nu înseamnă nimic în comparaţie cu ceea ce se află în noi."
Ralph Waldo Emerson
Iata un adevar!Dar cati il pun in practica? Stii? Cand te-am intalnit nu credeam ca tot ce-am gresit intr-o viata ma va durea atat de mult subit. Dar m-a durut. As fi vrut sa te intalnesc la 20 de ani. Atunci am fost imaculata, nepatata de vreo vina. Nu mai conteaza. Oricum nu te-a interesat persoana mea, si sigur nu te intereseaza framantarea mea continua din acesti ani, iata, in care eu chiar am vrut sa remediez atat cat se putea din ce-am gresit.Si am si reusit in parte, dar nu vei sti niciodata. Pur si simplu ...nu te intereseaza. Si eu inteleg. Tot ce nu inteleg e amintirea primei seri. Acei trandafiri daruiti. Incercarea de a te apropia, teama si fuga. Stii ca am pastrat trandafirii? Da. Nu m-am indurat sa-i arunc. Am intuit ca e tot ce pot pastra frumos de la tine. Doar ca in acesti doi ani, sincer, am sperat ca intr-o zi ne vom revedea, si-ti voi povesti toate astea. Acum nu mai sper. Ai avut grija sa reapari, dar doar pentru lovi cu brutalitate floarea iubirii din inima mea. Parca ai stiut ca doar asa, ea poate muri. Si a murit. Sper ca te simti bine acum. Nu mai esti visat si iubit. De o persoana care nici macar nu te interesa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu