma aduca inapoi din lumea viselor. Un zambet care ma invaluie intreaga zi si care alunga toate momentele neplacute petrecute departe unul de celalalt, un zambet care ma face sa simt ca viata este frumoasa. Iar eu vreau sa fiu un zambet pentru el!

Omraam Mikael Aivanhov

Relaxare-deconectare

Scriitorii au fost pentru mine semizei-autor Liviu Lucaci

"Cartea nu e o joacă. Ea deschide un traseu iniţiatic, la capătul căruia te afli pe tine, mai înţelept un pic, poate mai receptiv, oricum mai înţelegător decât erai când ai început să o citeşti. Cărţile au construit lumea în care trăim, tindem să uităm asta. Trăim într-o lume greco-romană peste care s-a aplicat pecetea creştină, cea care aşază la începuturi Cuvântul. Ce vreţi mai clar de atât? Trăim, vorbim, murim, într-o lume ordonată de cuvinte, iar cărţile ne ajută să le pătrundem înţelesurile şi să le mânuim spre folosul nostru. Ce m-a fascinat totdeauna a fost că orice carte închide între copertele ei o invitaţie, aceea de a fi citită într-o zi de cineva. E o invitaţie binevoitoare către un altul. Poate de aceea mi-am numit primul meu volum de proză „Povestiri despre celălalt". Comunicarea este deschiderea necesară, cea care te primeneşte pe dinăuntru şi te ajută să verifici dacă ai într-adevăr ceva de spus."                                                                          

Daca m-ai intreba...

Dacă m-ai întreba ce pot să-ţi fiuŢi-aş răspunde simplu: doar un gând!Poate că nu vei fi mulţumit(a) de răspunsDar gândul acela, gândul acela, poate fi bun!C-un singur gând se poate clădi iubireaUn singur gând îţi poate aduce fericirea...Ar fi ca atunci când îţi doreşti ceva anume;Poate să-ţi fiu gând-stea, un fir de iarbă, o floare,O rază de soare, un sărut, o îmbrăţişare,Dar pot să-ţi fiu gând-lacrimă, o umbră,O frunză-n vânt, un dor de necuprinsO scrisoare, pe un singur rând

Mihai Constantinescu-Un zambet,o floare

Incearca

Încearcă să iubeşti, în loc să urăşti,

Încearcă să bucuri, în loc să răneşti.

Încearcă să asculţi, în loc să acuzi,

Încearcă s-alinţi ochi de lacrimi uzi.

Încearcă să trăieşti, în loc să ucizi,

Încearcă să dai aripi copiilor timizi.

Încearcă să ajuţi şi să nu încurci,

Încearcă să ridici şi pe altul când urci.

Încearcă să dăruieşti din tot ce primeşti,

Încearcă, acum, să vezi... cine eşti?

RAOUL " SINGURATATE "